duminică, 27 februarie 2011

"MIREILLE MATHIEU" E RANCHIUNOS !

E o postare greu de realizat, pentru ca are multe idei, una de la apus, alta, de la rasarit. Motiv pentru care nu le pot sintetiza, coerent, intr-un editorial demn de publicat, in ziarul "Tricolorul".
E vorba de Crin Antonescu si recentele sale afirmatii despre PRM si acuzarea transmisa partidului nostru ca doreste "intrarea pe usa din dos", dar nu stiu exact UNDE?
Asa ca, incerc sa-mi sintetizez gandurile, pe intelesul tuturor, fara sa pot sa-mi dezvolt argumentatia, deocamdata din lipsa de spatiu si timp:
1. "Liberalii", denumiti si PNL, nu mai au legaturi cu partidul istoric a carui deviza, "prin noi insine", nu s-a regasit, SUB NICI O FORMA, in politicile economice practicate in 2006-2008!
2. Crin Antonescu face parte dintre liderii "de cariera", buni vorbitori (gargaragii) si cu o oarece charisma. Pe de alta parte, imaginea sa, de tanar intelectual, aflat, in 1990, la locul potrivt, in momentul potrivit, vesnic si profitabil slujbas la STAT, de cand s-a nascut el, nu ma convinge ca este promotorul ideal al unor politici CREATOARE DE LOCURI DE MUNCA.
3. Dezicerea (inutila) de PRM si petirea lingusitoare a UDMR, cu care a mai guvernat, ma pune pe ganduri. Aliantele cu PRM ar oferi fortelor nationale posibilitatea de a denunta contractele frauduloase ale Mafiei, dar nici un partid care a guvernat de 21 de ani incoace nu vrea asa ceva. PSD, PNL, PDL, UDMR, PC se tem ca de dracu' de verificarea activitatii ministrilor perindati la putere dupa 1989. Se stiu, intre ei, si se acopera !
4. Alianta cu PC, facuta strict pentru asigurarea unei mediatizari intense, e un fel de "fa-te frate cu dracul, pana treci puntea". Nu e o miscare tocmai rea, dar nu pentru PNL, ca partid istoric, creditat, de cei mai in varsta sau de multi tineri naivi, cu o anumita integritate si moralitate. Oricum, vizibilitatea pe "Antene", era, oricum, arhi-suficienta si fara asocierea, la tribunal, cu partidul-televizor!
5. Dinu Patriciu si afacerile lui sunt bomboana pe coliva, nici nu mai comentez!
6. Crin Antonescu nu face parte dintre politicienii "tavaliti", grav, de verbul ascutit al pamfletarului Corneliu Vadim Tudor. Omul s-a ferit de scandaluri majore si nici nu este membru al grupului de imbogatiti peste noapte din PNL. Si, totusi, nu a invatat ca "Tacerea e de aur"!

UN FEL DE CONCLUZIE
Nici un lider de partid, cat de potent s-ar crede el, la un moment dat, n-ar trebui sa se lase pe seama sondajelor. In marea majoritate, mincinoase, mai ales facute de firme de "casa."
Electoratul romanesc se manifesta emotional, imprevizibil si, uneori, chiar si 1-2 procente fac diferenta intre "marire" si "decadere".
Cine a ignorat electoratul PRM, caruia i se poate adresa DIRECT, a pierdut. A spus-o, la un moment dat, Ion Iliescu.
Crin Antonescu merge pe cartea UDMR pentru 2012. Drum lung si cale batuta, Mireille!
UN P.S. PERSONAL:
NU-MI DORESC INTRAREA IN PARLAMENT PE MANA VOASTRA.
MAI DEGRABA, AS MURI CU 20-30 DE LIDERI CORUPTI DE-AI VOSTRI (PUTERE SAU OPOZITIE) DE GAT, DACA ASA S-AR CURATA TARA DE HOTI SI TRADATORI, MAI FLOARE DE CRIN, IMACULAT!

NIMIC NOU LA CONGRESUL UDMR

Ce sa scriu despre Congresul UDMR ? Nimic spectaculos, nimic surprinzator.
Personal, consider ca maghiarul de rand este la fel de umilit, saracit si prostit de liderii care pretind ca il reprezinta, ca si romanul de rand. Numai ca maghiarii nu prea au de ales. Mai multe partide unguresti ar duce la faramitarea voturilor si ei stiu foarte bine asta. Romanii, in schimb, au puterea de a schimba tot. Daca vor.
Cele mai gretoase lucruri petrecute ieri au fost altele:
1. Mersul cu palaria in mana, la Oradea, a liderilor PNL, PC, PSD, pentru a convinge UDMR sa treaca de partea lor, in scopul apucarii ciolanului (pardon, a salvarii natiunii) a fost un act de umilinta fara precedent in Istoria Romaniei.
2. Mediatizarea excesiva, ore in sir, a lucrarilor Congresului UDMR.
In conditiile in care despre Congresul PRM, din toamna trecuta, s-a vorbit foarte putin si tendentios, ce ar trebui spus despre cele 2 televiziuni de "stiri" hipnotizate de acest "eveniment" al UDMR, 24 de ore din 24? Rusine sa va fie, slugilor, deghizate in jurnalisti, in deontologi, in echidistanti! Pe de alta parte, va inteleg. Ramasi someri, pe strada, unde sa va duceti voi, acum? Incotro s-o luati? Din ce sa traiti, daca nu sunteti in stare decat sa propagati minciuna, hotia, depravarea? Adio si-un praz verde!

vineri, 25 februarie 2011

NU NE INSULTATI INTELIGENTA, CHIAR DACA PARE PRECARA !

Daca Sorin Blejnar e "REGINA" eu sunt POPĂ. CATOLIC !

DE CE COMPETITIVITATEA NOASTRA E ZERO BARAT !

ROMANIA, PIATA DE DESFACERE PENTRU VECHITURILE STRAINE !
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU

"Dezbaterile legate de viitorul Cod al Muncii se poartă, în aceste zile, în paralel cu discuţiile privitoare la contrabanda generatoare de evaziune fiscală de proporţii. Deşi par subiecte fără conexiune directă între ele, merită să evidenţiem legătura de cauzalitate între fiscalitatea excesivă, care descurajează înfiinţarea unor noi locuri de muncă, declanşînd în 2009-2010, falimentul a zeci de mii de întreprinderi, diminuarea alarmantă a producţiei de bunuri şi servicii autohtone, în favoarea importurilor şi creşterea nivelului contrabandei cu diferite produse din ţările vecine care nu sînt membre UE. Nu vom aborda subiectul traficului de arme, petrol, droguri sau carne vie, realizat şi prin complicitatea vameşilor. Aproape inexistente înainte de 1989, aceste practici s-au instalat confortabil în noul regim, împreună cu “democraţia” şi “capitalismul”. Aşa încît, ipocrizia naţiunilor care ne-au acceptat în Uniunea Europeană, cunoscînd posibilităţile reale ale României de a-şi securiza frontierele şi de a ţine pasul cu ritmul lor de dezvoltare, întrece orice limită. Căci, mult mai tentantă a fost, la momentul respectiv, campania de jefuire a românilor de resurse naturale, materiale şi umane, după modelul colonialist, deja experimentat în secolele trecute şi perfecţionat, în prezent, pe spinarea unor numeroase naţiuni din Estul Europei. România era programată să se transforme în piaţă de desfacere pentru supraproducţia occidentală, iar cetăţenii care nu au ales exodul, pentru a munci în scopul de a susţine bugetele de pensii şi PIB-ul altor state, trudesc în multinaţionale sau îndură şomajul, munca la negru sau umilinţa cozilor la ajutoarele sociale – şi aşa diminuate. Această stare de lucruri, în care România, considerată, pe nedrept, “codaşa” Europei, nu poate ţine pasul cu ritmul dezvoltării, cu nivelul tehnologiilor şi productivităţii muncii din ţările “partenere cu drepturi egale” din UE, creează premizele înfloririi contrabandei. Pentru că, legumele, fructele, florile, îmbrăcămintea, ţigările şi altele sînt mult mai ieftine, provenite din import, decît dacă ar fi produse în întreprinderile româneşti. Şi, cu atît mai mult, pentru că nu sînt purtătoare de taxe şi impozite, fiind introduse şi comercializate în condiţii aflate la limita legii, în ţara noastră. Guvernanţii, aşa-zisele patronate şi aşa-zisele sindicate nu se arată însă interesate de contracararea fenomenului, ci doar de taxarea lui, ceea ce ar determina, cel mult, o explozie a preţurilor. Nimeni nu pare a înţelege că regimul fiscal din ţara noastră este o povară pentru agenţii economici cinstiţi care nu numai că nu sînt încurajaţi să creeze noi locuri de muncă, ci, dimpotrivă, acum luptă pentru supravieţuire. Voci din rîndul “patronatelor” o ţin, într-una, cu încurajarea reinvestirii profiturilor. Care profituri, am întreba noi? Singurele măsuri, care ar sprijini înfiinţarea unor noi locuri de muncă şi menţinerea celor actuale, sunt cele care ar micşora semnificativ taxarea excesivă a veniturilor salariale. Şi, natural, ajungem cu discuţia la prevederile Noului Cod al Muncii. Înainte de a-l desfiinţa, trebuie să ne amintim că actualul Cod nu este nici pe departe vreo bijuterie legislativă demnă de laudă şi a fost adoptat, tot prin asumarea răspunderii Guvernului de atunci, întru dispreţul total al necesităţii imperative de a fi dezbătut în Parlamentul României. Protestele sindicaliştilor par acum doar de faţadă, ca să-şi justifice poziţia în fruntea unor organizaţii care au deservit, de multe ori, Puterea. Şi, oricum, este mai mult decît interesant, dacă nu de-a dreptul ciudat, acest război iscat între ”sindicatele” care reprezintă salariaţi ai Statului, şi membrii Executivului, care reprezintă tot Statul Român. Sindicatele s-au născut din necesitatea de a echilibra lupta dintre muncă şi capital. Nu prea ne dăm seama unde este “capitalul” aici? A auzit cineva despre vreun sindicat format în multinaţionalele din România? Sau în întreprinderile privatizate mai mult sau mai puţin fraudulos? Cunoaşte cineva vreun lider sindical vocal care să-i reprezinte pe lucrătorii de la Coca-Cola, Metro, BCR, Orange etc.? Ceva e, evident, contra naturii, în actualul sistem original (în sensul rău al cuvîntului), pe care îl denumim, provizoriu, „postcomunist“. Evident, bîjbîiala şi incompetenţa în elaborarea unui act legislativ coerent şi corect care să reglementeze raporturile de muncă, în România, de azi, ţine şi de faptul că legiuitorii, mulţi dintre ei analfabeţi sau prezumtivi infractori, fac parte dintre cei care nu au creat niciodată măcar un loc de muncă, ba, dimpotrivă, au contribuit din plin şi cu bună-ştiinţă la desfiinţarea celor existente, la prăbuşirea economiei româneşti, la dezastrul politic, economic, social şi moral în care ne aflăm astăzi."

luni, 21 februarie 2011

CONTRABANDA LA NIVEL INALT

DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU

„Peştele de la cap se-mpute, dar de la coadă se curăţă”.
Este cel mai potrivit proverb pentru circul arestărilor din vămile române. Televiziunile toacă subiectul pe toate feţele, iar presa, în general, suferă de o nemaiîntîlnită „beţie de cuvinte”, nereuşind să identifice, dincolo de aparenţe, adevăratele cauze ale fenomenului. Fără să cadem în acelaşi păcat al argumentărilor excesive şi al dezvăluirii unor stări de lucruri nefaste, cunoscute şi acceptate în mod nefericit de mulţi români, afirmăm simplu şi răspicat: corupţia din vămi, parte integrantă a sistemului mafiot generalizat, devenit însuşi Statul Român, este efectul direct al regimului putred instalat în România, după 1989, prin intervenţie străină. Au trecut mult prea mulţi ani pentru compatrioţii noştri ca să nu-şi dea seama că „democraţia” nu s-a instalat de una singură în ţara noastră, ci însoţită şi de alte „rude”: şomaj, nesiguranţa zilei de mîine, polarizare socială, droguri, justiţie preferenţială, abuzuri ale instituţiilor statului, contrabandă, promiscuitate, răsturnarea valorilor etc. Altoite pe mentalitatea „capul plecat, sabia nu-l taie”, valorile reale ale democraţiei, în sensul de putere a poporului (fără legătură cu sistemul actual din România) pot fi compromise definitiv. Sînt voci care spun că sistemul „comunist“ nu era o idee tocmai rea, dar a fost prost aplicat. Exact acelaşi lucru se întîmplă cu „democraţia” dîmboviţeană de azi. Micii pioni din vamă, cu nimic mai vinovaţi decît cetăţenii care se lasă încolonaţi forţat spre secţiile de votare pentru a deturna voinţa reală a electoratului, sînt victimele unei orînduiri sociale care manipulează massele, speculînd cele mai cumplite temeri ale omului: frica de sărăcie, de boală, de moarte. Dînd la o parte mascarada televizată, suspiciunea că lupta se duce între cercurile mafiote aflate la Putere şi în Opoziţia parlamentară sau convingerea unora că în spatele acestor operaţiuni se află chiar preşedintele României, tabloul hidos al instituţiilor statului devenite, în timp, grupări infracţionale perfecţionate, pare de neimaginat pentru românul de rînd. Prin publicaţiile sale, PRM a dezvăluit tentaculele acestei imense caracatiţe care include Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, sistemul judiciar şi celelate instituţii care depind direct de Putere şi banul public, indiferent de culoarea politică afişată. De aceea, nu ar trebui să ne permitem aşteptarea că aceste grupări să se devoreze reciproc. Sistemul mafiot are resurse nebănuite de regenerare pentru a o lua de la capăt.
Revenind la subiectul fierbinte al zilei, sîntem conştienţi că, în afară de faptul că trebuie să cotizeze într-un sistem ierarhic găunos, instabil şi rapace, în afară de lăcomie, micul funcţionar, fie el şi vameş, ca în cazul de faţă, se teme de pierderea locului de muncă, de viitorul său şi de siguranţa familiei sale. O dată intrat în sistem, ori accepţi compromisul, ori pleci. Pentru că şomajul este arma prin care chiar şi cetăţenii rebeli sînt ţinuţi în frîu. Prin care, se pune căluş recalcitranţilor, inclusiv celor din mass-media. Şomajul nu poate coexista cu democraţia, iar România este exemplul cel mai grăitor în acest sens. Altfel, cum se explică faptul că agenda publică servită românilor de presa „liberă” e populată de scandalul de tip „sex şi şpagă”, redus la instituţia vămilor? Cu palide referiri, nedovedite, la un lider sindical şi fără a se pronunţa nici un nume dintre politicieni? Contrabanda nu ar fi fost posibilă fără complicitatea vameşilor, evident! Dar nu ei o organizează, în mod direct. De ce nu urmăreşte nimeni traseul concret al mărfurilor traficate pe sub nasul autorităţilor? Unde şi de către cine sînt valorificate? Ce se întîmplă cu sumele provenite din încasări? Care sînt măsurile pentru stoparea acestor colosale evaziuni? Agenţii economici privaţi mărunţi, care creează locuri de muncă şi îşi declară activitatea şi veniturile, sînt aspru sancţionaţi fie şi numai pentru o zi de întîrziere la plata impozitelor, fără să aibă, uneori, în mod direct, vreo vină. Aşa că, fără a fi păcăliţi de amploarea dată acestui scandal sau de nivelul piramidal al mitei, am dori ca ancheta să se dovedească serioasă şi să se finalizeze, urmînd traseul banilor proveniţi din contrabandă. Cu siguranţă, unii ştiu deja că aceştia servesc şi la finanţarea campaniilor electorale din România, în care includem cumpărarea masivă a voturilor şi a tăcerii celor care organizează această operaţiune ilegală. Dar, care nu are legătură cu democraţia sau statul de drept! Şi, în nici un caz, cu aspiraţiile celor care au dărîmat un sistem fără să ştie, concret, ce vor să pună în loc…"

miercuri, 9 februarie 2011

CUI II MAI PASA DE SIGURANTA NATIONALA ?

NOILE PRIVATIZĂRI – ÎNCĂ UN ATAC LA SIGURANŢA NAŢIONALĂ
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU


"Dincolo de controversele iscate pe seama declaraţiilor Presedintelui Traian Băsescu legate de „lupta împotriva corupţiei” şi acordul cu FMI, în plan secundar şi nejustificat au rămas necomentate afirmaţiile legate de „reforma” din sectorul energetic şi din cel al transporturilor. În mod voalat, „mesajul“ transmis are, probabil, legătură cu intenţia guvernanţilor de a „privatiza” companiile de stat din aceste domenii, considerate neprofitabile, veritabile „găuri negre“ pentru Bugetul Statului, după nefericitul model „Sidex Galaţi”. În timp ce românii stau lipiţi de ecranele televizoarelor sufocate de descinderi, arestări şi dezvăluiri regizate, artizanii distrugerii României clocesc, din umbră, înstrăinarea altor obiective strategice pentru economia şi Siguranţa Naţională.
Adică, mai pe înţelesul tuturor, a acelor companii, producătoare de lumină şi căldură care influenţează în mod direct nivelul de trai al cetăţeanului.
Nu avem nici o îndoială că acestea au fost falimentate intenţionat, după ce au fost căpuşate de clientela politică transpartinică, fie sub forma contractelor frauduloase cu firme alese pe sprînceană, fie printr-un sistem oneros de achiziţii publice şi licitaţii cu dedicaţie pentru prietenii politici. Sau, mult mai simplu, prin angajarea, cu salarii nejustificate faţă de economia reală, a rubedeniilor, finilor şi amantelor celor care compun actuala caracatiţă care sifonează banul public. Concomitent cu orice abordare (dacă va exista vreodată) a necesităţii reale a acestor privatizări, se impune o amplă anchetă, urmată de pedepsirea exemplară a celor care au făcut posibil declinul companiilor în cauză. În anii ’90, s-a indus în conştiinţa multor români că „Statul este cel mai prost administrator” (?!), iar proprietatea privată e salvarea absolută, făcîndu-se o apologie deşănţată a „capitalismului”, înfăţişat ca o condiţie sine-qua-non pentru democratizarea ţării, fără să se analizeze consecinţele unor astfel de abordări în alb şi negru.
De teama de a nu fi catalogaţi drept „(neo)comunişti” (de ce le-a fost, însă, teamă, tot n-au scăpat) şi pentru a face pe plac stăpînilor străini, direct interesaţi de baza tehnico-materială şi de imensele resurse naturale ale României, guvernanţii de toate culorile au conlucrat pentru distrugerea industriei, agriculturii, transporturilor, telecomunicaţiilor şi a comerţului din ţara noastră. Cu mult tupeu, un politician, urmaş de kominternist, vopsit în „liberal“, considera industria noastră un „morman de fiare vechi” şi paria dezinvolt pe agricultură şi turism. Deşi nu conteneşte în a promova tot felul de idei, la toate posturile de Televiziune, individul a eşuat, lamentabil, atît în viaţa profesională, cît şi în cea politică şi personală. Altul, groparul mineritului şi al multor alte domenii economice strategice pentru siguranţa alimentară a românilor, deghizat într-un soi de bizar analist politic, se vrea critic al partidului aflat la Putere, alături de care a guvernat în urmă cu 15 ani. Tot incompetenţa şi lăcomia i-au adus pe actualii guvernanţi (la presiunea FMI, sau nu) în situaţia de a lua decizia privatizării aşa-ziselor companii neprofitabile, majoritatea din sectorul energetic. Adică vînzarea lor, pe nimic. Asta este, din păcate, „tradiţia”, de 21 de ani. Nimeni nu se gîndeşte la eficientizarea unor asemenea unităţi, prin angajarea unor manageri (chiar străini, dacă în România nu găsim!) obligaţi prin contract să le rentabilizeze într-un termen-limită, dar activele şi profitul să rămînă în proprietatea Statului Român, în cazul în care plecăm de la premiza că statul actual deserveşte interesul general. Ar trebui să fim conştienţi că numai forţele naţionale, în frunte cu PRM, vor putea preîntîmpina noul jaf care se prefigurează în viitorul apropiat. În caz contrar, utimele „privatizări” vor aduce un val de scumpiri de nesuportat pentru marea majoritate a populaţiei şi devastator pentru activitatea agenţilor economici mici şi mijlocii, scăpaţi din holocaustul provocat de impozitul forfetar şi de creşterea TVA. După care urmează să vizionăm acelaşi film prost, pe care tocmai l-am văzut: românul de rînd, singurul lovit în mod real, începe să se vaite, uitînd că fie nu se osteneşte să se ducă la vot, fie votează aceleaşi figuri sinistre, de 5 legislaturi încoace.
Cei neafectaţi de scumpiri, oricît de mari ar fie ele, joacă alte roluri, marcate de o maximă ipocrizie. Moderatorii critică Puterea sau Opoziţia, în funcţie de interesele trusturilor din care fac parte. Membrii Consiliului Concurenţei bagă capul în nisip, precum struţul, că doar n-or să-şi bată cuie în talpă de unii singuri. Ministrul de resort afirmă că „aşa e economia de piaţă”. Guvernul lansează, iresponsabil, avertismente aiuritoare şi demagogice. Liderii sindicali vorbesc despre sărăcie de la adăpostul salariilor, vilelor şi maşinilor de lux pe care le au. Se vor găsi, la un moment dat, cîţiva cetăţeni, mai indignaţi, care vor aduna, în bocceluţe, monede peste monede, hotărîţi să îşi plăteasă, astfel, facturile umflate la lumină şi întreţinere, spre amuzamentul companiilor străine care vor controla preţurile producţiei şi distribuţiei de energie în România. Dacă se va întîmpla aşa, înseamnă că ne merităm soarta…"
UPDATE: DEJA FMI ANUNTA CA LIBERALIZAREA PRETURILOR IN DOMENIUL ENERGETIC VA ADUCE IMINENTE SCUMPIRI.
VOI FI SINCERA CU VOI: ASA NE TREBUIE.
INTELEG CA UNII NU VOR SA VOTEZE CU PRM, IN RUPTUL CAPULUI, DIN MOTIVE DE EI STIUTE. SI? ESTE ASTA O SCUZA PENTRU A-I VOTA, IN CONTINUARE, PE CEI CARE TALHARESC TARA DE 21 DE ANI? ESTE O SOLUTIE NEPREZENTAREA LA VOT? CRED CA NU! VOTATI, FRATILOR, CU PARTIDE (SUNT DESTULE) CARE NU AU FOST LA PUTERE SI ARUNCATI-LE LA LADA DE GUNOI A ISTORIEI PE TOATE CELELATE !
SAU, VETI CITI SI VA VETI INCALZI, LA LUMANARE, CA IN EVUL MEDIU! IN PLUS, ADIO TELEVIZOR, CALCULATOR, PLASMA, MASINA DE SPALAT ET COMPANY. ATUNCI, SA TE TII, DISTRACTIE, LA MAXIM !

luni, 7 februarie 2011

ZIARUL "TRICOLORUL" REVINE PE NET !

www.tricolorul.wordpress.com

UN ATAC MIZERABIL LA LIBERTATEA DE EXPRIMARE !

DIN ZIARUL "TRICOLORUL"

“Asaltul informatic la care sunt supuse site-urile ziarului “Tricolorul” si revista “Romania Mare” reprezinta un veritabil atac la libertatea de exprimare, veritabila componenta de baza a democratiei. Numai ca, artizanii din umbra al acestui commando impotriva PRM, incepand cu fraudarea sistematica a voturilor, cu evacuarea abuziva din sediul dobandit legal si culminand cu inscenarea unor procese politice si interzicerea accesului romanilor la adevarurile rostite in cele doua publicatii, nu au luat in calcul repeziciunea raspandirii informatiei prin Internet si hotararea adevaratilor patrioti care constituie nucleul dur al PRM. Pe blogul Presedintelui PRM dr. Corneliu Vadim Tudor (http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/) se gaseste continutul celor doua publicatii, inca de cand s-a instituit embargoul de presa, dar si emisiunile de televiziune la care participa in mod curent, inclusiv cele de la Antena 3 de saptamana trecuta.. Ne asteptam ca si acest blog sa fie boicotat, de aceea nu am facut referiri prea dese la el. Intre timp, chiar si in lipsa unui sediu, ne-am pregatit, fiecare, la casele noastre, pentru aceasta eventualitate. Nu ne temem, avem inca 10 bloguri, pe cale de a fi lansate, cu acelasi continut. Si, tot asa vom proceda, in continuare, pana la reglementarea situatiei. Totodata, continutul celor doua publicatii a fost multiplicat si publicat pe mii de alte bloguri si site-uri ale simpatizantilor nostri, astfel incat raspandirea informatiei in randurile romanilor devine imposibil de controlat si nicidecum de stopat. Cele mai citite articole se raspandesc prin zeci de mii de e-mailuri. Cine doreste, cu adevarat, stie unde sa ne gaseasca. Ce vor face, ne vor “inchide” pe toti? Azi boicoteaza un blog, maine infiintam inca 100. Si, daca ne vor sili, ne putem intoarce la sistemul “Citeste si da mai departe”, pentru cei care nu au acces la Internet. Nu subestimati forta doctrinei nationale si a simpatizantilor nostri care nu apar in sondajele voastre mincinoase. Noi nu ne plimbam de la stanga la dreapta prin politica si nu putem fi cumparati de nimeni si nimic!”
Colectivul de administratori ai blogului www.corneliuvadimtudor.blogspot.com

vineri, 4 februarie 2011

EGIPT, MON AMOUR !



Foto 1: In vizita la Piramide, cu intreaga echipa. Prima din dreapta,de nerecunoscut, sunt eu, cu 18 ani in urma si cu 18 kg. in minus:)))
Foto 2: Alaturi de gazdele noastre
In 1993, un cuplu de oameni de afaceri din Egipt m-a invitat sa lansez o colectie vestimentara la Cairo. A fost si primul meu succes de proportii. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc pentru ca imi trezeste amintiri din perioada in care inca imi imaginam, cu naivitate si in mod absurd, ca in Romania se doreste o economie de piata, iar micii intreprinzatori, care creeaza locuri de munca si isi platesc obligatiile catre stat, vor fi lasati sa se dezvolte, sa-si foloseasca imaginatia, creativitatea si aptitudinile manageriale, inspre binele tuturor, al intregii tari. Iar Statul,(devenit intre timp HOT SI MAFIOT) ar fi putut sa le ridice si o mica "statuie" pentru ca nu trebuia sa le asigure locuri de munca nici lor, nici angajatilor lor. Vax, lucrul acesta nu s-a intamplat si punct.
Despre altceva vreau sa vorbim. Nu stiu cum mai arata Egiptul azi. Stiu ca atunci, in hotelurile de lux si in zonele vizitate de turisti, intalneai o lume rupta direct din mirajul occidental. La cateva strazi diferenta, unde ni s-a sugerat sa nu ne avantam, te intalneai cu EVUL Mediu, pe viu.
Concluzia: polarizarea sociala, dusa la extrem, nu va duce niciodata la ceva bun. Iar mai-marii acestei lumi, care se cred smecheri si intangibili, pe alocuri chiar nemuritori, ar fi trebuit sa invete cate ceva din istorie si din forta de actiune a maselor cand sunt infometate si umilite.
In plus, m-am saturat de sefi de stat, ministri si alte specii de politicieni care vor sa-i gaseasca moartea (naturala, desigur) in functii.



marți, 1 februarie 2011

"DIVIDE ET IMPERA" IN VARIANTA PORTOCALIE

foto Agerpres: Armata Romana cautand supravietuitori ai cutremurului din 1977
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU

"Lucrătura portocalie poreclită, la derută, „reformarea statului”, capătă proporţii monstruoase pe zi ce trece. Învrăjbirea unor categorii socio-profesionale împotriva altora fusese doar primul pas vizibil. Unii dintre noi, mai naivi, poate am crezut că aici se va opri totul. Nici vorbă! A început, încet, dar sigur, învrăjbirea românilor aparţinînd aceleiaşi bresle, în scopul dezbinării totale a naţiunii, în care regula de convieţuire devine „homo homini lupus” ca politică de stat! Un exemplu relevant, datorită mediatizării intense, îl constituie discuţia interminabilă despre pensiile militarilor. La care trebuie să ia parte, de ce nu, şi civilii care nu au activat în sistem, dar care au mintea întreagă şi au trăit acele vremuri, despre care îşi dau cu presupusul "piţiponci" şi "piţipoance", paraşutaţi în presă din motive pe care ne e jenă să le expunem cu subiect şi predicat!
Îi includem aici pe mulţi moderatori de talk-show-uri cu iz politic sau pe unii invitaţi ai acestora, bolnavi de multă sminteală. De prostie, în simbioză perfectă cu reaua-credinţă. Unul dintre ei – l-aş numi „măgar”, dar din respect pentru animalul de povară, folositor în orice gospodărie de român, ne abţinem să-l gratulăm astfel – spunea, spre stupefacţia tuturor celor din studioul de Televiziune în care nu înţelegem pentru ce motiv a fost invitat, că militarii români s-au războit, în ultimele decenii, „cel mult cu bateria de vin”! Indignarea ne lasă fără cuvinte şi ne lipseşte puterea de a-i da o replică pe măsură. Pentru că, iată, există şi personaje care regretă că România nu a fost parte în vreun război care să justifice pensiile militare! (Las’, că nu-i timpul trecut, i-am replica noi, dacă am fi cinici!) O atitudine mai mizerabilă nu ne-a fost dat să vedem. Nu vom aduce în discuţie activitatea structurilor care au slujit Interesul Naţional, indiferent de regimul politic din România. Şi care, acum, nu prea mai ştim pe cine „slujesc”, după modul în care acţionează, oarbe şi surde în faţa Jafului Naţional la care asistăm de 21 de ani. Dar, acesta este un alt subiect. Există specialişti care pot să facă multe dezvăluiri. Dacă pot, dacă vor, dacă sînt dispuşi să plătească, poate, cu viaţa (aceasta este miza) această atitudine curajoasă care ar face multă lumină în Istoria noastră recentă! Nu le cerem aşa ceva, probabil le este teamă să se expună într-o dictatură care prinde contur din ce în ce mai clar în zilele noastre. Ceea ce, însă, ştim cu toţii, cel puţin românii trecuţi de 30 de ani, este că o parte din Armată a fost folosită (în lipsa unui război, iată!) la reconstrucţia unei ţări devastate de a doua conflagraţie mondială, de foamete, secetă şi ocupaţie străină. Mai apoi, multe categorii de militari au contribuit, cu sacrificii enorme, la înlăturarea efectelor calamităţilor naturale, la recoltarea produselor agricole, la construirea unor obiective importante pentru economia ţării. În mod normal, ar trebui să ne întrebăm: de ce oare? Pentru ca noi, ceilalţi, să studiem liniştiţi în universităţi gratuite, să lucrăm în institute de cercetare şi să muncim în întreprinderi direct productive, la fel de necesare şi astăzi dezvoltării unei societăţi normale. S-a afirmat că, vezi Doamne, „conducerea de partid şi de stat” le-a ordonat membrilor Armatei efectuarea unor asemenea activităţi. Şi? În nici un caz, nu Nicolae Ceauşescu avea să se plimbe cu metroul. Sau cu vreun iaht pe Canalul Dunăre-Marea Neagră. Şi nici nu avea să locuiască, singur-singurel ori cu cîţiva membri ai familiei sau prieteni apropiaţi, în sutele de mii de apartamente din cartierele bucureştene sau din ţară construite pe vremea aceea. S-a mai afirmat, de data aceasta stîrnindu-ne un rîs amar, că „nici un general n-a fost văzut culegînd porumb, săpînd la Canal sau conducînd vreun TAB” (?!). Enormitatea afirmaţiei ne-a lăsat cu gura căscată. De parcă generalii s-au născut generali direct din pîntecele mamelor lor. De parcă n-ar fi trecut prin şcoală, prin toate etapele profesionale necesare, de parcă nu şi-ar fi cîştigat gradul pe merit, după mulţi ani de muncă. Bun, sîntem familiarizaţi şi cu situaţiile în care gradul de general a fost cîştigat, în ultimii ani, prin „meritul” de a trăda un partid pentru un altul, în scopul schimbării polilor de Putere din Parlament şi al deturnării votului „liber”, sau prin „merite” legate de „revoluţia” din 1989, pe care încă nu le-am descoperit. Dar acestea sînt doar excepţii nefericite de la regulă, iar Armata Română şi pensionarii ei, dintre care unii veterani de război, nu trebuie să sufere, în ansamblu, pentru cîţiva trădători! Care, azi, fac Legea în România! Vremelnic!"