Tricolorul, nr. 1636, editia din 13.08.2009
ASUMAREA RĂSPUNDERII, O FALSĂ PROBLEMĂ
Autor : RUXANDRA LUNGU
Cele 2 partide surori PD-L-PSD încearcă să-şi ascundă legătura de rudenie şi originea comună, aruncîndu-se într-o altă dispută, care ar putea duce, zic unii, la căderea guvernului. Plasarea vinei în curtea celuilalt a devenit sport naţional, practicat cu succes, fără consecinţe, de toate guvernările anterioare. Dar care este obiectul dihoniei care a intrat între membrii coaliţiei contra naturii? ,,Asumarea răspunderii” pentru nişte legi. Unii vor ca guvernul să-şi asume răspunderea, alţii vor dezbatere în Parlament. Nouă ne este indiferent. Istoria recentă a demonstrat că, atunci cînd nu există voinţă politică şi responsabilitate în actul de guvernare, legea, trecută prin Parlament sau asumată de guvern , este o simplă scriitură pe un petic de hîrtie. Cît despre ,,asumarea răspunderii”, de orice fel, în România ultimilor 20 de ani, putem discuta la infinit şi inutil. Inteligenţa, memoria şi bunul-simţ al românilor sînt insultate în permanenţă. A răspuns cineva, pînă acum, pentru dezastrul economic, politic şi moral în care s-a scufundat ţara noastră? Pentru atentatul evident la siguranţa naţională, determinat de periclitarea securităţii energetice şi alimentare a românilor! A răspuns cineva pentru înstrăi narea PETROM, SIDEX Galaţi, BCR? Pentru devalizarea sistemului bancar, lăsînd România vulnerabilă în faţa intereselor financiare străine? CARITAS, GERALD şi FNI, care au lăsat fără economii sute de mii de români, au devenit palide amintiri. Jaful generalizat din ministere şi primării este trecut sub tăcere, iar Curtea de Conturi pare complice atîta timp cît legea răspunderii ministeriale nu s-a aplicat. Anchetînd biletele de avion ale lui Nemirschi, scena lui Ridzi şi perdelele lui Udrea, comisiile de anchetă formate din colegii lor lasă să se înţeleagă că presupusele fraude se limitează la cîteva zeci de mii de euro. Revenind, răspunde cineva pentru industria românească, vîndută la fier vechi? Pentru agricultura fărîmiţată şi neproductivă? Pentru milioane le de români, siliţi astfel să plece să muncească şi să devină contribuabili, iată, la bugetul unor state străine? După cum nu va răspunde nimeni pentru efectele votului uninominal. Care a lăsat în afara Parlamentului (temporar) forţele naţionale, în schimb a adus în forul legislativ al ţării nişte neaveniţi, votaţi de nişte scări de bloc. Parlament care a produs un guvern pe măsură, de incompetenţi, care i-au îndatorat pe români, şi pe urmaşii lor, pe viaţă. Va răspunde cineva pentru toate acestea? Dacă actualul sistem şi actuala clasă politică se vor eterniza la putere, cu siguranţă că nu. Corb la corb nu-şi scoate, niciodată, ochii!
luni, 24 august 2009
VORBE DE CLACA !
Tricolorul, nr. 1639, editia din 17.08.2009
Şuete despre criză
Autor : RUXANDRA LUNGU
Într-o ediţie a emisiunii ,,Ştirea Zilei”, de la Antena 3, domnul ministru al Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Marian Sîrbu, a dovedit că este total străin de cuantumul salariului minim pe economie pentru angajaţii absolvenţi cu studii superioare. Dacă la moderatoarea emisiunii şi invitatul Bogdan Chirieac nu aveam pretenţii, teoretic, să fie familiarizaţi cu astfel de cifre, mai ales că în cercul de prieteni, cunoscuţi sau colaboratori ai domniilor lor nu cred că se găsesc persoane angajate cu salariul minim, în schimb, domnul ministru ar trebui să ştie nivelul salariului minim şi trezit noaptea din somnul cel mai profund. Această întîmplare, deloc singulară în mass-media românească, ne-a întărit o convingere mai veche. Talk-show-urile au devenit locuri de întîlnire, promenadă şi exhibiţionism pentru bogaţii noştri politicieni, intervievaţi, de multe ori, de jurnalişti uneori la fel de bogaţi. Bogaţii sporovăiesc cu spor, despre noi, cei săraci. Stau la şuete interminabile personaje pentru care criza este un fenomen despre care doar au auzit, fără să fie în pericol să se confrunte, direct, cu efectele ei. Parlamentari, guvernanţi, aleşi locali, analişti economici şi financiari îşi dau cu părerea, de zor, despre cum ar trebui noi , cei din economia reală, aflaţi în pragul şomajului şi al reducerilor salariale, să traversăm această perioadă tulbure. Pentru că nici concediul forţat propus de tandemul Pogea-Boc şi nici tăierea în carne vie agreată de preşedintele Băsescu nu vor rezolva problemele României, pe termen lung. După cum nici majorarea salariului minim pe economie, care va duce la mărirea impozitelor, mai ales în sistemul privat, unde munca este penalizată prin taxe, nicidecum stimulată, nu va avea rezultatul scontat. Contribu abilii la bugetul statului, în jur de 9 milioane de persoane, în anii ‘90, s-au redus la jumătate în 2009, din cauza exodului românilor forţaţi să muncească în străinătate, a pensionărilor obligatorii şi a dispariţiei locurilor de muncă din industrie şi agricultură, dictate de NATO şi UE şi puse slugarnic în practică de politicienii care ne conduc de 20 de ani. Ne dăm seama de jaful sistematic la care a fost supus bugetul statului, secătuit acum, incapabil să-i sature pe rechinii care şi-au împărţit puterea şi se apără între ei prin legi, ordonanţe şi instituţii, proceduri şi chichiţe avocăţeşti ticluite să-i protejeze în veci să dea socoteală. Cauzele tuturor problemelor de azi trebuie căutate în trecutul de care nimeni nu mai vrea să-şi amintească. Înstrăinarea resurselor ţării, impozitarea excesivă, confiscarea valutei, evaziunea fiscală, importurile necontrolate şi risipirea inconştientă a banului public îşi produc acum consecinţele. Mai rău, criza a găsit România condusă de o clică orbită de putere şi î n setată de înavuţire, străină, total, de interesul naţional. Criza s-a instalat în ţara în care premierul nu ştie cîte agenţii guvernamentale căpuşează bugetul, ministrul de Finanţe nu ştie dacă există cadrul legal pentru măsuri pe care le anunţa cu surle şi trîmbiţe, iar ministrul Muncii nu ştie care este salariul minim pe economie pentru absolvenţii cu studii superioare. În schimb, emisiunile şi articolele cu titluri alarmiste alternează, într-un tablou al absurdului, cu îndemnuri la distracţie pe malul Mării şi paranghelii pe bani publici.
Mai nou, politicienii aflati la putere nu rateaza nicio sarbatoare religioasa. Pentru ca cinismul si nesimtirea ii fac sa uite de una dintre cele 10 porunci : "Sa nu furi!" Solutia pentru Romania este aici, cat se poate de simpla. Furati mai putin, domnilor! Lasati pelerinajele electorale televizate, falsa smerenie si mutrele ipocrite. Cititi, fariseilor, mai intai Biblia!
Şuete despre criză
Autor : RUXANDRA LUNGU
Într-o ediţie a emisiunii ,,Ştirea Zilei”, de la Antena 3, domnul ministru al Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Marian Sîrbu, a dovedit că este total străin de cuantumul salariului minim pe economie pentru angajaţii absolvenţi cu studii superioare. Dacă la moderatoarea emisiunii şi invitatul Bogdan Chirieac nu aveam pretenţii, teoretic, să fie familiarizaţi cu astfel de cifre, mai ales că în cercul de prieteni, cunoscuţi sau colaboratori ai domniilor lor nu cred că se găsesc persoane angajate cu salariul minim, în schimb, domnul ministru ar trebui să ştie nivelul salariului minim şi trezit noaptea din somnul cel mai profund. Această întîmplare, deloc singulară în mass-media românească, ne-a întărit o convingere mai veche. Talk-show-urile au devenit locuri de întîlnire, promenadă şi exhibiţionism pentru bogaţii noştri politicieni, intervievaţi, de multe ori, de jurnalişti uneori la fel de bogaţi. Bogaţii sporovăiesc cu spor, despre noi, cei săraci. Stau la şuete interminabile personaje pentru care criza este un fenomen despre care doar au auzit, fără să fie în pericol să se confrunte, direct, cu efectele ei. Parlamentari, guvernanţi, aleşi locali, analişti economici şi financiari îşi dau cu părerea, de zor, despre cum ar trebui noi , cei din economia reală, aflaţi în pragul şomajului şi al reducerilor salariale, să traversăm această perioadă tulbure. Pentru că nici concediul forţat propus de tandemul Pogea-Boc şi nici tăierea în carne vie agreată de preşedintele Băsescu nu vor rezolva problemele României, pe termen lung. După cum nici majorarea salariului minim pe economie, care va duce la mărirea impozitelor, mai ales în sistemul privat, unde munca este penalizată prin taxe, nicidecum stimulată, nu va avea rezultatul scontat. Contribu abilii la bugetul statului, în jur de 9 milioane de persoane, în anii ‘90, s-au redus la jumătate în 2009, din cauza exodului românilor forţaţi să muncească în străinătate, a pensionărilor obligatorii şi a dispariţiei locurilor de muncă din industrie şi agricultură, dictate de NATO şi UE şi puse slugarnic în practică de politicienii care ne conduc de 20 de ani. Ne dăm seama de jaful sistematic la care a fost supus bugetul statului, secătuit acum, incapabil să-i sature pe rechinii care şi-au împărţit puterea şi se apără între ei prin legi, ordonanţe şi instituţii, proceduri şi chichiţe avocăţeşti ticluite să-i protejeze în veci să dea socoteală. Cauzele tuturor problemelor de azi trebuie căutate în trecutul de care nimeni nu mai vrea să-şi amintească. Înstrăinarea resurselor ţării, impozitarea excesivă, confiscarea valutei, evaziunea fiscală, importurile necontrolate şi risipirea inconştientă a banului public îşi produc acum consecinţele. Mai rău, criza a găsit România condusă de o clică orbită de putere şi î n setată de înavuţire, străină, total, de interesul naţional. Criza s-a instalat în ţara în care premierul nu ştie cîte agenţii guvernamentale căpuşează bugetul, ministrul de Finanţe nu ştie dacă există cadrul legal pentru măsuri pe care le anunţa cu surle şi trîmbiţe, iar ministrul Muncii nu ştie care este salariul minim pe economie pentru absolvenţii cu studii superioare. În schimb, emisiunile şi articolele cu titluri alarmiste alternează, într-un tablou al absurdului, cu îndemnuri la distracţie pe malul Mării şi paranghelii pe bani publici.
Mai nou, politicienii aflati la putere nu rateaza nicio sarbatoare religioasa. Pentru ca cinismul si nesimtirea ii fac sa uite de una dintre cele 10 porunci : "Sa nu furi!" Solutia pentru Romania este aici, cat se poate de simpla. Furati mai putin, domnilor! Lasati pelerinajele electorale televizate, falsa smerenie si mutrele ipocrite. Cititi, fariseilor, mai intai Biblia!
CAPUL PLECAT SABIA-L JEFUIESTE !
Tricolorul, nr. 1645, editia din 24.08.2009
Mafia a ajuns stăpîna industriei de armament
Autor : RUXANDRA LUNGU
"Cine îşi imaginează că achiziţiile de armament, componente şi accesorii specifice se fac pe criteriile fiabilităţii, performanţelor tehnice, raportului preţ-calitate sau ale regulilor ,,economiei de piaţă” se înşeală amarnic. Mai ales cînd vorbim despre România, colonizată de forţe străine, iarmaroc al spionilor de pretutindeni, ajunşi în posturi de decizie şi dispuşi să bage mîna în bugetul statului pînă la umăr. Buget din care se vor cheltui peste 10 miliarde de euro pentru înzestrarea Armatei, în următorii ani. Fabrică de comisioane şi bani negri pentru Mafia interesată în astfel de afaceri. Achiziţionarea de tehnică militară, din SUA, Marea Britanie, Franţa, Israel sau Rusia este un gest pur politic pentru România, aflată sub ocupaţie străină şi trebuie interpretat ca atare de orice cetăţean, care poate, cel mult, să rămînă stupefiat în faţa uriaşei caracatiţe, ce şi-a întins ramificaţiile la cel mai înalt nivel. Perdelele doamnei Udrea şi scena doamnei Ridzi pălesc în faţa sutelor de milioane de euro care vor fi cheltuite pentru modernizarea celebrelor fregate britanice, bune de aruncat la fier vechi încă din momentul cumpărării lor. Fregate pe care statul român, prin reprezentanţii săi fără coloană vertebrală,
le-au achiziţionat fără să ştim în ce scop, fără să aflăm nici astăzi la ce ne-au folosit, concret, în ultimii ani, dar pe care, iată, acum sîntem obligaţi să le ,,modernizăm”. Implicarea fratelui preşedintelui Traian Băsescu într-o firmă care îşi propunea intermedieri în domeniul armamentului este, într-adevăr, o bombă mediatică, speculată intens de mass-media. Miroase foarte urît şi faptul că această firmă îşi face apariţia pe fondul dizolvării Agenţiei de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială, subordonată primului-ministru. Cetăţenii de rînd nu vor înţelege niciodată de ce contracte de importanţă majoră pentru siguranţa naţională trebuie intermediate de nişte particulari. De ce Statul Român nu reuşeşte să adune o echipă de specialişti din MApN, însărcinată să gireze astfel de afaceri de miliarde de euro? De ce ne trebuie firme-căpuşă, care să-i îmbogăţească pe diverşi oficiali români sau străini pe spinarea contribuabilului acestei ţări, care numără zilele pînă la salariu, pensie sau ajutorul de şomaj? Dar toate acestea sînt prezentate românilor drept practici noi, legate numai de numele Băsescu. Ceilalţi, nici usturoi n-au mîncat, nici la guvernare n-au fost. Nesăbuinţa, inconştienţa sau tupeul domnului ,,frate”, de care nici preşedintele nu se poate apăra, cică, nu sînt premiere absolute în politica dîmboviţeană. Şi, dacă în locul ,,fratelui” se afla vreo prietenă, vreun fin, vreun văr de-al doilea sau vreun nepot de soră vitregă, era altceva? Ne simţeam noi, românii, mult mai bine? Dacă afacerea dubioasă se derula printr-un off-shore, eram mai mulţumiţi? Politica struţului n-a folosit nimănui în istorie şi noi, românii, simţim deja pe pielea noastră rezultatele băgării capului în nisip, pe motiv de dezgust şi lehamite. Sătui de actuala clasă politică, neîncrezători, pînă acum, în adevărata schimbare, pe care numai PRM o poate aduce, ne-am obişnuit prea uşor cu gîndul că ,,toţi fură” sau cu ideea păguboasă ,,să fure, dar să facă ceva şi pentru noi”. Pentru România, scufundată iremediabil în groapa corupţiei generalizate, a jafului sistematic la care este supus cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite, nu există leac prin constituirea cîtorva comisii parlamentare, cu activitate televizată intens, dar fără finalitate sau prin cîteva dosare penale ridicole, din care politicienii ies mai spălaţi şi mai parfumaţi decît în momentul în care au intrat în vizorul justiţiei. Mafia se regenerează precum balaurul din poveste. Tai un cap, răsar alte doua, şi aşa mai departe. Cei care îi dau viaţă perpetuă sînt cei care nu se prezintă la vot. Cei care cred că Mafia se va ruşina de absenţa cetăţenilor din ziua scrutinului. Cei care cred că jefuitorii ţării se perpelesc de grija celor care nu se sinchisesc să ajungă la urne. Dimpotrivă. Ea se hrăneşte din teama şi nepăsarea unora, pentru care vom plăti preţul noi toţi, care trăim într-o ţară mare, frumoasă, bogată, cu oameni minunaţi, condusă de nişte slugoi parveniţi, incapabili să iasă în faţa naţiunii şi să strige adevărul gol-goluţ: ,,Măi, aţi vrut în NATO şi în UE, ăsta-i preţul! Vreţi sau nu vreţi?!”
Mafia a ajuns stăpîna industriei de armament
Autor : RUXANDRA LUNGU
"Cine îşi imaginează că achiziţiile de armament, componente şi accesorii specifice se fac pe criteriile fiabilităţii, performanţelor tehnice, raportului preţ-calitate sau ale regulilor ,,economiei de piaţă” se înşeală amarnic. Mai ales cînd vorbim despre România, colonizată de forţe străine, iarmaroc al spionilor de pretutindeni, ajunşi în posturi de decizie şi dispuşi să bage mîna în bugetul statului pînă la umăr. Buget din care se vor cheltui peste 10 miliarde de euro pentru înzestrarea Armatei, în următorii ani. Fabrică de comisioane şi bani negri pentru Mafia interesată în astfel de afaceri. Achiziţionarea de tehnică militară, din SUA, Marea Britanie, Franţa, Israel sau Rusia este un gest pur politic pentru România, aflată sub ocupaţie străină şi trebuie interpretat ca atare de orice cetăţean, care poate, cel mult, să rămînă stupefiat în faţa uriaşei caracatiţe, ce şi-a întins ramificaţiile la cel mai înalt nivel. Perdelele doamnei Udrea şi scena doamnei Ridzi pălesc în faţa sutelor de milioane de euro care vor fi cheltuite pentru modernizarea celebrelor fregate britanice, bune de aruncat la fier vechi încă din momentul cumpărării lor. Fregate pe care statul român, prin reprezentanţii săi fără coloană vertebrală,
le-au achiziţionat fără să ştim în ce scop, fără să aflăm nici astăzi la ce ne-au folosit, concret, în ultimii ani, dar pe care, iată, acum sîntem obligaţi să le ,,modernizăm”. Implicarea fratelui preşedintelui Traian Băsescu într-o firmă care îşi propunea intermedieri în domeniul armamentului este, într-adevăr, o bombă mediatică, speculată intens de mass-media. Miroase foarte urît şi faptul că această firmă îşi face apariţia pe fondul dizolvării Agenţiei de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială, subordonată primului-ministru. Cetăţenii de rînd nu vor înţelege niciodată de ce contracte de importanţă majoră pentru siguranţa naţională trebuie intermediate de nişte particulari. De ce Statul Român nu reuşeşte să adune o echipă de specialişti din MApN, însărcinată să gireze astfel de afaceri de miliarde de euro? De ce ne trebuie firme-căpuşă, care să-i îmbogăţească pe diverşi oficiali români sau străini pe spinarea contribuabilului acestei ţări, care numără zilele pînă la salariu, pensie sau ajutorul de şomaj? Dar toate acestea sînt prezentate românilor drept practici noi, legate numai de numele Băsescu. Ceilalţi, nici usturoi n-au mîncat, nici la guvernare n-au fost. Nesăbuinţa, inconştienţa sau tupeul domnului ,,frate”, de care nici preşedintele nu se poate apăra, cică, nu sînt premiere absolute în politica dîmboviţeană. Şi, dacă în locul ,,fratelui” se afla vreo prietenă, vreun fin, vreun văr de-al doilea sau vreun nepot de soră vitregă, era altceva? Ne simţeam noi, românii, mult mai bine? Dacă afacerea dubioasă se derula printr-un off-shore, eram mai mulţumiţi? Politica struţului n-a folosit nimănui în istorie şi noi, românii, simţim deja pe pielea noastră rezultatele băgării capului în nisip, pe motiv de dezgust şi lehamite. Sătui de actuala clasă politică, neîncrezători, pînă acum, în adevărata schimbare, pe care numai PRM o poate aduce, ne-am obişnuit prea uşor cu gîndul că ,,toţi fură” sau cu ideea păguboasă ,,să fure, dar să facă ceva şi pentru noi”. Pentru România, scufundată iremediabil în groapa corupţiei generalizate, a jafului sistematic la care este supus cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite, nu există leac prin constituirea cîtorva comisii parlamentare, cu activitate televizată intens, dar fără finalitate sau prin cîteva dosare penale ridicole, din care politicienii ies mai spălaţi şi mai parfumaţi decît în momentul în care au intrat în vizorul justiţiei. Mafia se regenerează precum balaurul din poveste. Tai un cap, răsar alte doua, şi aşa mai departe. Cei care îi dau viaţă perpetuă sînt cei care nu se prezintă la vot. Cei care cred că Mafia se va ruşina de absenţa cetăţenilor din ziua scrutinului. Cei care cred că jefuitorii ţării se perpelesc de grija celor care nu se sinchisesc să ajungă la urne. Dimpotrivă. Ea se hrăneşte din teama şi nepăsarea unora, pentru care vom plăti preţul noi toţi, care trăim într-o ţară mare, frumoasă, bogată, cu oameni minunaţi, condusă de nişte slugoi parveniţi, incapabili să iasă în faţa naţiunii şi să strige adevărul gol-goluţ: ,,Măi, aţi vrut în NATO şi în UE, ăsta-i preţul! Vreţi sau nu vreţi?!”
luni, 10 august 2009
IATA CE NE ASTEAPTA !
Tricolorul, nr. 1630, editia din 06.08.2009
DE LA SLUJB Ă, DIRECT LA CIMITIR
Autor : RUXANDRA LUNGU
Fie că muncim în industrie, în agricultură, la o multinaţională cu ifose sau la vreo instituţie bugetară, perspectiva sinistră de a pleca de la locul de muncă direct în mormînt nu ne poate bucura. Oare, electoratul partidelor aflate acum în Parlament va vota, în continuare, cu cei care se pregătesc să le răpească tuturor românilor dreptul la pensie şi la posibilitatea de a-şi creşte nepoţii în linişte? Pentru că, zilele acestea, pe şest, se pregăteşte o mare nedreptate pentru întreaga populaţie a României, prin intenţia guvernanţilor de a majora vîrsta de pensionare la 65 de ani, pentru femei, şi la 70 de ani, pentru bărbaţi. Acest act criminal, îndreptat fără milă împotriva întregului popor român, provine din dorinţa celor care gestionează banul public şi aşa-zisele fonduri de pensii de a deturna contribuţiile salariaţilor către alte scopuri, nicidecum nobile. Căci, cum se poate numi, în alt mod, hotărîrea mizerabilă a puterii de a mări vîrsta de pensionare pentru o populaţie a cărei speranţă de viaţă se află sub această vîrstă şi pe ultimul loc din Europa? Incompetenţa şi reaua-credinţă a neaveniţilor propulsaţi, aiurea, în funcţii de conducere, fac posibilă trimiterea românilor direct de la locul de muncă la cimitir, în timp ce copiii şi nepoţii lor nu-şi vor mai găsi o slujbă decentă în propria ţară şi nici pe alte meleguri bîntuite, deja, de criza generalizată şi marcate de lipsa resurselor. Politicienii noştri împreună cu beizadelele lor răsfăţate, asiguraţi din punct de vedere financiar pentru multe generaţii de-acum încolo, îşi decontează incapacitatea mintală de a gestiona ţara din punct de vedere economic, pe spinarea întregului popor român, pe munca viitorilor sclavi moderni, tăcuţi şi creduli, obedienţi, îndatoraţi şi resemnaţi, care vor fi copiii şi nepoţii noştri! Menţinînd în vigoare un sistem de pensii profund inechitabil, care creează decalaje imense între diversele categorii de pensoinari şi nereuşind să pună în aplicare un plan concret şi coerent de măsuri anti-criză care să înfiinţeze noi locuri de muncă, actuala guvernare nu găseste altă soluţie pentru viitor decît aplicarea genocidului lent, sub oblăduirea unor „foruri” străine, prin modificarea vîrstei de pensionare, doar-doar fondurile uriaşe de pensii care se acumulează, să rămînă necheltuite şi la discreţia lor! Împrumuturile iresponsabile menite să acopere risipa uluitoare care se produce chiar acum, sub ochii noştri, din bugetul statului, vor îndatora poporul român pe cel puţin 50 de ani de acum încolo. Se prefigurează o altă generaţie de tineri români, bună de minţit, bună de sacrificat, umilită, dezinformată şi supusă oricui o va cere! Cu o industrie dizolvată intenţionat, o agricultură inexistentă, cu toate resursele naturale înstrăinate pe termen nedefinit, un învăţămînt sabotat din temelii, un sistem de sănătate precar, o justiţie ineficientă şi o corupţie generalizată, cum vor putea copiii şi nepoţii noştri să plătească datoriile la FMI şi la băncile străine? Pe cine vor da ei vina? Pe comunism? Pe capitalism? Pe societatea hibridă post-decembristă? Pe cei care au asistat pasivi la distrugerea unei naţiuni? Pe cei care au acceptat ca întreaga economie să fie înstrăinată? Pe cei care nu i-au tras la răspundere, la timp, pe guvernanţii vînzători de ţară, vinovaţi de dezastrul din ultimii 20 de ani şi s-au mulţumit să-i plimbe, inutil, pe la DNA? Pe noi, cei de la PRM, în nici un caz! I-am demascat pe toţi cei care şi-au bătut joc de acest neam! Pe toţi cei care au transformat România în propria moşie bună de muls. I-am acuzat public şi am produs dovezile aferente. Istoria ne va da dreptate, fără îndoială. Numai să nu fie prea tîrziu!
DE LA SLUJB Ă, DIRECT LA CIMITIR
Autor : RUXANDRA LUNGU
Fie că muncim în industrie, în agricultură, la o multinaţională cu ifose sau la vreo instituţie bugetară, perspectiva sinistră de a pleca de la locul de muncă direct în mormînt nu ne poate bucura. Oare, electoratul partidelor aflate acum în Parlament va vota, în continuare, cu cei care se pregătesc să le răpească tuturor românilor dreptul la pensie şi la posibilitatea de a-şi creşte nepoţii în linişte? Pentru că, zilele acestea, pe şest, se pregăteşte o mare nedreptate pentru întreaga populaţie a României, prin intenţia guvernanţilor de a majora vîrsta de pensionare la 65 de ani, pentru femei, şi la 70 de ani, pentru bărbaţi. Acest act criminal, îndreptat fără milă împotriva întregului popor român, provine din dorinţa celor care gestionează banul public şi aşa-zisele fonduri de pensii de a deturna contribuţiile salariaţilor către alte scopuri, nicidecum nobile. Căci, cum se poate numi, în alt mod, hotărîrea mizerabilă a puterii de a mări vîrsta de pensionare pentru o populaţie a cărei speranţă de viaţă se află sub această vîrstă şi pe ultimul loc din Europa? Incompetenţa şi reaua-credinţă a neaveniţilor propulsaţi, aiurea, în funcţii de conducere, fac posibilă trimiterea românilor direct de la locul de muncă la cimitir, în timp ce copiii şi nepoţii lor nu-şi vor mai găsi o slujbă decentă în propria ţară şi nici pe alte meleguri bîntuite, deja, de criza generalizată şi marcate de lipsa resurselor. Politicienii noştri împreună cu beizadelele lor răsfăţate, asiguraţi din punct de vedere financiar pentru multe generaţii de-acum încolo, îşi decontează incapacitatea mintală de a gestiona ţara din punct de vedere economic, pe spinarea întregului popor român, pe munca viitorilor sclavi moderni, tăcuţi şi creduli, obedienţi, îndatoraţi şi resemnaţi, care vor fi copiii şi nepoţii noştri! Menţinînd în vigoare un sistem de pensii profund inechitabil, care creează decalaje imense între diversele categorii de pensoinari şi nereuşind să pună în aplicare un plan concret şi coerent de măsuri anti-criză care să înfiinţeze noi locuri de muncă, actuala guvernare nu găseste altă soluţie pentru viitor decît aplicarea genocidului lent, sub oblăduirea unor „foruri” străine, prin modificarea vîrstei de pensionare, doar-doar fondurile uriaşe de pensii care se acumulează, să rămînă necheltuite şi la discreţia lor! Împrumuturile iresponsabile menite să acopere risipa uluitoare care se produce chiar acum, sub ochii noştri, din bugetul statului, vor îndatora poporul român pe cel puţin 50 de ani de acum încolo. Se prefigurează o altă generaţie de tineri români, bună de minţit, bună de sacrificat, umilită, dezinformată şi supusă oricui o va cere! Cu o industrie dizolvată intenţionat, o agricultură inexistentă, cu toate resursele naturale înstrăinate pe termen nedefinit, un învăţămînt sabotat din temelii, un sistem de sănătate precar, o justiţie ineficientă şi o corupţie generalizată, cum vor putea copiii şi nepoţii noştri să plătească datoriile la FMI şi la băncile străine? Pe cine vor da ei vina? Pe comunism? Pe capitalism? Pe societatea hibridă post-decembristă? Pe cei care au asistat pasivi la distrugerea unei naţiuni? Pe cei care au acceptat ca întreaga economie să fie înstrăinată? Pe cei care nu i-au tras la răspundere, la timp, pe guvernanţii vînzători de ţară, vinovaţi de dezastrul din ultimii 20 de ani şi s-au mulţumit să-i plimbe, inutil, pe la DNA? Pe noi, cei de la PRM, în nici un caz! I-am demascat pe toţi cei care şi-au bătut joc de acest neam! Pe toţi cei care au transformat România în propria moşie bună de muls. I-am acuzat public şi am produs dovezile aferente. Istoria ne va da dreptate, fără îndoială. Numai să nu fie prea tîrziu!
luni, 3 august 2009
PLEC !
Nu va speriati! Doar pentru cateva zile, cu probleme de partid.
Dupa care, o escapada la munte!
Va tin la curent, prieteni!
Dupa care, o escapada la munte!
Va tin la curent, prieteni!
marți, 28 iulie 2009
PROSTITUTIE TOTALA !
Dupa ce te prostituezi 20 de ani, infiintezi, promovezi si conduci, in mod direct, nenumarate bordeluri, sa vii dupa aceea sa protestezi, sa anchetezi si sa interzici prostitutia, facand pe fecioara neprihanita, E PREA DE TOT.
Aceasta este, pe scurt, parerea mea despre actualele comisii parlamentare de ancheta, indiferent de "obiectul" lor.
Cine se lasa pacalit, treaba lui.
Aceasta este, pe scurt, parerea mea despre actualele comisii parlamentare de ancheta, indiferent de "obiectul" lor.
Cine se lasa pacalit, treaba lui.
sâmbătă, 25 iulie 2009
COD PORTOCALIU DE CUTREMUR !
Intotdeauma mi-am dorit un dispozitiv care sa anunte iminenta unui cutremur, chit ca, daca te afli intr-un bloc, la un etaj superior, nu prea ai ce face, doar sa-ti iei niste masuri de precautie elementare: sa inchizi gazele, sa iei o sticla de apa si o patura langa tine etc.
Ce te faci, insa, cand te afli, in direct, la OTV, in bloc vechi (nu chiar cu bulina dar nici departe), la etajul 6 si suna alarma de CUTREMUR?
Altfel, in ciuda magnitudinii de 4,7 si a duratei (cateva minute bune pana s-a linistit complet scoarta terestra) noi, cei din studio nu am simtit, concret, nimic. Echipa din regie ne-a linistit, spunand ca alarma este setata sa avertizeze si la cutremure de magnitudine foarte mica, de 2-3 grade. In schimb, declansarea ei si intreruperea emisiunii ne-au panicat pentru cateva zeci de minute, mai ales ca nu stiam ce urmeaza. Specialistul care a intrat, apoi, in direct, ne-a anuntat ca in Romania a existat COD PORTOCALIU DE CUTREMUR. Si n-am scapat, inca, de tot! Oricum, m-am invatat minte: mie, ca simplu cetatean, nu-mi trebuie niciun dispozitiv de alerta. Mai rau face!
Ce te faci, insa, cand te afli, in direct, la OTV, in bloc vechi (nu chiar cu bulina dar nici departe), la etajul 6 si suna alarma de CUTREMUR?
Altfel, in ciuda magnitudinii de 4,7 si a duratei (cateva minute bune pana s-a linistit complet scoarta terestra) noi, cei din studio nu am simtit, concret, nimic. Echipa din regie ne-a linistit, spunand ca alarma este setata sa avertizeze si la cutremure de magnitudine foarte mica, de 2-3 grade. In schimb, declansarea ei si intreruperea emisiunii ne-au panicat pentru cateva zeci de minute, mai ales ca nu stiam ce urmeaza. Specialistul care a intrat, apoi, in direct, ne-a anuntat ca in Romania a existat COD PORTOCALIU DE CUTREMUR. Si n-am scapat, inca, de tot! Oricum, m-am invatat minte: mie, ca simplu cetatean, nu-mi trebuie niciun dispozitiv de alerta. Mai rau face!
marți, 21 iulie 2009
UNIVERSITATEA SRL
Tricolorul, nr. 1616, editia din 21.07.2009
Mafia din Învăţămînt
Autor : RUXANDRA LUNGU
"De dorinţa orbească de a se distruge, definitiv şi fără discernămînt, tot ce s-a construit înainte de 1990, nu a scăpat nici sistemul de învăţămînt românesc. Performanţele absolvenţilor şcolii româneşti, apreciate peste hotare, nu au contat în viziunea celor hotărîţi să pună la pămînt un sistem care asigură educaţia, prosperitatea şi viitorul unei naţiuni. Profitînd de dorinţa multor tineri de a urma studii superioare, s-a pus pe picioare, încet-încet, un eşafodaj de ti p mafiot, cu care, acum, nu se mai poate lupta nici măcar puterea care l-a generat. Pe lîngă faptul că sîntem de părere că accesul la învăţămînt ar fi trebuit să rămînă gratuit, plecăm şi de la ipoteza de lucru că, într-un sistem capitalist, învăţămîntul plătit poate fi o alternativă viabilă pentru cei care îşi doresc, cu orice preţ, să-şi perfecţioneze pregătirea profesională şi să intre în posesia unei diplome. În acest caz, statul român trebuia să-şi asume responsabilitatea lăsării pe piaţa liberă a „universităţilor” de tip „srl” care aveau şansa să-şi construiască, în timp, renumele şi prestigiul dorit. În acelaşi timp, absolvenţii lor, conştienţi de riscurile obţinerii unei diplome în învăţămîntul privat, aveau ocazia să-şi demonstreze, tot în timp, pe piaţa liberă a muncii, performanţa profesională şi valoarea reală a respectivei diplome. Numai că mafia politico-financiară care conduce România de 20 de ani nu s-a mulţumit cu atît şi, printr-un joc abil, oneros şi întortocheat al „acreditărilor”, a mai găsit o sursă de şpagă oficializată, transformînd aceste instituţii, la ora actuală nici cai, nici măgari, în produse hibride, un fel de societăţi comerciale, aflate în goana maximizării profiturilor, dar şi protejate de girul oferit de statul român. Bineînţeles că ar fi existat şi o altă perspectivă, pentru cine ar fi avut ochi să o vadă. Învăţămîntul de stat putea să ofere, în anumite condiţii şi într-un procent decent, dinainte stabilit, locuri cu plată pentru doritori şi, astfel, bugetul statului s-ar fi alimentat corect, direct de la sursă, nu prin intermediari. Iar scandalul de astăzi nu ar mai fi existat. De ce nu s-a abordat şi o astfel de soluţie şi nu s-a pus capăt hemoragiei de diplome, masterate şi doctorate obţinute prin bani şi relaţii? Răspunsul este simplu dacă cercetăm lista foştilor şi actualilor parlamentari, miniştri şi înalţi funcţionari publici care sînt, în prezent, profesori, plătiţi regeşte, la universităţile private. Jocul politic din aceste zile este oribil, de-a dreptul, cu atît mai mult cu cît aruncă o lumină nefavorabilă, în bloc, poate pe alocuri meritată, asupra învăţămîntului privat. În loc să fie lăsat să se dezvolte ca un organism de sine stătător, ce s-ar fi reglat automat în funcţie de nevoile pieţei, a fost antrenat în maşinăria murdară a politicienilor de Dîmboviţa. Care, „supraoameni” fiind, predau la cîte 3-4 universităţi, concomitent, de-a lungul şi de-a latul ţării şi deţin, în paralel, funcţii publice importante. Văzîndu-se acum şi în situaţia de a-şi pierde sursele de venit şi sute de mii de voturi dacă îi socotim în masa alegătorilor şi pe absolvenţii care se consideră păgubiţi şi pe membrii familiilor lor. În an electoral, însă, ei nu-şi pot permite asanarea mocirlei din învăţămînt sau din alte domenii. Demersul vine tîrziu şi nici nu stă în puterea unui singur ministru. Caracatiţa este înfiptă mult prea adînc în economie, finanţe, învăţămînt, justiţie şi sănătate şi va sfîrşi prin a se autodevora cu propriile-i tentacule. Numai că atunci va fi prea tîrziu, pentru noi toţi! Cine are de suferit, în final? Tinerii, hrăniţi cu iluzia că o diplomă obţinută mai uşor le conferă statut social, o slujbă sigură şi bine plătită. Din păcate, sistemul ticăloşit care a inversat scara valorilor în actuala societate, degringolada de pe piaţa muncii şi criza economică aflată abia la început vor spulbera aceste iluzii. Şi nimeni nu va răspunde pentru speranţele, carierele şi destinele sfărîmate de interese politice meschine, care se alimentează fraudulos din bani publici şi privaţi ."
Mafia din Învăţămînt
Autor : RUXANDRA LUNGU
"De dorinţa orbească de a se distruge, definitiv şi fără discernămînt, tot ce s-a construit înainte de 1990, nu a scăpat nici sistemul de învăţămînt românesc. Performanţele absolvenţilor şcolii româneşti, apreciate peste hotare, nu au contat în viziunea celor hotărîţi să pună la pămînt un sistem care asigură educaţia, prosperitatea şi viitorul unei naţiuni. Profitînd de dorinţa multor tineri de a urma studii superioare, s-a pus pe picioare, încet-încet, un eşafodaj de ti p mafiot, cu care, acum, nu se mai poate lupta nici măcar puterea care l-a generat. Pe lîngă faptul că sîntem de părere că accesul la învăţămînt ar fi trebuit să rămînă gratuit, plecăm şi de la ipoteza de lucru că, într-un sistem capitalist, învăţămîntul plătit poate fi o alternativă viabilă pentru cei care îşi doresc, cu orice preţ, să-şi perfecţioneze pregătirea profesională şi să intre în posesia unei diplome. În acest caz, statul român trebuia să-şi asume responsabilitatea lăsării pe piaţa liberă a „universităţilor” de tip „srl” care aveau şansa să-şi construiască, în timp, renumele şi prestigiul dorit. În acelaşi timp, absolvenţii lor, conştienţi de riscurile obţinerii unei diplome în învăţămîntul privat, aveau ocazia să-şi demonstreze, tot în timp, pe piaţa liberă a muncii, performanţa profesională şi valoarea reală a respectivei diplome. Numai că mafia politico-financiară care conduce România de 20 de ani nu s-a mulţumit cu atît şi, printr-un joc abil, oneros şi întortocheat al „acreditărilor”, a mai găsit o sursă de şpagă oficializată, transformînd aceste instituţii, la ora actuală nici cai, nici măgari, în produse hibride, un fel de societăţi comerciale, aflate în goana maximizării profiturilor, dar şi protejate de girul oferit de statul român. Bineînţeles că ar fi existat şi o altă perspectivă, pentru cine ar fi avut ochi să o vadă. Învăţămîntul de stat putea să ofere, în anumite condiţii şi într-un procent decent, dinainte stabilit, locuri cu plată pentru doritori şi, astfel, bugetul statului s-ar fi alimentat corect, direct de la sursă, nu prin intermediari. Iar scandalul de astăzi nu ar mai fi existat. De ce nu s-a abordat şi o astfel de soluţie şi nu s-a pus capăt hemoragiei de diplome, masterate şi doctorate obţinute prin bani şi relaţii? Răspunsul este simplu dacă cercetăm lista foştilor şi actualilor parlamentari, miniştri şi înalţi funcţionari publici care sînt, în prezent, profesori, plătiţi regeşte, la universităţile private. Jocul politic din aceste zile este oribil, de-a dreptul, cu atît mai mult cu cît aruncă o lumină nefavorabilă, în bloc, poate pe alocuri meritată, asupra învăţămîntului privat. În loc să fie lăsat să se dezvolte ca un organism de sine stătător, ce s-ar fi reglat automat în funcţie de nevoile pieţei, a fost antrenat în maşinăria murdară a politicienilor de Dîmboviţa. Care, „supraoameni” fiind, predau la cîte 3-4 universităţi, concomitent, de-a lungul şi de-a latul ţării şi deţin, în paralel, funcţii publice importante. Văzîndu-se acum şi în situaţia de a-şi pierde sursele de venit şi sute de mii de voturi dacă îi socotim în masa alegătorilor şi pe absolvenţii care se consideră păgubiţi şi pe membrii familiilor lor. În an electoral, însă, ei nu-şi pot permite asanarea mocirlei din învăţămînt sau din alte domenii. Demersul vine tîrziu şi nici nu stă în puterea unui singur ministru. Caracatiţa este înfiptă mult prea adînc în economie, finanţe, învăţămînt, justiţie şi sănătate şi va sfîrşi prin a se autodevora cu propriile-i tentacule. Numai că atunci va fi prea tîrziu, pentru noi toţi! Cine are de suferit, în final? Tinerii, hrăniţi cu iluzia că o diplomă obţinută mai uşor le conferă statut social, o slujbă sigură şi bine plătită. Din păcate, sistemul ticăloşit care a inversat scara valorilor în actuala societate, degringolada de pe piaţa muncii şi criza economică aflată abia la început vor spulbera aceste iluzii. Şi nimeni nu va răspunde pentru speranţele, carierele şi destinele sfărîmate de interese politice meschine, care se alimentează fraudulos din bani publici şi privaţi ."
joi, 16 iulie 2009
A AVUT BASESCU DREPTATE ??!!
Pentru a nu deveni un Basescu nr.2, sustin, de la inceput, rolul si importanta FILOZOFULUI in orice societate. Dar, nu ca prim-ministru, nu ca administrator al unei crize cu multe neprevazute, nu ca gestionar al banului public, nu ca politician consiliat de neaveniti ca si el, selectati pe criterii pur politice sau, mai grav, de rubedenie.
Pentru o persoana care nu a creat, niciodata, un loc de munca prin forte proprii si a trait, dintotdeauna, din bani veniti de la bugetul statului, cuvinte precum: PIB, masuri economice anti-criza, TVA, CAS, impozit forfetar, prime, sporuri, salariul minim sunt notiuni provenite din alta lume, pe care nu le poate pricepe, nici daca ar vrea.
Locul FILOZOFULUI poate fi la catedra, la Academia Romana si in multe alte locuri demne de toata stima noastra. NU in fruntea unui guvern care trebuie sa salveze Romania de la distrugere totala!
Acum, in mijlocul sezonului de concedii, s-au taiat primele de vacanta. Numai ca unii au beneficiat de ele, altii raman cu buza umflata. Fara sa ma dau in vant dupa acest sistem (inventat de cine, ma intreb?) recunosc ca discriminarea care se face nu este in regula!
Cat amatorism, cata prostie!
Guvernul se imprumuta in draci ca sa reziste pana la alegerile prezidentiale! Alta nebunie!
Si, daca dupa alegeri, Romania intra in colaps total, mai conteaza cine este presedinte, ministru, parlamentar? Isi inchipuie ca vor ramane, neatinsi, in turnul lor de fildes? La cata prostie zace pe acolo, la cat de rupti sunt de Romania reala care clocoteste la foc mic, probabil ca da!
Pentru o persoana care nu a creat, niciodata, un loc de munca prin forte proprii si a trait, dintotdeauna, din bani veniti de la bugetul statului, cuvinte precum: PIB, masuri economice anti-criza, TVA, CAS, impozit forfetar, prime, sporuri, salariul minim sunt notiuni provenite din alta lume, pe care nu le poate pricepe, nici daca ar vrea.
Locul FILOZOFULUI poate fi la catedra, la Academia Romana si in multe alte locuri demne de toata stima noastra. NU in fruntea unui guvern care trebuie sa salveze Romania de la distrugere totala!
Acum, in mijlocul sezonului de concedii, s-au taiat primele de vacanta. Numai ca unii au beneficiat de ele, altii raman cu buza umflata. Fara sa ma dau in vant dupa acest sistem (inventat de cine, ma intreb?) recunosc ca discriminarea care se face nu este in regula!
Cat amatorism, cata prostie!
Guvernul se imprumuta in draci ca sa reziste pana la alegerile prezidentiale! Alta nebunie!
Si, daca dupa alegeri, Romania intra in colaps total, mai conteaza cine este presedinte, ministru, parlamentar? Isi inchipuie ca vor ramane, neatinsi, in turnul lor de fildes? La cata prostie zace pe acolo, la cat de rupti sunt de Romania reala care clocoteste la foc mic, probabil ca da!
miercuri, 15 iulie 2009
HOTIA BATE CRIZA !
Tricolorul, nr. 1611, editia din 15.07.2009
Autor : RUXANDRA LUNGU
"Monica Iacob-Ridzi a fost anchetată, pînă una-alta, de o comisie parlamentară formată din reprezentanţi ai partidelor care sînt implicate în afaceri precum Petrom, Alro-Slatina, Sidex Galaţi, BCR, Roşia Montană, Bechtel, Sterling şi multe altele, care au dus la înstrăinarea avuţiei naţionale şi prejudicierea Statului Român cu zeci de miliarde de euro. Pe lîngă toate acestea, delapidarea de la Ministerul Tineretului şi Sportului pare o nimica toată. Motiv pentru care vom folosi „cazul” ca simplă bază de discuţie. A devenit o practică generalizată organizarea de diverse paranghelii, electorale sau nu, cu mici, bere şi artişti de duzină sub denumirea pretenţioasă de „evenimente”, „festivaluri”, „spectacole în aer liber”, manifestări preferate mai ales de primăriile locale, dar şi de anumite ministere cu vizibilitate în mass-media. Greu de controlat din punctul de vedere al costurilor reale şi uşor de justificat ca necesitate de a-i distra pe români, numeroşi aleşi locali aruncă pe fereastră banul public, uitînd că poporului nu-i trebuie numai circ ci şi pîine, apă, căldură, un acoperiş deasupra capului, o slujbă şi dreptul la o viaţă decentă. Tentaţi de dorinţa firească de a se destinde după o săptămînă de muncă sau de a uita de grijile cotidiene, românii se lasă păcăliţi de diverse festivaluri ale cîrnaţilor, bujorilor, cireşelor, ţuicilor, cu iz de suşanea sau cu pretenţii „medievale”, fără să ştie că aceasta este forma cea mai uşoară de sifonare a banului public către clientela politică. Sînt cheltuite iresponsabil sume aparent minore, dar foarte des şi la nivelul întregii ţări. Zeci de milioane de euro, din taxele şi impozitele cetăţenilor români, se scurg în conturile unor firme organizatoare de evenimente, în publicitate preferenţială, în amenajări de scene şi concerte la care nimeni nu s-ar înghesui să participe dacă n-ar fi gratis. Publicul, ameţit de circotecă, se întoarce acasă pe aceleaşi străzi desfundate, în aceleaşi case inundate, în aceleaşi blocuri debranşate de la căldură şi în aceleaşi locuinţe în care n-a pătruns curentul electric. Neştiind care este costul acestor improvizaţii cu pretenţii artistice, românii se bucură că „primarul s-a gîndit la noi”, „primarul face şi el ceva pentru noi, căci ce putere are el” etc . Puţini români ştiu că mult trîmbiţata descentralizare va face din aleşii locali, care reprezintă 50% din cei 30% dintre cetăţenii care se prezintă la vot, adică nimic, nişte baroni mult mai aroganţi, mult mai profitori şi mult mai discreţionari în cheltuirea bugetelor şi în împărţirea funcţiilor ca pe propriile lor moşii. Că România se va fragmenta în sute de bucăţele şi, fără o viziune coerentă asupra dezvoltării şi viitorului ei, va fi cuprinsă de haos şi dezbinare. Revenind la constatarea tristă că preocupările autorităţilor locale sînt altele decît nevoile cetăţenilor, sperăm că românii, care cad în mrejele unor spectacole costisitoare ce pot fi organizate de societăţi private, se vor trezi, îşi vor înţelege priorităţile şi vor sancţiona, prin vot, pe cei care preferă să arunce banii pe lăutari în detrimentul locuinţelor sociale, să achiziţioneze fîntîni, brăduţi şi băncuţe din import în detrimentul canalizării, asfaltării şi iluminării străzilor periferice sau care îi sprijină din umbră pe samsarii de case şi terenuri în detrimentul tinerilor ce vor să-şi întemeieze o familie. Între timp, cîteva ploi paralizează cartiere întregi şi autorităţile dau din umeri. Mai mult, un primar ales din primul tur spune, cu seninătate, că apa se scurge într-o oră şi investiţia în canalizare nu se justifică financiar. Pagubele produse familiilor care s-au trezit cu bunurile sub apă nu par să-l impresioneze, din moment ce joacă samba cu braziliencele. Dacă privatizările frauduloase ale unor obiective economice de importanţă strategică pentru România s-au încheiat în mare măsură, iar artizanii lor sălăşluiesc în Parlament şi Guverne la adăpost de justiţie, să nu uităm că bugetul ţării este alimentat, an de an, de taxe şi impozite şi este supus, an de an, căpuşării sistematice şi neruşinate a celor care nu reprezintă nici 20% dintre cetăţenii ţării. Tam-tam-ul produs în jurul cazului Ridzi nu ne convinge, chiar dacă este sacrificată, politic, în acest an electoral. Acuzatorii ei, unii din propriul partid, pot face obiectul unor anchete mult mai serioase şi mai necesare pentru aflarea unor adevăruri vitale despre corupţia din România. Ceea ce nu se va întîmpla cu actuala Mafie, aflată la conducere. Halal democraţie, halal putere exercitată de popor, halal vot universal, şi, mai ales, uninominal!"
Autor : RUXANDRA LUNGU
"Monica Iacob-Ridzi a fost anchetată, pînă una-alta, de o comisie parlamentară formată din reprezentanţi ai partidelor care sînt implicate în afaceri precum Petrom, Alro-Slatina, Sidex Galaţi, BCR, Roşia Montană, Bechtel, Sterling şi multe altele, care au dus la înstrăinarea avuţiei naţionale şi prejudicierea Statului Român cu zeci de miliarde de euro. Pe lîngă toate acestea, delapidarea de la Ministerul Tineretului şi Sportului pare o nimica toată. Motiv pentru care vom folosi „cazul” ca simplă bază de discuţie. A devenit o practică generalizată organizarea de diverse paranghelii, electorale sau nu, cu mici, bere şi artişti de duzină sub denumirea pretenţioasă de „evenimente”, „festivaluri”, „spectacole în aer liber”, manifestări preferate mai ales de primăriile locale, dar şi de anumite ministere cu vizibilitate în mass-media. Greu de controlat din punctul de vedere al costurilor reale şi uşor de justificat ca necesitate de a-i distra pe români, numeroşi aleşi locali aruncă pe fereastră banul public, uitînd că poporului nu-i trebuie numai circ ci şi pîine, apă, căldură, un acoperiş deasupra capului, o slujbă şi dreptul la o viaţă decentă. Tentaţi de dorinţa firească de a se destinde după o săptămînă de muncă sau de a uita de grijile cotidiene, românii se lasă păcăliţi de diverse festivaluri ale cîrnaţilor, bujorilor, cireşelor, ţuicilor, cu iz de suşanea sau cu pretenţii „medievale”, fără să ştie că aceasta este forma cea mai uşoară de sifonare a banului public către clientela politică. Sînt cheltuite iresponsabil sume aparent minore, dar foarte des şi la nivelul întregii ţări. Zeci de milioane de euro, din taxele şi impozitele cetăţenilor români, se scurg în conturile unor firme organizatoare de evenimente, în publicitate preferenţială, în amenajări de scene şi concerte la care nimeni nu s-ar înghesui să participe dacă n-ar fi gratis. Publicul, ameţit de circotecă, se întoarce acasă pe aceleaşi străzi desfundate, în aceleaşi case inundate, în aceleaşi blocuri debranşate de la căldură şi în aceleaşi locuinţe în care n-a pătruns curentul electric. Neştiind care este costul acestor improvizaţii cu pretenţii artistice, românii se bucură că „primarul s-a gîndit la noi”, „primarul face şi el ceva pentru noi, căci ce putere are el” etc . Puţini români ştiu că mult trîmbiţata descentralizare va face din aleşii locali, care reprezintă 50% din cei 30% dintre cetăţenii care se prezintă la vot, adică nimic, nişte baroni mult mai aroganţi, mult mai profitori şi mult mai discreţionari în cheltuirea bugetelor şi în împărţirea funcţiilor ca pe propriile lor moşii. Că România se va fragmenta în sute de bucăţele şi, fără o viziune coerentă asupra dezvoltării şi viitorului ei, va fi cuprinsă de haos şi dezbinare. Revenind la constatarea tristă că preocupările autorităţilor locale sînt altele decît nevoile cetăţenilor, sperăm că românii, care cad în mrejele unor spectacole costisitoare ce pot fi organizate de societăţi private, se vor trezi, îşi vor înţelege priorităţile şi vor sancţiona, prin vot, pe cei care preferă să arunce banii pe lăutari în detrimentul locuinţelor sociale, să achiziţioneze fîntîni, brăduţi şi băncuţe din import în detrimentul canalizării, asfaltării şi iluminării străzilor periferice sau care îi sprijină din umbră pe samsarii de case şi terenuri în detrimentul tinerilor ce vor să-şi întemeieze o familie. Între timp, cîteva ploi paralizează cartiere întregi şi autorităţile dau din umeri. Mai mult, un primar ales din primul tur spune, cu seninătate, că apa se scurge într-o oră şi investiţia în canalizare nu se justifică financiar. Pagubele produse familiilor care s-au trezit cu bunurile sub apă nu par să-l impresioneze, din moment ce joacă samba cu braziliencele. Dacă privatizările frauduloase ale unor obiective economice de importanţă strategică pentru România s-au încheiat în mare măsură, iar artizanii lor sălăşluiesc în Parlament şi Guverne la adăpost de justiţie, să nu uităm că bugetul ţării este alimentat, an de an, de taxe şi impozite şi este supus, an de an, căpuşării sistematice şi neruşinate a celor care nu reprezintă nici 20% dintre cetăţenii ţării. Tam-tam-ul produs în jurul cazului Ridzi nu ne convinge, chiar dacă este sacrificată, politic, în acest an electoral. Acuzatorii ei, unii din propriul partid, pot face obiectul unor anchete mult mai serioase şi mai necesare pentru aflarea unor adevăruri vitale despre corupţia din România. Ceea ce nu se va întîmpla cu actuala Mafie, aflată la conducere. Halal democraţie, halal putere exercitată de popor, halal vot universal, şi, mai ales, uninominal!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
