vineri, 26 octombrie 2012

PRM PESTE TOT
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 26.10.2012




Marţi, 23 octombrie, doamna Ruxandra Lungu, Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare, a participat la dezbaterea privind includerea drepturilor copilului în programele principalelor partide politice din România. Sub egida Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copii (FONPC) şi a Înaltului Patronaj al Subcomisiei pentru Drepturile Copilului din cadrul Camerei Deputaţilor, evenimentul a avut loc în sala „I.G. Duca“, din Palatul Parlamentului. Obiectivul întîlnirii a fost selectarea a 20 de priorităţi pentru România în domeniul respectării drepturilor copilului şi identificarea din partea fiecărui partid politic a cel puţin 5 dintre acestea (educaţie, sănătate, asistenţă socială, justiţie etc.) ca puncte strategice în programele de guvernare şi în programul electoral. Distinsele gazde ale întîlnirii, doamna Daniela Gheorghe, director executiv al FONPC şi preşedintele FONPC, domnul Bogdan Simion, au declarat că scopul final al acestei dezbateri este încheierea unui pact cu principalele partide politice, document esenţial pentru punerea în practică a unor puncte strategice de intervenţie în beneficiul copiilor, al familiilor şi al întregii societăţi, pact ce va fi monitorizat îndeaproape de FONPC, partidele semnatare şi reprezentanţii societăţii civile pentru a se asigura punerea lui în practică. La dezbatere au participat ministrul Muncii, Mariana Cîmpeanu, deputata Sulfina Barbu (PDL), fost ministru al Muncii, deputata Cristina Pocora (PNL), Elena Mitrea (senator PSD), reprezentanţi ai UDMR şi numeroşi delegaţi din partea societăţii civile şi a unor ONG-uri de profil. În luarea sa de cuvînt, doamna Ruxandra Lungu a precizat că numeroase obiective propuse de FONPC sînt deja pe agenda electorală şi în programul politic şi de guvernare al PRM. A enumerat necesitatea asigurării accesului gratuit al copiilor la un sistem sanitar de calitate, la învăţămînt gratuit performant, la prevenirea violenţei şi a consumului de droguri în şcoli şi la acordarea unei atenţii deosebite copiilor ai căror părinţi sînt plecaţi la muncă în străinătate. Doamna Ruxandra Lungu a pledat pentru înăsprirea pedepselor pentru cei care aplică rele tratamente minorilor sau îi supun abuzurilor de orice fel. În finalul alocuţiunii, preşedinta Organizaţiei de femei a PRM şi-a exprimat dorinţa ca toate aceste propuneri să nu rămînă doar pe hîrtie, cum s-a mai întîmplat în alte cazuri, şi a îndemnat conducerea FONPC să înceapă monitorizarea aplicării Pactului pentru respectarea drepturilor copilului, semnat de toate partidele prezente la întîlnire, începînd, firesc, cu formaţiunile politice care se află acum la guvernare şi deţin toate pîrghiile pentru aplicarea sa. Dezbaterea, soldată cu un real succes, a fost moderată cu echidistanţă şi profesionalism de jurnalistul Mihai Rădulescu (TVR).



Biroul de presă al Organizaţiei de Femei România Mare

CANDIDATI CU IZ PENAL

CANDIDATI CU IZ PENAL
EDITORIAL DIN ZIARUL "TRICOLORUL" 25.10.2011
DE RUXANDRA LUNGU

"În toamna aceasta, vom asista la o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru un loc în Parlamentul României, care, nu numai că nu a fost redus la 300 de parlamentari, ci a fost umflat, pentru ca toţi clienţii politici să fie satisfăcuţi. Evident că referendumul din 2008, propus de Traian Băsescu, a fost un şiretlic menit să-i scoată pe oameni din case pentru vot şi, din inerţie, să pună ştampila şi pe iniţiatorii aşa-zisei schimbări. Cine nu ar ieşi să voteze dacă întrebarea ar fi de genul: „Aţi vrea să fie bine, în loc să fie rău? Da sau Nu!“ Dar, chiar şi aşa, mărirea numărului de colegii se pare că nu e de ajuns. USL trebuie să satisfacă o serie de „aliaţi“, printre care UNPR şi proaspătul PNG, care par să nu se mulţumească să primească o ciosvîrtă pentru cîţiva lideri, iar restul să rămînă cu gura căscată. Nici ARD nu are o situaţie mai roz. Despre PP-DD ce ar mai fi de spus? Absoarbe cu nesaţ pe toţi cei care nu şi-au găsit loc pe listele celorlalţi. Absoarbe nemulţumiţi ai USL şi PDL, „aceeaşi mizerie“, să nu uităm! Din păcate, din ce a comentat presa pînă acum, o mulţime de candidaţi au avut de-a face cu legea. Mulţi şi-au împins în faţă copiii, finii, amantele. Să rămînă Puterea în familie. Să rămînă accesul la banul public tot în familie. Să rămînă secretele privatizărilor frauduloase, de asemenea, în familie. Să nu transpire nimic spre opinia publică. Căci, dacă transpiră către presă, oricum nu se întîmplă mare lucru. Marile trusturi, aservite politic, mai aruncă populaţiei cîte un subiect suculent de scandal cu iz tabloid. O stenogramă ici, o audiere la DNA colo, o arestare care se va lăsa cu neînceperea urmăririi penale, dincolo. Interesantă este şi atitudinea de non-combat dintre USL şi PDL (ARD). Ca să-şi perpetueze locul în Parlament, cele două formaţiuni îşi trimit candidaţii grei în colegii în care, cred ei, au o majoritate asigurată şi în care se luptă cu personaje de calibru inferior, în sensul notorietăţii, în multe cazuri. Cu o ipocrizie de nedescris, cei de la USL şi PDL critică votul uninominal, un fel de ruletă rusească, din care, fără majoritate de peste 50%, nu se ştie cine scapă. Nu ne înţelegeţi greşit. Este firesc ca şi candidaţi de pe locul 3 sau 4 să intre în Parlament. Ei reprezintă un segment semnificativ al populaţiei, care merită reprezentată. De dragul imaginaţiei, să presupunem că o formaţiune politică deţine 51% din portofolii şi formează guvernul. Formaţiunea în cauză cîştigă alegerile în urma unei prezenţe la vot de circa 40%, în cazul cel mai fericit. Aşadar, ei reprezintă, de fapt, 20% din populaţie, restul de 80% devenind „copiii nimănui“. Ce fel de democraţie mai este şi aceasta, în care minoritatea dictează majorităţii? Unde este pluripartidismul? Spre ce fel de regim politic ne îndreptăm? Şi, mai ales, cine vrea să ne reprezinte în viitorul Parlament? Deocamdată, am identificat două tipuri de candidaţi: manipulatorii de profesie, potenţiali clienţi ai puşcăriilor, devalizatori ai economiei naţionale şi abonaţi la contracte păguboase pentru Statul Român, pe de o parte, şi marionetele şterse, incompetente, fără pregătire, fără personalitate, în căutarea unui loc liniştit, comod, de unde să răspundă comenzilor păpuşarilor, întru binele lor şi al familiilor acestora, incapabile să profeseze pe piaţa liberă a muncii. Marionete care, în ultimii patru ani, nu au deschis gura în Parlament, darmite să mai lase în urma lor vreo lege notabilă. Un singur lucru, relativ încurajator, desprindem din acest tablou deprimant. Turismul electoral va fi greu de organizat. Doar dacă nu ne trezim, ca la alegerile locale, că în nu ştim care cartier (colegiu) se „mută“, brusc, 5-6 mii de persoane, eventual şi la aceeaşi adresă, da, nu vă minunaţi, s-a întîmplat în România noastră, democratică şi europeană. Acest fenomen, care se poate petrece numai prin complicitatea instituţiilor statului, este greu de contracarat, dar nu imposibil. Numai printr-o prezenţă masivă la vot a tuturor românilor, indiferent de opţiunea politică. După sacrificiile din decembrie 1989, după dezastrul economic ce a urmat, după criza socială care a căpătat forme fără precedent, românii au dreptul să fie reprezentaţi corect în forul suprem legislativ al Ţării, care a devenit, în ultimii ani, un Parlament al Ruşinii, al corupţiei, al prostiei şi al lenei generalizate. O formă fără fond pe care numai Forţele Naţionale o pot reabilita şi recredibiliza în ochii cetăţenilor, indiferent de etnie."















luni, 22 octombrie 2012

BECALI, PENELIST CONVINS!

Becali a plecat la PNL unde "toata" lumea rade, canta si danseaza de fericire ca USL mai aduna 1-2 procente. Intrucat stiu cum sta treaba in partidele considerate mai "mici", am si eu o intrebare: ce parere credeti ca au activistii PNG ramasi pe dinafara? Dar membrii simpli de partid? Dar electoratul lui care uraste din rarunchi partidele care au jefuit tara? Vom trai si vom vedea. Consider ca locul lui Becali e langa PRM. Mai e timp sa se suceasca:)))))

CAPITALISMUL SALBATIC

DIN ZIARUL TRICOLORUL
18.10.2012
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
CAPITALISMUL SALBATIC

„Cîştigi, păgubeşti - negustor te numeşti!“. Este un fenomen natural, atunci cînd te ocupi cu negustoria. Aceasta este economia de piaţă, acesta este „capitalismul“. De aceea nu ne-am prea bătut capul cu operaţiunile aşa-zisului broker Cristian Sima, care, pe şleau vorbind, a dat ţeapă unor fraieri. Pentru că, în România anului 2012, după experimentele Caritas şi FNI, după falimentarea unor bănci care păreau infailibile, după prăbuşirea unor fonduri care promiteau marea cu sarea, trebuie să fii extrem, extrem de fraier (şi aici folosim un eufemism) ca să dai banii unui individ, să-i joace cum doreşte el, aproape ca la ruletă. Mai ales în ţara în care, dacă chiar prisosesc, banii ar putea fi folosiţi în scopuri caritabile, la salvarea unui copil bolnav de cancer, a unui bătrîn de la îngheţ sau, de ce nu, să ajungă într-o şcoală din mediul rural, într-un spital uitat de lume sau chiar într-o mică afacere care să creeze locuri de muncă. Nu cunoaştem în întregime lista celor 60 de păgubiţi de Cristian Sima şi nici sursa veniturilor acestora.

Dar, un lucru putem să bănuim. Ori au fost bani cîştigaţi foarte de uşor, poate chiar nemeritat, ori au fost bani de furat. Bani ce au ajuns la indivizi care nu au ştiut ce să facă, practic, cu ei. Aşa cum şi ţara întreagă a ajuns pe mîna unor politicieni care nu ştiu sau nu vor, de 23 de ani, să gestioneze şi să administreze eficient un buget naţional. Bani picaţi din cer în poala unor personaje lacome, care au vrut să-i înmulţească peste noapte, fără să pună osul la muncă, fără emoţii, fără frisoane şi, eventual, fără plata impozitelor aferente. Însă, dintre toate personajele ieşite la rampă, cea mai jalnică apariţie a fost cea a unui finanţist apreciat, se pare, în această lume a ingineriilor financiare sau a escrocheriilor de proporţii, depinde de noi cum dorim s-o denumim. Fost ministru, fost consilier, fost europarlamentar, fost bancher, care n-a dus-o deloc rău nici în Regimul Ceauşescu, omul a încercat să explice că, lucrînd în străinătate, a obţinut venituri serioase conform competenţelor sale şi a ales să le investească aşa cum l-a dus capul. Un fel de Theodor Stolojan, dar mult mai pretenţios. Acum, părerea noastră despre aceste posturi este cumva umbrită de prejudecăţi. Uneori, anumiţi cetăţeni, aleşi pe sprînceană, sînt trimişi în străinătate ca să fie „şcoliţi“, îndopaţi cu diplome, doctorate, masterate, ca, mai apoi, să servească anumite interese la întoarcerea în ţară. Căci, cum este posibil să fii competent şi plătit pe măsură „afară“, iar în ţara ta să te dovedeşti deplorabil de incapabil? Mai ales cînd deţii posturi din care poţi lua decizii cruciale pentru întreaga naţiune? Mai ales cînd faci parte din Guverne sau eşti consilierul unor oameni ce deţin Puterea? Pentru că nu vorbim aici de inginerii, medicii, muncitorii în construcţii, căpşunarii şi mulţi alţii care, negăsind un loc de muncă decent în România, au luat calea exilului. Vorbim de persoane care au deţinut anumite pîrghii în conducerea ţării şi care, iată, sînt pîrlite de unul de care 99% din populaţie nici nu auzise pînă ieri-alaltăieri. Acum, poate văd şi românii pe mîna cui a fost dată ţara noastră în tot acest timp. Pentru că domnul în cauză a fost votat, ales şi numit în multe funcţii importante. El este şi profesor universitar, vai de studenţii dumnealui! Vedeţi pe mîna cui au fost, într-un timp, finanţele ţării? Şi nu este singurul. Este doar un exemplu dintre cei mulţi ce-şi spun penelişti, pesedişti, pedelişti sau independenţi şi care, în viitorul foarte apropiat, vor să revină, sub o formă sau alta, la „butoane“. Cu ajutorul celor naivi şi uşor de manipulat. Cu ajutorul celor care nu se prezintă la vot. Cu ajutorul celor care nu au înţeles, încă, faptul că Forţele Naţionale sînt singurele care mai pot salva România!



joi, 11 octombrie 2012

BACALAUREATUL A AJUNS SUBIECT DE DISPUTA POLITICA! CE RUSINE!



www.ziartricolorul.ro: Pagina principala » Categoria » Editorial


DE-ALE BACALAUREATULUI

2012-10-11 » Categorie » Editorial de Ruxandra Lungu

"Mulţi demnitari ai statului român au avut „inspiraţia“ ca, în decursul carierei lor, chiar vremelnice, să obţină o sumedenie de titluri universitare şi să se aciuiască în locşoare călduţe, care să la asigure, fără bătaie de cap, venituri substanţiale. Este vorba de numeroasele „fabrici de diplome“ care, de cel puţin 20 de ani, scot absolvenţi pe bandă rulantă. Absolvenţi care, mai apoi, nu îşi găsesc un loc de muncă, pentru că, deseori, acel petic de hîrtie nu este sinonim cu inteligenţa, competenţa, performanţa, disciplina, responsabilitatea. Mulţi vor spune că este treaba unora că au aruncat cu banii pe fereastră. Alţii că nu e nebun cel care cere, ci e nebun cel care dă. Însă, a transforma Legea Învăţămîntului într-un joc electoral este prea de tot. Nebunia a început, parcă, odată cu introducerea manualelor alternative, „mulţumită“ fostului ministru Andrei Marga, acţiune care a condus nu numai la falsificarea Istoriei Românilor, dar şi la crearea unei adevărate Mafii a manualelor şcolare. După care, altcineva a eliminat examenul la liceu şi a introdus repartizarea automată a absolvenţilor de gimnaziu în licee. A urmat degringolada testelor naţionale şi a tezelor cu subiect unic. Apoi, modul de desfăşurare a bacalaureatului s-a schimbat fără motiv, numai pentru că miniştrii Puterii trebuiau să-şi lase amprenta trecerii lor efemere prin această funcţie. O nebunie şi o mare ruşine, în acelaşi timp. Un sistem de învăţămînt făcut harcea-parcea din raţiuni politice. Care este aplicat unei generaţii şi aşa debusolate, şi aşa dezorientate, şi aşa lipsite de perspectivă. Nu facem referire acum la beizadelele cu studii în străinătate, care se vor întoarce curînd să preia locul părinţilor în fotoliile de demnitari ai Statului Român. Şi nu ne referim nici la sărmanii necăjiţi de prin satele României, care nu au acces la un învăţămînt de calitate şi al căror viitor este ratat din start. Revenind, subiectul zilei se referă la respingerea bacalaureatului profesional de către Traian Băsescu, ministrul Ecaterina Andronescu neexcluzînd adoptarea acestuia printr-o Ordonanţă de Urgenţă. Un meci politic, fără o miză serioasă, cel puţin din punctul de vedere al interesului elevilor, credem noi. „Bacalaureatul profesional este aşteptat de foartă multă lume“, ne declara doamna ministru. Îi dăm întru totul dreptate. Chiar şi desfiinţarea totală a bacalaureatului ar fi aşteptată de foarte multă lume. Poate şi desfiinţarea totală a şcolii ar fi aşteptată de şi mai multă lume. Sau accesul la studii superioare gratuite, fără examen. Sau pensionarea la 40 de ani cu un venit garantat de 2.000 de euro, lunar, ar putea fi aşteptată de multă lume. Şi cu astfel de ipoteze, frizînd absurdul, am putea continua la nesfîrşit. Ce se va întîmpla în continuare? Pînă la Bac-ul din 2013 se pot întîmpla o sumedenie de evenimente care să schimbe din temelii societatea românească, printre care şi apropiatele alegeri parlamentare, şi ele aşteptate de foarte multă lume."






















joi, 4 octombrie 2012

CIRCUL OLTCHIM

www.ziartricolorul.ro: Pagina principala » Categoria » Editorial


CIRCUL OLTCHIM

2012-10-04 » Categorie » Editorial de Ruxandra Lungu

"În ţara în care hoţul striga „Hoţii!“, circarii strigă, dezgustaţi, „Ce circ!“. Aşa-zisa privatizare a Oltchim a luat minţile tuturor. Dar, din noianul de minciuni şi dezinformări, orice român inteligent şi cu bun-simţ poate desprinde cîteva idei simple, care, în mod normal, ar putea să-l îndrume cu responsabilitate la votul din 9 decembrie. De nenumărate ori, am spus că, după evenimentele din decembrie 1989, România a pierdut tot - economia, sistemul sanitar, sistemul de învăţămînt, armata şi tot ce ţinea de siguranţa naţională.
Într-un anumit moment, am crezut, totuşi, că ceva tot s-a cîştigat: libertatea de exprimare, fie prin mitinguri, fie prin presă. Dar, iată că s-au dus şi astea pe Apa Sîmbetei. Mitingurile trebuie autorizate, iar instituţiile statului impun locul şi durata acestora. Dacă organizatorii calcă pe bec, şi ei, şi participanţii se aleg cu amenzi descurajante, dacă nu şi cu niscaiva bastoane pe spinare. După care constată că protestul lor rămîne fără ecou, fiind doar o formă de defulare pe care regimul trecut o interzicea. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu presa. Populată de indivizi îndoielnici şi în mare majoritate semi-analfabeţi, patronată de personaje controversate, constrînsă economic şi şantajabilă, mass-media a ales să se ascundă în umbra unor stăpîni politici, dispusă să le asculte, necondiţionat, ordinele, transformîndu-se într-un uriaş aparat de propagandă şi manipulare a opiniei publice. Trist, dar adevărat. Şi aceste „cuceriri" ale revoluţiei au fost pierdute pe drum, cu cîteva excepţii: ne referim la publicaţiile PRM, care rezistă în ciuda boicotului la care sînt supuse continuu şi ale căror adevăruri, rostite de-a lungul timpului, se adeveresc pe zi ce trece. Dar să revenim la „Circul Oltchim". Cine l-a creat? Mulţi l-au asemănat cu serialul „Elodia", numai că acolo era vorba despre o femeie dispărută, un bărbat suspect de crimă şi un băieţel rămas orfan. Acolo era vorba despre o dramă reală pe care, iată, organele de anchetă care se iau, bucuros, de piept cu protestatarii, nu i-au dat de cap nici pînă azi. Aşadar, considerăm comparaţia deplasata. În spatele spectacolului oferit de presa noastră, realizat pe nervii şi pe spinarea a mii de muncitori de care depinde soarta unui întreg judeţ, se află interese din zona politicului. Anumite scenarii consideră că toată această mascaradă este menită să propulseze partiduleţul lui Dan Diaconescu pe scena politică, altele spun că se încearcă decredibilizarea lui. Revenind la politica editorială halucinantă a posturilor TV cu pretenţii, nu putem să nu reţinem că a fost edificatoare partea în care Poporul Român a aflat, pe viu, cum s-ar spune, în ce mod aberant se poate realiza o privatizare de asemenea proporţii - şi ne imaginăm cu groază cum s-au petrecut lucrurile în cazul celor peste o mie de întreprinderi înstrăinate pe nimic. Poporul Român a aflat cum se realizează un caiet de sarcini „cu dedicaţie", cum se depun garanţiile, cum se semnează contractele, care sînt clauzele ascunse, cînd se virează banii şi cum se decide soarta a mii de oameni printr-o semnătură. De un lucru sîntem siguri. Aşa cum s-au derulat lucrurile, credem că scenariul era simplu. Licitaţia trebuia cîştigată de altcineva, după care creditorii urmau să ceară insolvenţa combinatului, şi gata, treaba era moartă şi îngropată, iar oamenii lăsaţi pe drumuri, cu niscaiva salarii compensatorii care să le potolească furia şi să le creeze iluzia siguranţei zilei de mîine măcar pentru o perioadă de timp. Astfel de jocuri se întîmplă în România de 23 de ani. De la tribuna Parlamentului, dar şi din afara ei, PRM a semnalat acest fenomen pentru cei care au avut urechi de auzit. Acum, totul s-a văzut, pe ecranul televizorului şi, cu un tupeu inimaginabil, unii invitaţi la talk-show-uri, dar şi moderatorii acestora discutau cu nonşalanţă despre „statul mafiot“, uitînd că deviza PRM, de cînd se ştie, este: „Sus Patria! Jos Mafia!“. Unii au considerat că este un simplu slogan, dar iată că adevărul iese mereu la iveală, chiar cu întîrziere, iar cei care ne ironizau mereu n-ar trebui să-i mai privească pe români în ochi. Amuzant este faptul că politicienii dau vina unii pe alţii cu privire la „eşuarea" privatizării Oltchimului, şi toţi la un loc pe FMI. Lumea cunoaşte părerea noastră cu privire la relaţia păguboasă a României cu FMI. Dar, stînd strîmb şi judecînd drept, pentru FMI combinatul era doar o gaură neagră, cu imense datorii care secătuiau bugetul de stat şi afectau, în lanţ, şi alte societăţi, de stat sau private. Pentru că aici este adevărata bubă. Criminalii care au distrus Arpechimul ştiau că acesta este legat de Oltchim şi au premeditat colapsul combinatului. De aceea, fără exagerare, unii ar trebui să răspundă cu propriul cap, pentru că ne-am cam săturat de menajamente, cuvinte alese ca să nu deranjeze pe nu ştiu cine. Ne-am săturat de politicienii-bandiţi, care suferă de toate bolile pămîntului mai putin de cele care ucid pe loc, atunci cand sint nevoiti sa treaca pragul tribunalelor sau al puscariilor. În momentele în care deturnau fonduri, furau bugetul de stat, căpuşau prin firmele neamurilor şi ale prietenilor unităţi economice care ar fi putut produce profit erau perfect sănătoşi, se pare. Conducerea la vîrf a Oltchimului este aceeaşi de 20 de ani. Se vede că a supravieţuit tuturor guvernărilor şi ne întrebăm cu ce preţ? Ei ce au păzit? Ce venituri au avut? N-ar trebui căutaţi puţin la avere, declarată sau nedeclarată, ei şi tot neamul, pînă la a noua spiţă de la roată? N-ar trebui controlaţi cei care aprobau „achiziţiile“ de materii prime, serviciile şi cheltuielile efectuate în cadrul combinatului? Cine a aşteptat ca aceste datorii să atingă cifre astronomice, menite să sperie orice investitor? Pentru că, logic vorbind, nici un investitor nu ar plăti aceste datorii cu intenţia de a reporni combinatul şi a se lega la cap fără să-l doară. Industria petrochimică românească trebuia distrusă. Această clică monstruoasă, care ne conduce de 23 de ani, se va agăţa de scaune cu orice preţ. Dacă nu ea, atunci progeniturile ei, trimise să „primenească“ aşa-zisa clasă politică. În Parlamentul Ruşinii, nimeni nu doreşte intrarea altor partide. Fiecare parlamentar va candida pentru un nou mandat şi nu va concepe să piardă. Lupta electorală pentru alegerile din decembrie a început în forţă. Iar PSD, PDL, PNL au dovedit că pot „coabita“ foarte bine în diverse formule. Toată lumea s-a unit, la un moment dat, cu toată lumea. Se ştiu bine, îşi cunosc metehnele, interesele şi, mai ales, dosarele penale. În această Mafie nu mai e loc pentru nimeni. Din acest motiv, PRM a fost înlăturat, prin fraudă, din Parlament, ca să nu mai poată semnala românilor marele Jaf Naţional, dar şi infernala conspiraţie împotriva României. Acesta este însă alt subiect, care merită multă atenţie.
La locale, PP-DD a fost momit. Fără majoritate, consilierii acestui partid sînt doar nişte păpuşi fără putere, doar dacă nu se unesc, pe sub masă, cu „ciocoii". Iar dacă Partidul lui Dan Diaconescu va intra, totuşi, în viitorul Parlament, ce va face dumnealui? Se va alia cu „USL-PDL, aceeaşi mizerie“, în „interesul naţiunii“, desigur? Sau va rămîne în Opoziţie, ridicînd din umeri şi dînd explicaţii „poporului“ pentru promisiunile neonorate? Oricum ar proceda, în acel moment PP-DD va pierde electoratul, care va pricepe că a fost păcălit a nu ştiu cîta oară. Românii vor mai pierde 4 ani din viaţă, plîngîndu-şi „soarta“ făcută cu mîna lor. Pentru că noi ştim de pe acum cine va avea, cu adevărat, de suferit!"