marți, 2 februarie 2010
CU CE A GRESIT BERCEA MONDIALU'? NU E NEBUN ALA CARE CERE, CI...
Multa lume e deranjata rau de faptul ca Mircea Basescu a botezat un puradel! Ba ca trebuia, ba ca nu trebuia sa-si consulte "fratele"! Iaca sa! Vi s-a parut Mircea Basescu vreun monument de inteligenta, bun simt sau tact? Vi s-a parut a fi vreun detinator al "secretelor" marketingului politic? Hai! Omul face parte din acea lume, votata de cateva milioane de cetateni, copie fidela a lor! Pentru inca 4 ani de dezmat, tupeu si nesimtire! Ghinion! Cred ca nici Bill nu a consultat-o pe Hillary cand s-a hotarat sa si-o puna cu madam Lewinsky.
luni, 1 februarie 2010
CU CINE AU VOTAT "SOBOLANII"? OARE CU "DREAPTA"?
www.cartoonpress.roO piticanie care nu a creat, in toata vietisoara lui de doi bani, un loc de munca, se bucura ca impozitul forfetar a "deratizat" economia, jignind zeci de mii de mici intreprinzatori care devin, in viziunea frustratului, sobolani buni de otravit. Voi dezvolta subiectul, pe un ton civilizat, n-am incotro, intr-un editorial in " Tricolorul". Pe blog, insa, n-am retineri: sobolan esti tu si tot neamul tau!
marți, 26 ianuarie 2010
26 Ianuarie
Nu am amintiri speciale in legatura cu aceasta zi. Unii spun ca au fost carati la spectacole omagiale sau au fost obligati sa participe la diferite "activitati" de partid. Mi-e greu sa cred ca s-au dus acolo cu pistolul lipit de tampla. Eu imi amintesc atat: omul de zapada din curtea blocului, derdelusul din Dealul Mitropoliei, spectacolele pentru copii de la Sala Palatului, vacantele prelungite, la munte, din liceu si sesiunile de examene din anii de facultate. Si daca nu imi placea ce vedeam la TV, ieseam in oras cu prietenii, aveam timp berechet, chiar si atunci cand eram in "campul muncii" si ma distram urmand a doua facultate.
Mai nou "democratia" super-originala nu ma lasa sa uit ca, pe 26 ianuarie, s-a nascut un om de stat care s-a ambitionat sa plateasca datoriile Romaniei. Probabil ca sa nu se mai simta sclav in tara lui. Motiv pentru care a platit, el insusi, cu viata.
Azi, Romania este la fel de indatorata strainilor. O luam de la capat si de data asta vom plati cu totii. Vinovatii de starea natiunii in niciun caz!
Mai nou "democratia" super-originala nu ma lasa sa uit ca, pe 26 ianuarie, s-a nascut un om de stat care s-a ambitionat sa plateasca datoriile Romaniei. Probabil ca sa nu se mai simta sclav in tara lui. Motiv pentru care a platit, el insusi, cu viata.
Azi, Romania este la fel de indatorata strainilor. O luam de la capat si de data asta vom plati cu totii. Vinovatii de starea natiunii in niciun caz!
luni, 25 ianuarie 2010
LUPTE IN PSD. SUPERMEDIATIZATE.
"Stânga este în impas, pentru că a renunţat la demersul ei critic faţă de capitalism, la atitudinile ei radicale în materie de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, la valorile clasei muncitoare. Ni se spune că nu mai există o clasă muncitoare în România. Poate. Dar sigur există o clasă populară, care trăieşte din muncă, fie ea fizică sau intelectuală. Dar de ce s-ar identifica aceşti oameni cu Geoană, cu Dâncu, cu Mitrea, cu Diaconescu, cu Năstase? Ce le spun ei ? Ce au ei cu problemele lor, cu nevoile lor, cu aspiraţiile lor?"
www.constantingheorghe.blogspot.com
De aceea nu scriu despre vanzoleala din PSD. Daca este mana lui Traian Basescu, sau nu, pentru a sparge in bucatele principalul partid de opozitie, chiar nu ma intereseaza. Probabil ca isi merita soarta, pentru ca a tradat idealurile stangii. Dupa cum nici PD-L nu are vreo legatura ideologica cu "dreapta". Dar, cui naiba sa explici lucrurile astea?
www.constantingheorghe.blogspot.com
De aceea nu scriu despre vanzoleala din PSD. Daca este mana lui Traian Basescu, sau nu, pentru a sparge in bucatele principalul partid de opozitie, chiar nu ma intereseaza. Probabil ca isi merita soarta, pentru ca a tradat idealurile stangii. Dupa cum nici PD-L nu are vreo legatura ideologica cu "dreapta". Dar, cui naiba sa explici lucrurile astea?
IA MAI LASATI-MA CU CEI 100.000 DE SOMERI DIN SECTORUL BUGETAR! ROMANIA REALA ESTE CU TOTUL ALTA! POATE AFLA SI PRESA, INTRE TIMP!
Guvernul vinde blana ursului din pădure
Editorial din "TRICOLORUL"
De RUXANDRA LUNGU
"În mod normal, ar trebui să manifestăm solidaritate de breaslă cu publicaţiile care îşi încetează activitatea, din diferite motive, mai ales din cauza crizei economico-financiare. Urmează, curînd, şi televiziuni care îşi vor închide porţile. Nu că ar fi cine ştie ce mare pagubă, dacă ne gîndim că au început să semene între ele ca două picături de apă. Falsificarea realităţii, mistificarea istoriei, transmiterea distorsionată a mesajelor către public şi promovarea falselor valori a devenit practică generalizată. Dependente financiar de publicitatea de la stat sau de grupuri de interese, înregistrînd datorii uriaşe la Buget, care se "şterg", din cînd în cînd, fără ca opinia publică să bănuiască ceva, mass-media românească a devenit sluga celui care plăteşte mai bine. Cu mici excepţii, este vorba de publicaţiile PRM şi de cîteva ziare locale curajoase, nestrivite încă de papucul Puterii de ieri şi de azi, ziarele şi televiziunile sînt aservite celor care le finanţează, pe faţă sau din umbră. N-ar avea nici un sens să fim ipocriţi şi să nu recunoaştem deschis că PRM a intrat, din nou, într-un embargou mediatic fără precedent.
Că mesajele noastre către populaţie sînt cenzurate sau prezentate strîmb, scoase din context. În era Internetului, este evident că cine doreşte să citească "România Mare" şi "Tricolorul" ştie exact cum şi unde să ne găsească. Este clar pentru noi faptul că restul presei, care a rafinat metodele murdare din ciclul electoral 1996-2000, "şantajul şi etajul", sau "cenzura benevolă (?!)", din 2000-2004, nu mai are vreo legătură directă cu profesionalismul şi deontologia, concepte vînturate demagogic sub nasul nostru. Pripăşiţi la diverse publicaţii şi televiziuni pe criterii pe care nu le comentăm, mulţi jurnalişti se trezesc dezinformînd, cu sau fără voie, o naţiune întreagă, fie din lipsă de experienţă, fie din prostie crasă, fie din motive financiare concrete, fie pentru că, la rîndul lor, sînt uşor de manipulat. Ca să nu fim suspectaţi de pledoarie "pro domo" , vom lua în discuţie un subiect la ordinea zilei. Se perindă, de cîteva luni bune, pe micile ecrane, tot felul de indivizi, reprezentanţi ai sindicatelor din sistemul bugetar şi diverşi "reprezentanţi" ai patronatelor. Se vehiculează cifre de genul 100.000 de viitori şomeri dintre bugetari, 15.000 de profesori aruncaţi pe drumuri începînd cu 1 septembrie 2010 etc. Moderatorii talk-show-urilor politice scapă din vedere, intenţionat sau nu, o realitate mult mai alarmantă pentru România contemporană. O parte dintre publicaţii au spus-o, dar fără efect. În primul rînd, se pare că cele 100.000 de posturi restructurate nu sînt ocupate, nu reprezintă persoane fizice reale care vor fi aruncate în stradă, ci doar funcţii pe hîrtie. O altă parte, privilegiată, a disponibilizaţilor, va fi reangajată la alte instituţii, tot de stat, pentru că aparţine clientelei politice şi trebuie recompensată pentru servicii aduse în procesul electoral şi nu numai. Probabil că cei mai defavorizaţi sînt cei care trebuie să opteze între pensie şi salariu, dar nu putem să afirmăm că aceşti oameni rămîn, literalmente, pe drumuri. Nu dorim să facem un proces de intenţie tuturor reprezentanţilor presei. Dar de ce se învîrt în jurul cozii şi plîng numai de mila celor 100.000 de "şomeri" din sectorul bugetar? Poate nu au aflat, dar aceştia reprezintă numai 5% dintre şomerii României anului 2009. 95 %, incredibil, dar real, sînt români care munceau în mediul privat. Nu neapărat ca angajaţi la "patron". Vorbim, aici, de zeci de mii de persoane fizice autorizate, de micile afaceri de familie şi de microîntreprinderile decimate de impozitul forfetar şi de regimul fiscal insuportabil. Peste 200.000 de firme mici şi-au încetat activitatea în 2009. Iar cursul falimentelor va continua în 2010, într-un ritm şi mai accelerat. Aici e vorba de oameni, nu de posturi abstracte. De familii, cu necesităţi şi obiective concrete. Dar, cui îi pasă? Căci, în România, cel care creează un loc de muncă este penalizat, nicidecum stimulat. Iar statul preferă să plătească ajutoare de şomaj, în loc să faciliteze crearea de noi locuri de muncă. Posibilă numai prin reducerea fiscalităţii pentru veniturile salariale mici şi medii. Dar cine să priceapă acest mecanism simplu, logic şi uşor de pus în practică? Politicienii îmbrăcaţi în costume Armani, plimbaţi cu Audi şi relaxaţi prin vilele din Elveţia? Cetăţeni "aleşi" uninominal, care nu au creat un loc de muncă în viaţa lor, dar care acum ne conduc destinele? Care se perindă la televizor, minţind de îngheaţă apele, laolaltă cu cei care îi intervievează, cică? Subiectul celor 100.000 de şomeri din sistemul bugetar este un fîs! În lipsa micilor întreprinderi din sistemul privat, care contribuie cu 75% din PIB, numărul disponibilizaţilor din toate sectoarele va creşte, înzecit. Cu amărăciune, constatăm că "bugetul" este întocmit pe iluzia unei creşteri economice în trimestrul doi. Pe taxe şi impozite virtuale. Pe aşa-zisul profit din mediul privat. Pe blana ursului din pădure!"
Editorial din "TRICOLORUL"
De RUXANDRA LUNGU
"În mod normal, ar trebui să manifestăm solidaritate de breaslă cu publicaţiile care îşi încetează activitatea, din diferite motive, mai ales din cauza crizei economico-financiare. Urmează, curînd, şi televiziuni care îşi vor închide porţile. Nu că ar fi cine ştie ce mare pagubă, dacă ne gîndim că au început să semene între ele ca două picături de apă. Falsificarea realităţii, mistificarea istoriei, transmiterea distorsionată a mesajelor către public şi promovarea falselor valori a devenit practică generalizată. Dependente financiar de publicitatea de la stat sau de grupuri de interese, înregistrînd datorii uriaşe la Buget, care se "şterg", din cînd în cînd, fără ca opinia publică să bănuiască ceva, mass-media românească a devenit sluga celui care plăteşte mai bine. Cu mici excepţii, este vorba de publicaţiile PRM şi de cîteva ziare locale curajoase, nestrivite încă de papucul Puterii de ieri şi de azi, ziarele şi televiziunile sînt aservite celor care le finanţează, pe faţă sau din umbră. N-ar avea nici un sens să fim ipocriţi şi să nu recunoaştem deschis că PRM a intrat, din nou, într-un embargou mediatic fără precedent.
Că mesajele noastre către populaţie sînt cenzurate sau prezentate strîmb, scoase din context. În era Internetului, este evident că cine doreşte să citească "România Mare" şi "Tricolorul" ştie exact cum şi unde să ne găsească. Este clar pentru noi faptul că restul presei, care a rafinat metodele murdare din ciclul electoral 1996-2000, "şantajul şi etajul", sau "cenzura benevolă (?!)", din 2000-2004, nu mai are vreo legătură directă cu profesionalismul şi deontologia, concepte vînturate demagogic sub nasul nostru. Pripăşiţi la diverse publicaţii şi televiziuni pe criterii pe care nu le comentăm, mulţi jurnalişti se trezesc dezinformînd, cu sau fără voie, o naţiune întreagă, fie din lipsă de experienţă, fie din prostie crasă, fie din motive financiare concrete, fie pentru că, la rîndul lor, sînt uşor de manipulat. Ca să nu fim suspectaţi de pledoarie "pro domo" , vom lua în discuţie un subiect la ordinea zilei. Se perindă, de cîteva luni bune, pe micile ecrane, tot felul de indivizi, reprezentanţi ai sindicatelor din sistemul bugetar şi diverşi "reprezentanţi" ai patronatelor. Se vehiculează cifre de genul 100.000 de viitori şomeri dintre bugetari, 15.000 de profesori aruncaţi pe drumuri începînd cu 1 septembrie 2010 etc. Moderatorii talk-show-urilor politice scapă din vedere, intenţionat sau nu, o realitate mult mai alarmantă pentru România contemporană. O parte dintre publicaţii au spus-o, dar fără efect. În primul rînd, se pare că cele 100.000 de posturi restructurate nu sînt ocupate, nu reprezintă persoane fizice reale care vor fi aruncate în stradă, ci doar funcţii pe hîrtie. O altă parte, privilegiată, a disponibilizaţilor, va fi reangajată la alte instituţii, tot de stat, pentru că aparţine clientelei politice şi trebuie recompensată pentru servicii aduse în procesul electoral şi nu numai. Probabil că cei mai defavorizaţi sînt cei care trebuie să opteze între pensie şi salariu, dar nu putem să afirmăm că aceşti oameni rămîn, literalmente, pe drumuri. Nu dorim să facem un proces de intenţie tuturor reprezentanţilor presei. Dar de ce se învîrt în jurul cozii şi plîng numai de mila celor 100.000 de "şomeri" din sectorul bugetar? Poate nu au aflat, dar aceştia reprezintă numai 5% dintre şomerii României anului 2009. 95 %, incredibil, dar real, sînt români care munceau în mediul privat. Nu neapărat ca angajaţi la "patron". Vorbim, aici, de zeci de mii de persoane fizice autorizate, de micile afaceri de familie şi de microîntreprinderile decimate de impozitul forfetar şi de regimul fiscal insuportabil. Peste 200.000 de firme mici şi-au încetat activitatea în 2009. Iar cursul falimentelor va continua în 2010, într-un ritm şi mai accelerat. Aici e vorba de oameni, nu de posturi abstracte. De familii, cu necesităţi şi obiective concrete. Dar, cui îi pasă? Căci, în România, cel care creează un loc de muncă este penalizat, nicidecum stimulat. Iar statul preferă să plătească ajutoare de şomaj, în loc să faciliteze crearea de noi locuri de muncă. Posibilă numai prin reducerea fiscalităţii pentru veniturile salariale mici şi medii. Dar cine să priceapă acest mecanism simplu, logic şi uşor de pus în practică? Politicienii îmbrăcaţi în costume Armani, plimbaţi cu Audi şi relaxaţi prin vilele din Elveţia? Cetăţeni "aleşi" uninominal, care nu au creat un loc de muncă în viaţa lor, dar care acum ne conduc destinele? Care se perindă la televizor, minţind de îngheaţă apele, laolaltă cu cei care îi intervievează, cică? Subiectul celor 100.000 de şomeri din sistemul bugetar este un fîs! În lipsa micilor întreprinderi din sistemul privat, care contribuie cu 75% din PIB, numărul disponibilizaţilor din toate sectoarele va creşte, înzecit. Cu amărăciune, constatăm că "bugetul" este întocmit pe iluzia unei creşteri economice în trimestrul doi. Pe taxe şi impozite virtuale. Pe aşa-zisul profit din mediul privat. Pe blana ursului din pădure!"
duminică, 24 ianuarie 2010
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
O TARA MINUNATA !
Undeva,"pe Marte", cum ar zice Mircea Badea, niste bani europeni au fost folositi pentru construirea a X kilometri de sosea. Zis si facut! Numai ca, venind in control, finantatorii au constatat ca bornele de kilometraj au fost puse din 800 in 800 de metri, chiar daca indicau 1 KM de drum construit. Cineva a sutit 20% din lucrare si din bani. Ei si?!
PRODUCATORII DE HAINE VIOLET INREGISTREAZA VANZARI URIASE!
Probabil ca nu multi cunosc faptul ca, anul trecut, violetul a fost culoarea "la moda" din motive care nu au legatura cu ezoterismul. Asta nu anuleaza semnificatia culorii in sine si nici faptul ca eu cred in eficienta armelor psihotronice, cu sau fara legatura cu "violetul", nu stam sa analizam aici. Iar pentru mine, de cand ma stiu, violetul a fost una dintre culorile mele preferate. Dar, pentru amuzament, am intrat in joc si am cautat in tot orasul o cravata violeta pentru a i-o face cadou unui bun prieten. Fara gluma, in Bucuresti, cel putin, cravatele violet sau cu usoare urme din aceasta culoare sunt pe cale de disparitie, cel putin asta au declarat o sumedenie de comercianti seriosi. Consumatorii s-au inghesuit sa le cumpere, innebuniti, precum amatorii de vaccin contra gripei "porcine". Mare ti-e gradina, Doamne!
marți, 19 ianuarie 2010
TEME CU "PRIZA" LA PUBLIC!
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
Insultarea Parlamentului trebuie să ia sfîrşit!
De RUXANDRA LUNGU
"Deşi instalată într-o formă discutabilă, cîtă vreme fraudarea alegerilor este regulă şi nu excepţie, firava noastră democraţie a devenit ţinta unor atacuri fără precedent. Instituţia cea mai vizată este, nu întîmplător, şi cea mai democratică din România: Parlamentul. Imaginea acestuia a fost demonizată, printr-o politică a paşilor mărunţi, la care şi-a adus o contribuţie covîrşitoare şi mass-media, lăsată la cheremul cîtorva proprietari cu interese economice şi politice concrete. Identificat ca sursă a incompetenţei, lenei, huzurului şi a luxului deşănţat, Parlamentul a constituit subiect de campanie electorală preferat al acelora care urmăresc să îl reducă la o mînă de oameni uşor de controlat şi şantajat, cu un simplu rol decorativ. Din nepricepere sau din rea-credinţă, actuala lege a uninominalului nu asigură reprezentivitatea firească pentru toţi cetăţenii ţării.
Adoptată în grabă, servind interesele a trei partide care, între timp, s-au aflat la guvernare în toate combinaţiile posibile, făcînd praf ideologiile pe baza cărora s-au înfiinţat, legea electorală a permis pripăşirea în Parlament a unor personaje de factură profesională şi morală îndoielnică, îngăduind astfel ca atacurile împotriva instituţiei să continue cu şi mai multă virulenţă. Parlamentarii, prezentaţi de televiziuni în ipostaze comice, deseori jenante, au devenit, în ochii populaţiei, sursa tuturor relelor din această ţară deşi, printre ei, s-au găsit şi oameni de ispravă, competenţi, cinstiţi şi dornici să realizeze, în timpul mandatului lor, obiective clare care să servească celor ce i-au ales. Bineînţeles că aceste eforturi, concretizate în propuneri legislative, au fost respinse şi trecute sub tăcere numai pentru că erau iniţiative ale Partidului România Mare sau nu corespundeau intenţiilor guvernanţilor de a înstrăina resursele naturale ale ţării şi de a gestiona banul public după bunul plac. Propunerile senatorilor şi deputaţilor PRM pentru eradicarea sărăciei, pentru exploatarea resurselor naturale ale ţării în conformitate cu interesul naţional, pentru susţinerea familiilor tinere, pentru accesul nediscriminatoriu la îngrijiri medicale de bază, pentru construirea de cămine studenţeşti, creşe, grădiniţe şi locuinţe, pentru protecţia persoanelor vîrstnice şi multe altele, au fost ţinute la sertar de către "colegii" din PD-L, PSD, PNL, UDMR, ferite de opinia publică. Nu ne mîndrim cu actualul Parlament al ruşinii, din care forţele naţionale au fost îndepărtate prin fraudă. Pe de altă parte, în contextul politic şi economic actual, poate, pe termen lung, este mai bine ca imaginea PRM să nu fie asociată cu trocurile murdare şi jocurile de culise menite să desăvîrşească jaful naţional la care participă, într-o formă sau alta, şi puterea şi opoziţia. Aşa ne explicăm de ce imaginea Parlamentului, ca instituţie în sine, este confundată cu cei care o populează şi o poluează vremelnic. Iată, de ce a prins atît de bine la public ideea stupidă a Parlamentului unicameral, care contrazice tradiţia noastră istorică şi practica din cele mai moderne şi influente state din lume. Redusă la o cameră, docilă şi slugarnică, formată din "aleşi" uninominal de cîteva scări de bloc, instituţia Parlamentului îşi va pierde, curînd, rolul şi importanţa, lăsînd ţara la cheremul cîtorva familii avute, care urmează să-şi transmită puterea din generaţie în generaţie. Slăbindu-l şi ridiculizîndu-l ca fond şi componenţă, artizanii acestei acţiuni au trecut la pasul al doilea, decisiv, lovitura de graţie:"forma", clădirea în care funcţionează Parlamentul nu le este pe plac, şi anume Casa Poporului. Cred că şi numele, rămas ca atare în conştiinţa românilor, nu le prea convine, de fapt. Fără a intra în polemici cu indivizi care la începutul anilor '90 o doreau acoperită cu pămînt sau beton, această clădire, a doua în lume după Pentagon, a fost ridicată din munca noastră, a părinţilor şi a bunicilor noştri. A fost construită din materiale de provenienţă exclusiv românească, marmură, bazalt, cristal, lemn şi a fost dotată cu produse fabricate în România. Vrem sau nu, este un simbol al creativităţii şi al potenţialului Poporului Român. Neplăcut simbol pentru cei care au programat deznationalizarea românilor, descentralizarea statului, instaurarea dictaturii minoritarilor şi pentru cei care vor să ne facă să uităm, cu orice preţ, că România producea de la acul de cusut la avion şi avea un potenţial natural, material şi uman uriaş, înainte de '89, mai ales după plata datoriei externe. Potenţial irosit prin prostie şi trădare, pentru care nu este nimeni tras la răspundere nici în ziua de azi. Sperăm că ideea năstruşnică de a muta Parlamentul în clădirea care ar fi trebuit să devină Bibliotecă Naţională (cine mai are nevoie de cărţi?!) a fost aruncată în eter din scopuri pur mediatice. Altminteri, argumentele care ar sta la baza ei pot fi demontate în cîteva propoziţii. În primul rînd, se susţine că, anual, costurile de întreţinere a clădirii se ridică la 50 de milioane de euro. Pe de altă parte, există voci care arată că mutarea în sine va costa la fel de mult, mai ales că se pierd fondurile europene de 250 de milioane de euro alocate pentru a termina construcţia Bibliotecii Naţionale. Pe de altă parte, clădirea Parlamentului găzduieşte multe alte instutuţii ale statului de drept, care ar trebui mutate, cu alte costuri suplimentare. Întrucît majoritatea marilor averi din România s-au format prin fraudă, contracte cu statul şi alte inginerii economico-finaciare, de ce nu propune deputatul PD-L Silviu Prigoană ca, în fiecare an, cîte un milionar din Top 300 să susţină cheltuielile Casei Poporului (un mizilic, pentru ei) şi, după cîteva sute de ani, mai stăm de vorbă... Nici nu merită luate în seamă propunerile pentru "rentabilizarea" clădirii de 12 etaje şi 8 niveluri subterane, avînd rol strategic: tîrguri, expoziţii, cinematografe, mall-uri, lansări de CD. Unde anume? În Sala Unirii - un Hollywood Multiplex? În Sala A.I.Cuza - lansarea ultimului CD Guţă şi Prinţesa Ardealului? În Sala Nicolae Bălcescu - un cazinou? În Sala C.A Rosetti - un tîrg de haine de "fitze"? Şi în Sala Take Ionescu, nunţi, botezuri şi alte cumetrii? Dar de ce nu şi un bordel? În acest caz, ar trebui doar să-i schimbăm numele! Lăsînd gluma amară la o parte, dacă proiectul legii cu privire la relocarea Parlamentului nu va trece în plen, ghiciţi cine vor fi ţapii ispăşitori la care populaţia va fi îndrumată, prin fine manipulări, exersate deja, să arate cu degetul? Evident, parlamentarii "îmbuibaţi", care nu vor să renunţe la confort, privilegii şi megalomanie. Şi, uite cum ne-am întors de unde am plecat. Cei 471 de inşi sînt de vină pentru tot ce merge prost. Corupţii aflaţi cu miile la cîrma celorlalte instituţii ale statului, infractorii cunoscuţi, dar neanchetaţi şi nedovediţi din celelalte structuri ale Puterii, sînt curaţi ca lacrima. Cert este că dintre toate instituţiile Statului, Parlamentul este singurul ales în mod direct de către cetăţeni. Iar atacurile asupra lui nu sînt întîmplătoare. Se desfăşoară programatic, pas cu pas, sub ochii noştri."
Insultarea Parlamentului trebuie să ia sfîrşit!
De RUXANDRA LUNGU
"Deşi instalată într-o formă discutabilă, cîtă vreme fraudarea alegerilor este regulă şi nu excepţie, firava noastră democraţie a devenit ţinta unor atacuri fără precedent. Instituţia cea mai vizată este, nu întîmplător, şi cea mai democratică din România: Parlamentul. Imaginea acestuia a fost demonizată, printr-o politică a paşilor mărunţi, la care şi-a adus o contribuţie covîrşitoare şi mass-media, lăsată la cheremul cîtorva proprietari cu interese economice şi politice concrete. Identificat ca sursă a incompetenţei, lenei, huzurului şi a luxului deşănţat, Parlamentul a constituit subiect de campanie electorală preferat al acelora care urmăresc să îl reducă la o mînă de oameni uşor de controlat şi şantajat, cu un simplu rol decorativ. Din nepricepere sau din rea-credinţă, actuala lege a uninominalului nu asigură reprezentivitatea firească pentru toţi cetăţenii ţării.
Adoptată în grabă, servind interesele a trei partide care, între timp, s-au aflat la guvernare în toate combinaţiile posibile, făcînd praf ideologiile pe baza cărora s-au înfiinţat, legea electorală a permis pripăşirea în Parlament a unor personaje de factură profesională şi morală îndoielnică, îngăduind astfel ca atacurile împotriva instituţiei să continue cu şi mai multă virulenţă. Parlamentarii, prezentaţi de televiziuni în ipostaze comice, deseori jenante, au devenit, în ochii populaţiei, sursa tuturor relelor din această ţară deşi, printre ei, s-au găsit şi oameni de ispravă, competenţi, cinstiţi şi dornici să realizeze, în timpul mandatului lor, obiective clare care să servească celor ce i-au ales. Bineînţeles că aceste eforturi, concretizate în propuneri legislative, au fost respinse şi trecute sub tăcere numai pentru că erau iniţiative ale Partidului România Mare sau nu corespundeau intenţiilor guvernanţilor de a înstrăina resursele naturale ale ţării şi de a gestiona banul public după bunul plac. Propunerile senatorilor şi deputaţilor PRM pentru eradicarea sărăciei, pentru exploatarea resurselor naturale ale ţării în conformitate cu interesul naţional, pentru susţinerea familiilor tinere, pentru accesul nediscriminatoriu la îngrijiri medicale de bază, pentru construirea de cămine studenţeşti, creşe, grădiniţe şi locuinţe, pentru protecţia persoanelor vîrstnice şi multe altele, au fost ţinute la sertar de către "colegii" din PD-L, PSD, PNL, UDMR, ferite de opinia publică. Nu ne mîndrim cu actualul Parlament al ruşinii, din care forţele naţionale au fost îndepărtate prin fraudă. Pe de altă parte, în contextul politic şi economic actual, poate, pe termen lung, este mai bine ca imaginea PRM să nu fie asociată cu trocurile murdare şi jocurile de culise menite să desăvîrşească jaful naţional la care participă, într-o formă sau alta, şi puterea şi opoziţia. Aşa ne explicăm de ce imaginea Parlamentului, ca instituţie în sine, este confundată cu cei care o populează şi o poluează vremelnic. Iată, de ce a prins atît de bine la public ideea stupidă a Parlamentului unicameral, care contrazice tradiţia noastră istorică şi practica din cele mai moderne şi influente state din lume. Redusă la o cameră, docilă şi slugarnică, formată din "aleşi" uninominal de cîteva scări de bloc, instituţia Parlamentului îşi va pierde, curînd, rolul şi importanţa, lăsînd ţara la cheremul cîtorva familii avute, care urmează să-şi transmită puterea din generaţie în generaţie. Slăbindu-l şi ridiculizîndu-l ca fond şi componenţă, artizanii acestei acţiuni au trecut la pasul al doilea, decisiv, lovitura de graţie:"forma", clădirea în care funcţionează Parlamentul nu le este pe plac, şi anume Casa Poporului. Cred că şi numele, rămas ca atare în conştiinţa românilor, nu le prea convine, de fapt. Fără a intra în polemici cu indivizi care la începutul anilor '90 o doreau acoperită cu pămînt sau beton, această clădire, a doua în lume după Pentagon, a fost ridicată din munca noastră, a părinţilor şi a bunicilor noştri. A fost construită din materiale de provenienţă exclusiv românească, marmură, bazalt, cristal, lemn şi a fost dotată cu produse fabricate în România. Vrem sau nu, este un simbol al creativităţii şi al potenţialului Poporului Român. Neplăcut simbol pentru cei care au programat deznationalizarea românilor, descentralizarea statului, instaurarea dictaturii minoritarilor şi pentru cei care vor să ne facă să uităm, cu orice preţ, că România producea de la acul de cusut la avion şi avea un potenţial natural, material şi uman uriaş, înainte de '89, mai ales după plata datoriei externe. Potenţial irosit prin prostie şi trădare, pentru care nu este nimeni tras la răspundere nici în ziua de azi. Sperăm că ideea năstruşnică de a muta Parlamentul în clădirea care ar fi trebuit să devină Bibliotecă Naţională (cine mai are nevoie de cărţi?!) a fost aruncată în eter din scopuri pur mediatice. Altminteri, argumentele care ar sta la baza ei pot fi demontate în cîteva propoziţii. În primul rînd, se susţine că, anual, costurile de întreţinere a clădirii se ridică la 50 de milioane de euro. Pe de altă parte, există voci care arată că mutarea în sine va costa la fel de mult, mai ales că se pierd fondurile europene de 250 de milioane de euro alocate pentru a termina construcţia Bibliotecii Naţionale. Pe de altă parte, clădirea Parlamentului găzduieşte multe alte instutuţii ale statului de drept, care ar trebui mutate, cu alte costuri suplimentare. Întrucît majoritatea marilor averi din România s-au format prin fraudă, contracte cu statul şi alte inginerii economico-finaciare, de ce nu propune deputatul PD-L Silviu Prigoană ca, în fiecare an, cîte un milionar din Top 300 să susţină cheltuielile Casei Poporului (un mizilic, pentru ei) şi, după cîteva sute de ani, mai stăm de vorbă... Nici nu merită luate în seamă propunerile pentru "rentabilizarea" clădirii de 12 etaje şi 8 niveluri subterane, avînd rol strategic: tîrguri, expoziţii, cinematografe, mall-uri, lansări de CD. Unde anume? În Sala Unirii - un Hollywood Multiplex? În Sala A.I.Cuza - lansarea ultimului CD Guţă şi Prinţesa Ardealului? În Sala Nicolae Bălcescu - un cazinou? În Sala C.A Rosetti - un tîrg de haine de "fitze"? Şi în Sala Take Ionescu, nunţi, botezuri şi alte cumetrii? Dar de ce nu şi un bordel? În acest caz, ar trebui doar să-i schimbăm numele! Lăsînd gluma amară la o parte, dacă proiectul legii cu privire la relocarea Parlamentului nu va trece în plen, ghiciţi cine vor fi ţapii ispăşitori la care populaţia va fi îndrumată, prin fine manipulări, exersate deja, să arate cu degetul? Evident, parlamentarii "îmbuibaţi", care nu vor să renunţe la confort, privilegii şi megalomanie. Şi, uite cum ne-am întors de unde am plecat. Cei 471 de inşi sînt de vină pentru tot ce merge prost. Corupţii aflaţi cu miile la cîrma celorlalte instituţii ale statului, infractorii cunoscuţi, dar neanchetaţi şi nedovediţi din celelalte structuri ale Puterii, sînt curaţi ca lacrima. Cert este că dintre toate instituţiile Statului, Parlamentul este singurul ales în mod direct de către cetăţeni. Iar atacurile asupra lui nu sînt întîmplătoare. Se desfăşoară programatic, pas cu pas, sub ochii noştri."
luni, 18 ianuarie 2010
MIZILICURI LA SFARSIT DE SAPTAMANA
1. Cred in existenta si eficienta armelor psihotronice (in targ se vorbeste ca ar fi cel putin 1200 de tipuri). Cred ca este un subiect serios de discutie. Din gura familiei Geoana, care ar fi trebuit sa se documenteze inainte de a arunca asa ceva pe piata, totul cade in derizoriu. Cu concursul (se putea altfel?) catorva "sceptici" din presa.
Nu cred, in schimb, ca trebuie sa justifice, astfel, pierderea alegerilor. Deciziile gresite din campanie sau vizita la Vantu!
2. Multi se bucura de victoria zdrobitoare a lui Stroe in colegiul 1. Nu spun "era de asteptat", pentru ca in Romania fraudei electorale pe banda rulanta se putea intampla orice. Benefica a fost lipsa sondajelor de opinie si a intoxicarilor, ceea ce denota, probabil, lipsa de miza a acestor alegeri. Despre tanarul Honorius vom auzi, in continuare, n-aveti teama. Va spune ca a castigat experienta, notorietate etc. ceea ce nu-i de colo. E abia inceputul. Taica-su va spune ca, oricum, nu a fost de acord cu aceasta candidatura si basta! Pa!
UPDATE :Profund neinspirata declaratia de dimineata, legata de motivul pentru care tinerii au iesit in strada in 1989. Singura ta legatura cu ei, draga Honorius, este ca fara sa moara ei, tu n-ai fi ce esti acum.
3. Aflam ca lumea interlopa isi regleaza conturile "cu cruzime". Si ce?! Avem 7 servicii secrete care vegheaza asupra noastra. Dormiti linistiti, romani! Inca 20 de ani!
Nu cred, in schimb, ca trebuie sa justifice, astfel, pierderea alegerilor. Deciziile gresite din campanie sau vizita la Vantu!
2. Multi se bucura de victoria zdrobitoare a lui Stroe in colegiul 1. Nu spun "era de asteptat", pentru ca in Romania fraudei electorale pe banda rulanta se putea intampla orice. Benefica a fost lipsa sondajelor de opinie si a intoxicarilor, ceea ce denota, probabil, lipsa de miza a acestor alegeri. Despre tanarul Honorius vom auzi, in continuare, n-aveti teama. Va spune ca a castigat experienta, notorietate etc. ceea ce nu-i de colo. E abia inceputul. Taica-su va spune ca, oricum, nu a fost de acord cu aceasta candidatura si basta! Pa!
UPDATE :Profund neinspirata declaratia de dimineata, legata de motivul pentru care tinerii au iesit in strada in 1989. Singura ta legatura cu ei, draga Honorius, este ca fara sa moara ei, tu n-ai fi ce esti acum.
3. Aflam ca lumea interlopa isi regleaza conturile "cu cruzime". Si ce?! Avem 7 servicii secrete care vegheaza asupra noastra. Dormiti linistiti, romani! Inca 20 de ani!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
