AM DESCOPERIT CINE SI LA COMANDA CUI AU FOST FURATE BANNERELE MELE!
IN CURAND...DACA VOR CONTINUA CU PERSECUTIILE...
Se afișează postările cu eticheta CATDEBOUSAFIIOARE? Nebuni de legat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CATDEBOUSAFIIOARE? Nebuni de legat. Afișați toate postările
vineri, 30 noiembrie 2012
sâmbătă, 4 august 2012
E NASOL SA PIERDETI PRIN FRAUDA, BANDITILOR?!
De 4 ani de cand am deschis acest blog nu postez decat editoriale si pareri personale pe care le consider obiective, nepartinitoare, desi unii sar in sus cand nu le convine ceva, orbiti de propaganda mincinoasa de care sunt intoxicati, fara sa vrea, saracii de ei!
Azi, preiau din "Tricolorul" ce nu am apucat sa scriu, la timp, si sunt de acord cu tot ce se spune aici, pana la ultimul cuvintel!
www.ziartricolorul.ro: Pagina principala » Categoria » Generic
Ziarul Tricolorul: WC-UL DIN FUNDUL CURŢII (CONSTITUŢIONALE)
2012-08-04 » Categorie » Generic
Motto: „Lovitura de stat se repetă: s-a mişcat poporul!“
(„Cele mai frumoase aforisme“)
"Atîta vreme cît ne-au furat pe noi, cei de la PRM, la şase mîini – borfaşii de la PSD + PNL şi cei de la PDL mergeau pe burtă. Mucles. Musca-n pod. Nu transpira nimic. În clipa în care au rămas singuri la masa de joc (prin eliminarea, frauduloasă, a PRM), aceşti interlopi politici şi-au spart capetele! De unde se vede că zicala „Corb la corb nu-şi scoate ochii“ nu e valabilă întotdeauna. În ciuda emfazei cu care junele Crin Antonescu anunţă că „războiul politic s-a terminat“ (pentru starea de moleşeală mincinoasă îi convine lui, normal), e limpede, pentru orice om cu scaun la cap, că acest război a intrat într-o nouă fază, de o violenţă ieşită din comun, fără precedent în toată Istoria modernă a ţării. Dinamita care a aruncat în aer eşafodajul fraudei electorale prelungite, care se perpetuează de 22 de ani (practic, de la alegerile din 1990), este cifra aceasta: 2.000.000. E vorba de cei 2.000.000 de cetăţeni (cu aproximaţie) cu drept de vot, în plus faţă de datele statistice reale. Aşadar, aceşti 2.000.000 de oameni NU există! Decît pe hîrtie. În loc de 16.000.000 de posibili votanţi, s-a operat cu cifra de 18.000.000. De ce? Să nu fi ştiut Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca şi Institutul Naţional de Statistică, datele reale? Exclus. Le-au ştiut foarte bine. Dar n-au avut interes să le facă publice. Acele 2.000.000 de persoane fictive erau massa de manevră a fiecărui Guvern care, cum se ştie, organizează alegerile.
În massa asta imensă, cît populaţia unei ţări, intrau listele suplimentare, autobuzele turismului electoral, voturile multiple, morţii. Cu ajutorul acestor 2.000.000 de fantome se închidea „cheia“ calculatorului de la Biroul Electoral Central. Ultima consacrare a viabilităţii şi consistenţei acestor umbre o dădea Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, mai cu seamă de cînd el e condus de mafiotul incurabil Marcel Opriş. Pe Traian Băsescu l-a luat gura pe dinainte, atunci cînd a spus că STS poate direcţiona 2.000.000 de voturi, printr-o simplă apăsare de tastă, dintr-o parte în alta. La asta se referea. Fiindcă el ştia, foarte bine, cum funcţiona sistemul. Suveica fraudei. Uite că, de data asta, n-a mai funcţionat. Fac apel la o altă zicală, din paremiologia noastră străveche, care e mai valabilă decît cea cu corbul: „Ulciorul nu merge de multe ori la apă“. Din pricina asta a fost convocat, de urgenţă, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în ziua de 19 iulie 2012: pentru a fi dat afară Marcel Opriş! Dar s-a opus Iulian Fota, consilierul lui Traian Băsescu, făcînd imposibilă debarcarea (era nevoie de vot prin consens, adică de unanimitate). Gurile rele spun că şi Ioan Rus s-ar fi opus. Era clar că perechea comic-fantezistă Crin Antonescu – Victor Ponta încerca o ultimă lovitură: să instaleze la conducerea STS un om de încredere. Adică un lacheu de-al lor. Aşa, a rămas un lacheu de-al găştii adverse. Abia de aici încolo se complică lucrurile: dacă baza de date pentru referendum nu a fost bună, aceeaşi remarcă se cuvine şi pentru alegerile locale, desfăşurate cu numai 5 săptămîni înainte. Practic, şi alegerile din 10 iunie, şi referendumul din 29 iulie au utilizat acelaşi sistem de referinţă, aceleaşi liste electorale. Care, însă, aveau să se dovedească FALSE. Neîndoielnic, alegerile locale trebuie anulate şi repetate. Ar fi prea mult să cer anularea şi repetarea tuturor alegerilor din ultimii 22 de ani, care au operat cu aceleaşi diferenţe de cifre, total ilegale. Dar acesta e adevărul. Particip la alegeri din primăvara anului 1992, cînd PRM, nou-înfiinţat, a intrat în bătălia electorală pentru locale. După cîteva luni, am luat parte la alegerile parlamentare. Am avut scoruri neaşteptat de bune la ambele cicluri electorale. Ascensiunea noastră a continuat, fără întrerupere, pînă la alegerile din anul 2000. Atunci, la alegerile parlamentare, PRM a obţinut peste 21% din voturi, iar la alegerile prezidenţiale eu am realizat aproape 29% din voturi, intrînd în finală. Pentru cei cu memoria mai slabă, voi preciza că în acel tur I eu am avut mai multe voturi decît 4 contracandidaţi ai mei la un loc: Mugur Isărescu (prim-ministru în funcţiune, organizator al alegerilor), Petre Roman (fost prim-ministru), Theodor Stolojan (fost prim-ministru), Teodor Meleşcanu (fost ministru de Externe, ofiţer acoperit SIE, actual director al SIE). „Ne-a trecut glonţul pe la ureche!“ - ţipau, isteric, nişte paţachine, gen Doina Cornea. „Am ales răul cel mai mic!“ - îşi justificau mîrşăvia aceiaşi păduchi. „Răul cel mai mic“ fiind un bolşevic. Ei, bine, de atunci a început faza finală a distrugerii României. De sub mantaua stalinistă a lui Iliescu au scos capul cei mai neruşinaţi infractori, care au reapărut şi acum: Viorel Hrebenciuc, Liviu Dragnea, Vasile Dâncu, Marian Oprişan, başca Mafia Arabă, Mafia Evreiască, Mafia Ţigănească. N-au fost furate alegerile din turul II al prezidenţialelor de atunci? Haida-de! E, oare, cineva atît de idiot încît să creadă că un politruk de 70 de ani, care făcuse „şcoală“ la Moscova, a învins un tînăr scriitor creştin, care învăţase la Viena? Au furat nu numai pe rupte, ci şi pe faţă. Iar buletinele ştampilate cu numele meu (şi înlocuite cu cele false, pentru Bătrîna Şandrama Stalinistă) au fost ascunse la... Puşcăria din Codlea (?!). Ştiţi povestea, avea să iasă la iveală după numai cîteva săptămîni, cînd un tînăr deţinut i-a scris mamei sale că el şi „colegii“ săi au fost scoşi în curtea Penitenciarului şi puşi să ardă nişte saci cu hîrtii. Din curiozitate, deţinuţii s-au uitat mai atent: erau cîteva milioane de buletine de vot, perfect valabile, ştampilate pe numele Vadim. Mama tînărului mi-a scris. Eu i-am publicat epistola, în „România Mare“. După cîteva zile, mă pomenesc cu un răspuns (?!) din partea directorului adjunct al Penitenciarului Codlea, Viorel Banceu, care confirma că au fost aduse acolo, în arhivă, buletine de vot de la alegerile locale şi generale, şi au fost păstrate pentru o perioadă de timp. „Buletinele de vot au fost topite de faţă cu cei care au escortat transportul documentelor“, declara acesta. Evident, omul se încurca în minciuni. În ce ţară din lume documentele unui proces electoral sînt depozitate la o închisoare, după care sînt arse de deţinuţi, pe şest, în fundul curţii? Nicăieri! Aveam proba fraudei – una din probe, fireşte, dar de mare importanţă. Am făcut Plîngere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la Strasbourg. De toată corespondenţa s-a ocupat deputatul PRM Sever Meşca. La acea oră, nu ştiam că acesta era locotenent-colonel SIE, strecurat pe lîngă mine. Omul a primit sarcină să mă trădeze, tergiversînd totul, ba chiar ascunzînd unele dovezi şi mesaje ale mele. Au trecut anii. Lumea s-a luat cu alte treburi. Dar atunci s-a rupt şira spinării societăţii româneşti: în decembrie 2000! Aceea a fost cea mai ordinară FRAUDĂ, de la care a început catastrofa României. Toţi şi-au dat mîna pentru a mă împiedica să vin la Putere: şi presă, şi partide, şi aşa-zisa societate civilă. Pînă şi Patriarhul Teoctist a fost convins să mă satanizeze, la televiziune, după ce s-au dus nişte emisari la el, promiţîndu-i cai verzi pe pereţi (miliarde de lei) destinaţi Catedralei pentru Mîntuirea Neamului. L-au minţit pe bătrîn. Au trecut 12 ani de atunci, dar Catedrala tot nu s-a făcut, Teoctist a intrat în pămînt şi Iliescu se apropie de 83 de ani, contemplînd dezastrul pe care l-a început şi l-a alimentat. Despre frauda aia de ce nu vorbeşti nimic, Băsescule? Dar tu, Antonescule? Dar tu, Zegrene? Nu vorbiţi pentru că v-a convenit tuturor. Nici unul dintre voi n-ar fi ajuns ce este acum, dacă nu se perpetua la Putere echipa de gangsteri a lui Ion Iliescu şi dacă România ar fi intrat pe un alt făgaş istoric. Nu s-ar fi ajuns la 150 de miliarde de euro datorie externă. Nu s-ar fi dat, pe daiboji, PETROM, SIDEX, ALRO, ROMPETROL, BCR, alte „bijuterii“ ale coroanei economiei naţionale.
În anul 2004, ca să nu le mai treacă glonţul pe la ureche (ca să nu mai rămînă Domnul Goe repetent şi a doua oară), m-au luat din amonte. Nu cumva să mai intru în turul II, fiindcă Mafia n-ar mai fi avut nici o soluţie, nu mai părea credibilă. Aşa că au furat din turul I, ca să se confrunte în finală doi out-sideri: Adrian Năstase şi Traian Băsescu. Era la mintea cocoşului că electoratul masiv, care votase pentru mine în 2000, nu-şi va schimba opţiunea şi va vota, din nou, pentru acelaşi candidat, pînă cînd se va face dreptate. Dar, nu! N-a fost aşa. Contrar oricărei logici, electoratul meu a votat cu un marinar expert în hoţii: întîi a furat Flota, pe urmă a furat Mesajul meu şi, vorba aia, n-avea să se oprească aici. Înaintea alegerilor din 2004, MOSSAD a trimis pe lîngă mine o echipă de „consultanţi“ din Israel. În paralel, directorul SRI, Radu Timofte, îi promitea şefului MOSSAD că vor rezolva, ei, „Cazul Vadim“, făcîndu-mă să mă compromit şi să-mi pierd electoratul tradiţional. Am ştiut, tot timpul, ce se pune la cale. Bine-bine, atunci de ce nu i-am trimis pe diversioniştii israelieni la plimbare? Foarte simplu: dacă făceam asta, mi s-ar fi reproşat că nu sînt diplomat şi că refuz colaborarea cu cei care pot influenţa rezultatul alegerilor, România fiind o colonie. Aşa că am mers mai departe. Credibilitatea, în faţa românilor mei, nu mi-am pierdut-o. Şi-a pierdut, însă, Radu Timofte viaţa: l-a bătut Dumnezeu, fiindcă prea a fost ticălos. Înainte de alegeri aveam 31%, în sondajele reale. Dar vine escrocul Dick Morris, de peste Ocean, şi anunţă, la fostul sediu ARLUS, că, atenţie, „Vadim Tudor are 13% şi aici trebuie (?!) să rămînă“. Derbedeul le dăduse slugilor mutarea în plic. Atît aveam să primesc, de la cei care nu puteau să lase să le scape din mîini o „vacă de muls“, ca România: 13% şi-un pic. A fost scos, cîştigător, Traian Băsescu, de către ambasadorul CIA (nu SUA) J.D. Crouch. Deşi turul II fusese cîştigat, în condiţiile date, de Adrian Năstase. Dar misiunea acelui Crouch era să facă să triumfe „revoluţiile portocalii“ în Ucraina şi la Bucureşti. A reuşit parţial (color). Ceea ce a urmat, se ştie: frauda abjectă, din 2008, cînd PRM a fost eliminat din Parlament, tot la ordin american. Deranjam teribil. Nu tu Roşia Montană, nu tu Bechtel, nu tu F-16 şi ce s-o mai găsi pe-acolo. Ba chiar făcusem o Lege de re-naţionalizare a PETROM, care trecuse, prin aprobare tacită, de Senat. Păi, unde ne trezeam? În ce colonie din lume mai există vreo urmă de şiră a spinării, de apărare a Interesului Naţional, de Demnitate? Au rămas în Parlament nişte bande, deghizate în „partide politice“. Şi au făcut praf nu numai rahatul. Au făcut praf şi ţara. Frauda sinistră din 2009, cînd Băsescu a fost „reales“, tot prin scamatoria stăpînilor de sclavi yankei, era în logica (strîmbă) a lucrurilor. Acum, s-a ajuns în acest impas. E o răscruce istorică, o bifurcaţie care nu duce la stînga sau la dreapta, ci sub pămînt.
Astăzi, asistăm la prostituarea unei instituţii fundamentale: Curtea Constituţională a României. În mod paradoxal, singurele persoane de ţinută, de acolo, sînt cele două femei: Aspazia Cojocaru (curajoasă) şi Iulia Motoc (frumoasă). La cei 85 de ani ai săi, Ion Predescu ar trebui să se retragă la pensie (nu înainte de a trage o beţie, normal). Axinte Gaspar a fost şi a rămas omul lui Adrian Năstase, aşa că e clar cum a votat. Fostul membru al UDMR, Puskas Valentin Zoltan, s-a temut de răzbunarea „babei asiatice“ Victor Ponta etc. Dar, problema de principiu e alta: NU intră în atribuţiile Curţii Constituţionale să ceară astfel de documente şi să le verifice! Prin Legea de funcţionare, CCR se ocupă de principii, de constituţionalitatea unor acte normative, a unor măsuri. Aşadar, CCR NU e organ de anchetă. Judecătorii de aici aveau datoria să evalueze situaţia în funcţie de „fotografia de moment“ a zilei de 29 iulie. Dar s-au complicat grav. Sau au fost „complicaţi“. De cine? Intuiesc că ei aşteaptă decizia de la Washington, care aşteaptă, la rîndul său, să vadă dacă în România se petrec tulburări sociale sau nu. Abia de acum încolo vor ieşi la iveală adevăruri şocante. E cea mai mare aberaţie pe care o poate trăi o ţară într-o perioadă modernă, aceea de a nu-şi cunoaşte numărul de locuitori. „În orice rău e un bine“ – spune un proverb. E bine, deci, că s-a spart buboiul ăsta. Aşa a lucrat Dumnezeu. Fireşte că referendumul e nul, din toate punctele de vedere, asta nici nu mai trebuie dovedit. Necazul e altul: ţara nu e guvernată, de 22 de ani încoace. Actuala generaţie de figuranţi ilustrează un adevăr trist, la care au ajuns cei din anul 1866: românii nu se pot guverna singuri. Cu o excepţie: noi, cei de la PRM. Numai că noi nu sîntem nişte simpli români, ci nişte ROMÂNI MARI. Iar evoluţia evenimentelor, pe fond de criză, ne va aduce la Putere. Desigur, dacă alegerile din finalul acestui an nu vor fi fraudate, ca toate celelalte de pînă acum. E un joc al nervilor. Eu sînt pregătit. Am rezistat, eroic, pînă acum – voi rezista şi de acum încolo. E în joc destinul României. "
CORNELIU VADIM TUDOR
3 august 2012
Bran
Revista Romania Mare
Tableta de intelepciune
România e singura ţară din lume unde, dacă cei vii boicotează votul, atunci votează morţii - care-i problema?
CORNELIU VADIM TUDOR
Azi, preiau din "Tricolorul" ce nu am apucat sa scriu, la timp, si sunt de acord cu tot ce se spune aici, pana la ultimul cuvintel!
www.ziartricolorul.ro: Pagina principala » Categoria » Generic
Ziarul Tricolorul: WC-UL DIN FUNDUL CURŢII (CONSTITUŢIONALE)
2012-08-04 » Categorie » Generic
Motto: „Lovitura de stat se repetă: s-a mişcat poporul!“
(„Cele mai frumoase aforisme“)
"Atîta vreme cît ne-au furat pe noi, cei de la PRM, la şase mîini – borfaşii de la PSD + PNL şi cei de la PDL mergeau pe burtă. Mucles. Musca-n pod. Nu transpira nimic. În clipa în care au rămas singuri la masa de joc (prin eliminarea, frauduloasă, a PRM), aceşti interlopi politici şi-au spart capetele! De unde se vede că zicala „Corb la corb nu-şi scoate ochii“ nu e valabilă întotdeauna. În ciuda emfazei cu care junele Crin Antonescu anunţă că „războiul politic s-a terminat“ (pentru starea de moleşeală mincinoasă îi convine lui, normal), e limpede, pentru orice om cu scaun la cap, că acest război a intrat într-o nouă fază, de o violenţă ieşită din comun, fără precedent în toată Istoria modernă a ţării. Dinamita care a aruncat în aer eşafodajul fraudei electorale prelungite, care se perpetuează de 22 de ani (practic, de la alegerile din 1990), este cifra aceasta: 2.000.000. E vorba de cei 2.000.000 de cetăţeni (cu aproximaţie) cu drept de vot, în plus faţă de datele statistice reale. Aşadar, aceşti 2.000.000 de oameni NU există! Decît pe hîrtie. În loc de 16.000.000 de posibili votanţi, s-a operat cu cifra de 18.000.000. De ce? Să nu fi ştiut Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca şi Institutul Naţional de Statistică, datele reale? Exclus. Le-au ştiut foarte bine. Dar n-au avut interes să le facă publice. Acele 2.000.000 de persoane fictive erau massa de manevră a fiecărui Guvern care, cum se ştie, organizează alegerile.
În massa asta imensă, cît populaţia unei ţări, intrau listele suplimentare, autobuzele turismului electoral, voturile multiple, morţii. Cu ajutorul acestor 2.000.000 de fantome se închidea „cheia“ calculatorului de la Biroul Electoral Central. Ultima consacrare a viabilităţii şi consistenţei acestor umbre o dădea Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, mai cu seamă de cînd el e condus de mafiotul incurabil Marcel Opriş. Pe Traian Băsescu l-a luat gura pe dinainte, atunci cînd a spus că STS poate direcţiona 2.000.000 de voturi, printr-o simplă apăsare de tastă, dintr-o parte în alta. La asta se referea. Fiindcă el ştia, foarte bine, cum funcţiona sistemul. Suveica fraudei. Uite că, de data asta, n-a mai funcţionat. Fac apel la o altă zicală, din paremiologia noastră străveche, care e mai valabilă decît cea cu corbul: „Ulciorul nu merge de multe ori la apă“. Din pricina asta a fost convocat, de urgenţă, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în ziua de 19 iulie 2012: pentru a fi dat afară Marcel Opriş! Dar s-a opus Iulian Fota, consilierul lui Traian Băsescu, făcînd imposibilă debarcarea (era nevoie de vot prin consens, adică de unanimitate). Gurile rele spun că şi Ioan Rus s-ar fi opus. Era clar că perechea comic-fantezistă Crin Antonescu – Victor Ponta încerca o ultimă lovitură: să instaleze la conducerea STS un om de încredere. Adică un lacheu de-al lor. Aşa, a rămas un lacheu de-al găştii adverse. Abia de aici încolo se complică lucrurile: dacă baza de date pentru referendum nu a fost bună, aceeaşi remarcă se cuvine şi pentru alegerile locale, desfăşurate cu numai 5 săptămîni înainte. Practic, şi alegerile din 10 iunie, şi referendumul din 29 iulie au utilizat acelaşi sistem de referinţă, aceleaşi liste electorale. Care, însă, aveau să se dovedească FALSE. Neîndoielnic, alegerile locale trebuie anulate şi repetate. Ar fi prea mult să cer anularea şi repetarea tuturor alegerilor din ultimii 22 de ani, care au operat cu aceleaşi diferenţe de cifre, total ilegale. Dar acesta e adevărul. Particip la alegeri din primăvara anului 1992, cînd PRM, nou-înfiinţat, a intrat în bătălia electorală pentru locale. După cîteva luni, am luat parte la alegerile parlamentare. Am avut scoruri neaşteptat de bune la ambele cicluri electorale. Ascensiunea noastră a continuat, fără întrerupere, pînă la alegerile din anul 2000. Atunci, la alegerile parlamentare, PRM a obţinut peste 21% din voturi, iar la alegerile prezidenţiale eu am realizat aproape 29% din voturi, intrînd în finală. Pentru cei cu memoria mai slabă, voi preciza că în acel tur I eu am avut mai multe voturi decît 4 contracandidaţi ai mei la un loc: Mugur Isărescu (prim-ministru în funcţiune, organizator al alegerilor), Petre Roman (fost prim-ministru), Theodor Stolojan (fost prim-ministru), Teodor Meleşcanu (fost ministru de Externe, ofiţer acoperit SIE, actual director al SIE). „Ne-a trecut glonţul pe la ureche!“ - ţipau, isteric, nişte paţachine, gen Doina Cornea. „Am ales răul cel mai mic!“ - îşi justificau mîrşăvia aceiaşi păduchi. „Răul cel mai mic“ fiind un bolşevic. Ei, bine, de atunci a început faza finală a distrugerii României. De sub mantaua stalinistă a lui Iliescu au scos capul cei mai neruşinaţi infractori, care au reapărut şi acum: Viorel Hrebenciuc, Liviu Dragnea, Vasile Dâncu, Marian Oprişan, başca Mafia Arabă, Mafia Evreiască, Mafia Ţigănească. N-au fost furate alegerile din turul II al prezidenţialelor de atunci? Haida-de! E, oare, cineva atît de idiot încît să creadă că un politruk de 70 de ani, care făcuse „şcoală“ la Moscova, a învins un tînăr scriitor creştin, care învăţase la Viena? Au furat nu numai pe rupte, ci şi pe faţă. Iar buletinele ştampilate cu numele meu (şi înlocuite cu cele false, pentru Bătrîna Şandrama Stalinistă) au fost ascunse la... Puşcăria din Codlea (?!). Ştiţi povestea, avea să iasă la iveală după numai cîteva săptămîni, cînd un tînăr deţinut i-a scris mamei sale că el şi „colegii“ săi au fost scoşi în curtea Penitenciarului şi puşi să ardă nişte saci cu hîrtii. Din curiozitate, deţinuţii s-au uitat mai atent: erau cîteva milioane de buletine de vot, perfect valabile, ştampilate pe numele Vadim. Mama tînărului mi-a scris. Eu i-am publicat epistola, în „România Mare“. După cîteva zile, mă pomenesc cu un răspuns (?!) din partea directorului adjunct al Penitenciarului Codlea, Viorel Banceu, care confirma că au fost aduse acolo, în arhivă, buletine de vot de la alegerile locale şi generale, şi au fost păstrate pentru o perioadă de timp. „Buletinele de vot au fost topite de faţă cu cei care au escortat transportul documentelor“, declara acesta. Evident, omul se încurca în minciuni. În ce ţară din lume documentele unui proces electoral sînt depozitate la o închisoare, după care sînt arse de deţinuţi, pe şest, în fundul curţii? Nicăieri! Aveam proba fraudei – una din probe, fireşte, dar de mare importanţă. Am făcut Plîngere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la Strasbourg. De toată corespondenţa s-a ocupat deputatul PRM Sever Meşca. La acea oră, nu ştiam că acesta era locotenent-colonel SIE, strecurat pe lîngă mine. Omul a primit sarcină să mă trădeze, tergiversînd totul, ba chiar ascunzînd unele dovezi şi mesaje ale mele. Au trecut anii. Lumea s-a luat cu alte treburi. Dar atunci s-a rupt şira spinării societăţii româneşti: în decembrie 2000! Aceea a fost cea mai ordinară FRAUDĂ, de la care a început catastrofa României. Toţi şi-au dat mîna pentru a mă împiedica să vin la Putere: şi presă, şi partide, şi aşa-zisa societate civilă. Pînă şi Patriarhul Teoctist a fost convins să mă satanizeze, la televiziune, după ce s-au dus nişte emisari la el, promiţîndu-i cai verzi pe pereţi (miliarde de lei) destinaţi Catedralei pentru Mîntuirea Neamului. L-au minţit pe bătrîn. Au trecut 12 ani de atunci, dar Catedrala tot nu s-a făcut, Teoctist a intrat în pămînt şi Iliescu se apropie de 83 de ani, contemplînd dezastrul pe care l-a început şi l-a alimentat. Despre frauda aia de ce nu vorbeşti nimic, Băsescule? Dar tu, Antonescule? Dar tu, Zegrene? Nu vorbiţi pentru că v-a convenit tuturor. Nici unul dintre voi n-ar fi ajuns ce este acum, dacă nu se perpetua la Putere echipa de gangsteri a lui Ion Iliescu şi dacă România ar fi intrat pe un alt făgaş istoric. Nu s-ar fi ajuns la 150 de miliarde de euro datorie externă. Nu s-ar fi dat, pe daiboji, PETROM, SIDEX, ALRO, ROMPETROL, BCR, alte „bijuterii“ ale coroanei economiei naţionale.
În anul 2004, ca să nu le mai treacă glonţul pe la ureche (ca să nu mai rămînă Domnul Goe repetent şi a doua oară), m-au luat din amonte. Nu cumva să mai intru în turul II, fiindcă Mafia n-ar mai fi avut nici o soluţie, nu mai părea credibilă. Aşa că au furat din turul I, ca să se confrunte în finală doi out-sideri: Adrian Năstase şi Traian Băsescu. Era la mintea cocoşului că electoratul masiv, care votase pentru mine în 2000, nu-şi va schimba opţiunea şi va vota, din nou, pentru acelaşi candidat, pînă cînd se va face dreptate. Dar, nu! N-a fost aşa. Contrar oricărei logici, electoratul meu a votat cu un marinar expert în hoţii: întîi a furat Flota, pe urmă a furat Mesajul meu şi, vorba aia, n-avea să se oprească aici. Înaintea alegerilor din 2004, MOSSAD a trimis pe lîngă mine o echipă de „consultanţi“ din Israel. În paralel, directorul SRI, Radu Timofte, îi promitea şefului MOSSAD că vor rezolva, ei, „Cazul Vadim“, făcîndu-mă să mă compromit şi să-mi pierd electoratul tradiţional. Am ştiut, tot timpul, ce se pune la cale. Bine-bine, atunci de ce nu i-am trimis pe diversioniştii israelieni la plimbare? Foarte simplu: dacă făceam asta, mi s-ar fi reproşat că nu sînt diplomat şi că refuz colaborarea cu cei care pot influenţa rezultatul alegerilor, România fiind o colonie. Aşa că am mers mai departe. Credibilitatea, în faţa românilor mei, nu mi-am pierdut-o. Şi-a pierdut, însă, Radu Timofte viaţa: l-a bătut Dumnezeu, fiindcă prea a fost ticălos. Înainte de alegeri aveam 31%, în sondajele reale. Dar vine escrocul Dick Morris, de peste Ocean, şi anunţă, la fostul sediu ARLUS, că, atenţie, „Vadim Tudor are 13% şi aici trebuie (?!) să rămînă“. Derbedeul le dăduse slugilor mutarea în plic. Atît aveam să primesc, de la cei care nu puteau să lase să le scape din mîini o „vacă de muls“, ca România: 13% şi-un pic. A fost scos, cîştigător, Traian Băsescu, de către ambasadorul CIA (nu SUA) J.D. Crouch. Deşi turul II fusese cîştigat, în condiţiile date, de Adrian Năstase. Dar misiunea acelui Crouch era să facă să triumfe „revoluţiile portocalii“ în Ucraina şi la Bucureşti. A reuşit parţial (color). Ceea ce a urmat, se ştie: frauda abjectă, din 2008, cînd PRM a fost eliminat din Parlament, tot la ordin american. Deranjam teribil. Nu tu Roşia Montană, nu tu Bechtel, nu tu F-16 şi ce s-o mai găsi pe-acolo. Ba chiar făcusem o Lege de re-naţionalizare a PETROM, care trecuse, prin aprobare tacită, de Senat. Păi, unde ne trezeam? În ce colonie din lume mai există vreo urmă de şiră a spinării, de apărare a Interesului Naţional, de Demnitate? Au rămas în Parlament nişte bande, deghizate în „partide politice“. Şi au făcut praf nu numai rahatul. Au făcut praf şi ţara. Frauda sinistră din 2009, cînd Băsescu a fost „reales“, tot prin scamatoria stăpînilor de sclavi yankei, era în logica (strîmbă) a lucrurilor. Acum, s-a ajuns în acest impas. E o răscruce istorică, o bifurcaţie care nu duce la stînga sau la dreapta, ci sub pămînt.
Astăzi, asistăm la prostituarea unei instituţii fundamentale: Curtea Constituţională a României. În mod paradoxal, singurele persoane de ţinută, de acolo, sînt cele două femei: Aspazia Cojocaru (curajoasă) şi Iulia Motoc (frumoasă). La cei 85 de ani ai săi, Ion Predescu ar trebui să se retragă la pensie (nu înainte de a trage o beţie, normal). Axinte Gaspar a fost şi a rămas omul lui Adrian Năstase, aşa că e clar cum a votat. Fostul membru al UDMR, Puskas Valentin Zoltan, s-a temut de răzbunarea „babei asiatice“ Victor Ponta etc. Dar, problema de principiu e alta: NU intră în atribuţiile Curţii Constituţionale să ceară astfel de documente şi să le verifice! Prin Legea de funcţionare, CCR se ocupă de principii, de constituţionalitatea unor acte normative, a unor măsuri. Aşadar, CCR NU e organ de anchetă. Judecătorii de aici aveau datoria să evalueze situaţia în funcţie de „fotografia de moment“ a zilei de 29 iulie. Dar s-au complicat grav. Sau au fost „complicaţi“. De cine? Intuiesc că ei aşteaptă decizia de la Washington, care aşteaptă, la rîndul său, să vadă dacă în România se petrec tulburări sociale sau nu. Abia de acum încolo vor ieşi la iveală adevăruri şocante. E cea mai mare aberaţie pe care o poate trăi o ţară într-o perioadă modernă, aceea de a nu-şi cunoaşte numărul de locuitori. „În orice rău e un bine“ – spune un proverb. E bine, deci, că s-a spart buboiul ăsta. Aşa a lucrat Dumnezeu. Fireşte că referendumul e nul, din toate punctele de vedere, asta nici nu mai trebuie dovedit. Necazul e altul: ţara nu e guvernată, de 22 de ani încoace. Actuala generaţie de figuranţi ilustrează un adevăr trist, la care au ajuns cei din anul 1866: românii nu se pot guverna singuri. Cu o excepţie: noi, cei de la PRM. Numai că noi nu sîntem nişte simpli români, ci nişte ROMÂNI MARI. Iar evoluţia evenimentelor, pe fond de criză, ne va aduce la Putere. Desigur, dacă alegerile din finalul acestui an nu vor fi fraudate, ca toate celelalte de pînă acum. E un joc al nervilor. Eu sînt pregătit. Am rezistat, eroic, pînă acum – voi rezista şi de acum încolo. E în joc destinul României. "
CORNELIU VADIM TUDOR
3 august 2012
Bran
Revista Romania Mare
Tableta de intelepciune
România e singura ţară din lume unde, dacă cei vii boicotează votul, atunci votează morţii - care-i problema?
CORNELIU VADIM TUDOR
sâmbătă, 28 iulie 2012
CU CE SE IMBATA LIDERII USL
www.ziartricolorul.ro: Pagina principala
CU CE SE IMBATĂ LIDERII USL ?
2012-07-28 » Categorie » Editorial de RUXANDRA LUNGU
"În 2007 şi 2009, lideri marcanţi ai PSD îndemnau populaţia să nu se prezinte la referendumurile iniţiate de Traian Băsescu, sub diferite argumente. Astăzi, cînd PDL plăteşte cu aceeaşi monedă, conducerea USL sare ca arsă, împrăştiind în stînga şi în dreapta tot soiul de acuzaţii. De asemenea, ambele părţi implicate în acest proces se acuză reciproc de tentative evidente de fraudare a votului.
Vă daţi seama că noi, cei de la PRM, nu putem decît să zîmbim maliţios şi să aşteptăm să vedem care „maşinărie” de furat alegerile va funcţiona mai bine de astă dată. Ceea ce ne deranjează, însă, sînt suficienţa şi aroganţa liderilor USL, care se împăunează cu sondajele mincinoase ale trustului care îi susţine. PRM este cotat cu 1% şi alte partide care, nici nu mai sînt nominalizate, ar strînge, şi ele, vreo 5% din preferinţele electoratului. Deşi respingem cu fermitate un astfel de sondaj, printr-un exerciţiu de imaginaţie i-am putea întreba pe Victor Ponta şi Crin Antonescu dacă 6% dintre alegători reprezintă chiar o cantitate neglijabilă, mai ales în condiţiile în care fiecare vot contează pentru validarea referendumului. Pentru că lupta s-a mutat deja în alt plan: vor putea fi convinşi românii să iasă la vot? Un liberal afirma că neprezentarea la vot nu înseamnă că alegătorii sînt de acord cu menţinerea în funcţie a lui Traian Băsescu. Dar nici nu înseamnă că acţiunile USL au convins populaţia. În opinia noastră, neprezentarea la referendum ar fi motivată de faptul că populaţia s-a săturat de actuala clasă politică şi ar vrea să-i vadă plecaţi, de fapt, pe toţi. Propaganda mincinoasă, cum că toţi politicienii sînt la fel (atacînd direct partidele care nu au fost la Putere în ultimii 22 de ani), iată că se întoarce împotriva celor care au iniţiat-o, otrăvind, constant, sufletele românilor.
Dar să vedem cu ce altceva se îmbată USL, deja sigur de victorie. Cu rezultatul de la alegerile locale, şi ele fraudate la greu, în detrimentul partidelor extraparlamentare. Nici un studiu nu pare să ia în seamă că există un specific care diferenţiază mentalitatea alegătorilor atunci cînd îşi aleg primarul, faţă de momentul în care decid ce partide vor intra în Parlament. Nu există nici o garanţie că scorul de la locale se va repeta la alegerile generale. Traian Băsescu joacă tare, mizînd pe devalorizarea leului în faţa monedei euro, iar guvernatorul Băncii Naţionale îl sprijină, oarecum, din umbră. Pînă acum a ţinut euro în frîu şi, în ultima lună, brusc, nu mai poate. Bineînţeles că pentru prostime se pot găsi şi explicaţii, de genul că instabilitatea politică a dus la această situaţie şi, după 29 iulie, lucrurile se vor îmbunătăţi, dacă Traian Băsescu va fi suspendat. Creadă cine-o vrea! Deocamdată, milioane de români cu rate la bănci înjură pe la colţuri deprecierea leului şi dau vina pe cine oare? Reducerea TVA, măririle de pensii şi salarii vor fi egale cu zero, sau mai rău, în contextul creşterii necontrolate a preţurilor cauzate şi de raportul leu-euro. O altă şmecherie menită să-i prostească pe mulţi creduli din rîndul USL este trîmbiţarea nivelului ratingurilor realizate la un post de televiziune declarat anti-Băsescu. Felicitări realizatorilor care reuşesc aceste performanţe, vînate de agenţiile de publicitate. Numai că telespectatorii acelor emisiuni sînt de ordinul sutelor de mii, oricum insuficienţi pentru a fi transformaţi în votanţi siguri pentru validarea referendumului sau demiterea preşedintelui.
Se ştie că PRM a privit mereu lucrurile cu obiectivitate, fără să ţină partea nimănui, decît atunci cînd considera că aşa este corect. Probabil de aceea şi-a atras antipatia actualei Mafii transpartinice. Pe undeva, şi USL a avut dreptate. Pentru alegerea preşedintelui sînt luaţi în calcul alegătorii prezenţi la urne, în schimb pentru demitere trebuie să se prezinte la scrutin peste jumătate dintre cei înscrişi pe listele de vot. Aici este ceva în neregulă şi problema trebuie rezolvată în spiritul Statului de Drept, indiferent dacă în fruntea lui se află un preşedinte-jucător, băutor sau hăhăitor. Orice se va întîmpla duminică, de un lucru sîntem siguri: vom cădea din lac în puţ, fapt ce s-a transformat într-un adevărat sport naţional, la care noi, românii, sîntem campioni absoluţi... "
CU CE SE IMBATĂ LIDERII USL ?
2012-07-28 » Categorie » Editorial de RUXANDRA LUNGU
"În 2007 şi 2009, lideri marcanţi ai PSD îndemnau populaţia să nu se prezinte la referendumurile iniţiate de Traian Băsescu, sub diferite argumente. Astăzi, cînd PDL plăteşte cu aceeaşi monedă, conducerea USL sare ca arsă, împrăştiind în stînga şi în dreapta tot soiul de acuzaţii. De asemenea, ambele părţi implicate în acest proces se acuză reciproc de tentative evidente de fraudare a votului.
Vă daţi seama că noi, cei de la PRM, nu putem decît să zîmbim maliţios şi să aşteptăm să vedem care „maşinărie” de furat alegerile va funcţiona mai bine de astă dată. Ceea ce ne deranjează, însă, sînt suficienţa şi aroganţa liderilor USL, care se împăunează cu sondajele mincinoase ale trustului care îi susţine. PRM este cotat cu 1% şi alte partide care, nici nu mai sînt nominalizate, ar strînge, şi ele, vreo 5% din preferinţele electoratului. Deşi respingem cu fermitate un astfel de sondaj, printr-un exerciţiu de imaginaţie i-am putea întreba pe Victor Ponta şi Crin Antonescu dacă 6% dintre alegători reprezintă chiar o cantitate neglijabilă, mai ales în condiţiile în care fiecare vot contează pentru validarea referendumului. Pentru că lupta s-a mutat deja în alt plan: vor putea fi convinşi românii să iasă la vot? Un liberal afirma că neprezentarea la vot nu înseamnă că alegătorii sînt de acord cu menţinerea în funcţie a lui Traian Băsescu. Dar nici nu înseamnă că acţiunile USL au convins populaţia. În opinia noastră, neprezentarea la referendum ar fi motivată de faptul că populaţia s-a săturat de actuala clasă politică şi ar vrea să-i vadă plecaţi, de fapt, pe toţi. Propaganda mincinoasă, cum că toţi politicienii sînt la fel (atacînd direct partidele care nu au fost la Putere în ultimii 22 de ani), iată că se întoarce împotriva celor care au iniţiat-o, otrăvind, constant, sufletele românilor.
Dar să vedem cu ce altceva se îmbată USL, deja sigur de victorie. Cu rezultatul de la alegerile locale, şi ele fraudate la greu, în detrimentul partidelor extraparlamentare. Nici un studiu nu pare să ia în seamă că există un specific care diferenţiază mentalitatea alegătorilor atunci cînd îşi aleg primarul, faţă de momentul în care decid ce partide vor intra în Parlament. Nu există nici o garanţie că scorul de la locale se va repeta la alegerile generale. Traian Băsescu joacă tare, mizînd pe devalorizarea leului în faţa monedei euro, iar guvernatorul Băncii Naţionale îl sprijină, oarecum, din umbră. Pînă acum a ţinut euro în frîu şi, în ultima lună, brusc, nu mai poate. Bineînţeles că pentru prostime se pot găsi şi explicaţii, de genul că instabilitatea politică a dus la această situaţie şi, după 29 iulie, lucrurile se vor îmbunătăţi, dacă Traian Băsescu va fi suspendat. Creadă cine-o vrea! Deocamdată, milioane de români cu rate la bănci înjură pe la colţuri deprecierea leului şi dau vina pe cine oare? Reducerea TVA, măririle de pensii şi salarii vor fi egale cu zero, sau mai rău, în contextul creşterii necontrolate a preţurilor cauzate şi de raportul leu-euro. O altă şmecherie menită să-i prostească pe mulţi creduli din rîndul USL este trîmbiţarea nivelului ratingurilor realizate la un post de televiziune declarat anti-Băsescu. Felicitări realizatorilor care reuşesc aceste performanţe, vînate de agenţiile de publicitate. Numai că telespectatorii acelor emisiuni sînt de ordinul sutelor de mii, oricum insuficienţi pentru a fi transformaţi în votanţi siguri pentru validarea referendumului sau demiterea preşedintelui.
Se ştie că PRM a privit mereu lucrurile cu obiectivitate, fără să ţină partea nimănui, decît atunci cînd considera că aşa este corect. Probabil de aceea şi-a atras antipatia actualei Mafii transpartinice. Pe undeva, şi USL a avut dreptate. Pentru alegerea preşedintelui sînt luaţi în calcul alegătorii prezenţi la urne, în schimb pentru demitere trebuie să se prezinte la scrutin peste jumătate dintre cei înscrişi pe listele de vot. Aici este ceva în neregulă şi problema trebuie rezolvată în spiritul Statului de Drept, indiferent dacă în fruntea lui se află un preşedinte-jucător, băutor sau hăhăitor. Orice se va întîmpla duminică, de un lucru sîntem siguri: vom cădea din lac în puţ, fapt ce s-a transformat într-un adevărat sport naţional, la care noi, românii, sîntem campioni absoluţi... "
sâmbătă, 23 iunie 2012
NASTASE IN SPITAL. PONTA CONTINUA JAFUL NATIONAL IN SPIRITUL MENTORULUI SAU!
Am vrut sa-mi adun gandurile inainte de a comenta "sinuciderea" lui Adrian Nastase. Ca niciodata, am avut timp si rabdare sa ascult toate scenariile posibile si imposibile. Sunt convinsa ca si voi aveti parerea deja formata, fie intr-un sens, fie intr-altul, aveti dreptul la opinie.
3 chestiuni mi-au atras si mie atentia in aceasta mare nebunie de vesti contradictorii:
a) Pe un post de televiziune s-a afirmat ca Salvarea TREBUIA sa intre cu totul in garajul familiei. Nimeni nu s-a gandit ca nu se va putea, din cauza inaltimii, iar PRESA va filma si fotografia tot ce nu era menit sa fie facut public. Inclusiv celebrul fular de 300 de euro. Imbecilii vor spune, bine d-le, un fost prim-ministru nu are voie sa aiba un fular de firma? Raspuns: poate, dar nu in tara in care costa cat salariul unui om obisnuit pe o luna (in cazuri mai fericite) si nici in contextul in care esti dus cu targa la spital in urma unei condamnari pentru coruptie. Pute, intelegeti? Exista fulare de firma care nu pot fi identificate asa usor, par banale, la prima vedere, asa cum pareau banale, la inceput, camasile cadrilate, "muncitoresti" ale lui Traian Basescu, dar la fel de costisitoare! Veti spune ca pe asta l-a apucat, in graba, din cuier...in miezul verii... Hai sa fim seriosi. Oamenii astia traiesc in alte sfere care nu au nici o legatura cu omul de rand! Care voteaza, in continuare, cu ochii inchisi.
b) Andrei Nastase are nervi de otel. Cand se presupune ca tac-tu e pe moarte mai ai putere sa te urci la volan si sa te concentrezi la condus masina? Se pare ca da!
c) Adrian Nastase a fost operat abia dimineata, tarziu. Dupa care ni se spune ca glontul a trecut la 2 mm de carotida. Mai, dle doctor Beuran, ai avut ruleta cu tine in operatie? Si apoi, de ce te-am crede pe cuvant? Si, daca este asa, cum v-ati permis sa tineti un om, ore bune, neoperat, cu o rana aflata la 2 mm de carotida si care, la orice miscare, cat de mica, putea sa se mareasca? Pe cine pacaliti voi?
Prin aceasta postare doresc doar sa-mi exprim niste nedumeriri legitime.
Nimeni si nimic nu ma va abate de la convingerea ca acest fost premier se numara printre cei mai mari banditi devalizatori ai economiei nationale. Indiferent cat de inteligent este (sau cu atat mai rau). Indiferent cate doctorate si lucrari publicate are (sau cu atat mai rau). Indiferent de ce simte familia sa la ora actuala. Indiferent de isteria cucoanelor pesediste dichisite foc, in ciuda varstei, venite sa-l felicite la poarta din Zambaccian. Indiferent daca in spatele sentintei este o rafuiala politica. Indiferent daca este viu sau mort.
3 chestiuni mi-au atras si mie atentia in aceasta mare nebunie de vesti contradictorii:
a) Pe un post de televiziune s-a afirmat ca Salvarea TREBUIA sa intre cu totul in garajul familiei. Nimeni nu s-a gandit ca nu se va putea, din cauza inaltimii, iar PRESA va filma si fotografia tot ce nu era menit sa fie facut public. Inclusiv celebrul fular de 300 de euro. Imbecilii vor spune, bine d-le, un fost prim-ministru nu are voie sa aiba un fular de firma? Raspuns: poate, dar nu in tara in care costa cat salariul unui om obisnuit pe o luna (in cazuri mai fericite) si nici in contextul in care esti dus cu targa la spital in urma unei condamnari pentru coruptie. Pute, intelegeti? Exista fulare de firma care nu pot fi identificate asa usor, par banale, la prima vedere, asa cum pareau banale, la inceput, camasile cadrilate, "muncitoresti" ale lui Traian Basescu, dar la fel de costisitoare! Veti spune ca pe asta l-a apucat, in graba, din cuier...in miezul verii... Hai sa fim seriosi. Oamenii astia traiesc in alte sfere care nu au nici o legatura cu omul de rand! Care voteaza, in continuare, cu ochii inchisi.
b) Andrei Nastase are nervi de otel. Cand se presupune ca tac-tu e pe moarte mai ai putere sa te urci la volan si sa te concentrezi la condus masina? Se pare ca da!
c) Adrian Nastase a fost operat abia dimineata, tarziu. Dupa care ni se spune ca glontul a trecut la 2 mm de carotida. Mai, dle doctor Beuran, ai avut ruleta cu tine in operatie? Si apoi, de ce te-am crede pe cuvant? Si, daca este asa, cum v-ati permis sa tineti un om, ore bune, neoperat, cu o rana aflata la 2 mm de carotida si care, la orice miscare, cat de mica, putea sa se mareasca? Pe cine pacaliti voi?
Prin aceasta postare doresc doar sa-mi exprim niste nedumeriri legitime.
Nimeni si nimic nu ma va abate de la convingerea ca acest fost premier se numara printre cei mai mari banditi devalizatori ai economiei nationale. Indiferent cat de inteligent este (sau cu atat mai rau). Indiferent cate doctorate si lucrari publicate are (sau cu atat mai rau). Indiferent de ce simte familia sa la ora actuala. Indiferent de isteria cucoanelor pesediste dichisite foc, in ciuda varstei, venite sa-l felicite la poarta din Zambaccian. Indiferent daca in spatele sentintei este o rafuiala politica. Indiferent daca este viu sau mort.
vineri, 25 mai 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
