NU PRIVITI ACEST FILMULET! OCHISORII ANIMALUTELOR TORTURATE VA VOR URMARI, TOATA VIATA!

Vad ca postarea "Macelarii de la Balc" a starnit pasiuni, cu trimiteri la Biblie! Intre timp, prietenul virtual http://palatulsutu.ro/ ne etaleaza, pe larg, blanurile vip-urilor participante la ziua de nastere (de n-ar mai fi fost!) a unui politician!
Iar neprietenul PRM, http://bucurenci.ro/, dar prieten al cauzei luptei contra cruzimii fata de animale, a postat, prin iunie, un filmulet, cutremurator.
De ce il reiau, si eu, atat de tarziu? Pentru ca nu am avut puterea sa-l caut si sa-l revad. Oricum, de data asta, nu l-am vizionat, pana la capat! Nu am putut!
Din inima, va sfatuiesc sa nu il vedeti, lasati doar imaginatia sa va conduca! Nu va fi, mai atroce, ca imaginile!
Pe langa asta, macelul de la Balc, va arata ca o nimica toata!

DIN LISTA, LUNGA, A BENEFICIILOR ADERARII LA UE !

Parlamentul European, in lipsa de treburi serioase si de probleme reale, recomanda tarilor UE, deci si Romaniei, sa recunoasca mariajele gay. Ce interese credeti ca sunt, la mijloc?

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA, IN PACE!

"Daca visul unora a fost ori este sa ajunga in Cosmos, eu viata intreaga am visat sa trec Prutul."

MACELARII DE LA BALC. SE INTAMPLA, CHIAR ACUM!

foto: www.badorgood.com

Daca pescuitul poate fi justificat prin faptul ca "victima" are sansa de a fi aruncata inapoi, in apa, vanatoarea este deja "altceva".

Caci nu este vorba, aici, de omul cavernelor care trebuie sa supravietuiasca si pleaca la vanatoare cu sulita, se intoarce la nevasta si copii cu "cina", pe mai multe zile, si cu blana cu care se imbraca.

Este destul ca ne prefacem ca nu stim cum sunt crescute si apoi ucise animalele, fie pentru carne, fie pentru blana. Subiect asupra caruia voi reveni.

Deocamdata vreau sa protestez impotriva masacrului de la Balc, organizat de Tiriac si apropiatii lui.

In primul rand, cum a pus mana (laba) pe acest domeniu, pentru care plateste, anual, o chirie derizorie, cat o firmulita, mai pricopsita, pentru o vila, din Bucuresti?

Revin la sensul acestei postari: ce minti bolnave, insetate de sange, pot simti satisfactie haituind si impuscand un animal nevinovat? Ce suflete intunecate si infecte pot vedea, in vanatoare, un "sport"?

Ceea ce e grav este ca multi dintre acesti mizerabili, ascunsi sub invelis uman, sunt si politicieni!

Iar destinele noastre sunt in ghearele lor!

1 - 0 PENTRU BARONII BUGETARI DE LUX !

Cand o intentie buna este ambalata in incompetenta cu iz de vendeta personala, iar lupul decide cine e paznic la oi, iese harababura asta.
Sa vedem daca, pentru elaborarea legii, se vor gasi, totusi, cativa, cu ramasite de creier in teasta.
Iata ca, incet-incet, si cei mai inversunati critici ai ordonantei, numai pentru ca e produsa de Boc, incep sa judece si altfel.
Radu Tudor, acum cateva minute pe A 3, vedea o solutie in faptul ca pensia + salariul nu ar trebui sa depaseasca 3 salarii medii.
E un inceput.

CUM AM PIERDUT UN VOT ! AM INVATAT DIN GRESELI !

Framantarile generate de excluderea lui Oprea din PSD, de aliante (pardon, mezaliante), ordonante si intalniri "informale" din sfera politica, referendum-uri si alte gaselnite menite sa ne zapaceasca de cap, nu se suprapun cu problemele reale, ale cetatenilor si aveti, mai jos, dovada.

Domnul Dan Tudor Vuza mi-a semnalat, intr-un material amplu si bine documentat (aici ,aveti doar o parte) o problema care ne poate afecta, oricand, pe oricare dintre noi.

Pentru ca toti vom pierde, la un moment dat, o persoana draga! O persoana fara de care nu mai putem , sau nu mai vrem, sa traim!

In campanie, nu am acordat atentia cuvenita celor semnalate de dansul!

Nu din superficialitate si nu din rea-vointa! Poate ca era prea tarziu si, poate ca am crezut ca mesajul meu nu ar mai fi avut impactul scontat!

Poate, dintr-o doza de scepticism, sau din convingerea, pesimista ca, anumite stari de fapt, nu se vor schimba! Niciodata!

Nici, macar, printr-o alta revolutie!

Sistemul medical are multe carente! Stim toti!

Dar, cati stim ca nu avem acces, real, la datele din dosarul pacientului, dupa decesul acestuia?

Repet, probabil ca nu ne pasa, pana nu suntem pusi, fata in fata, cu o asemenea situatie!

N-am reusit, la timp ca, in programul meu politic, sa introduc o initiativa legislativa, punctuala, menita sa elimine aceasta anomalie, intretinuta de "armata alba"!

Domnul Vuza, in calitatea dansului, de alegator, m-a taxat. A facut ceea ce trebuia: nu m-a votat! Mi-a si comunicat, elegant, de ce!

Si ii multumesc!

Macar daca, toti cei care au votat, in noiembrie 2008, cu unii sau cu altii , vor reusi sa-i taxeze , la fel de drastic, pe cei care au promis multe si fac atat de putine!

Cat despre votul pierdut, mi-am propus sa il recuperez! Inmiit!

Iata, o parte din argumentele domnului Dan Tudor Vuza, intr-un text edificator:

Domnului Academician Ionel Haiduc

Preşedintele Academiei Române

Memoriu

Subsemnatul Dan Tudor Vuza, cercetător ştiinţific gradul I, vă rog să-mi îngăduiţi să supun atenţiei conducerii Academiei Române următoarele.

Părintele meu George Pavel Vuza a deţinut, în perioada anilor 1954 – 1958, funcţia de prim locţiitor al procurorului general al Republicii Populare Române. În această calitate, s-a remarcat prin strădania sa de a asigura procuraturii profilul unei instituţii moderne şi profesionale, dedicată exclusiv supravegherii legalităţii şi imună la ingerinţele factorului politic care dorea transformarea ei în organ de represiune. A fost un neîntrecut organizator, dar mai ales un neînfricat luptător împotriva abuzurilor puterii comuniste şi pentru apărarea celor oprimaţi. Din iniţiativa sa a fost întocmit raportul asupra privării abuzive de libertate a unor persoane şi a condiţiilor inumane de detenţie din penitenciarele ministerului de interne, document prin care G. P. Vuza îl făcea direct răspunzător pe ministrul de interne de toate abuzurile constatate, aşa cum nu mai îndrăznise nimeni până atunci. De numele său se leagă punerea în libertate a Elenei Pătrăşcanu şi a unui grup de membri ai partidului social-democrat. S-a opus ordinului partidului de a aresta pe ţăranii care părăseau gospodăriile colective şi cererii ministerului de interne de a judeca cu uşile închise şi a condamna la pedeapsa capitală pe un nevinovat, acuzat de o faptă imaginată de partid.

Toate aceste acte de curaj, descrise în volumul autobiografic Însemnările unui procuror apărut sub îngrijirea subsemnatului, l-au costat excluderea din funcţie, din partid şi trimiterea la munca de jos. Dar nu numai atât. Nopţile de nesomn, încordarea cauzată de confruntările cu forţa conducătoare, durerea pricinuită de îndepărtarea de la opera de edificare a instituţiei care pentru el era însăşi raţiunea vieţii sale, toate acestea i-au afectat sistemul circulator, ducând la hipertensiune şi ischemie miocardică. În ziua de Crăciun a anului 1984 erau trei grade în biroul de la Procuratura Capitalei unde el lucra, ca urmare a gerului instaurat în locuinţe şi locuri de muncă din ordinul dictaturii. Pe fondul tulburărilor de care deja suferea, frigul i-a provocat un infarct miocardic. Fiecare zi din cei 18 ani care au urmat a fost pentru familie întunecată de teama că aceea ar putea fi ultima zi când îl vor vedea pe cel ce le era soţ şi părinte. În cele din urmă, urmările infarctului au dus la instalarea unei insuficienţe cardiace. A fost transportat într-o unitate medicală aleasă peste voinţa familiei. După zece ore a încetat din viaţă, departe de familia sa, în condiţii rămase misterioase până în prezent. În toţi cei cinci ani petrecuţi de atunci, familiei i s-a refuzat cu îndârjire şi se continuă să i se refuze de către sistemul medical din România accesul la documentele medicale în care este consemnat adevărul despre ultimele clipe printre cei vii ale lui G. P. Vuza.

Sistemul medical invocă în sprijinul acestei interdicţii următoarele pasaje din legea 46/2003 a „drepturilor” pacientului: articolul 21 – Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia – şi articolul 22 – Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

Dreptul la informare este tot mai mult recunoscut în prezent drept unul din drepturile fundamentale ale omului. Documentul Declaraţie asupra promovării drepturilor pacientului în Europa emis de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 1994 recomandă ţărilor europene respectarea dreptului de acces neîngrădit al pacientului la propriul dosar medical, inclusiv la datele tehnice, iar pentru pacientul incapabil de a-şi exercita el însuşi drepturile, exercitarea lor de către reprezentanţii legali.

În articolul Familia Pacientului, între Dreptul la Adevăr şi Secretul Medical pe care l-am publicat în Revista Română de Bioetică, am analizat cadrul legislativ din unele ţări din Europa şi America privind reglementarea accesului familiei la dosarul medical al pacientului defunct, arătând că nu mai departe de ţara vecină Ungaria, dreptul familiei de a obţine copii după dosarul pacientului defunct este garantat prin lege. În schimb, în România, dreptul în discuţie este interzis prin lege. Prin aceasta, România se situează pe o poziţie contrară politicii de transparenţă în relaţia dintre sistemul medical şi societatea civilă recomandată de organismele internaţionale şi adoptată de majoritatea ţărilor europene.

Una din atribuţiile înscrise în Statutul Academiei Române este „elaborarea de studii, analize, recomandări, evaluări şi strategii naţionale pentru Administraţia Prezidenţială, Parlament, Guvern şi alte instituţii naţionale - la cerere sau din iniţiativă proprie - cu privire la politica naţională în domeniul ştiinţei, literelor şi artelor în România şi la marile probleme ale ţării”.

Subsemnatul consideră că încălcarea dreptului la informare de către statul şi sistemul medical român, printr-o măsură legiferată de parlament, contrară recomandărilor organismelor internaţionale şi politicii de transparenţă în relaţiile dintre componentele statului democratic şi societatea civilă promovată de Uniunea Europeană, constituie una din marile probleme ale ţării, meritând să fie abordată cu atenţie şi îngrijorare de către Academia Română. Spun „cu îngrijorare” deoarece, prin această încălcare manifestă a unui drept democratic, asistăm la o formă incipientă de totalitarism: sistemul medical s-a prefăcut într-o armată albă, adică o putere militară mai presus de societatea civilă considerând că nu are de dat seamă acesteia. Thomas Jefferson, unul din părinţii unei democraţii către care România aspiră prin declaraţii dar mai puţin prin faptele sistemului medical naţional, considera că „Informaţia este moneda democraţiei”.

Maladia de care a suferit G. P. Vuza s-a datorat, în ultimă instanţă, confruntărilor cu sistemul comunist şi condiţiilor vitrege create de acesta. Ascunzând adevărul despre cum s-a terminat această maladie, în spiritul celor mai tradiţionale practici stalinist-comuniste de tăinuire a adevărului despre luptătorii împotriva oprimării, armata albă desăvârşeşte azi ceea ce comunismul a început ieri.

Cu toate că subsemnatul şi-a exprimat faţă de organele competente intenţia de a folosi, în calitate de cercetător, adevărul ştiinţific consemnat în dosarul medical al părintelui în vederea reconstituirii ultimelor momente ale existenţei unui luptător împotriva abuzurilor comunismului, sistemul medical îi refuză în mod sistematic accesul la documentele solicitate, prin aceasta opunându-se liberei circulaţii a ideilor, a cărei sprijinire face parte de asemenea dintre obiectivele înscrise în statutul Academiei Române.

Nici măcar rudele defunctului (moştenitori sau nu), definite în mod curent de normele în vigoare sub apelativul de „aparţinători”, nu au dreptul să cunoască datele medicale ale defunctului, cu excepţia situaţiei în care acesta şi-a dat în mod expres consimţământul, cât timp era în viaţă, în acest sens. Aşa se exprimă tunător una din publicaţiile sistemului medical. Familiei celui dispărut i se induce astfel, cu bună ştiinţă şi rea intenţie, gândul intimidant că nu familia, ci armata albă îşi are de drept locul lângă cel ce îşi trăieşte ultimele clipe, sentimentul că

este o faptă rea, opusă legii, de a solicita aflarea adevărului despre acele ultime clipe. În lipsa clarificărilor ce ar rezulta din accesul la dosarul medical, familia rămâne toată viaţa împovărată de îndoieli. Împăcarea ce ar trebui să urmeze despărţirii nu se mai realizează. Interdicţia impusă de armata albă loveşte în însăşi esenţa spirituală a familiei, în legătura sacră dintre generaţii. Se intenţionează astfel desăvârşirea formării „omului nou”, începută de comunism, respectiv a tipologiei unui individ lipsit de trăiri înalte, căruia în egală măsură să-i fie indiferent dacă strămoşii lui dispar după uşile ferecate ale armatei albe sau dacă trecutul ţării lui dispare sub priorităţile afacerilor prezentului. Din comunitate spirituală, familia este prefăcută în „unitate funcţională”, rotiţă în mecanismul societăţii de consum.

Iar în ceea ce priveşte aşa-zisul „consimţământ” de care ar depinde acordarea accesului la datele medicale, el nu face decât să atragă atenţia asupra caracterului vicios, antisocial, discriminatoriu, de pericol public, al legii 46/2003. Ce se va întâmpla cu un pacient care devine inconştient înainte de a avea prevederea să-şi exprime consimţământul? Ce se întâmplă cu pacienţii cu capacitate mentală redusă, sau cu cei de vârstă foarte fragedă, care nu dispun de înţelegerea conceptului de consimţământ? Rezultă, conform celor de mai sus, că toţi aceştia pierduţi sunt după uşile armatei albe şi nimeni nu va şti vreodată ce s-a întâmplat cu ei dacă nu se mai întorc de acolo. De altfel nici legea în discuţie şi nici instrucţiunile de aplicare a legii nu definesc condiţiile de exprimare şi valabilitate pentru aşa-zisul consimţământ.

În virtutea celor semnalate mai sus şi a prevederii din Statutul Academiei la care am făcut referire, supun conducerii înaltului for propunerea de a iniţia un program de cercetare şi documentare cu privire la modul în care sistemele medicale din ţările europene şi eventual din alte continente aplică politica de transparenţă în relaţia cu societatea civilă, pentru ca pe baza investigaţiilor efectuate să se poată formula concluzii şi recomandări către guvernul român în vederea modificării legii drepturilor pacientului în conformitate cu noile standarde europene, în sensul garantării dreptului de acces al familiei la dosarul medical al pacientului defunct.

Cu mulţumiri anticipate pentru atenţia acordată,

Prof. Dr. Dan Tudor Vuza 30 octombrie 2008

Institutul de Matematică al Academiei Române

15 IANUARIE! EMINESCU SI ROMANIA MARE !

Razboiul nevazut al lui Eminescu
Victor RONCEA

Eminescu, a carui zi se sarbatoreste maine, este poetul national al Romaniei. Gresit! Eminescu nu este numai atat. La 20 de ani de la momentul 1989, cand s-au implinit 100 de ani de la uciderea "romanului absolut" - cum ii spunea Tutea -, iata, putem dezvalui public mult mai multe despre necunoscutele "Dosarului Eminescu", despre razboiul nevazut dus de militantul Mihai Eminescu pentru visul sau, facerea "Daciei Mari", sub semnul lui "J(esus) CH(ristus) D(aco) Romanorum" (cf manuscrisului 2292, f.38.r).
La 120 de ani de la anul eliminarii fizice a ganditorului national - dupa ce, deja, la 33 de ani, fusese ucis civil: arestat, bagat la nebuni si interzis - un grup de cercetatori si ziaristi refac, pas cu pas, misterele vietii si mortii lui Eminescu, ale razboiului nevazut dus, neincetat, pentru idealurile nationale.
Putina lume stie, chiar si azi, ca militantul Mihai Eminescu, membru al societatii cu caracter secret "Carpatii", constituita, poate nu intamplator, intr-o zi de 24 ianuarie, era urmarit pas cu pas de agentii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise "periculos". "Carpatii" milita pentru Unirea Transilvaniei cu tara si Eminescu deranja. Atat de mult incat P.P. Carp ii scrie de la Viena lui T. Maiorescu celebra sentinta: "Si mai potoliti-l pe Eminescu!". Maiorescu era agent al imperiului, dupa cum o dovedesc astazi istoricii eminescologi. In "Carpatii", pentru a-i supraveghea activitatile lui Eminescu, este introdus Slavici, la randul sau spion al Vienei, care ii da rapoarte amanuntite lui Maiorescu. "Controlorul" Slavici il si gazduia. Sotia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invoca prima "nebunia" lui Eminescu, in depesa pe care i-o trimite lui Maiorescu in fatidica zi de 28 iunie 1883, soldata cu internarea jurnalistului: "Domnu Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte reu". Deja Eminescu i se confesase lui Creanga privind revolverul pe care il purta asupra sa: "Imi este frica sa nu ma ucida cineva".

"Argus!" ii strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul garii, in timp ce era bagat intr-un tren cu destinatia Viena, la o zi dupa ce fusese scos de la nebuni si tot la o zi dupa ce Romania semnase Tratatul de "neagresiune" cu Imperiul lui Franz Iosef. Acelasi imparat care isi pusese apostila pe o Nota informativa din 1882 privind o intrunire secreta a societatii "Carpatii", livrata de Baronul von Mayr, ambasadorul sau la Bucuresti, in care se arata: "Eminescu, redactorul sef al ziarului <> a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari". Romania Mare.
La fel de putina lume stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 120 de ani: cantand "Desteapta-te romane!". Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul "Boala si moartea lui Mihai Eminescu": "Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te romane!"(...) Si a inceput sa cante Desteapta-te romane!, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d'acolo, unu' furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: <<...Asta m-a omorat!>>. "Aceasta "afacere", in care au participat imparati, regi, amici, dame, informatori, tradatori, plagiatori, homosexuali, agenti multipli etc., devine descifratoare pentru istoria Romaniei si, un strop, pentru istoria Europei. Descifrarile si dezvaluirile ne vor ajuta sa intelegem de ce si atunci, si astazi a fost asa si nu altfel", scrie filosoful Constantin Barbu in preambulul uriasei sale lucrari in 10 volume, de 7000 de pagini, "Codul invers".
"Asadar, Eminescu e poetul national si expresia integrala a sufletului romanesc pentru ca ne-a dat de lucru pentru sute de ani, pana va secatui mitul sau viu, o data cu disparitia neamului romanesc", spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne ramane, e simpla: "Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea braz­dei, a taranei, ci iubirea trecutului?".

GAZELE DAU FOC CONSTITUTIEI !

De cel putin 2 ani, liderul PRM a dezvaluit, in numeroase conferinte de presa, directiva SUA ca, in Romania, sa ramana in Parlament, numai 2 partide politice: teoretic, unul de dreapta si altul de stanga, sa poata satisface o masa cat mai larga a cetatenilor.
De preferat ca, ambele formatiuni, sa fie conduse de "simpatizanti" ai Americii ( hai sa fim domni!).
Ce n-a inteles americanul este ca aici, la Portile Orientului, socotela din targ nu se potriveste cu cea de la Washington. Ca-si va lua o mare teapa din partea partidelor pe care le protejeaza!
Ca NICIUNUL nu este dispus sa stea, 4 ani pe bara, sa mimeze opozitia, cica, si sa asiste, neputincios, cum "adversarul" toaca banul public, nestingherit.
Ca ei vor totul, ACUM!
Chiar daca, pentru asta, trebuie sa schimbe Constitutia si sa federalizeze Romania!
Si, iata strutocamila de stanga-dreapta, gata sa faca implozie si sa strice socotelile stapanilor ei, in lupta oarba pentru banet si zone de influenta.
Intre timp, PUTIN taie gazele si ne aminteste ca, pana una alta, suntem vecini!
Nu va impacientati, acusi vine 1 Martie si scapam de belea!
Mai dardaim cateva saptamani, mai luam o haina pe noi, ne ascundem sub plapuma! Trece si asta!
Acum avem o alta problema: cum sa facem din Romania republica prezidentiala, fara sa se prinda bizonul? Ca sa nu mai spun ca a disparut si Magda Ciumac!
Pana la o alta criza a gazelor, avem o primavara zbuciumata!

SF !

Un exercitiu de imaginatie.
Sa presupunem ca, in viitorul mai mult sau mai putin apropiat, Romania ar fi singura tara europeana care ar mai avea, la dispozitie, surse nelimitate de gaze naturale, apa, iarba verde si pui vii!
In lipsa unui Vladimir Putin, ce credeti ca ar face politicienii nostri, de azi si de maine, ca-i acelasi lucru?

CARACATITA DE DREPT ! ROS-PORTOCALIE SI CU MUTRITA SIMPATICA !

Ar fi de bon-ton sa-mi dau cu parerea despre Vulpea, Oprea, Geoana, Boc, Hrebenciug et comp.?

N-am nici un chef, pentru ca, personal, ca "simplu cetatean", imi este absolut indiferent cine conduce 2 si 15. Pur si simplu, nu-mi pasa.

Asa cum nu-mi pasa cine conduce Internele. Pentru ca, oricum, acel "cineva" va achizitiona, printre altele, si Loganurile de 70.000 de euro.

N-am cum sa opresc fenomenul, acum. Deocamdata, privesc si astept!

In alta ordine de idei, n-as vrea ca aceasta coalitie sa se rupa. Nu inainte ca membrii ei sa se compromita, definitiv si deopotriva, in ochii electoratului.

In vanatoarea de nedescris a gafelor guvernului, televiziunile resusciteaza "mortii", gen Petre Roman si Victor Ciorbea sau asa zisa opozitie liberala, lasata fara ciolan si dispusa sa stea de dimineata pana seara pe sticla. Aceleasi figuri sinistre, aceleasi aberatii!

Clasa politica ,"primenita", prin votul uninominal!

Geoana a fost in vacanta in SUA, cred naivii.

Oprea este exclus din PSD si, probabil, va pleca la PD-L.

Boc tine Monitorul Oficial peste program.

Vulpea tine, la sertar, informatii de interes general.

Who cares?

Ma framanta altceva!

Exista multe tari democratice pur-sange, in care Mafia s-a format si structurat in zeci de ani buni. Are activitati binecunoscute, teritorii bine delimitate si ramasite de ONOARE.

In Romania, in numai 20 de ani, am devenit premianti! Probabil, ca sa evite concurenta "neloiala" si risipa de fonduri, statul a devenit, el insusi, Mafia. Pe principiul: ca sa nu ne ostenim sa luptam cu ei, mai bine le luam locul.

Caci, fara indoiala, statul nostru are toate insusirile necesre: activitati si comportament de tip mafiot, teritorii impartite intre grupari. Mai putin, ONOARE!