joi, 19 septembrie 2013

HAI, LA EUTANASIERE, NEAMULE!

HAI, LA EUTANASIERE, NEAMULE!
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 9 SEPTEMBRIE 2013
DE RUXANDRA LUNGU

Nu vom comenta dezbaterile din mass-media în urma morţii tragice a copilului Ionuţ Anghel. Bineînţeles că opinia publică este împărţită, iar instituţiile statului dau din colţ în colţ, aruncînd responsabilitatea unele pe altele, în veşnica lor laşitate cînd trebuie să dea ochii cu alegătorul, mai ales în preajma alegerilor. Pentru prima oară în România, s-a organizat un miting pentru eutanasierea cîinilor comunitari.
Un cetăţean propunea „să fie chemată armata“ (care, cea plecată în Afganistan?), să înconjoare fiecare sector şi să pornească „vînătoarea“. Cetăţeanul, aflat la o vîrstă respectabilă, trăia, probabil, în trecut şi a uitat că România nu mai are de multă vreme armată în adevăratul sens al cuvîntului, pentru că o ţară lipsită de apărare este mai uşor de jefuit şi de transformat în colonie.

Dar, să revenim la oile, pardon, la cîinii noştri, consideraţi, dintotdeauna, cei mai buni prieteni ai omului. Care om, orice nenorocire ar comite, este scutit de eutanasiere. Deşi, dacă toţi căţeii maidanezi „trebuie“ eutanasiaţi, după unii, hai să extindem şi noi cercul celor pentru care eutanasierea ar fi o moarte chiar blîndă.
E greu să compari: oare ce fel de moarte poate fi mai teribilă? – să mori mutilat de animale înfometate, să mori ars de viu (precum bebeluşii de la Maternitatea Giuleşti), să mori de frig în propria casă (cum s-a întîmplat cu atîtea persoane vîrstnice), să mori de foame, sau să mori cu zile, plimbat printre spitale care îţi refuză internarea, sau precum copiii bolnavi de cancer sau de alte boli pentru care nu există medicamente sau bani pentru tratamente scumpe.

V-aţi uitat toţi în ochii lui Ionuţ, dar în ochii copilaşilor care agonizează pe paturi insalubre de spital, la care se văd efectele chimioterapiei şi ai căror părinţi nu au bani pentru tratamente sofisticate în Austria sau Italia, s-a uitat cineva? A căutat cineva „responsabilii“, ca în cazul copilului care a fost tratat pentru o mînă ruptă şi s-a stins din viaţă după ce a ajuns acasă? Vă mai aduceţi aminte de cazul adolescentei decedate după o banală operaţie de apendicită?
În ochii părinţilor acestor victime inocente, ucise de mîna omului, s-a uitat cineva? A fost cineva tras la răspundere? Dar de copiii care s-au spînzurat de dorul părinţilor goniţi, practic, de sistemul nostru „democratic“ să muncească în străinătate, răspunde cineva? Oare cine s-a uita în ochii părinţilor tinerei spulberate de bolidul unei beizadele drogate?
Propunem ca participanţii la mitingul pro-eutanasiere, după ce şi-au expus punctul de vedere, să-şi canalizeze energia şi pentru căutarea responsabililor pentru moartea prematură a atîtor suflete la fel de nevinovate ca Ionuţ. Şi să propună eutanasierea vinovaţilor.

Dar, deh, cine ştie pe cine găsim printre vinovaţi: autorităţi locale, primării, politicieni, parlamentari, personaje care sînt de neatins de 23 de ani, orice „crime“ ar comite, nu numai împotriva copiilor, ci şi împotriva adulţilor, vîrstnicilor şi, în final, împotriva unei întregi naţiuni ajunsă acum în pragul dezmembrării şi deznaţionalizării forţate. Aceştia de ce scapă de „eutanasiere“ (în sens figurat, desigur)? Împotriva lor de ce nu se organizează proteste? Vă spunem noi, de ce. Pentru că i-am cocoţat acolo şi adevăraţii vinovaţi sîntem noi, adică cei care votează aceeaşi gaşcă mafiotă din 1989 încoace.

Eutanasiere plăcută!

Niciun comentariu: