Din compasiune pentru tatal lui Serban Huidu, pe care il cunosc de cand era in PRM, as fi vrut sa ma abtin sa comentez subiectul. Ieri, insa, am auzit atatea ineptii, atatea idiotenii pe toate posturile tv., ca nu se mai poate. Azi, nu stiu ce s-a mai spus, pentru ca nu mai suport. Stiu, doar, ca si al treilea pasager al nefericitului Logan s-a prapadit!
In alta ordine de idei, eu, ca posesor de carnet, de 27 de ani, am 2 temeri majore cand ma aflu la volan:
1. Ca, in timp ce conduc, un instabil psihic, pe care l-a parasit iubita sau a picat vreun examen, se arunca taman in fata masinii mele, iar eu nu pot sa-l evit sau sa opresc la timp.
2. Ca, mergand pe 2 benzi, cu sau fara linie continua, nu am vizibilitate si orice nebun/nepriceput/nevinovat chiar, poate sa-mi rasara in fata si sa ma faca praf. Din varii motive: are o defectiune tehnica la masina, merge cu viteza si nu poate sa-si stapaneasca bolidul, face un infarct taman in clipa aia sau, pur si simplu, este un bou care crede ca "poate nu vine nimeni din fata".
De aceea, cand ma aflu in astfel de situatii, reduc viteza chiar daca ii enervez pe cei din spatele meu. O reduc, cum spune legea, pana la evitarea pericolului. Pe care il consider eu, pericol. Nu imbecilul din spatele meu, care n-are decat sa ma depaseasca el, fara sa respecte regulile, daca are chef, dar consecintele pot fi grave Una este sa te ciocnesti, frontal, la 30m km/ora, 60 km/ora sau 120 km/ora.
Ma amuza, uneori, abtibildul pe care il afiseaza unii conducatori auto pe luneta masinii: "Franez fara motiv!"
Vreau sa va marturisesc ca, acum 13 ani, am fost martora unui accident frontal, cand, in prietenii nostri buni, care circulau regulamentar, a intrat unul, de pe contrasens, pentru ca pierduse controlul masinii. Prietenii mei au scapat, nu foarte ieftin, dar cel care i-a acrosat a decedat, impreuna cu un alt pasager, fiica lui! Cine nu a trait asa ceva sa se abtina de la comentat!
Astea se intamplau intr-o tara cu drumuri DECENTE, CU AUTOSTRAZI, nu cum incearca niste cretini sa explice ca numai starea drumurilor din Romania este de vina pentru accidente. Adica Basescu-Boc, de exemplu, ca e convenabil!
Dar, sa lasam politica, acum, desi nu pot uita ca emisiunea "carcotasilor" a fost printre primele care il infatisau pe Vadim, ba in camasa de forta, ba la spital, ba urland dupa medicamente. Pana la urma, ce aveau ei de impartit cu un politician care a demascat Jaful National postdecembrist, pe coruptii si talharii din tara noastra? Care vrea dreptate sociala si justitie pentru toti? Care nu doreste dezmembrarea Romaniei? Ce interes aveau? Sa fi fost pentru rating, pentru bani? Oare? Ca doar Mertanul ala nu era de furat, presupunem! Si cine dracu' erau ei sa ridice piatra si sa ridiculizeze un reprezentant al fortelor nationale si nu numai?
Ieri, in emisiunea transmisa in reluare, il luasera in colimator pe Becali. Nu comentam cum danseaza, cum se exprima sau cum canta personajul in cauza. Dar nu putem contesta ca este un om credincios, ca a facut multe acte de caritate, chiar daca are un mod aparte de a se manifesta. Pana la urma, ce aveti si cu el? V-a luat boii de la bicicleta? V-a scufundat corabiile?
In alta ordine de idei, desi mi-au luat-o altii inainte, pentru ca ieri nu am avut timp de blog, ma alatur ideii ca "nenorocirea", "ghinionul", "blestemul" i-au lovit pe cei 3 pasageri decedati, daca doriti sa vorbim in aceasta cheie. In nici un caz pe supravietuitori, mai ales daca se "dovedeste" ca au existat circumstante atenuante si se instaleaza ideea convenabila cum ca "mortul e de vina !"
Concluzie: Serban Huidu va primi, probabil, o pedeapsa cu suspendare. Nu pentru ca se numeste HUIDU, ci pentru ca exista condamnari similare, in cazuri similare, pentru smecheri similari, posesori de masini similare.
Daca pedeapsa va fi cu executare, va fi ispasita partial sau deloc. Din cauza vechilor probleme de sanatate care fac "imposibil" de suportat regimul de detentie sau ceva de genul acesta... Si nu pentru ca se numeste Huidu, ci pentru ca exista antecedente judiciare similare.
P.S. Pentru o proasta-n draci: daca trebuie sa circuli, intr-o zona, cu 30 de km pe ora, asa faci!Daca nu trebuie sa calci linia continua, asa faci! Daca stii in ce fel de tara traiesti si care este starea drumurilor, actionezi in consecinta! Daca nu te poti adapta, iti iei bagajul si pleci!
P.P.S. Pentru tatal lui Serban, inca o data, nutresc compasiune! Nu merita sa i se intample asa ceva!
luni, 17 octombrie 2011
miercuri, 12 octombrie 2011
DINU PATRICIU IL ATACA PE VADIM!
PRIMESC NENUMARATE TELEFOANE SI E-MAIL-URI LEGATE DE CAMPANIA FURIBUNDA A ZIARULUI "ADEVARUl" IMPOTRIVA LUI VADIM. SPERIAT DE CATUSE, DINU PATRICIU, CARE MEREU A JUCAT LA 2 CAPETE, A SARIT IN BARCA PUTERII. TREABA LUI! PROBLEMA ESTE CA ACEST BANDIT NOTORIU FACE PARTE DINTRE PRIMII 5 DEVALIZATORI AI ROMANIEI SI DE ACEEA ARE BOALA PE CEI CARE IL DEMASCA.
PRINTRE ULTIMELE SALE ABERATII CU PRETENTII DE MASURI DE NATURA ECONOMICA ESTE SI AFIRMATIA CA TREBUIE SA "PUNEM NISIP" PESTE TOT CE S-A INTAMPLAT, PESTE JAFUL NATIONAL SI PESTE ARTIZANII SI PROFITORII ACESTUI JAF. NISIP AR TREBUI SA PUNEM PESTE MUFA TA, MAFIOT ORDINAR SI IPOCRIT!
"Măsurile actualei Puteri sunt considerate de Dinu Patriciu măsuri pompieristice, ca şi cum "a scoate apa cu găletuşa din vaporul care se scufundă".
Omul de afaceri este de părere că există resurse bugetare, precizând că "doar in Elveţia e vorba de 18 miliarde de euro veniti din Romania, potrivit statisticilor unor bancheri. Stau degeaba acolo pentru ca noi îi fugărim pe corupţi, in ghilimele, de fapt pe toti oamenii de afaceri din România", a argumentat el.
El a explicat ca in Romania exista trei milioane de oameni care au dosare penale, dintre care doua milioane au la baza acuzaţii economice.
"Ar trebui să ne uităm să vedem dacă nu cumva competiţia poate fi curată în România, vânzarea rapidă a tot ce a mai rămas la stat, inclusiv cărămizile care au rămas din clădirile administrative, ar putea fi o soluţie, iar o amnistie fiscală este mai mult decât necesară", consideră Patriciu.
"Peste acest trecut trebuie să punem nisip, să uitam. Vreau să propun o amnistie fiscală cu plata către stat a unui impozit fix - 3,5 sau 7%" din avere, a precizat cel mai bogat om de afaceri din România, în exclusivitate la Realitatea TV. "
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/patriciu-in-elvetia-stau-18-miliarde-de-euro-proveniti-din-romania-vezi-video_712744.html#ixzz1aadBS9bE
PRINTRE ULTIMELE SALE ABERATII CU PRETENTII DE MASURI DE NATURA ECONOMICA ESTE SI AFIRMATIA CA TREBUIE SA "PUNEM NISIP" PESTE TOT CE S-A INTAMPLAT, PESTE JAFUL NATIONAL SI PESTE ARTIZANII SI PROFITORII ACESTUI JAF. NISIP AR TREBUI SA PUNEM PESTE MUFA TA, MAFIOT ORDINAR SI IPOCRIT!
"Măsurile actualei Puteri sunt considerate de Dinu Patriciu măsuri pompieristice, ca şi cum "a scoate apa cu găletuşa din vaporul care se scufundă".
Omul de afaceri este de părere că există resurse bugetare, precizând că "doar in Elveţia e vorba de 18 miliarde de euro veniti din Romania, potrivit statisticilor unor bancheri. Stau degeaba acolo pentru ca noi îi fugărim pe corupţi, in ghilimele, de fapt pe toti oamenii de afaceri din România", a argumentat el.
El a explicat ca in Romania exista trei milioane de oameni care au dosare penale, dintre care doua milioane au la baza acuzaţii economice.
"Ar trebui să ne uităm să vedem dacă nu cumva competiţia poate fi curată în România, vânzarea rapidă a tot ce a mai rămas la stat, inclusiv cărămizile care au rămas din clădirile administrative, ar putea fi o soluţie, iar o amnistie fiscală este mai mult decât necesară", consideră Patriciu.
"Peste acest trecut trebuie să punem nisip, să uitam. Vreau să propun o amnistie fiscală cu plata către stat a unui impozit fix - 3,5 sau 7%" din avere, a precizat cel mai bogat om de afaceri din România, în exclusivitate la Realitatea TV. "
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/patriciu-in-elvetia-stau-18-miliarde-de-euro-proveniti-din-romania-vezi-video_712744.html#ixzz1aadBS9bE
"ROTIREA CADRELOR" NU ERA TOCMAI REA !
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU
Editorial
DEZMEMBRAREA CARACATIŢEI DIN JUSTIŢIE ESTE POSIBILĂ!
"Uciderea, la Giurgiu, a baschetbalistului american a făcut multă vîlvă. Presa speculează asupra faptului că autorităţile locale încearcă să muşamalizeze cazul, ca nu cumva să fie implicat nu ştiu ce clan interlop cu strînse conexiuni în lumea politică. Sau invers. Cert este că astfel de fapte se întîmplă din ce în ce mai des în România, iar mediatizarea lor se face mai cu seamă dacă victima a decedat. Scandalul ţine cîteva zile, după care este îngropat de alt „scandal”, eventual de divorţul soţilor Truică, sau de aventurile amoroase ale manelistului Guţă. Ideea este că pentru cumpărarea voturilor (să nu uităm cine a inventat acest sistem) partidele şi candidaţii au nevoie de bani mulţi, necontabilizaţi, din zona neagră sau gri. Aşadar, la nivelul fiecărui judeţ (fără excepţie) s-au constituit nişte mafii transpartinice, în care funcţionează un sistem de tip feudal de relaţii, menite să fraudeze banul public sau să se hrănească din venituri provenite din activităţi la limita legii, prin metode de neimaginat pentru simplul cetăţean. Cîrdăşia este totală, iar autorităţile, care ar trebui să lucreze pentru siguranţa cetăţeanului, fie sînt corupte şi se înfruptă alături de interlopi din foloase necuvenite, fie tremură de frica pierderii locului de muncă sau a represaliilor care s-ar putea abate chiar şi asupra familiilor lor. Cu astfel de caracatiţe, de la nivelul judeţelor, oraşelor, comunelor, orice stat slăbit şi aflat în disoluţie economică, socială şi morală nu ar putea să lupte eficient, oricîte „somităţi” venite de la centru, destul de atinse şi ele de viermele corupţiei, ar încerca să instituie ordinea şi disciplina în structurile locale. Ar exista însă şi posibilitatea ca poliţiştii, procurorii şi judecătorii să fie înscrişi într-un soi de program de „rotire a cadrelor”, prin care să nu fie lăsaţi mai mult de 1-2 ani în acelaşi loc de muncă, astfel încît să devină mai detaşaţi de cazurile pe care le anchetează, fără să mai tremure de frica vremelnicilor potentaţi locali, care îşi conduc moşiile după bunul plac. Ar fi o măsură drastică, dar eficientă, iar costurile implementării ei nu ar fi atît de mari, comparabil cu jaful practicat, zi de zi, în bugetele locale sau în cel naţional. Iar respectivii, doritori să încaseze salariile îndestulătoare de procurori, magistraţi, vameşi sau comandanţi în poliţie, ar trebui să ia în calcul că aceasta este fişa postului, chiar dacă este neplăcut să te muţi cu familie, căţel şi purcel pe tot teritoriul ţării. Oricum, ar fi mai avantajos decît să-ţi laşi oasele în Irak sau Afganistan, să pleci la muncă în străinătate şi să fii tratat ca un sclav pe plantaţiile de căpşuni sau castraveţi, ori să-ţi vezi propria afacere distrusă de fiscalitate şi abuzuri. În legătură cu moartea baschetbalistului american, şi aici situaţia este învăluită şi de alte suspiciuni. După ce a fost lăsat să zacă, inconştient, minute bune, căzut pe jos, în clubul cu pricina, odată ajuns la spital i s-a pus un diagnostic iniţial greşit şi după ceva vreme a fost transferat la spitalul judeţean, unde a fost operat, mult prea tîrziu, din nenorocire. Iar, dacă încercăm să deschidem ochii la lumea în care trăim, presupunem că potenţialul criminal va avea o soartă similară americanului care l-a ucis pe Teo Peter. Vom trăi şi vom vedea..."
DE RUXANDRA LUNGU
Editorial
DEZMEMBRAREA CARACATIŢEI DIN JUSTIŢIE ESTE POSIBILĂ!
"Uciderea, la Giurgiu, a baschetbalistului american a făcut multă vîlvă. Presa speculează asupra faptului că autorităţile locale încearcă să muşamalizeze cazul, ca nu cumva să fie implicat nu ştiu ce clan interlop cu strînse conexiuni în lumea politică. Sau invers. Cert este că astfel de fapte se întîmplă din ce în ce mai des în România, iar mediatizarea lor se face mai cu seamă dacă victima a decedat. Scandalul ţine cîteva zile, după care este îngropat de alt „scandal”, eventual de divorţul soţilor Truică, sau de aventurile amoroase ale manelistului Guţă. Ideea este că pentru cumpărarea voturilor (să nu uităm cine a inventat acest sistem) partidele şi candidaţii au nevoie de bani mulţi, necontabilizaţi, din zona neagră sau gri. Aşadar, la nivelul fiecărui judeţ (fără excepţie) s-au constituit nişte mafii transpartinice, în care funcţionează un sistem de tip feudal de relaţii, menite să fraudeze banul public sau să se hrănească din venituri provenite din activităţi la limita legii, prin metode de neimaginat pentru simplul cetăţean. Cîrdăşia este totală, iar autorităţile, care ar trebui să lucreze pentru siguranţa cetăţeanului, fie sînt corupte şi se înfruptă alături de interlopi din foloase necuvenite, fie tremură de frica pierderii locului de muncă sau a represaliilor care s-ar putea abate chiar şi asupra familiilor lor. Cu astfel de caracatiţe, de la nivelul judeţelor, oraşelor, comunelor, orice stat slăbit şi aflat în disoluţie economică, socială şi morală nu ar putea să lupte eficient, oricîte „somităţi” venite de la centru, destul de atinse şi ele de viermele corupţiei, ar încerca să instituie ordinea şi disciplina în structurile locale. Ar exista însă şi posibilitatea ca poliţiştii, procurorii şi judecătorii să fie înscrişi într-un soi de program de „rotire a cadrelor”, prin care să nu fie lăsaţi mai mult de 1-2 ani în acelaşi loc de muncă, astfel încît să devină mai detaşaţi de cazurile pe care le anchetează, fără să mai tremure de frica vremelnicilor potentaţi locali, care îşi conduc moşiile după bunul plac. Ar fi o măsură drastică, dar eficientă, iar costurile implementării ei nu ar fi atît de mari, comparabil cu jaful practicat, zi de zi, în bugetele locale sau în cel naţional. Iar respectivii, doritori să încaseze salariile îndestulătoare de procurori, magistraţi, vameşi sau comandanţi în poliţie, ar trebui să ia în calcul că aceasta este fişa postului, chiar dacă este neplăcut să te muţi cu familie, căţel şi purcel pe tot teritoriul ţării. Oricum, ar fi mai avantajos decît să-ţi laşi oasele în Irak sau Afganistan, să pleci la muncă în străinătate şi să fii tratat ca un sclav pe plantaţiile de căpşuni sau castraveţi, ori să-ţi vezi propria afacere distrusă de fiscalitate şi abuzuri. În legătură cu moartea baschetbalistului american, şi aici situaţia este învăluită şi de alte suspiciuni. După ce a fost lăsat să zacă, inconştient, minute bune, căzut pe jos, în clubul cu pricina, odată ajuns la spital i s-a pus un diagnostic iniţial greşit şi după ceva vreme a fost transferat la spitalul judeţean, unde a fost operat, mult prea tîrziu, din nenorocire. Iar, dacă încercăm să deschidem ochii la lumea în care trăim, presupunem că potenţialul criminal va avea o soartă similară americanului care l-a ucis pe Teo Peter. Vom trăi şi vom vedea..."
Etichete:
"JUSTITIE",
BARONII LOCALI,
Mafia Transpartinica,
ziarul "TRICOLORUL"
sâmbătă, 8 octombrie 2011
CATEVA CUVINTE DESPRE DIZOLVAREA OTRM !
Cunosc foarte bine "dedesubturile" actualului asa-zis scandal din PRM, legat de dizolvarea Organizatiei de Tineret si problema legata de site-urile care gazduiau ziarul "Tricolorul" si revista "Romania Mare"! Nu le voi dezvalui decat cui voi dori eu si la momentul pe care il voi considera potrivit! Sau, poate, niciodata, nimanui, niciunde!
Tinerii peremisti, cazuti ca musca-n lapte intr-un "razboi" care nu ii priveste in acest moment, merita si o precizare: organizatia a fost dizolvata, nu desfiintata, iar membrii de rand, inscrisi in PRM, nu sunt exclusi din partid, sper ca nu e greu de inteles.
Pe de alta parte, daca privim "problema" in termenii (odiosi) de marketing politic, i-as intreba pe mega-jurnalistii, mega-realizatorii tv si pe mega-formatorii de opinie (fosti si actuali securisti) cum indraznesc sa afirme ca PRM e pe moarte, expirat, iar membrii sai, fiind prea in varsta, dispar pe zi ce trece pe cale naturala sau abia isi duc zilele, etc.? Si, "brusc si dintr-odata" acorda spatii largi, in emisiuni, reprezentantilor OTRM?
Stiu ca nu va convine, dar PRM are simpatizanti si votanti mult mai multi decat credeti, fara sa fie inscrisi, oficial, in partid, in diferite filiale, in Organizatia de Tineret sau in Organizatia de Femei. In ei consta forta noastra reala! In cei care cred in doctrina nationala si ca ROMANIA TREBUIE REDATA ROMANILOR! De restul, sa se aleaga praful si pulberea! USL si Miscarea Populara ii asteapta cu bratele deschise!
Tinerii peremisti, cazuti ca musca-n lapte intr-un "razboi" care nu ii priveste in acest moment, merita si o precizare: organizatia a fost dizolvata, nu desfiintata, iar membrii de rand, inscrisi in PRM, nu sunt exclusi din partid, sper ca nu e greu de inteles.
Pe de alta parte, daca privim "problema" in termenii (odiosi) de marketing politic, i-as intreba pe mega-jurnalistii, mega-realizatorii tv si pe mega-formatorii de opinie (fosti si actuali securisti) cum indraznesc sa afirme ca PRM e pe moarte, expirat, iar membrii sai, fiind prea in varsta, dispar pe zi ce trece pe cale naturala sau abia isi duc zilele, etc.? Si, "brusc si dintr-odata" acorda spatii largi, in emisiuni, reprezentantilor OTRM?
Stiu ca nu va convine, dar PRM are simpatizanti si votanti mult mai multi decat credeti, fara sa fie inscrisi, oficial, in partid, in diferite filiale, in Organizatia de Tineret sau in Organizatia de Femei. In ei consta forta noastra reala! In cei care cred in doctrina nationala si ca ROMANIA TREBUIE REDATA ROMANILOR! De restul, sa se aleaga praful si pulberea! USL si Miscarea Populara ii asteapta cu bratele deschise!
Etichete:
CORNELIU VADIM TUDOR,
DIVERSIUNI,
OTRM,
PRM,
Romania Mare,
Ruxandra Lungu
vineri, 7 octombrie 2011
FRANCEZII, CERSETORI DE LUX IN ROMANIA
FRANCEZII, CERŞETORI DE LUX ÎN ROMÂNIA
DIN ZIARUL"TRICOLORUL" DIN 07.10.2011 /www.corneliuvadimtudor.blogspot.com
DE RUXANDRA LUNGU
"Ne-am cam săturat de atacurile presei franceze îndreptate împotriva românilor. Strănepoţii celor care şi-au rezolvat problemele sociale cu ghilotina şi iluştrii inventatori ai beţişorului de scărpinat sub peruca aristocrată doldora de păduchi atacă România în mod repetat. Iniţial, am considerat că poate fi opera unor dezaxaţi obsedaţi de rating, aşa cum avem şi noi clienţii noştri. Problema este că se induce, în rîndul populaţiei franceze, ideea că românii, în ansamblu, sînt necivilizaţi, hoţi, analfabeţi etc. Şi cerşetori, pe deasupra. Cine şi de ce cerşeşte în Franţa şi în alte ţări europene, ştim cu toţii. Dar nu acesta este subiectul acum. Problema este cum reacţionează instituţiile Statului Român. Uneori, pe principiul „întoarcem şi obrazul celălalt”. Alteori, cu indiferenţă şi servilism inexplicabil, mai ales că Franţa se află printre primii parteneri comerciali ai României, iar bilanţurile firmelor franceze de aici sînt mult mai profitabile decît în ţara lor de baştină. Bineînţeles, ca mulţi alţi „parteneri” cu care ne-am pricopsit în ultimii 20 de ani, puţine firme franceze au investit în mod direct în România, majoritatea mulţumindu-se cu preluarea resurselor noastre naturale, materiale şi umane pe sume infime. Dacă mediul de afaceri le era atît de neprielnic, presupunem că îşi luau catrafusele şi plecau, după recentul „model” Nokia. Subliniem faptul că mediul fiscal românesc este prietenos cu străinii, iar facilităţile care li se acordă, în general, creează o concurenţă neloială capitalului autohton. Cert este că mîrlănia realizatorilor de televiziune şi a jurnaliştilor francezi, care şi-au făcut un obicei în a ne insulta, nu ar trebui lăsată nesancţionată. Dacă politicienii arondaţi unor grupuri de interese nu pot să o facă, măcar presa românească ar trebui să ia atitudine, în bloc. Inclusiv toate ONG-urile, consiliile, „comitetele şi comiţiile” care se ocupă de drepturile omului, de discriminări şi alte asemenea lucruri, dar despre care nu prea ştim de către cine şi în ce scop sînt finanţate. Noi, marea majoritate a românilor, asistăm, parcă neputincioşi, la aceste atacuri xenofobe, nemeritate, deşi ştim că francezii au acaparat bună parte din distribuţia noastră de gaz şi apă din motive pe care nu le înţelegem şi derulează afaceri extrem de profitabile în domeniul telecomunicaţiilor, construcţiilor, auto, bancar, comercial, cerşind, metaforic vorbind, acces gratuit la capacităţi de producţie gata construite, la forţa de muncă deja calificată şi la protecţie la cel mai înalt nivel. Ce-am putea face? Să instigăm la boicotarea produselor importate din Franţa? Să cerem instituţiilor statului să le facă viaţa amară companiilor frantuzeşti, fiindcă ştim că se pricep de minune la aşa ceva, dacă vor? Să reziliem contractele cu ei? Nu putem face toate acestea, dar putem visa cu ochii deschişi... în stilul nostru mioritic. "
DIN ZIARUL"TRICOLORUL" DIN 07.10.2011 /www.corneliuvadimtudor.blogspot.com
DE RUXANDRA LUNGU
"Ne-am cam săturat de atacurile presei franceze îndreptate împotriva românilor. Strănepoţii celor care şi-au rezolvat problemele sociale cu ghilotina şi iluştrii inventatori ai beţişorului de scărpinat sub peruca aristocrată doldora de păduchi atacă România în mod repetat. Iniţial, am considerat că poate fi opera unor dezaxaţi obsedaţi de rating, aşa cum avem şi noi clienţii noştri. Problema este că se induce, în rîndul populaţiei franceze, ideea că românii, în ansamblu, sînt necivilizaţi, hoţi, analfabeţi etc. Şi cerşetori, pe deasupra. Cine şi de ce cerşeşte în Franţa şi în alte ţări europene, ştim cu toţii. Dar nu acesta este subiectul acum. Problema este cum reacţionează instituţiile Statului Român. Uneori, pe principiul „întoarcem şi obrazul celălalt”. Alteori, cu indiferenţă şi servilism inexplicabil, mai ales că Franţa se află printre primii parteneri comerciali ai României, iar bilanţurile firmelor franceze de aici sînt mult mai profitabile decît în ţara lor de baştină. Bineînţeles, ca mulţi alţi „parteneri” cu care ne-am pricopsit în ultimii 20 de ani, puţine firme franceze au investit în mod direct în România, majoritatea mulţumindu-se cu preluarea resurselor noastre naturale, materiale şi umane pe sume infime. Dacă mediul de afaceri le era atît de neprielnic, presupunem că îşi luau catrafusele şi plecau, după recentul „model” Nokia. Subliniem faptul că mediul fiscal românesc este prietenos cu străinii, iar facilităţile care li se acordă, în general, creează o concurenţă neloială capitalului autohton. Cert este că mîrlănia realizatorilor de televiziune şi a jurnaliştilor francezi, care şi-au făcut un obicei în a ne insulta, nu ar trebui lăsată nesancţionată. Dacă politicienii arondaţi unor grupuri de interese nu pot să o facă, măcar presa românească ar trebui să ia atitudine, în bloc. Inclusiv toate ONG-urile, consiliile, „comitetele şi comiţiile” care se ocupă de drepturile omului, de discriminări şi alte asemenea lucruri, dar despre care nu prea ştim de către cine şi în ce scop sînt finanţate. Noi, marea majoritate a românilor, asistăm, parcă neputincioşi, la aceste atacuri xenofobe, nemeritate, deşi ştim că francezii au acaparat bună parte din distribuţia noastră de gaz şi apă din motive pe care nu le înţelegem şi derulează afaceri extrem de profitabile în domeniul telecomunicaţiilor, construcţiilor, auto, bancar, comercial, cerşind, metaforic vorbind, acces gratuit la capacităţi de producţie gata construite, la forţa de muncă deja calificată şi la protecţie la cel mai înalt nivel. Ce-am putea face? Să instigăm la boicotarea produselor importate din Franţa? Să cerem instituţiilor statului să le facă viaţa amară companiilor frantuzeşti, fiindcă ştim că se pricep de minune la aşa ceva, dacă vor? Să reziliem contractele cu ei? Nu putem face toate acestea, dar putem visa cu ochii deschişi... în stilul nostru mioritic. "
Etichete:
Ce bine-i in UIE
CITITI"TRICOLORUL" PE WWW.CORNELIUVADIMTUDOR.BLOGSPOT.COM
De maine, gasiti principalele articole din ziarul "TRICOLORUL" pe www.corneliuvadimtudor.blogspot.com
Etichete:
CORNELIU VADIM TUDOR,
OFRM,
PRM,
Romania Mare,
Ruxandra Lungu,
ziarul "TRICOLORUL"
duminică, 2 octombrie 2011
DRUM BUN SI CALE BATUTA, NOKIA!
DRUM BUN ŞI CALE BATUTA, NOKIA!
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU
"Vai, ce nenorocire s-a abătut asupra noastră! „Marile companii” pleacă din România! Corul de vaiete, lamentări şi boceli ieftine ne-a provocat un dezgust nemaiîntîlnit pînă acum. Şi, ca tabloul să fie complet, de vină pentru „dezastrul” plecării grupului Nokia a fost făcut, în parte, Guvernul. Care „trebuie” să-i sprijine pe investitorii străini, „trebuie” să-i atragă prin diverse facilităţi, „trebuie”, eventual, să şi închidă ochii la anumite operaţiuni pe care aceştia le desfăşoară. Nu ne imaginăm că ne suspectează careva că, prin aceste rînduri, încercăm să scutim actuala Putere de răspundere. Nici pomeneală! Dar, de unde şi pînă unde, guvernele, indiferent de culoarea politică trebuie să sprijine capitalul străin în dauna celui autohton? De unde şi pînă unde, Guvernul României trebuie să facă loc investitorilor străini în dauna întreprinzătorilor români? Acum, se vehiculează şi ideea că alt investittor, japonez, vrea să renunţe la fabrica de medicamente pe care o deţine, tot prin Cluj.
Dar, cum şi din ce motiv, acea fabrica de renume a încăput pe mîna străinilor, veniţi taman din cealaltă parte a Globului? Şi, exemplele pot continua, nominalizînd toate întreprinderile româneşti scăpate, ca prin minune, de vînzarea, pe bucăţi, la fier vechi, din vina directă a tuturor celor care au stăpînit fraudulos această ţară, de 22 de ani. Şi care, trebuie să vă reamintim, nu au fost paraşutaţi din Lună, ci au fost aleşi, mai mult sau mai puţin democratic, depinde de caz. Prin anii ’90, agenţii străini infiltraţi în presă luau în batjocura protestele disperate ale românilor care strigau „Nu ne vindem ţara!”, cetăţenii presimţind, cumva, intuitiv, dezastrul care urma să vină. Unii dintre acei „jurnalişti”, deveniţi între timp formatori de opinie, încearcă să explice românilor de ce unele companii ne părăsesc fără să le pese de soarta miilor de oameni rămaşi pe drumuri. Pe la o televiziune s-a vehiculat şi ideea, tîmpită de-a binelea, că retragerea companiei nordice poate avea legătură cu faptul că Finlanda se opune aderării noastre la Spaţiul Schengen. Aiurea! Acesta este capitalismul, domnilor! Pe care „românii” l-au dorit, lasă unii să se înţeleagă. Investitorul, mai ales cel străin, îşi ia bagajul şi pleacă acolo unde îşi poate maximiza profiturile, unde forţa de muncă este mai ieftină şi unde piaţa este mai ofertantă şi mai predictibilă. Asta trebuiau să ştie guvernanţii din ultimele 2 decenii, care, în spatele uşilor închise, au hotărît, cu de la sine putere, din prostie, ignoranţă sau momiţi de comisioane grase, necuvenite, că întreprinzătorii români sînt atît de „proşti”, încît nu pot să producă, de unii singuri (deşi eliberaţi de constrîngerile reproşate fostului regim), mîncare, haine, mobilă, frigidere, televizoare, maşini, tractoare, avioane. Nici măcar săpun, pastă de dinţi, şampon, dero sau suc! Şi, că toate acestea trebuie să fie ori importate, ori produse în ţară în întreprinderi date plocon „afaceriştilor” străini, deşi au fost construite prin efortul şi pentru beneficiul întregii naţiuni. Dar, ce vorbim noi aici? Pînă şi emisiunile de televiziune care se pretind de succes au formate aduse din străinătate! Semn că bîrfa, sexul şi violenţa atrag anumite categorii de oameni, peste tot în lume. Să revenim, însă, la oile noastre. Evident că românii rămaşi pe drumuri de la Nokia au toată compasiunea noastră şi le dorim să-şi găsească rapid un loc de muncă, în ţară. Dar, a tresărit vreunul la auzul ştirii că se vor tăia 25% din salariile bugetarilor? A fost impresionat vreunul de faptul că în România s-au închis sute de mii de firme autohtone, unele mici afaceri de familie şi au rămas pe drumuri milioane de oameni? Poate că da, poate că nu. Pentru că decăderea morală în care băltim ne face indiferenţi şi cruzi la răul celuilalt şi trăim mereu iluzia „asta n-o să mi se întîmple tocmai mie”. Şi, să nu uităm, trăim şi în ţara în care bucuria supremă este „să moară şi capra vecinului!” Mai rău, în ultimul deceniu, guvernanţii au considerat că noi, românii, nu numai că nu sîntem în stare să ne producem cele necesare traiului, dar nici măcar să stăm în spatele unei tejghele ca să vindem ce producem. Aşadar, ne-am pricopsit cu o sumedenie de reţele de hiper- super-mega-market-uri care au strangulat definitiv, după cum era pevizibil, comerţul autohton, gestionat de întreprinzători români, denumiţi, intenţionat defăimator, „buticari”, dar contribuabili, după puteri, la bugetul statului. În schimb, marile reţele străine de distribuţie şi comerţ îşi externalizează profiturile uriaşe în ţările de baştină, nu e de mirare. Fără a fi împotriva ideii în sine, nu credem că întreprinzătorii autohtoni nu ar fi putut, de unii singuri, într-un climat fiscal prietenos, să-şi construiască şi să conducă hipermarket-uri proprii, în care să vîndă produse, de preferinţă de provenienţă românească. Bineînţeles că s-ar fi putut, dar atunci la ce bun ar fi căzut comunismul, dacă nu pentru unicul motiv ca Estul Europei să devină piaţa de desfacere a celor care ne-au „implementat democraţia” cu atîta generozitate? Văicăreala televiziunilor în faţa perspectivei retragerii multinaţionalelor din România este firească, dar din motive profund egoiste, pentru că dumnealor din asta trăiesc: din publicitatea oferită de companii străine puternice, care au făcut, prin manevre care ţin de concurenţa neloială, imposibil accesul la publicitate pentru întreprinderile româneşti mici şi mijlocii. Alte televiziuni se alimentează de la bugetul de stat sau din publicitatea oferită de acesta, selectiv, în funcţie de interesele pe care le servesc. Oare cîte posturi TV ar supravieţui dacă s-ar renunţa total la publicitate şi ar fi nevoite să trăiască din abonamentele făcute benevol de populaţie? Poate 2, 3 şi poate am scăpa de obsesia ratingului făcut pe seama interlopilor cu gulere albe şi a prostituatelor de lux deghizate în „dive”, care ne populează şi ne poluează programele, zi de zi şi ceas de ceas. Speriaţi de campania generată de plecarea multinaţionalei finlandeze, Guvernul reacţionează complet aiurea, trimiţînd-o la înaintare pe doamna Vass, care ne asigură că mulţi alţi investitori stau ciorchine la porţile ţării, gata să ne scoată din necaz. Adică să cădem din lac în puţ, noi, românii, fiind incapabili să încurajăm, printr-o legislaţie adecvată, crearea de noi locuri de muncă şi eradicarea marii evaziuni fiscale. În traducere liberă şi în interpretarea noastră, sîntem liniştiţi de d-na consilier că mulţi alţi străini sînt dispuşi să ne jumulească în continuare, negociind dur, fără îndoială, cu guvernanţii, facilităţi la care întreprinzătorii români nici nu visează. Între timp, IMM-urile româneşti falimentează în continuare, din nepăsarea politicienilor pentru soarta capitalului autohton împilat, supraimpozitat şi hărţuit în permanenţă de instituţiile statului, parcă înţelese să îl extermine definitiv, din ordin străin. Cine nu ne crede, să se uite înspre Grecia. Planul de „salvare”, clocit în Occident, este ca grecii să vîndă tot ce deţin, pînă şi vestitele insule. Parcă am mai văzut acest film…"
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU
"Vai, ce nenorocire s-a abătut asupra noastră! „Marile companii” pleacă din România! Corul de vaiete, lamentări şi boceli ieftine ne-a provocat un dezgust nemaiîntîlnit pînă acum. Şi, ca tabloul să fie complet, de vină pentru „dezastrul” plecării grupului Nokia a fost făcut, în parte, Guvernul. Care „trebuie” să-i sprijine pe investitorii străini, „trebuie” să-i atragă prin diverse facilităţi, „trebuie”, eventual, să şi închidă ochii la anumite operaţiuni pe care aceştia le desfăşoară. Nu ne imaginăm că ne suspectează careva că, prin aceste rînduri, încercăm să scutim actuala Putere de răspundere. Nici pomeneală! Dar, de unde şi pînă unde, guvernele, indiferent de culoarea politică trebuie să sprijine capitalul străin în dauna celui autohton? De unde şi pînă unde, Guvernul României trebuie să facă loc investitorilor străini în dauna întreprinzătorilor români? Acum, se vehiculează şi ideea că alt investittor, japonez, vrea să renunţe la fabrica de medicamente pe care o deţine, tot prin Cluj.
Dar, cum şi din ce motiv, acea fabrica de renume a încăput pe mîna străinilor, veniţi taman din cealaltă parte a Globului? Şi, exemplele pot continua, nominalizînd toate întreprinderile româneşti scăpate, ca prin minune, de vînzarea, pe bucăţi, la fier vechi, din vina directă a tuturor celor care au stăpînit fraudulos această ţară, de 22 de ani. Şi care, trebuie să vă reamintim, nu au fost paraşutaţi din Lună, ci au fost aleşi, mai mult sau mai puţin democratic, depinde de caz. Prin anii ’90, agenţii străini infiltraţi în presă luau în batjocura protestele disperate ale românilor care strigau „Nu ne vindem ţara!”, cetăţenii presimţind, cumva, intuitiv, dezastrul care urma să vină. Unii dintre acei „jurnalişti”, deveniţi între timp formatori de opinie, încearcă să explice românilor de ce unele companii ne părăsesc fără să le pese de soarta miilor de oameni rămaşi pe drumuri. Pe la o televiziune s-a vehiculat şi ideea, tîmpită de-a binelea, că retragerea companiei nordice poate avea legătură cu faptul că Finlanda se opune aderării noastre la Spaţiul Schengen. Aiurea! Acesta este capitalismul, domnilor! Pe care „românii” l-au dorit, lasă unii să se înţeleagă. Investitorul, mai ales cel străin, îşi ia bagajul şi pleacă acolo unde îşi poate maximiza profiturile, unde forţa de muncă este mai ieftină şi unde piaţa este mai ofertantă şi mai predictibilă. Asta trebuiau să ştie guvernanţii din ultimele 2 decenii, care, în spatele uşilor închise, au hotărît, cu de la sine putere, din prostie, ignoranţă sau momiţi de comisioane grase, necuvenite, că întreprinzătorii români sînt atît de „proşti”, încît nu pot să producă, de unii singuri (deşi eliberaţi de constrîngerile reproşate fostului regim), mîncare, haine, mobilă, frigidere, televizoare, maşini, tractoare, avioane. Nici măcar săpun, pastă de dinţi, şampon, dero sau suc! Şi, că toate acestea trebuie să fie ori importate, ori produse în ţară în întreprinderi date plocon „afaceriştilor” străini, deşi au fost construite prin efortul şi pentru beneficiul întregii naţiuni. Dar, ce vorbim noi aici? Pînă şi emisiunile de televiziune care se pretind de succes au formate aduse din străinătate! Semn că bîrfa, sexul şi violenţa atrag anumite categorii de oameni, peste tot în lume. Să revenim, însă, la oile noastre. Evident că românii rămaşi pe drumuri de la Nokia au toată compasiunea noastră şi le dorim să-şi găsească rapid un loc de muncă, în ţară. Dar, a tresărit vreunul la auzul ştirii că se vor tăia 25% din salariile bugetarilor? A fost impresionat vreunul de faptul că în România s-au închis sute de mii de firme autohtone, unele mici afaceri de familie şi au rămas pe drumuri milioane de oameni? Poate că da, poate că nu. Pentru că decăderea morală în care băltim ne face indiferenţi şi cruzi la răul celuilalt şi trăim mereu iluzia „asta n-o să mi se întîmple tocmai mie”. Şi, să nu uităm, trăim şi în ţara în care bucuria supremă este „să moară şi capra vecinului!” Mai rău, în ultimul deceniu, guvernanţii au considerat că noi, românii, nu numai că nu sîntem în stare să ne producem cele necesare traiului, dar nici măcar să stăm în spatele unei tejghele ca să vindem ce producem. Aşadar, ne-am pricopsit cu o sumedenie de reţele de hiper- super-mega-market-uri care au strangulat definitiv, după cum era pevizibil, comerţul autohton, gestionat de întreprinzători români, denumiţi, intenţionat defăimator, „buticari”, dar contribuabili, după puteri, la bugetul statului. În schimb, marile reţele străine de distribuţie şi comerţ îşi externalizează profiturile uriaşe în ţările de baştină, nu e de mirare. Fără a fi împotriva ideii în sine, nu credem că întreprinzătorii autohtoni nu ar fi putut, de unii singuri, într-un climat fiscal prietenos, să-şi construiască şi să conducă hipermarket-uri proprii, în care să vîndă produse, de preferinţă de provenienţă românească. Bineînţeles că s-ar fi putut, dar atunci la ce bun ar fi căzut comunismul, dacă nu pentru unicul motiv ca Estul Europei să devină piaţa de desfacere a celor care ne-au „implementat democraţia” cu atîta generozitate? Văicăreala televiziunilor în faţa perspectivei retragerii multinaţionalelor din România este firească, dar din motive profund egoiste, pentru că dumnealor din asta trăiesc: din publicitatea oferită de companii străine puternice, care au făcut, prin manevre care ţin de concurenţa neloială, imposibil accesul la publicitate pentru întreprinderile româneşti mici şi mijlocii. Alte televiziuni se alimentează de la bugetul de stat sau din publicitatea oferită de acesta, selectiv, în funcţie de interesele pe care le servesc. Oare cîte posturi TV ar supravieţui dacă s-ar renunţa total la publicitate şi ar fi nevoite să trăiască din abonamentele făcute benevol de populaţie? Poate 2, 3 şi poate am scăpa de obsesia ratingului făcut pe seama interlopilor cu gulere albe şi a prostituatelor de lux deghizate în „dive”, care ne populează şi ne poluează programele, zi de zi şi ceas de ceas. Speriaţi de campania generată de plecarea multinaţionalei finlandeze, Guvernul reacţionează complet aiurea, trimiţînd-o la înaintare pe doamna Vass, care ne asigură că mulţi alţi investitori stau ciorchine la porţile ţării, gata să ne scoată din necaz. Adică să cădem din lac în puţ, noi, românii, fiind incapabili să încurajăm, printr-o legislaţie adecvată, crearea de noi locuri de muncă şi eradicarea marii evaziuni fiscale. În traducere liberă şi în interpretarea noastră, sîntem liniştiţi de d-na consilier că mulţi alţi străini sînt dispuşi să ne jumulească în continuare, negociind dur, fără îndoială, cu guvernanţii, facilităţi la care întreprinzătorii români nici nu visează. Între timp, IMM-urile româneşti falimentează în continuare, din nepăsarea politicienilor pentru soarta capitalului autohton împilat, supraimpozitat şi hărţuit în permanenţă de instituţiile statului, parcă înţelese să îl extermine definitiv, din ordin străin. Cine nu ne crede, să se uite înspre Grecia. Planul de „salvare”, clocit în Occident, este ca grecii să vîndă tot ce deţin, pînă şi vestitele insule. Parcă am mai văzut acest film…"
vineri, 23 septembrie 2011
O ALTĂ CĂPUŞĂ BUGETIVORĂ: MINISTERUL AFACERILOR EUROPENE
O ALTĂ CĂPUŞĂ BUGETIVORĂ: MINISTERUL AFACERILOR EUROPENE
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU
"O nouă căpuşă s-a înfipt în beregata Statului Român şi aşa vlăguit de sugativele de bani publici coordonate de clientii politici ai mafiei traspartinice. O căpuşă denumită Ministerul Afacerilor Europene, de fapt un fel de iad, pentru că e, teoretic, pavat cu intenţii bune. Nenumăratele guverne Boc, mici la stat şi tot atît de mici la sfat, au încercat să ne convingă de faptul că reducerea numărului de bugetari, dar şi de ministere, consumatoare de bani publici, va fi salvarea României din actuala criză economică (pe care o considerăm indusă artificial). După ce alte ministere s-au comasat pentru o mai bună „administrare şi cheltuire a bugetului de stat”, iată că, la spartul tîrgului, ameninţaţi de pierderea fondurilor europene alocate cu „generozitate” de fraţii din UE, o nouă vedetă intră în guvern: un minister cu atribuţii „serioase” în absorbţia fondurilor ce ni se cuvin, de drept. Pentru neştiutori sau pentru cei fără ţinere de minte, organisme similare au foat create şi în guvernările anterioare, care au lucrat pe principiul „Muşcă (din bani publici) şi fugi”. După care, cu mult tam-tam, cei implicaţi s-au ales cu nişte dosare penale de complezenţă şi pedepse penibile, cu suspendarea executării, pe principiul românesc că tot ce e furat rămîne bun furat. Revenind în actualitate, statisticile mediatizate intens în presă ne situează pe locul codaş în absorbţia fondurilor europene. Teoretic, trebuiau luate măsuri ferme în acest sens. Am adoptat, deocamdată, cifrele livrate, sub rezervă. Este posibil ca România să se află pe un loc codaş, în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, situîndu-se undeva pe la 7% (sau mai puţin, mai contează?). În schimb, fruntaşele fostei Europei de Est, eliberate de „comunism” se situează undeva pe la 17%. Treziţi-vă, oameni buni! Nu vorbim de 80-90-99%, ci de grade de absorbţie minuscule, o idee doar mai mărişoare decît ale României, măcinată de corupţia generalizată. Semn că undeva e ceva putred şi infect în această „Danemarcă” extinsă la ditamai continentul. Ceea ce ne conduce spre două concluzii: ori UE ne prosteşte în faţă, inventînd proceduri birocratice fără nici cea mai mică intenţie de a ne acorda banii promişi, fie că gradul de corupţie din aceste ţări face imposibilă absorbţia acestor fonduri în interesul cetăţenilor. Ceea ce ştim deja este faptul că în jurul tuturor programelor de absorbţie a banilor europeni fiinţează, cu succes şi profitabil, numeroase firme de consultanţă, mici copile ale căpuşelor cu ştaif care „garantează” aprobarea programelor solicitate în schimbul unor comisioane care ating chiar şi 40% din banii de care virtualii beneficiari (IMM-uri, primării sau alte comunităţi locale) se vor folosi, de fapt, după lungi temenele şi umilinţe la uşile funcţionarilor proptiţi în funcţii de decizie pe criteriul aparteneţei la partidul aflat la Putere. Nu considerăm că acest minister este o idee rea, dar modul în care funcţionează instituţiile statului de 22 de ani ne conduce la suspiciunea ce este o altă entitate bugetivoră, menită să satisfacă o anumită clientelă de partid, iar ceva din fondurile europene, dacă vor fi absorbite, de bine, de rău, se vor îndrepta tot spre camarila care gravitează în jurul mafiei transpartinice, iar noua instituţie va fi populată de clienţi politici sau neamurile lor nevolnice, rămase pe dinafară după restructurările din ultimii ani. Cît despre Leonard Orban, decorat de Ion Iliescu, consilier al lui Traian Băsescu şi frăţior al lui Ludovic Orban, aflat în „opoziţie”, nu putem spune decît că a lucrat la statul român sau la „statul european”, plătit din bani publici, toată vieţişoara dumnealui, îndestulatoată tă, să trăiască! Ar trebui să ne dovedească, dacă poate, ce legătură are el cu economia românească reală, de piaţă, cu actualul context economic mondial şi, mai mult, cu “afacerile europene”. Cum va acorda dînsul girul absorbţiei unor fonduri despre gestionarea cărora nu prea ştie cu ce se mănîncă? Poate greşim, poate sîntem subiectivi şi poate prea păţiţi în cele 2 decenii de incompetenţă şi ignoranţă în guvernarea după ureche şi contra Interesului Naţional... "
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU
"O nouă căpuşă s-a înfipt în beregata Statului Român şi aşa vlăguit de sugativele de bani publici coordonate de clientii politici ai mafiei traspartinice. O căpuşă denumită Ministerul Afacerilor Europene, de fapt un fel de iad, pentru că e, teoretic, pavat cu intenţii bune. Nenumăratele guverne Boc, mici la stat şi tot atît de mici la sfat, au încercat să ne convingă de faptul că reducerea numărului de bugetari, dar şi de ministere, consumatoare de bani publici, va fi salvarea României din actuala criză economică (pe care o considerăm indusă artificial). După ce alte ministere s-au comasat pentru o mai bună „administrare şi cheltuire a bugetului de stat”, iată că, la spartul tîrgului, ameninţaţi de pierderea fondurilor europene alocate cu „generozitate” de fraţii din UE, o nouă vedetă intră în guvern: un minister cu atribuţii „serioase” în absorbţia fondurilor ce ni se cuvin, de drept. Pentru neştiutori sau pentru cei fără ţinere de minte, organisme similare au foat create şi în guvernările anterioare, care au lucrat pe principiul „Muşcă (din bani publici) şi fugi”. După care, cu mult tam-tam, cei implicaţi s-au ales cu nişte dosare penale de complezenţă şi pedepse penibile, cu suspendarea executării, pe principiul românesc că tot ce e furat rămîne bun furat. Revenind în actualitate, statisticile mediatizate intens în presă ne situează pe locul codaş în absorbţia fondurilor europene. Teoretic, trebuiau luate măsuri ferme în acest sens. Am adoptat, deocamdată, cifrele livrate, sub rezervă. Este posibil ca România să se află pe un loc codaş, în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, situîndu-se undeva pe la 7% (sau mai puţin, mai contează?). În schimb, fruntaşele fostei Europei de Est, eliberate de „comunism” se situează undeva pe la 17%. Treziţi-vă, oameni buni! Nu vorbim de 80-90-99%, ci de grade de absorbţie minuscule, o idee doar mai mărişoare decît ale României, măcinată de corupţia generalizată. Semn că undeva e ceva putred şi infect în această „Danemarcă” extinsă la ditamai continentul. Ceea ce ne conduce spre două concluzii: ori UE ne prosteşte în faţă, inventînd proceduri birocratice fără nici cea mai mică intenţie de a ne acorda banii promişi, fie că gradul de corupţie din aceste ţări face imposibilă absorbţia acestor fonduri în interesul cetăţenilor. Ceea ce ştim deja este faptul că în jurul tuturor programelor de absorbţie a banilor europeni fiinţează, cu succes şi profitabil, numeroase firme de consultanţă, mici copile ale căpuşelor cu ştaif care „garantează” aprobarea programelor solicitate în schimbul unor comisioane care ating chiar şi 40% din banii de care virtualii beneficiari (IMM-uri, primării sau alte comunităţi locale) se vor folosi, de fapt, după lungi temenele şi umilinţe la uşile funcţionarilor proptiţi în funcţii de decizie pe criteriul aparteneţei la partidul aflat la Putere. Nu considerăm că acest minister este o idee rea, dar modul în care funcţionează instituţiile statului de 22 de ani ne conduce la suspiciunea ce este o altă entitate bugetivoră, menită să satisfacă o anumită clientelă de partid, iar ceva din fondurile europene, dacă vor fi absorbite, de bine, de rău, se vor îndrepta tot spre camarila care gravitează în jurul mafiei transpartinice, iar noua instituţie va fi populată de clienţi politici sau neamurile lor nevolnice, rămase pe dinafară după restructurările din ultimii ani. Cît despre Leonard Orban, decorat de Ion Iliescu, consilier al lui Traian Băsescu şi frăţior al lui Ludovic Orban, aflat în „opoziţie”, nu putem spune decît că a lucrat la statul român sau la „statul european”, plătit din bani publici, toată vieţişoara dumnealui, îndestulatoată tă, să trăiască! Ar trebui să ne dovedească, dacă poate, ce legătură are el cu economia românească reală, de piaţă, cu actualul context economic mondial şi, mai mult, cu “afacerile europene”. Cum va acorda dînsul girul absorbţiei unor fonduri despre gestionarea cărora nu prea ştie cu ce se mănîncă? Poate greşim, poate sîntem subiectivi şi poate prea păţiţi în cele 2 decenii de incompetenţă şi ignoranţă în guvernarea după ureche şi contra Interesului Naţional... "
joi, 22 septembrie 2011
O STIRE CARE MERITA SA FIE POSTATA SI PE SITE-UL ZIARULUI "TRICOLORUL"
Înmormîntarea marelui artist Johnny Răducanu
"După slujba de înmormîntare oficiată la Biserica Sf. Silvestru din Capitală, marele artist Johnny Răducanu şi-a găsit odihna veşnică alături de soţia sa la Cimitirul Cernica. La catafalcul celui dispărut a fost depusă o coroană de flori cu panglică Tricoloră din partea domnului Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European, preşedintele Partidului România Mare.
Între Corneliu Vadim Tudor şi Johnny Răducanu a existat o caldă şi statornică prietenie. Din partea Tribunului au fost prezentate condoleanţe familiei de către prof. Adrian Popescu, vicepreşedinte al PRM, Ruxandra Lungu, preşedinta OFRM, prof. Florin Beizadea şi Mihai Mirea, de la OTRM. Au mai trimis coroane de flori soprana Angela Gheorghiu, Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Sorin Oprescu. Omagii au fost aduse şi din partea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor şi a Uniunii Teatrale din România. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Johnny Răducanu."
"După slujba de înmormîntare oficiată la Biserica Sf. Silvestru din Capitală, marele artist Johnny Răducanu şi-a găsit odihna veşnică alături de soţia sa la Cimitirul Cernica. La catafalcul celui dispărut a fost depusă o coroană de flori cu panglică Tricoloră din partea domnului Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European, preşedintele Partidului România Mare.
Între Corneliu Vadim Tudor şi Johnny Răducanu a existat o caldă şi statornică prietenie. Din partea Tribunului au fost prezentate condoleanţe familiei de către prof. Adrian Popescu, vicepreşedinte al PRM, Ruxandra Lungu, preşedinta OFRM, prof. Florin Beizadea şi Mihai Mirea, de la OTRM. Au mai trimis coroane de flori soprana Angela Gheorghiu, Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Sorin Oprescu. Omagii au fost aduse şi din partea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor şi a Uniunii Teatrale din România. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Johnny Răducanu."
Etichete:
CORNELIU VADIM TUDOR,
Prieteni,
PRM,
ziarul "TRICOLORUL"
marți, 20 septembrie 2011
CU CINE SE VA ALIA DAN DIACONESCU?
OTV-UL a fost gazda buna pentru partidele care au avut (si au inca) embargou la celelate televiziuni cu stapani politici cunoscuti de toata lumea. Personal, am participat la emisiuni cu subiecte de interes general si presupun ca voi fi invitata si in continuare. Asadar, nu-l voi critica pe cel care mi-a fost gazda buna. Si, tot personal, mi se pare normal ca acum sa-si promoveze propriul partid pe propria televiziune. Nu am avut nici cel mai mic dubiu ca se va accepta inscrierea la tribunal, dar credeam ca va dura mai mult, pentru prelungirea victimizarii. Dupa cum, nu am indoieli ca va intra si in Parlament, nu cu procentajul din sondaje (metoda cu care a fost pacalit Gigi Becali) ci cu un procent apropiat de realitate.
O singura intrebare am, draga Dan Diaconescu: ce veti face dupa aceea? Pact cu HOTII care au devalizat tara? Pact cu cei care te-au bagat la PUSCARIE? Pact cu cei care ti-au INTERZIS televiziunea? Pact cu actualii politicieni revopsiti, rebranduiti intr-o miscare, uniune, alianta care vor PRETINDE ca nu au fost niciodata la putere, sunt curati ca lacrima dar care recicleaza ori pe vechii gangsteri, ori pe puradeii si acolitii lor, tinuti departe de presa? E o intrebare grea, la care nu poti sa-mi raspunzi, deocamdata, dar electoratul tau va dori sa stie. Altminteri, il vei pierde intr-o clipa...
O singura intrebare am, draga Dan Diaconescu: ce veti face dupa aceea? Pact cu HOTII care au devalizat tara? Pact cu cei care te-au bagat la PUSCARIE? Pact cu cei care ti-au INTERZIS televiziunea? Pact cu actualii politicieni revopsiti, rebranduiti intr-o miscare, uniune, alianta care vor PRETINDE ca nu au fost niciodata la putere, sunt curati ca lacrima dar care recicleaza ori pe vechii gangsteri, ori pe puradeii si acolitii lor, tinuti departe de presa? E o intrebare grea, la care nu poti sa-mi raspunzi, deocamdata, dar electoratul tau va dori sa stie. Altminteri, il vei pierde intr-o clipa...
Etichete:
DAN DIACONESCU,
OTV
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
