vineri, 2 noiembrie 2012
LISTA CANDIDATILOR PRM DIN BUCURESTI LA ALEGERILE PARLAMENTARE DIN 2012
LISTA CANDIDAŢILOR PRM DIN BUCURESTI
pentru alegerea Senatului din 9 decembrie 2012
COLEGIUL UNINOMINAL 1 Dobrescu Sebastian
2 Duță Gheorghe Marcel
3 Corneanu Maria-Magdalena
4 Edu Mihail
5 Olteanu Ion
6 Străinu Emil
7 Boșca Grigore
8 Dobrescu Dănuț Vasile
9 Lăzarescu Niculina
10 Zamfirescu Dan Dumitru
11 Iancu Gheorghe
12 Ghinulescu Olimpiu
LISTA CANDIDAŢILOR PRM DIN BUCURESTI
pentru alegerea Camerei Deputaţilor din 9 decembrie 2012
COLEGIUL 1 Onoriu Emanuel
UNINOMINAL 2 CrăceaViorelGheorghe
3 Pușcașu Doina
4 Paraschiv Alfred-Gabriel
5 Dobrescu Mărgărit Nicolae
6 Bălan Constantin
7 Vulpoiu Dorel
8 Huidu Mihail Sorin
9 Prelipceanu Ludmila-Ioana
10 Lungu Ruxandra-Georgeta
11 Chiricuță Florina-Gineta
12 Uță Ion
13 Balan Angela-Mihaela
14 Sava Lina-Lucica
15 Mihalache Dorin
16 Bernard Daniela
17 Petrescu Eduard Paul
18 Șerban Mariana
19 Cantea Ion
20 Bădinici Florin
21 Radu Adrian
22 Duțu Alexandru
23 Străuneanu-Gănguț Sorin
24 Popescu Adrian
25 Chițu Anca-Alexandra-Paraschiva
26 Cîmpan Cristina-Doriana
27 Bâldea Ioan
28 Ciobanu Vasile-Dănuț
joi, 1 noiembrie 2012
GREII PARTIDELOR FUG DIN BUCURESTI
ZIARUL TRICOLORUL,nr. 2608, 01.11.2012
"GREII PARTIDELOR FUG DIN BUCUREŞTI"
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Acum, că zarurile au fost aruncate, putem să ne spunem punctul de vedere. Părerea noastră este că USL a făcut o imensă prostie. Deşi unii consideră că din PNL a rămas doar numele, şi acela fără legătură cu idealurile partidului istoric din care pretinde că se trage, credem că, dacă PSD şi PNL (de PC şi UNPR nu merită să mai amintim) ar fi candidat de unii singuri, acoperind, evident, toate colegiile, ar fi avut şanse mai mari ca, mai apoi, să „apuce“mai multe locuri în Parlament, în caz că această „uniune“ nu s-ar fi destrămat. Decizia de a candida sub o singură siglă poate aduce prejudicii celor două partide aflate la guvernare. Nu că am avea noi grija altuia. Dar, actualul Guvern nu a luat măsuri economice consistente, cu efect imediat, în ceea ce priveşte nivelul de trai al populaţiei, iar promisiunile electorale se vor aplica abia prin 2013. Acum, n-ar fi prima oară cînd românii pot visa la cioara de pe gard şi se pot lăsa manipulaţi în acest fel. Însă, în 6 luni, se puteau lua o sumedenie de măsuri care să revitalizeze ceea ce a mai rămas din economia românească. Pe de altă parte, cele două partide ar fi putut stopa valul uriaş de nemulţumiţi care şi-au căutat şi găsit deja colegii oferite cu generozitate de alţii, gen PP-DD. Cu PDL-ul, vopsit în ARD, situaţia stă altfel. Chiar dacă joncţiunea cu nişte partiduleţe-satelit nu va avea efectul scontat, este cert că PDL-ul portocaliu trebuia să-şi schimbe, ca lupul, părul, nu ştim dacă şi năravul, rămîne de văzut. În acest context, ambiguu şi derutant, în care votul popular poate conduce la mari surprize, „greii“ partidelor parlamentare, care se agaţă de scaune cu orice preţ, pentru că, pe piaţa liberă, dar extrem de solicitantă şi severă, a muncii nu sînt ofertaţi de nimeni, au fugit în colegii sigure, din care speră ei să obţină cei 51% care asigură locul în Parlament, pentru a nu mai tremura de frica rezultatelor redistribuirii. Fără să se teamă de rezultatele aleatorii ale votului uninominal, veritabila plagă cancerigenă pentru democraţia românească. Credem că această stratagemă este o chestiune de laşitate extremă. De lipsă de bărbăţie politică. Nu este, evident, obligatoriu ca un candidat să-şi aleagă un colegiu în care s-a născut, în care are familie, prieteni, legături de rudenie sau în care locuieşte în prezent. Dar, ca să fii născut, crescut în Tulcea, să-ţi petreci prima tinereţe în Bucureşti şi, mai apoi, să „fugi“ într-un colegiu în Teleorman (ca să dăm, şi noi, un exemplu, la întîmplare) e nefiresc, mai ales cînd ai pîrghiile necesare să alegi, la propriu, orice colegiu din ţară, după pofta inimii. Dar, în România aflată în pre-campanie electorală, nu ne miră nimic. Un primar de sector, înzestrat cu un tupeu pe care numai averea uriaşă ţi-l poate alimenta constant, s-a pus pe instalat corturi în care se laudă că taxa de gunoi este 0. Şi, care e minunăţia care trebuie să impresioneze pe locuitorii acestui sector al Capitalei? Partidul (sau uniunea) care l-au făcut primar vor majora factura la întreţinere în asemenea măsură încît aceasta va depăşi cu mult efectul eliminării altor taxe, minore în felul lor, indiferent cum se numesc ele. Iar puterea de cumpărare a cetăţeanului scade pe zi ce trece. Evident că acest tip de precampanie mascată ar trebui sancţionată de Justiţie. Dar nu de cea dîmboviţeană, ciuruită de corupţie şi de legi ambigue, cu dus şi întors, votate de personaje precum Boldea, Voicu,Virgil Pop şi alţii.
Oricum, sîntem convinşi că asemenea tertipuri electorale se practică pe tot teritoriul României, aşa că nu ne mai pasă. Cine se lasă prostit, îşi merită pe deplin soarta. Cine se lasă cumpărat cu un pui vineţiu şi o sticlă de ulei de provenienţă incertă îşi merită pe deplin soarta. Chiar dacă soarta îl aduce în faţa unui sistem sanitar subfinanţat, în faţa unui sistem de învăţămînt costisitor, în faţa unei justiţii „oarbe“, în sensul rău al cuvîntului, sau în faţa unei administraţii putrede şi incompetente. Numai PRM poate eradica acest sistem găunos. Dar nu de unul singur, ci cu ajutorul românilor. Al acelora care îşi doresc o viaţă mai bună, mai demnă, mai lipsită de griji pentru viitorul nostru, al copiilor şi al nepoţilor noştri!"
"GREII PARTIDELOR FUG DIN BUCUREŞTI"
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Acum, că zarurile au fost aruncate, putem să ne spunem punctul de vedere. Părerea noastră este că USL a făcut o imensă prostie. Deşi unii consideră că din PNL a rămas doar numele, şi acela fără legătură cu idealurile partidului istoric din care pretinde că se trage, credem că, dacă PSD şi PNL (de PC şi UNPR nu merită să mai amintim) ar fi candidat de unii singuri, acoperind, evident, toate colegiile, ar fi avut şanse mai mari ca, mai apoi, să „apuce“mai multe locuri în Parlament, în caz că această „uniune“ nu s-ar fi destrămat. Decizia de a candida sub o singură siglă poate aduce prejudicii celor două partide aflate la guvernare. Nu că am avea noi grija altuia. Dar, actualul Guvern nu a luat măsuri economice consistente, cu efect imediat, în ceea ce priveşte nivelul de trai al populaţiei, iar promisiunile electorale se vor aplica abia prin 2013. Acum, n-ar fi prima oară cînd românii pot visa la cioara de pe gard şi se pot lăsa manipulaţi în acest fel. Însă, în 6 luni, se puteau lua o sumedenie de măsuri care să revitalizeze ceea ce a mai rămas din economia românească. Pe de altă parte, cele două partide ar fi putut stopa valul uriaş de nemulţumiţi care şi-au căutat şi găsit deja colegii oferite cu generozitate de alţii, gen PP-DD. Cu PDL-ul, vopsit în ARD, situaţia stă altfel. Chiar dacă joncţiunea cu nişte partiduleţe-satelit nu va avea efectul scontat, este cert că PDL-ul portocaliu trebuia să-şi schimbe, ca lupul, părul, nu ştim dacă şi năravul, rămîne de văzut. În acest context, ambiguu şi derutant, în care votul popular poate conduce la mari surprize, „greii“ partidelor parlamentare, care se agaţă de scaune cu orice preţ, pentru că, pe piaţa liberă, dar extrem de solicitantă şi severă, a muncii nu sînt ofertaţi de nimeni, au fugit în colegii sigure, din care speră ei să obţină cei 51% care asigură locul în Parlament, pentru a nu mai tremura de frica rezultatelor redistribuirii. Fără să se teamă de rezultatele aleatorii ale votului uninominal, veritabila plagă cancerigenă pentru democraţia românească. Credem că această stratagemă este o chestiune de laşitate extremă. De lipsă de bărbăţie politică. Nu este, evident, obligatoriu ca un candidat să-şi aleagă un colegiu în care s-a născut, în care are familie, prieteni, legături de rudenie sau în care locuieşte în prezent. Dar, ca să fii născut, crescut în Tulcea, să-ţi petreci prima tinereţe în Bucureşti şi, mai apoi, să „fugi“ într-un colegiu în Teleorman (ca să dăm, şi noi, un exemplu, la întîmplare) e nefiresc, mai ales cînd ai pîrghiile necesare să alegi, la propriu, orice colegiu din ţară, după pofta inimii. Dar, în România aflată în pre-campanie electorală, nu ne miră nimic. Un primar de sector, înzestrat cu un tupeu pe care numai averea uriaşă ţi-l poate alimenta constant, s-a pus pe instalat corturi în care se laudă că taxa de gunoi este 0. Şi, care e minunăţia care trebuie să impresioneze pe locuitorii acestui sector al Capitalei? Partidul (sau uniunea) care l-au făcut primar vor majora factura la întreţinere în asemenea măsură încît aceasta va depăşi cu mult efectul eliminării altor taxe, minore în felul lor, indiferent cum se numesc ele. Iar puterea de cumpărare a cetăţeanului scade pe zi ce trece. Evident că acest tip de precampanie mascată ar trebui sancţionată de Justiţie. Dar nu de cea dîmboviţeană, ciuruită de corupţie şi de legi ambigue, cu dus şi întors, votate de personaje precum Boldea, Voicu,Virgil Pop şi alţii.
Oricum, sîntem convinşi că asemenea tertipuri electorale se practică pe tot teritoriul României, aşa că nu ne mai pasă. Cine se lasă prostit, îşi merită pe deplin soarta. Cine se lasă cumpărat cu un pui vineţiu şi o sticlă de ulei de provenienţă incertă îşi merită pe deplin soarta. Chiar dacă soarta îl aduce în faţa unui sistem sanitar subfinanţat, în faţa unui sistem de învăţămînt costisitor, în faţa unei justiţii „oarbe“, în sensul rău al cuvîntului, sau în faţa unei administraţii putrede şi incompetente. Numai PRM poate eradica acest sistem găunos. Dar nu de unul singur, ci cu ajutorul românilor. Al acelora care îşi doresc o viaţă mai bună, mai demnă, mai lipsită de griji pentru viitorul nostru, al copiilor şi al nepoţilor noştri!"
vineri, 26 octombrie 2012
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 26.10.2012
Marţi, 23 octombrie, doamna Ruxandra Lungu, Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare, a participat la dezbaterea privind includerea drepturilor copilului în programele principalelor partide politice din România. Sub egida Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copii (FONPC) şi a Înaltului Patronaj al Subcomisiei pentru Drepturile Copilului din cadrul Camerei Deputaţilor, evenimentul a avut loc în sala „I.G. Duca“, din Palatul Parlamentului. Obiectivul întîlnirii a fost selectarea a 20 de priorităţi pentru România în domeniul respectării drepturilor copilului şi identificarea din partea fiecărui partid politic a cel puţin 5 dintre acestea (educaţie, sănătate, asistenţă socială, justiţie etc.) ca puncte strategice în programele de guvernare şi în programul electoral. Distinsele gazde ale întîlnirii, doamna Daniela Gheorghe, director executiv al FONPC şi preşedintele FONPC, domnul Bogdan Simion, au declarat că scopul final al acestei dezbateri este încheierea unui pact cu principalele partide politice, document esenţial pentru punerea în practică a unor puncte strategice de intervenţie în beneficiul copiilor, al familiilor şi al întregii societăţi, pact ce va fi monitorizat îndeaproape de FONPC, partidele semnatare şi reprezentanţii societăţii civile pentru a se asigura punerea lui în practică. La dezbatere au participat ministrul Muncii, Mariana Cîmpeanu, deputata Sulfina Barbu (PDL), fost ministru al Muncii, deputata Cristina Pocora (PNL), Elena Mitrea (senator PSD), reprezentanţi ai UDMR şi numeroşi delegaţi din partea societăţii civile şi a unor ONG-uri de profil. În luarea sa de cuvînt, doamna Ruxandra Lungu a precizat că numeroase obiective propuse de FONPC sînt deja pe agenda electorală şi în programul politic şi de guvernare al PRM. A enumerat necesitatea asigurării accesului gratuit al copiilor la un sistem sanitar de calitate, la învăţămînt gratuit performant, la prevenirea violenţei şi a consumului de droguri în şcoli şi la acordarea unei atenţii deosebite copiilor ai căror părinţi sînt plecaţi la muncă în străinătate. Doamna Ruxandra Lungu a pledat pentru înăsprirea pedepselor pentru cei care aplică rele tratamente minorilor sau îi supun abuzurilor de orice fel. În finalul alocuţiunii, preşedinta Organizaţiei de femei a PRM şi-a exprimat dorinţa ca toate aceste propuneri să nu rămînă doar pe hîrtie, cum s-a mai întîmplat în alte cazuri, şi a îndemnat conducerea FONPC să înceapă monitorizarea aplicării Pactului pentru respectarea drepturilor copilului, semnat de toate partidele prezente la întîlnire, începînd, firesc, cu formaţiunile politice care se află acum la guvernare şi deţin toate pîrghiile pentru aplicarea sa. Dezbaterea, soldată cu un real succes, a fost moderată cu echidistanţă şi profesionalism de jurnalistul Mihai Rădulescu (TVR).
Biroul de presă al Organizaţiei de Femei România Mare
CANDIDATI CU IZ PENAL
CANDIDATI CU IZ PENAL
EDITORIAL DIN ZIARUL "TRICOLORUL" 25.10.2011
DE RUXANDRA LUNGU
"În toamna aceasta, vom asista la o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru un loc în Parlamentul României, care, nu numai că nu a fost redus la 300 de parlamentari, ci a fost umflat, pentru ca toţi clienţii politici să fie satisfăcuţi. Evident că referendumul din 2008, propus de Traian Băsescu, a fost un şiretlic menit să-i scoată pe oameni din case pentru vot şi, din inerţie, să pună ştampila şi pe iniţiatorii aşa-zisei schimbări. Cine nu ar ieşi să voteze dacă întrebarea ar fi de genul: „Aţi vrea să fie bine, în loc să fie rău? Da sau Nu!“ Dar, chiar şi aşa, mărirea numărului de colegii se pare că nu e de ajuns. USL trebuie să satisfacă o serie de „aliaţi“, printre care UNPR şi proaspătul PNG, care par să nu se mulţumească să primească o ciosvîrtă pentru cîţiva lideri, iar restul să rămînă cu gura căscată. Nici ARD nu are o situaţie mai roz. Despre PP-DD ce ar mai fi de spus? Absoarbe cu nesaţ pe toţi cei care nu şi-au găsit loc pe listele celorlalţi. Absoarbe nemulţumiţi ai USL şi PDL, „aceeaşi mizerie“, să nu uităm! Din păcate, din ce a comentat presa pînă acum, o mulţime de candidaţi au avut de-a face cu legea. Mulţi şi-au împins în faţă copiii, finii, amantele. Să rămînă Puterea în familie. Să rămînă accesul la banul public tot în familie. Să rămînă secretele privatizărilor frauduloase, de asemenea, în familie. Să nu transpire nimic spre opinia publică. Căci, dacă transpiră către presă, oricum nu se întîmplă mare lucru. Marile trusturi, aservite politic, mai aruncă populaţiei cîte un subiect suculent de scandal cu iz tabloid. O stenogramă ici, o audiere la DNA colo, o arestare care se va lăsa cu neînceperea urmăririi penale, dincolo. Interesantă este şi atitudinea de non-combat dintre USL şi PDL (ARD). Ca să-şi perpetueze locul în Parlament, cele două formaţiuni îşi trimit candidaţii grei în colegii în care, cred ei, au o majoritate asigurată şi în care se luptă cu personaje de calibru inferior, în sensul notorietăţii, în multe cazuri. Cu o ipocrizie de nedescris, cei de la USL şi PDL critică votul uninominal, un fel de ruletă rusească, din care, fără majoritate de peste 50%, nu se ştie cine scapă. Nu ne înţelegeţi greşit. Este firesc ca şi candidaţi de pe locul 3 sau 4 să intre în Parlament. Ei reprezintă un segment semnificativ al populaţiei, care merită reprezentată. De dragul imaginaţiei, să presupunem că o formaţiune politică deţine 51% din portofolii şi formează guvernul. Formaţiunea în cauză cîştigă alegerile în urma unei prezenţe la vot de circa 40%, în cazul cel mai fericit. Aşadar, ei reprezintă, de fapt, 20% din populaţie, restul de 80% devenind „copiii nimănui“. Ce fel de democraţie mai este şi aceasta, în care minoritatea dictează majorităţii? Unde este pluripartidismul? Spre ce fel de regim politic ne îndreptăm? Şi, mai ales, cine vrea să ne reprezinte în viitorul Parlament? Deocamdată, am identificat două tipuri de candidaţi: manipulatorii de profesie, potenţiali clienţi ai puşcăriilor, devalizatori ai economiei naţionale şi abonaţi la contracte păguboase pentru Statul Român, pe de o parte, şi marionetele şterse, incompetente, fără pregătire, fără personalitate, în căutarea unui loc liniştit, comod, de unde să răspundă comenzilor păpuşarilor, întru binele lor şi al familiilor acestora, incapabile să profeseze pe piaţa liberă a muncii. Marionete care, în ultimii patru ani, nu au deschis gura în Parlament, darmite să mai lase în urma lor vreo lege notabilă. Un singur lucru, relativ încurajator, desprindem din acest tablou deprimant. Turismul electoral va fi greu de organizat. Doar dacă nu ne trezim, ca la alegerile locale, că în nu ştim care cartier (colegiu) se „mută“, brusc, 5-6 mii de persoane, eventual şi la aceeaşi adresă, da, nu vă minunaţi, s-a întîmplat în România noastră, democratică şi europeană. Acest fenomen, care se poate petrece numai prin complicitatea instituţiilor statului, este greu de contracarat, dar nu imposibil. Numai printr-o prezenţă masivă la vot a tuturor românilor, indiferent de opţiunea politică. După sacrificiile din decembrie 1989, după dezastrul economic ce a urmat, după criza socială care a căpătat forme fără precedent, românii au dreptul să fie reprezentaţi corect în forul suprem legislativ al Ţării, care a devenit, în ultimii ani, un Parlament al Ruşinii, al corupţiei, al prostiei şi al lenei generalizate. O formă fără fond pe care numai Forţele Naţionale o pot reabilita şi recredibiliza în ochii cetăţenilor, indiferent de etnie."
EDITORIAL DIN ZIARUL "TRICOLORUL" 25.10.2011
DE RUXANDRA LUNGU
"În toamna aceasta, vom asista la o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru un loc în Parlamentul României, care, nu numai că nu a fost redus la 300 de parlamentari, ci a fost umflat, pentru ca toţi clienţii politici să fie satisfăcuţi. Evident că referendumul din 2008, propus de Traian Băsescu, a fost un şiretlic menit să-i scoată pe oameni din case pentru vot şi, din inerţie, să pună ştampila şi pe iniţiatorii aşa-zisei schimbări. Cine nu ar ieşi să voteze dacă întrebarea ar fi de genul: „Aţi vrea să fie bine, în loc să fie rău? Da sau Nu!“ Dar, chiar şi aşa, mărirea numărului de colegii se pare că nu e de ajuns. USL trebuie să satisfacă o serie de „aliaţi“, printre care UNPR şi proaspătul PNG, care par să nu se mulţumească să primească o ciosvîrtă pentru cîţiva lideri, iar restul să rămînă cu gura căscată. Nici ARD nu are o situaţie mai roz. Despre PP-DD ce ar mai fi de spus? Absoarbe cu nesaţ pe toţi cei care nu şi-au găsit loc pe listele celorlalţi. Absoarbe nemulţumiţi ai USL şi PDL, „aceeaşi mizerie“, să nu uităm! Din păcate, din ce a comentat presa pînă acum, o mulţime de candidaţi au avut de-a face cu legea. Mulţi şi-au împins în faţă copiii, finii, amantele. Să rămînă Puterea în familie. Să rămînă accesul la banul public tot în familie. Să rămînă secretele privatizărilor frauduloase, de asemenea, în familie. Să nu transpire nimic spre opinia publică. Căci, dacă transpiră către presă, oricum nu se întîmplă mare lucru. Marile trusturi, aservite politic, mai aruncă populaţiei cîte un subiect suculent de scandal cu iz tabloid. O stenogramă ici, o audiere la DNA colo, o arestare care se va lăsa cu neînceperea urmăririi penale, dincolo. Interesantă este şi atitudinea de non-combat dintre USL şi PDL (ARD). Ca să-şi perpetueze locul în Parlament, cele două formaţiuni îşi trimit candidaţii grei în colegii în care, cred ei, au o majoritate asigurată şi în care se luptă cu personaje de calibru inferior, în sensul notorietăţii, în multe cazuri. Cu o ipocrizie de nedescris, cei de la USL şi PDL critică votul uninominal, un fel de ruletă rusească, din care, fără majoritate de peste 50%, nu se ştie cine scapă. Nu ne înţelegeţi greşit. Este firesc ca şi candidaţi de pe locul 3 sau 4 să intre în Parlament. Ei reprezintă un segment semnificativ al populaţiei, care merită reprezentată. De dragul imaginaţiei, să presupunem că o formaţiune politică deţine 51% din portofolii şi formează guvernul. Formaţiunea în cauză cîştigă alegerile în urma unei prezenţe la vot de circa 40%, în cazul cel mai fericit. Aşadar, ei reprezintă, de fapt, 20% din populaţie, restul de 80% devenind „copiii nimănui“. Ce fel de democraţie mai este şi aceasta, în care minoritatea dictează majorităţii? Unde este pluripartidismul? Spre ce fel de regim politic ne îndreptăm? Şi, mai ales, cine vrea să ne reprezinte în viitorul Parlament? Deocamdată, am identificat două tipuri de candidaţi: manipulatorii de profesie, potenţiali clienţi ai puşcăriilor, devalizatori ai economiei naţionale şi abonaţi la contracte păguboase pentru Statul Român, pe de o parte, şi marionetele şterse, incompetente, fără pregătire, fără personalitate, în căutarea unui loc liniştit, comod, de unde să răspundă comenzilor păpuşarilor, întru binele lor şi al familiilor acestora, incapabile să profeseze pe piaţa liberă a muncii. Marionete care, în ultimii patru ani, nu au deschis gura în Parlament, darmite să mai lase în urma lor vreo lege notabilă. Un singur lucru, relativ încurajator, desprindem din acest tablou deprimant. Turismul electoral va fi greu de organizat. Doar dacă nu ne trezim, ca la alegerile locale, că în nu ştim care cartier (colegiu) se „mută“, brusc, 5-6 mii de persoane, eventual şi la aceeaşi adresă, da, nu vă minunaţi, s-a întîmplat în România noastră, democratică şi europeană. Acest fenomen, care se poate petrece numai prin complicitatea instituţiilor statului, este greu de contracarat, dar nu imposibil. Numai printr-o prezenţă masivă la vot a tuturor românilor, indiferent de opţiunea politică. După sacrificiile din decembrie 1989, după dezastrul economic ce a urmat, după criza socială care a căpătat forme fără precedent, românii au dreptul să fie reprezentaţi corect în forul suprem legislativ al Ţării, care a devenit, în ultimii ani, un Parlament al Ruşinii, al corupţiei, al prostiei şi al lenei generalizate. O formă fără fond pe care numai Forţele Naţionale o pot reabilita şi recredibiliza în ochii cetăţenilor, indiferent de etnie."
miercuri, 24 octombrie 2012
luni, 22 octombrie 2012
BECALI, PENELIST CONVINS!
Becali a plecat la PNL unde "toata" lumea rade, canta si danseaza de fericire ca USL mai aduna 1-2 procente. Intrucat stiu cum sta treaba in partidele considerate mai "mici", am si eu o intrebare: ce parere credeti ca au activistii PNG ramasi pe dinafara? Dar membrii simpli de partid? Dar electoratul lui care uraste din rarunchi partidele care au jefuit tara? Vom trai si vom vedea. Consider ca locul lui Becali e langa PRM. Mai e timp sa se suceasca:)))))
CAPITALISMUL SALBATIC
DIN ZIARUL TRICOLORUL
18.10.2012
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
CAPITALISMUL SALBATIC
„Cîştigi, păgubeşti - negustor te numeşti!“. Este un fenomen natural, atunci cînd te ocupi cu negustoria. Aceasta este economia de piaţă, acesta este „capitalismul“. De aceea nu ne-am prea bătut capul cu operaţiunile aşa-zisului broker Cristian Sima, care, pe şleau vorbind, a dat ţeapă unor fraieri. Pentru că, în România anului 2012, după experimentele Caritas şi FNI, după falimentarea unor bănci care păreau infailibile, după prăbuşirea unor fonduri care promiteau marea cu sarea, trebuie să fii extrem, extrem de fraier (şi aici folosim un eufemism) ca să dai banii unui individ, să-i joace cum doreşte el, aproape ca la ruletă. Mai ales în ţara în care, dacă chiar prisosesc, banii ar putea fi folosiţi în scopuri caritabile, la salvarea unui copil bolnav de cancer, a unui bătrîn de la îngheţ sau, de ce nu, să ajungă într-o şcoală din mediul rural, într-un spital uitat de lume sau chiar într-o mică afacere care să creeze locuri de muncă. Nu cunoaştem în întregime lista celor 60 de păgubiţi de Cristian Sima şi nici sursa veniturilor acestora.
Dar, un lucru putem să bănuim. Ori au fost bani cîştigaţi foarte de uşor, poate chiar nemeritat, ori au fost bani de furat. Bani ce au ajuns la indivizi care nu au ştiut ce să facă, practic, cu ei. Aşa cum şi ţara întreagă a ajuns pe mîna unor politicieni care nu ştiu sau nu vor, de 23 de ani, să gestioneze şi să administreze eficient un buget naţional. Bani picaţi din cer în poala unor personaje lacome, care au vrut să-i înmulţească peste noapte, fără să pună osul la muncă, fără emoţii, fără frisoane şi, eventual, fără plata impozitelor aferente. Însă, dintre toate personajele ieşite la rampă, cea mai jalnică apariţie a fost cea a unui finanţist apreciat, se pare, în această lume a ingineriilor financiare sau a escrocheriilor de proporţii, depinde de noi cum dorim s-o denumim. Fost ministru, fost consilier, fost europarlamentar, fost bancher, care n-a dus-o deloc rău nici în Regimul Ceauşescu, omul a încercat să explice că, lucrînd în străinătate, a obţinut venituri serioase conform competenţelor sale şi a ales să le investească aşa cum l-a dus capul. Un fel de Theodor Stolojan, dar mult mai pretenţios. Acum, părerea noastră despre aceste posturi este cumva umbrită de prejudecăţi. Uneori, anumiţi cetăţeni, aleşi pe sprînceană, sînt trimişi în străinătate ca să fie „şcoliţi“, îndopaţi cu diplome, doctorate, masterate, ca, mai apoi, să servească anumite interese la întoarcerea în ţară. Căci, cum este posibil să fii competent şi plătit pe măsură „afară“, iar în ţara ta să te dovedeşti deplorabil de incapabil? Mai ales cînd deţii posturi din care poţi lua decizii cruciale pentru întreaga naţiune? Mai ales cînd faci parte din Guverne sau eşti consilierul unor oameni ce deţin Puterea? Pentru că nu vorbim aici de inginerii, medicii, muncitorii în construcţii, căpşunarii şi mulţi alţii care, negăsind un loc de muncă decent în România, au luat calea exilului. Vorbim de persoane care au deţinut anumite pîrghii în conducerea ţării şi care, iată, sînt pîrlite de unul de care 99% din populaţie nici nu auzise pînă ieri-alaltăieri. Acum, poate văd şi românii pe mîna cui a fost dată ţara noastră în tot acest timp. Pentru că domnul în cauză a fost votat, ales şi numit în multe funcţii importante. El este şi profesor universitar, vai de studenţii dumnealui! Vedeţi pe mîna cui au fost, într-un timp, finanţele ţării? Şi nu este singurul. Este doar un exemplu dintre cei mulţi ce-şi spun penelişti, pesedişti, pedelişti sau independenţi şi care, în viitorul foarte apropiat, vor să revină, sub o formă sau alta, la „butoane“. Cu ajutorul celor naivi şi uşor de manipulat. Cu ajutorul celor care nu se prezintă la vot. Cu ajutorul celor care nu au înţeles, încă, faptul că Forţele Naţionale sînt singurele care mai pot salva România!
18.10.2012
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
CAPITALISMUL SALBATIC
„Cîştigi, păgubeşti - negustor te numeşti!“. Este un fenomen natural, atunci cînd te ocupi cu negustoria. Aceasta este economia de piaţă, acesta este „capitalismul“. De aceea nu ne-am prea bătut capul cu operaţiunile aşa-zisului broker Cristian Sima, care, pe şleau vorbind, a dat ţeapă unor fraieri. Pentru că, în România anului 2012, după experimentele Caritas şi FNI, după falimentarea unor bănci care păreau infailibile, după prăbuşirea unor fonduri care promiteau marea cu sarea, trebuie să fii extrem, extrem de fraier (şi aici folosim un eufemism) ca să dai banii unui individ, să-i joace cum doreşte el, aproape ca la ruletă. Mai ales în ţara în care, dacă chiar prisosesc, banii ar putea fi folosiţi în scopuri caritabile, la salvarea unui copil bolnav de cancer, a unui bătrîn de la îngheţ sau, de ce nu, să ajungă într-o şcoală din mediul rural, într-un spital uitat de lume sau chiar într-o mică afacere care să creeze locuri de muncă. Nu cunoaştem în întregime lista celor 60 de păgubiţi de Cristian Sima şi nici sursa veniturilor acestora.
Dar, un lucru putem să bănuim. Ori au fost bani cîştigaţi foarte de uşor, poate chiar nemeritat, ori au fost bani de furat. Bani ce au ajuns la indivizi care nu au ştiut ce să facă, practic, cu ei. Aşa cum şi ţara întreagă a ajuns pe mîna unor politicieni care nu ştiu sau nu vor, de 23 de ani, să gestioneze şi să administreze eficient un buget naţional. Bani picaţi din cer în poala unor personaje lacome, care au vrut să-i înmulţească peste noapte, fără să pună osul la muncă, fără emoţii, fără frisoane şi, eventual, fără plata impozitelor aferente. Însă, dintre toate personajele ieşite la rampă, cea mai jalnică apariţie a fost cea a unui finanţist apreciat, se pare, în această lume a ingineriilor financiare sau a escrocheriilor de proporţii, depinde de noi cum dorim s-o denumim. Fost ministru, fost consilier, fost europarlamentar, fost bancher, care n-a dus-o deloc rău nici în Regimul Ceauşescu, omul a încercat să explice că, lucrînd în străinătate, a obţinut venituri serioase conform competenţelor sale şi a ales să le investească aşa cum l-a dus capul. Un fel de Theodor Stolojan, dar mult mai pretenţios. Acum, părerea noastră despre aceste posturi este cumva umbrită de prejudecăţi. Uneori, anumiţi cetăţeni, aleşi pe sprînceană, sînt trimişi în străinătate ca să fie „şcoliţi“, îndopaţi cu diplome, doctorate, masterate, ca, mai apoi, să servească anumite interese la întoarcerea în ţară. Căci, cum este posibil să fii competent şi plătit pe măsură „afară“, iar în ţara ta să te dovedeşti deplorabil de incapabil? Mai ales cînd deţii posturi din care poţi lua decizii cruciale pentru întreaga naţiune? Mai ales cînd faci parte din Guverne sau eşti consilierul unor oameni ce deţin Puterea? Pentru că nu vorbim aici de inginerii, medicii, muncitorii în construcţii, căpşunarii şi mulţi alţii care, negăsind un loc de muncă decent în România, au luat calea exilului. Vorbim de persoane care au deţinut anumite pîrghii în conducerea ţării şi care, iată, sînt pîrlite de unul de care 99% din populaţie nici nu auzise pînă ieri-alaltăieri. Acum, poate văd şi românii pe mîna cui a fost dată ţara noastră în tot acest timp. Pentru că domnul în cauză a fost votat, ales şi numit în multe funcţii importante. El este şi profesor universitar, vai de studenţii dumnealui! Vedeţi pe mîna cui au fost, într-un timp, finanţele ţării? Şi nu este singurul. Este doar un exemplu dintre cei mulţi ce-şi spun penelişti, pesedişti, pedelişti sau independenţi şi care, în viitorul foarte apropiat, vor să revină, sub o formă sau alta, la „butoane“. Cu ajutorul celor naivi şi uşor de manipulat. Cu ajutorul celor care nu se prezintă la vot. Cu ajutorul celor care nu au înţeles, încă, faptul că Forţele Naţionale sînt singurele care mai pot salva România!
joi, 11 octombrie 2012
BACALAUREATUL A AJUNS SUBIECT DE DISPUTA POLITICA! CE RUSINE!
www.ziartricolorul.ro: Pagina principala » Categoria » Editorial
DE-ALE BACALAUREATULUI
2012-10-11 » Categorie » Editorial de Ruxandra Lungu
"Mulţi demnitari ai statului român au avut „inspiraţia“ ca, în decursul carierei lor, chiar vremelnice, să obţină o sumedenie de titluri universitare şi să se aciuiască în locşoare călduţe, care să la asigure, fără bătaie de cap, venituri substanţiale. Este vorba de numeroasele „fabrici de diplome“ care, de cel puţin 20 de ani, scot absolvenţi pe bandă rulantă. Absolvenţi care, mai apoi, nu îşi găsesc un loc de muncă, pentru că, deseori, acel petic de hîrtie nu este sinonim cu inteligenţa, competenţa, performanţa, disciplina, responsabilitatea. Mulţi vor spune că este treaba unora că au aruncat cu banii pe fereastră. Alţii că nu e nebun cel care cere, ci e nebun cel care dă. Însă, a transforma Legea Învăţămîntului într-un joc electoral este prea de tot. Nebunia a început, parcă, odată cu introducerea manualelor alternative, „mulţumită“ fostului ministru Andrei Marga, acţiune care a condus nu numai la falsificarea Istoriei Românilor, dar şi la crearea unei adevărate Mafii a manualelor şcolare. După care, altcineva a eliminat examenul la liceu şi a introdus repartizarea automată a absolvenţilor de gimnaziu în licee. A urmat degringolada testelor naţionale şi a tezelor cu subiect unic. Apoi, modul de desfăşurare a bacalaureatului s-a schimbat fără motiv, numai pentru că miniştrii Puterii trebuiau să-şi lase amprenta trecerii lor efemere prin această funcţie. O nebunie şi o mare ruşine, în acelaşi timp. Un sistem de învăţămînt făcut harcea-parcea din raţiuni politice. Care este aplicat unei generaţii şi aşa debusolate, şi aşa dezorientate, şi aşa lipsite de perspectivă. Nu facem referire acum la beizadelele cu studii în străinătate, care se vor întoarce curînd să preia locul părinţilor în fotoliile de demnitari ai Statului Român. Şi nu ne referim nici la sărmanii necăjiţi de prin satele României, care nu au acces la un învăţămînt de calitate şi al căror viitor este ratat din start. Revenind, subiectul zilei se referă la respingerea bacalaureatului profesional de către Traian Băsescu, ministrul Ecaterina Andronescu neexcluzînd adoptarea acestuia printr-o Ordonanţă de Urgenţă. Un meci politic, fără o miză serioasă, cel puţin din punctul de vedere al interesului elevilor, credem noi. „Bacalaureatul profesional este aşteptat de foartă multă lume“, ne declara doamna ministru. Îi dăm întru totul dreptate. Chiar şi desfiinţarea totală a bacalaureatului ar fi aşteptată de foarte multă lume. Poate şi desfiinţarea totală a şcolii ar fi aşteptată de şi mai multă lume. Sau accesul la studii superioare gratuite, fără examen. Sau pensionarea la 40 de ani cu un venit garantat de 2.000 de euro, lunar, ar putea fi aşteptată de multă lume. Şi cu astfel de ipoteze, frizînd absurdul, am putea continua la nesfîrşit. Ce se va întîmpla în continuare? Pînă la Bac-ul din 2013 se pot întîmpla o sumedenie de evenimente care să schimbe din temelii societatea românească, printre care şi apropiatele alegeri parlamentare, şi ele aşteptate de foarte multă lume."
joi, 4 octombrie 2012
CIRCUL OLTCHIM
www.ziartricolorul.ro: Pagina principala » Categoria » Editorial
CIRCUL OLTCHIM
2012-10-04 » Categorie » Editorial de Ruxandra Lungu
"În ţara în care hoţul striga „Hoţii!“, circarii strigă, dezgustaţi, „Ce circ!“. Aşa-zisa privatizare a Oltchim a luat minţile tuturor. Dar, din noianul de minciuni şi dezinformări, orice român inteligent şi cu bun-simţ poate desprinde cîteva idei simple, care, în mod normal, ar putea să-l îndrume cu responsabilitate la votul din 9 decembrie. De nenumărate ori, am spus că, după evenimentele din decembrie 1989, România a pierdut tot - economia, sistemul sanitar, sistemul de învăţămînt, armata şi tot ce ţinea de siguranţa naţională.
Într-un anumit moment, am crezut, totuşi, că ceva tot s-a cîştigat: libertatea de exprimare, fie prin mitinguri, fie prin presă. Dar, iată că s-au dus şi astea pe Apa Sîmbetei. Mitingurile trebuie autorizate, iar instituţiile statului impun locul şi durata acestora. Dacă organizatorii calcă pe bec, şi ei, şi participanţii se aleg cu amenzi descurajante, dacă nu şi cu niscaiva bastoane pe spinare. După care constată că protestul lor rămîne fără ecou, fiind doar o formă de defulare pe care regimul trecut o interzicea. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu presa. Populată de indivizi îndoielnici şi în mare majoritate semi-analfabeţi, patronată de personaje controversate, constrînsă economic şi şantajabilă, mass-media a ales să se ascundă în umbra unor stăpîni politici, dispusă să le asculte, necondiţionat, ordinele, transformîndu-se într-un uriaş aparat de propagandă şi manipulare a opiniei publice. Trist, dar adevărat. Şi aceste „cuceriri" ale revoluţiei au fost pierdute pe drum, cu cîteva excepţii: ne referim la publicaţiile PRM, care rezistă în ciuda boicotului la care sînt supuse continuu şi ale căror adevăruri, rostite de-a lungul timpului, se adeveresc pe zi ce trece. Dar să revenim la „Circul Oltchim". Cine l-a creat? Mulţi l-au asemănat cu serialul „Elodia", numai că acolo era vorba despre o femeie dispărută, un bărbat suspect de crimă şi un băieţel rămas orfan. Acolo era vorba despre o dramă reală pe care, iată, organele de anchetă care se iau, bucuros, de piept cu protestatarii, nu i-au dat de cap nici pînă azi. Aşadar, considerăm comparaţia deplasata. În spatele spectacolului oferit de presa noastră, realizat pe nervii şi pe spinarea a mii de muncitori de care depinde soarta unui întreg judeţ, se află interese din zona politicului. Anumite scenarii consideră că toată această mascaradă este menită să propulseze partiduleţul lui Dan Diaconescu pe scena politică, altele spun că se încearcă decredibilizarea lui. Revenind la politica editorială halucinantă a posturilor TV cu pretenţii, nu putem să nu reţinem că a fost edificatoare partea în care Poporul Român a aflat, pe viu, cum s-ar spune, în ce mod aberant se poate realiza o privatizare de asemenea proporţii - şi ne imaginăm cu groază cum s-au petrecut lucrurile în cazul celor peste o mie de întreprinderi înstrăinate pe nimic. Poporul Român a aflat cum se realizează un caiet de sarcini „cu dedicaţie", cum se depun garanţiile, cum se semnează contractele, care sînt clauzele ascunse, cînd se virează banii şi cum se decide soarta a mii de oameni printr-o semnătură. De un lucru sîntem siguri. Aşa cum s-au derulat lucrurile, credem că scenariul era simplu. Licitaţia trebuia cîştigată de altcineva, după care creditorii urmau să ceară insolvenţa combinatului, şi gata, treaba era moartă şi îngropată, iar oamenii lăsaţi pe drumuri, cu niscaiva salarii compensatorii care să le potolească furia şi să le creeze iluzia siguranţei zilei de mîine măcar pentru o perioadă de timp. Astfel de jocuri se întîmplă în România de 23 de ani. De la tribuna Parlamentului, dar şi din afara ei, PRM a semnalat acest fenomen pentru cei care au avut urechi de auzit. Acum, totul s-a văzut, pe ecranul televizorului şi, cu un tupeu inimaginabil, unii invitaţi la talk-show-uri, dar şi moderatorii acestora discutau cu nonşalanţă despre „statul mafiot“, uitînd că deviza PRM, de cînd se ştie, este: „Sus Patria! Jos Mafia!“. Unii au considerat că este un simplu slogan, dar iată că adevărul iese mereu la iveală, chiar cu întîrziere, iar cei care ne ironizau mereu n-ar trebui să-i mai privească pe români în ochi. Amuzant este faptul că politicienii dau vina unii pe alţii cu privire la „eşuarea" privatizării Oltchimului, şi toţi la un loc pe FMI. Lumea cunoaşte părerea noastră cu privire la relaţia păguboasă a României cu FMI. Dar, stînd strîmb şi judecînd drept, pentru FMI combinatul era doar o gaură neagră, cu imense datorii care secătuiau bugetul de stat şi afectau, în lanţ, şi alte societăţi, de stat sau private. Pentru că aici este adevărata bubă. Criminalii care au distrus Arpechimul ştiau că acesta este legat de Oltchim şi au premeditat colapsul combinatului. De aceea, fără exagerare, unii ar trebui să răspundă cu propriul cap, pentru că ne-am cam săturat de menajamente, cuvinte alese ca să nu deranjeze pe nu ştiu cine. Ne-am săturat de politicienii-bandiţi, care suferă de toate bolile pămîntului mai putin de cele care ucid pe loc, atunci cand sint nevoiti sa treaca pragul tribunalelor sau al puscariilor. În momentele în care deturnau fonduri, furau bugetul de stat, căpuşau prin firmele neamurilor şi ale prietenilor unităţi economice care ar fi putut produce profit erau perfect sănătoşi, se pare. Conducerea la vîrf a Oltchimului este aceeaşi de 20 de ani. Se vede că a supravieţuit tuturor guvernărilor şi ne întrebăm cu ce preţ? Ei ce au păzit? Ce venituri au avut? N-ar trebui căutaţi puţin la avere, declarată sau nedeclarată, ei şi tot neamul, pînă la a noua spiţă de la roată? N-ar trebui controlaţi cei care aprobau „achiziţiile“ de materii prime, serviciile şi cheltuielile efectuate în cadrul combinatului? Cine a aşteptat ca aceste datorii să atingă cifre astronomice, menite să sperie orice investitor? Pentru că, logic vorbind, nici un investitor nu ar plăti aceste datorii cu intenţia de a reporni combinatul şi a se lega la cap fără să-l doară. Industria petrochimică românească trebuia distrusă. Această clică monstruoasă, care ne conduce de 23 de ani, se va agăţa de scaune cu orice preţ. Dacă nu ea, atunci progeniturile ei, trimise să „primenească“ aşa-zisa clasă politică. În Parlamentul Ruşinii, nimeni nu doreşte intrarea altor partide. Fiecare parlamentar va candida pentru un nou mandat şi nu va concepe să piardă. Lupta electorală pentru alegerile din decembrie a început în forţă. Iar PSD, PDL, PNL au dovedit că pot „coabita“ foarte bine în diverse formule. Toată lumea s-a unit, la un moment dat, cu toată lumea. Se ştiu bine, îşi cunosc metehnele, interesele şi, mai ales, dosarele penale. În această Mafie nu mai e loc pentru nimeni. Din acest motiv, PRM a fost înlăturat, prin fraudă, din Parlament, ca să nu mai poată semnala românilor marele Jaf Naţional, dar şi infernala conspiraţie împotriva României. Acesta este însă alt subiect, care merită multă atenţie.
La locale, PP-DD a fost momit. Fără majoritate, consilierii acestui partid sînt doar nişte păpuşi fără putere, doar dacă nu se unesc, pe sub masă, cu „ciocoii". Iar dacă Partidul lui Dan Diaconescu va intra, totuşi, în viitorul Parlament, ce va face dumnealui? Se va alia cu „USL-PDL, aceeaşi mizerie“, în „interesul naţiunii“, desigur? Sau va rămîne în Opoziţie, ridicînd din umeri şi dînd explicaţii „poporului“ pentru promisiunile neonorate? Oricum ar proceda, în acel moment PP-DD va pierde electoratul, care va pricepe că a fost păcălit a nu ştiu cîta oară. Românii vor mai pierde 4 ani din viaţă, plîngîndu-şi „soarta“ făcută cu mîna lor. Pentru că noi ştim de pe acum cine va avea, cu adevărat, de suferit!"
CIRCUL OLTCHIM
2012-10-04 » Categorie » Editorial de Ruxandra Lungu
"În ţara în care hoţul striga „Hoţii!“, circarii strigă, dezgustaţi, „Ce circ!“. Aşa-zisa privatizare a Oltchim a luat minţile tuturor. Dar, din noianul de minciuni şi dezinformări, orice român inteligent şi cu bun-simţ poate desprinde cîteva idei simple, care, în mod normal, ar putea să-l îndrume cu responsabilitate la votul din 9 decembrie. De nenumărate ori, am spus că, după evenimentele din decembrie 1989, România a pierdut tot - economia, sistemul sanitar, sistemul de învăţămînt, armata şi tot ce ţinea de siguranţa naţională.
Într-un anumit moment, am crezut, totuşi, că ceva tot s-a cîştigat: libertatea de exprimare, fie prin mitinguri, fie prin presă. Dar, iată că s-au dus şi astea pe Apa Sîmbetei. Mitingurile trebuie autorizate, iar instituţiile statului impun locul şi durata acestora. Dacă organizatorii calcă pe bec, şi ei, şi participanţii se aleg cu amenzi descurajante, dacă nu şi cu niscaiva bastoane pe spinare. După care constată că protestul lor rămîne fără ecou, fiind doar o formă de defulare pe care regimul trecut o interzicea. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu presa. Populată de indivizi îndoielnici şi în mare majoritate semi-analfabeţi, patronată de personaje controversate, constrînsă economic şi şantajabilă, mass-media a ales să se ascundă în umbra unor stăpîni politici, dispusă să le asculte, necondiţionat, ordinele, transformîndu-se într-un uriaş aparat de propagandă şi manipulare a opiniei publice. Trist, dar adevărat. Şi aceste „cuceriri" ale revoluţiei au fost pierdute pe drum, cu cîteva excepţii: ne referim la publicaţiile PRM, care rezistă în ciuda boicotului la care sînt supuse continuu şi ale căror adevăruri, rostite de-a lungul timpului, se adeveresc pe zi ce trece. Dar să revenim la „Circul Oltchim". Cine l-a creat? Mulţi l-au asemănat cu serialul „Elodia", numai că acolo era vorba despre o femeie dispărută, un bărbat suspect de crimă şi un băieţel rămas orfan. Acolo era vorba despre o dramă reală pe care, iată, organele de anchetă care se iau, bucuros, de piept cu protestatarii, nu i-au dat de cap nici pînă azi. Aşadar, considerăm comparaţia deplasata. În spatele spectacolului oferit de presa noastră, realizat pe nervii şi pe spinarea a mii de muncitori de care depinde soarta unui întreg judeţ, se află interese din zona politicului. Anumite scenarii consideră că toată această mascaradă este menită să propulseze partiduleţul lui Dan Diaconescu pe scena politică, altele spun că se încearcă decredibilizarea lui. Revenind la politica editorială halucinantă a posturilor TV cu pretenţii, nu putem să nu reţinem că a fost edificatoare partea în care Poporul Român a aflat, pe viu, cum s-ar spune, în ce mod aberant se poate realiza o privatizare de asemenea proporţii - şi ne imaginăm cu groază cum s-au petrecut lucrurile în cazul celor peste o mie de întreprinderi înstrăinate pe nimic. Poporul Român a aflat cum se realizează un caiet de sarcini „cu dedicaţie", cum se depun garanţiile, cum se semnează contractele, care sînt clauzele ascunse, cînd se virează banii şi cum se decide soarta a mii de oameni printr-o semnătură. De un lucru sîntem siguri. Aşa cum s-au derulat lucrurile, credem că scenariul era simplu. Licitaţia trebuia cîştigată de altcineva, după care creditorii urmau să ceară insolvenţa combinatului, şi gata, treaba era moartă şi îngropată, iar oamenii lăsaţi pe drumuri, cu niscaiva salarii compensatorii care să le potolească furia şi să le creeze iluzia siguranţei zilei de mîine măcar pentru o perioadă de timp. Astfel de jocuri se întîmplă în România de 23 de ani. De la tribuna Parlamentului, dar şi din afara ei, PRM a semnalat acest fenomen pentru cei care au avut urechi de auzit. Acum, totul s-a văzut, pe ecranul televizorului şi, cu un tupeu inimaginabil, unii invitaţi la talk-show-uri, dar şi moderatorii acestora discutau cu nonşalanţă despre „statul mafiot“, uitînd că deviza PRM, de cînd se ştie, este: „Sus Patria! Jos Mafia!“. Unii au considerat că este un simplu slogan, dar iată că adevărul iese mereu la iveală, chiar cu întîrziere, iar cei care ne ironizau mereu n-ar trebui să-i mai privească pe români în ochi. Amuzant este faptul că politicienii dau vina unii pe alţii cu privire la „eşuarea" privatizării Oltchimului, şi toţi la un loc pe FMI. Lumea cunoaşte părerea noastră cu privire la relaţia păguboasă a României cu FMI. Dar, stînd strîmb şi judecînd drept, pentru FMI combinatul era doar o gaură neagră, cu imense datorii care secătuiau bugetul de stat şi afectau, în lanţ, şi alte societăţi, de stat sau private. Pentru că aici este adevărata bubă. Criminalii care au distrus Arpechimul ştiau că acesta este legat de Oltchim şi au premeditat colapsul combinatului. De aceea, fără exagerare, unii ar trebui să răspundă cu propriul cap, pentru că ne-am cam săturat de menajamente, cuvinte alese ca să nu deranjeze pe nu ştiu cine. Ne-am săturat de politicienii-bandiţi, care suferă de toate bolile pămîntului mai putin de cele care ucid pe loc, atunci cand sint nevoiti sa treaca pragul tribunalelor sau al puscariilor. În momentele în care deturnau fonduri, furau bugetul de stat, căpuşau prin firmele neamurilor şi ale prietenilor unităţi economice care ar fi putut produce profit erau perfect sănătoşi, se pare. Conducerea la vîrf a Oltchimului este aceeaşi de 20 de ani. Se vede că a supravieţuit tuturor guvernărilor şi ne întrebăm cu ce preţ? Ei ce au păzit? Ce venituri au avut? N-ar trebui căutaţi puţin la avere, declarată sau nedeclarată, ei şi tot neamul, pînă la a noua spiţă de la roată? N-ar trebui controlaţi cei care aprobau „achiziţiile“ de materii prime, serviciile şi cheltuielile efectuate în cadrul combinatului? Cine a aşteptat ca aceste datorii să atingă cifre astronomice, menite să sperie orice investitor? Pentru că, logic vorbind, nici un investitor nu ar plăti aceste datorii cu intenţia de a reporni combinatul şi a se lega la cap fără să-l doară. Industria petrochimică românească trebuia distrusă. Această clică monstruoasă, care ne conduce de 23 de ani, se va agăţa de scaune cu orice preţ. Dacă nu ea, atunci progeniturile ei, trimise să „primenească“ aşa-zisa clasă politică. În Parlamentul Ruşinii, nimeni nu doreşte intrarea altor partide. Fiecare parlamentar va candida pentru un nou mandat şi nu va concepe să piardă. Lupta electorală pentru alegerile din decembrie a început în forţă. Iar PSD, PDL, PNL au dovedit că pot „coabita“ foarte bine în diverse formule. Toată lumea s-a unit, la un moment dat, cu toată lumea. Se ştiu bine, îşi cunosc metehnele, interesele şi, mai ales, dosarele penale. În această Mafie nu mai e loc pentru nimeni. Din acest motiv, PRM a fost înlăturat, prin fraudă, din Parlament, ca să nu mai poată semnala românilor marele Jaf Naţional, dar şi infernala conspiraţie împotriva României. Acesta este însă alt subiect, care merită multă atenţie.
La locale, PP-DD a fost momit. Fără majoritate, consilierii acestui partid sînt doar nişte păpuşi fără putere, doar dacă nu se unesc, pe sub masă, cu „ciocoii". Iar dacă Partidul lui Dan Diaconescu va intra, totuşi, în viitorul Parlament, ce va face dumnealui? Se va alia cu „USL-PDL, aceeaşi mizerie“, în „interesul naţiunii“, desigur? Sau va rămîne în Opoziţie, ridicînd din umeri şi dînd explicaţii „poporului“ pentru promisiunile neonorate? Oricum ar proceda, în acel moment PP-DD va pierde electoratul, care va pricepe că a fost păcălit a nu ştiu cîta oară. Românii vor mai pierde 4 ani din viaţă, plîngîndu-şi „soarta“ făcută cu mîna lor. Pentru că noi ştim de pe acum cine va avea, cu adevărat, de suferit!"
vineri, 28 septembrie 2012
MAFIA DIN SANATATE !
MAFIA DIN SANATATE
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 27.09.2012
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Mass-media este poluată cu personaje extrem de controversate, pe care le suspectăm de „jocuri“ extrem de dubioase. Unele dintre ele pică, precum musca-n lapte, în emisiuni în care nu au ce căuta şi sînt „stimulate“ de moderator să-şi dea cu părerea în legătură cu subiecte pe care nu le stăpînesc. Am înţeles, manipularea este o artă şi este exercitată cu succes asupra minţilor slabe de înger. Într-un asemenea context s-a trezit vorbind o distinsă doamnă doctor oftalmolog, dintr-un cunoscut spital din Bucureşti. Nici acum nu am identificat motivele pentru care, în toate emisiunile de profil, pe toate televiziunile, ne izbim de aceeaşi figură. Dar asta ţine de „politicile“ trusturilor TV sau de „prieteniile“, mai mult sau mai puţin dezinteresate, ale anumitor realizatori de emisiuni cu diferite persoane devenite publice prin exces de mediatizare. Dar, să revenim la distinsa doamnă doctor. Pe bună dreptate, domnia-sa afirmă că mulţi pacienţi neasiguraţi vin la „urgenţe“ şi sînt trataţi, costisitor (oare de ce?), deşi nu ar beneficia de acest drept. Totodată, domnia-sa afirmă că, dacă fiecare român ar plăti pentru asigurarea de sănătate între 10 şi 20 de lei (sumă modică, recunoaştem), bugetul sănătăţii ar fi alimentat suficient, fără să fie nevoie de ajutoare alocate din PIB. Pînă acum, toate bune şi frumoase, pînă au început elucubraţiile celorlalţi invitaţi din platou. Un neavenit, pe care îl suspectam a fi bugetar de profesie, găsise ca soluţie mărirea taxelor pentru angajaţi şi pentru angajatori. Adică pentru cei care lucrează legal şi îşi declară veniturile la Fisc. Aşadar, muncitorii la negru, contrabandiştii, firmele-fantomă, cele off-shore şi ale clienţilor politici scapă şi de data asta? Nu trece mult şi, în aceeaşi emisiune, doamna doctor Monica Pop aruncă o bombă, cităm din memorie: „Firmele private nu plătesc asigurările de sănătate şi iaca motivul găurilor din acest buget“. Alooo, vă rog, stimată doamnă, informaţi-vă înainte de a deschide gura. Nu ştim la ce firme private aţi făcut referire, numai că noi ştim cu exactitate că IMM-urile, întreprinderile mici şi mijlocii nu îşi permit un asemenea „lux“. Pentru că Fiscul le urmăreşte mai ceva ca pe Bin Laden, chiar răposat şi azvîrlit în mare, le blochează conturile, activitatea şi le bagă în insolvenţă forţat, deşi creează şi menţin locuri de muncă, încercînd din răsputeri să nu trimită salariaţii în şomaj. Adică, tot pe capul dumneavoastră, al celor abonaţi la bugetul de Stat! Poate vă refereaţi la firme aflate în cîrdăşie cu guvernanţii de ieri şi de azi, sau la societăţi de stat, campioane la neplata datoriilor la buget? Dacă da, atunci nominalizaţi-le! Şi, că tot veni vorba, ce părere ar trebui să avem despre „căpuşarea“ bugetelor destinate unităţilor sanitare si spitalelor? Despre aceste „oltchimuri şi sidexuri“ mai mici, existente în multe judeţe necontrolate de nimeni, aveţi ceva să ne spuneţi? Ce părere aveţi despre achiziţiile frauduloase ale managerilor din sănătate? Cînd echipamente de milioane de euro zac în nişte magazii insalubre, pentru că nimeni nu ştie sau nu vrea să le pună în funcţiune? Pentru că s-a încasat comisionul gras, şi gata?! Cînd consumabile specifice domeniului sînt achiziţionate la preţuri de 10 ori mai mari? Cît despre Mafia importatorilor de medicamente, ce să mai spunem? Oricine s-a confruntat cu ea ştie exact despre ce vorbim. Acei bebeluşi au murit arşi de vii pentru că nimeni nu s-a învrednicit să controleze instalaţia de aer condiţionat, pentru că anumite fonduri s-au prelins către alte zări, mai bănoase. Credeţi că nu cunoaştem aceste realităţi? Hai, că pe noi nu ne păcăleşte nimeni. Mafia din Sănătate, Mafia din Justiţie, Mafia din Învăţămînt, Mafia din Administraţie, Mafia din Politică sînt specialitatea noastră, sper că nu vă surprindem cu această afirmaţie. Aşadar, s-o lăsăm baltă. Cîtă vreme banii alocaţi pentru sănătate vor fi căpuşati şi deturnaţi, oricîte fonduri vor fi alocate către acest sector, românii vor suferi, în continuare, fără să ştie de ce. Nu avem informaţii dacă şi în spitalul dumneavoastră se petrec asemenea fenomene. Dar, vă rugăm, nu vă mai daţi cu părerea în necunoştinţă de cauză, căci ne creşte tensiunea „oculară“! Opinia publică are şi aşa mult de suferit prin dezinformarea pe care presa o induce milioanelor de români nevinovaţi şi naivi! Şi, din nenorocire, bolnavi şi dependenţi de domniile-voastre!"
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 27.09.2012
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Mass-media este poluată cu personaje extrem de controversate, pe care le suspectăm de „jocuri“ extrem de dubioase. Unele dintre ele pică, precum musca-n lapte, în emisiuni în care nu au ce căuta şi sînt „stimulate“ de moderator să-şi dea cu părerea în legătură cu subiecte pe care nu le stăpînesc. Am înţeles, manipularea este o artă şi este exercitată cu succes asupra minţilor slabe de înger. Într-un asemenea context s-a trezit vorbind o distinsă doamnă doctor oftalmolog, dintr-un cunoscut spital din Bucureşti. Nici acum nu am identificat motivele pentru care, în toate emisiunile de profil, pe toate televiziunile, ne izbim de aceeaşi figură. Dar asta ţine de „politicile“ trusturilor TV sau de „prieteniile“, mai mult sau mai puţin dezinteresate, ale anumitor realizatori de emisiuni cu diferite persoane devenite publice prin exces de mediatizare. Dar, să revenim la distinsa doamnă doctor. Pe bună dreptate, domnia-sa afirmă că mulţi pacienţi neasiguraţi vin la „urgenţe“ şi sînt trataţi, costisitor (oare de ce?), deşi nu ar beneficia de acest drept. Totodată, domnia-sa afirmă că, dacă fiecare român ar plăti pentru asigurarea de sănătate între 10 şi 20 de lei (sumă modică, recunoaştem), bugetul sănătăţii ar fi alimentat suficient, fără să fie nevoie de ajutoare alocate din PIB. Pînă acum, toate bune şi frumoase, pînă au început elucubraţiile celorlalţi invitaţi din platou. Un neavenit, pe care îl suspectam a fi bugetar de profesie, găsise ca soluţie mărirea taxelor pentru angajaţi şi pentru angajatori. Adică pentru cei care lucrează legal şi îşi declară veniturile la Fisc. Aşadar, muncitorii la negru, contrabandiştii, firmele-fantomă, cele off-shore şi ale clienţilor politici scapă şi de data asta? Nu trece mult şi, în aceeaşi emisiune, doamna doctor Monica Pop aruncă o bombă, cităm din memorie: „Firmele private nu plătesc asigurările de sănătate şi iaca motivul găurilor din acest buget“. Alooo, vă rog, stimată doamnă, informaţi-vă înainte de a deschide gura. Nu ştim la ce firme private aţi făcut referire, numai că noi ştim cu exactitate că IMM-urile, întreprinderile mici şi mijlocii nu îşi permit un asemenea „lux“. Pentru că Fiscul le urmăreşte mai ceva ca pe Bin Laden, chiar răposat şi azvîrlit în mare, le blochează conturile, activitatea şi le bagă în insolvenţă forţat, deşi creează şi menţin locuri de muncă, încercînd din răsputeri să nu trimită salariaţii în şomaj. Adică, tot pe capul dumneavoastră, al celor abonaţi la bugetul de Stat! Poate vă refereaţi la firme aflate în cîrdăşie cu guvernanţii de ieri şi de azi, sau la societăţi de stat, campioane la neplata datoriilor la buget? Dacă da, atunci nominalizaţi-le! Şi, că tot veni vorba, ce părere ar trebui să avem despre „căpuşarea“ bugetelor destinate unităţilor sanitare si spitalelor? Despre aceste „oltchimuri şi sidexuri“ mai mici, existente în multe judeţe necontrolate de nimeni, aveţi ceva să ne spuneţi? Ce părere aveţi despre achiziţiile frauduloase ale managerilor din sănătate? Cînd echipamente de milioane de euro zac în nişte magazii insalubre, pentru că nimeni nu ştie sau nu vrea să le pună în funcţiune? Pentru că s-a încasat comisionul gras, şi gata?! Cînd consumabile specifice domeniului sînt achiziţionate la preţuri de 10 ori mai mari? Cît despre Mafia importatorilor de medicamente, ce să mai spunem? Oricine s-a confruntat cu ea ştie exact despre ce vorbim. Acei bebeluşi au murit arşi de vii pentru că nimeni nu s-a învrednicit să controleze instalaţia de aer condiţionat, pentru că anumite fonduri s-au prelins către alte zări, mai bănoase. Credeţi că nu cunoaştem aceste realităţi? Hai, că pe noi nu ne păcăleşte nimeni. Mafia din Sănătate, Mafia din Justiţie, Mafia din Învăţămînt, Mafia din Administraţie, Mafia din Politică sînt specialitatea noastră, sper că nu vă surprindem cu această afirmaţie. Aşadar, s-o lăsăm baltă. Cîtă vreme banii alocaţi pentru sănătate vor fi căpuşati şi deturnaţi, oricîte fonduri vor fi alocate către acest sector, românii vor suferi, în continuare, fără să ştie de ce. Nu avem informaţii dacă şi în spitalul dumneavoastră se petrec asemenea fenomene. Dar, vă rugăm, nu vă mai daţi cu părerea în necunoştinţă de cauză, căci ne creşte tensiunea „oculară“! Opinia publică are şi aşa mult de suferit prin dezinformarea pe care presa o induce milioanelor de români nevinovaţi şi naivi! Şi, din nenorocire, bolnavi şi dependenţi de domniile-voastre!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
