Dragilor, la sedinta Biroului Permanent al PRM de sambata 28 iunie 2014 am gasit firesc sa ma retrag din functia de Presedinta a Organizatiei de Femei Romania Mare. Corneliu Vadim Tudor stia mai demult ce probleme am in familie (de sanatate si de ordin administrativ si, mai ales de lipsa de timp) si, delicat, mi-a ridicat mingea la fileu, cum s-ar spune, si m-a intrebat daca vreau si daca pot sa continui in aceasta functie. Raspunsul meu a fost ca nu mai pot continua, mai ales ca acum urmeaza o perioada organizatorica foarte solicitanta pentru un membru de partid serios, inclusiv organizarea Conferintei Nationale a Organizatiei de Femei PRM, premergatoare Congresului. Unii poate s-au bucurat, altii poate s-au intristat. Pentru toti am un singur mesaj: a fost optiunea mea! Nu am facut-o mai devreme pentru ca am crezut ca voi reveni la vechile mele prioritati. Numai ca acestea s-au schimbat, nu din vina mea, ci a destinului. Mi-au lipsit zilele in care scriam editorialele in "Tricolorul". Dar nu am mai avut timp si nici dispozitie sa predic pentru orbi si surzi. Poate, intr-o z,i voi reveni.
Pentru cunoscatori, e bine sa le amintesc ca am preluat aceasta organizatie de la zero, de cateva ori, dupa ce a fost dezmembrata cu buna stiinta de niste personaje pe care nu merita sa le amintesc. Gata! Nu s-a mai putut! Vadim a avut rabdare cu mine, nesperat de mult. Dar timpul....nu are rabdare si trebuie sa-mi canalizez toata energia catre familie si profesie. Asta e...ne-a (mi-a) trebuit capitalism si pluripartidism. Dar, acesta este alt subiect.
Multumesc tuturor colaboratorilor mei de buna-credinta, chiar daca unii au parasit PRM.
luni, 30 iunie 2014
luni, 26 mai 2014
Ieri am trimis in PE 32 de fripturisti care nu vor face nimic pentru Romania
Cum spunea o "prietena" de a mea care s-a injurat cu Vadim intr-un hal fara de hal, dupa care s-au impacat gen "pupat" Piata Independentei, dragilor, "am inviat", inclusiv pe Facebook. Dar nu pentru multa vreme. Pentru ce de un an si ceva a trebuit sa ma ocup de familie si profesie, iar prioritatile mele de viata s-au schimbat radical. Imbatranesc, cum s-ar spune, iar prietenul "prietenei" mele zice ca "urat", el fiind oricum urat pe bune, tanar fiind si mitocan, dupa cum s-a vazut. Asa ca, in urma scorului PRM nu am de gand sa las lucrurile necomentate. La rece.
Deocamdata atat: scindarea PRM nu a facut bine partidului si posibil sa fi trecut pragul daca nu se "impartea" in 2. Iluzia ca x judete sunt ale lui Funar si Y judete ale lui Vadim este o prostie pentru fanaticii care nu pot gandi obiectiv,din diverse motive. Adevarul este ca aproape TOATE judetele sunt divizate, indiferent ce spun fanaticii de ambele parti.TOATE FILIALELE AU SIMPATIZANTI si de o parte si de alta. S-a vazut la vot, cu toate furaciunile de rigoare. Intrebarea este ce au gandit candidatii nostri, stiind (sau poate nestiind) situatia din teritoriu? Pe ce informatii s-au bazat cand au pus bani si timp la bataie? Eu nu am candidat (pentru nici un partid)pentru ca nu mai am nici timp, nici bani pentru asa ceva dupa 2 campanii extrem de costisitoare si obositoare la localele si generalele din 2012. Si, pentru ca stiam ca PRM nu mai este dorit in PE, fiindca, neafiliat la o "famiglie" europeana, le strica socotelile.Ati vazut ce batalie dura s-a dus intre "stanga" si "dreapta"!
Nu am asistat la ascensiunea PRM, am vechime in partid de "numai" 11 ani, dar am asistat la declinul sau nemeritat si promit ca voi spune tot ce stiu despre asta. Nu azi, nu maine, pentru ca am si alta treaba. Dar electoratul nostru, simpatizantii nostri, precum si adversarii nostri trebuie sa-mi cunoasca parerea ca sa nu mai vorbeasca aiureli legate de persoana mea.
Promit ca revin cu o analiza privitoare la vot, in general.
Oricum, domnilor de la PNL, PDL, PMP, e nasol sa fii furat ca in codru, NU???? Simtiti cum este, asa cum noi ne-am simtit de atata vreme incepand cu 2004, lasand la o parte conflictele interne din PRM.Care, normal, nu ne-au facut deloc bine.
Felicitari electoratului UDMR care si-a miscat posteriorul la vot.Dar chiar 6,47%?
Deocamdata atat: scindarea PRM nu a facut bine partidului si posibil sa fi trecut pragul daca nu se "impartea" in 2. Iluzia ca x judete sunt ale lui Funar si Y judete ale lui Vadim este o prostie pentru fanaticii care nu pot gandi obiectiv,din diverse motive. Adevarul este ca aproape TOATE judetele sunt divizate, indiferent ce spun fanaticii de ambele parti.TOATE FILIALELE AU SIMPATIZANTI si de o parte si de alta. S-a vazut la vot, cu toate furaciunile de rigoare. Intrebarea este ce au gandit candidatii nostri, stiind (sau poate nestiind) situatia din teritoriu? Pe ce informatii s-au bazat cand au pus bani si timp la bataie? Eu nu am candidat (pentru nici un partid)pentru ca nu mai am nici timp, nici bani pentru asa ceva dupa 2 campanii extrem de costisitoare si obositoare la localele si generalele din 2012. Si, pentru ca stiam ca PRM nu mai este dorit in PE, fiindca, neafiliat la o "famiglie" europeana, le strica socotelile.Ati vazut ce batalie dura s-a dus intre "stanga" si "dreapta"!
Nu am asistat la ascensiunea PRM, am vechime in partid de "numai" 11 ani, dar am asistat la declinul sau nemeritat si promit ca voi spune tot ce stiu despre asta. Nu azi, nu maine, pentru ca am si alta treaba. Dar electoratul nostru, simpatizantii nostri, precum si adversarii nostri trebuie sa-mi cunoasca parerea ca sa nu mai vorbeasca aiureli legate de persoana mea.
Promit ca revin cu o analiza privitoare la vot, in general.
Oricum, domnilor de la PNL, PDL, PMP, e nasol sa fii furat ca in codru, NU???? Simtiti cum este, asa cum noi ne-am simtit de atata vreme incepand cu 2004, lasand la o parte conflictele interne din PRM.Care, normal, nu ne-au facut deloc bine.
Felicitari electoratului UDMR care si-a miscat posteriorul la vot.Dar chiar 6,47%?
luni, 4 noiembrie 2013
sâmbătă, 28 septembrie 2013
EUTANASIEREA CAINILOR FARA STAPAN A DIVIZAT ROMANIA!
EUTANASIEREA CAINILOR FARA STAPAN A DIVIZAT ROMANIA!
editorial din ziarul Tricolorul,vineri, 27 septembrie 2013,
de Ruxandra Lungu
După ce am ascultat sute de dezbateri şi de păreri ale multor neaveniţi, pe zeci de posturi, după ce am citit zeci de articole scrise de toţi cei care nu aveau altceva mai bun de făcut, am procedat, şi noi, ca orice om normal la cap. Am pus mîna pe carte ca să pricepem, mai exact, ce este eutanasia. Iată ce am aflat, pentru cei dornici să înceapă măcelul cîinilor fără stăpîn: „EUTANASÍE (s.f.) 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea. Din fr. euthanasie“. Reţinem: „moarte nedureroasă“, „boală incurabilă“. Fără legătură cu legea, greşit botezată, ca fiind a „eutanasierii cîinilor comunitari“, avînd în vedere că, încă dinainte de promulgarea legii, aceste animale nevinovate au început să fie adunate de pe străzi şi omorîte prin metode brutale, de o cruzime inimaginabilă, care ne aduce aminte de Auschwitz. Şi, că tot veni vorba, nu putem uita imaginile şocante ale celor doi căluţi loviţi cu biciul, în mod crud şi repetat, de două (nu le putem spune „animale“, pentru a nu jigni regnul animal) bestii umane, cărora le-am fi aplicat, şi noi, cîteva lovituri de bici, ca în Evul Mediu întunecat. Ce amendă, ce Dosar Penal, ce puşcărie, eventual cu suspendare? Dacă pentru cazul, încă neelucidat, al lui Ionuţ Anghel s-a cerut „dinte pentru dinte“, haideţi să aplicăm metoda şi invers.
Acum, după ce legea s-a promulgat, depinde de primari cum o vor pune în aplicare. Unii dintre ei, speriaţi că îşi vor pierde mandatele, declară că vor pune osul la treabă şi vor construi adăposturi, vor aplica metoda sterilizării şi nu vor lăsa cîinii pe stradă. Unde, aşa cum spun ONG-urile, nimeni nu îi vrea hoinărind flămînzi, bolnavi şi hăituiţi, cu bîte, pietre şi răngi, de specimene de teapa celor care au pus doi căluţi la pămînt cu biciul pentru că nu puteau urni din loc o căruţă cu oiştea strîmbă. Cît despre iubitorii de animale, scandalizaţi de legea votată în Parlament, trecută de CCR şi promulgată de preşedintele României, le amintim că „vinovaţii“ sînt aleşii dumnealor, şi degeaba mai protestează acum, cînd faptul e consumat. Degeaba îşi exprimă dezaprobarea la anumite intervale de timp, dacă nu o fac, prin vot, atunci cînd trebuie. Cîţi dintre cei care se declară „iubitori de animale“ s-au prezentat la vot? Cîţi dintre aceştia au votat partide (printre care Partidul România Mare) care s-au declarat împotriva eutanasierii (adică a măcelăririi) cîinilor fără stăpîn? Cîţi şi-au convins neamurile şi prietenii să voteze cu partide (tot la PRM ne referim) care au prezentat soluţii viabile şi ieftine pentru gestionarea acestei probleme? S-a dovedit că protestul cîtorva ONG-uri nu a clintit decizia „aleşilor“. Mîine-poimîine, ne vom trezi că Parlamentul va cere „eutanasierea“ persoanelor cu dizabilităţi. Nu vă miraţi, s-a întîmplat în Europa, acum cîţiva zeci de ani. Dar ce s-ar putea întîmpla în acest caz? Probabil că vor ieşi în stradă doar rudele apropiate ale celor vizaţi şi o astfel de lege va trece prin cele două Camere ca prin brînză. Dar, ce vorbim noi aici? În România, mii de oameni sînt „eutanasiaţi“, zilnic, din cauza lipsei medicamentelor, din lipsa unor tratamente mai speciale, din lipsa organelor pentru transplant (doar dacă nu eşti „vedetă“), din lipsa unei alimentaţii sănătoase, din cauza apelor contaminate şi poluate cu diverşi agenţi patogeni. E adevărat, cu cianură nu s-a încercat, dar urmează… Roşia Montană.
editorial din ziarul Tricolorul,vineri, 27 septembrie 2013,
de Ruxandra Lungu
După ce am ascultat sute de dezbateri şi de păreri ale multor neaveniţi, pe zeci de posturi, după ce am citit zeci de articole scrise de toţi cei care nu aveau altceva mai bun de făcut, am procedat, şi noi, ca orice om normal la cap. Am pus mîna pe carte ca să pricepem, mai exact, ce este eutanasia. Iată ce am aflat, pentru cei dornici să înceapă măcelul cîinilor fără stăpîn: „EUTANASÍE (s.f.) 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea. Din fr. euthanasie“. Reţinem: „moarte nedureroasă“, „boală incurabilă“. Fără legătură cu legea, greşit botezată, ca fiind a „eutanasierii cîinilor comunitari“, avînd în vedere că, încă dinainte de promulgarea legii, aceste animale nevinovate au început să fie adunate de pe străzi şi omorîte prin metode brutale, de o cruzime inimaginabilă, care ne aduce aminte de Auschwitz. Şi, că tot veni vorba, nu putem uita imaginile şocante ale celor doi căluţi loviţi cu biciul, în mod crud şi repetat, de două (nu le putem spune „animale“, pentru a nu jigni regnul animal) bestii umane, cărora le-am fi aplicat, şi noi, cîteva lovituri de bici, ca în Evul Mediu întunecat. Ce amendă, ce Dosar Penal, ce puşcărie, eventual cu suspendare? Dacă pentru cazul, încă neelucidat, al lui Ionuţ Anghel s-a cerut „dinte pentru dinte“, haideţi să aplicăm metoda şi invers.
Acum, după ce legea s-a promulgat, depinde de primari cum o vor pune în aplicare. Unii dintre ei, speriaţi că îşi vor pierde mandatele, declară că vor pune osul la treabă şi vor construi adăposturi, vor aplica metoda sterilizării şi nu vor lăsa cîinii pe stradă. Unde, aşa cum spun ONG-urile, nimeni nu îi vrea hoinărind flămînzi, bolnavi şi hăituiţi, cu bîte, pietre şi răngi, de specimene de teapa celor care au pus doi căluţi la pămînt cu biciul pentru că nu puteau urni din loc o căruţă cu oiştea strîmbă. Cît despre iubitorii de animale, scandalizaţi de legea votată în Parlament, trecută de CCR şi promulgată de preşedintele României, le amintim că „vinovaţii“ sînt aleşii dumnealor, şi degeaba mai protestează acum, cînd faptul e consumat. Degeaba îşi exprimă dezaprobarea la anumite intervale de timp, dacă nu o fac, prin vot, atunci cînd trebuie. Cîţi dintre cei care se declară „iubitori de animale“ s-au prezentat la vot? Cîţi dintre aceştia au votat partide (printre care Partidul România Mare) care s-au declarat împotriva eutanasierii (adică a măcelăririi) cîinilor fără stăpîn? Cîţi şi-au convins neamurile şi prietenii să voteze cu partide (tot la PRM ne referim) care au prezentat soluţii viabile şi ieftine pentru gestionarea acestei probleme? S-a dovedit că protestul cîtorva ONG-uri nu a clintit decizia „aleşilor“. Mîine-poimîine, ne vom trezi că Parlamentul va cere „eutanasierea“ persoanelor cu dizabilităţi. Nu vă miraţi, s-a întîmplat în Europa, acum cîţiva zeci de ani. Dar ce s-ar putea întîmpla în acest caz? Probabil că vor ieşi în stradă doar rudele apropiate ale celor vizaţi şi o astfel de lege va trece prin cele două Camere ca prin brînză. Dar, ce vorbim noi aici? În România, mii de oameni sînt „eutanasiaţi“, zilnic, din cauza lipsei medicamentelor, din lipsa unor tratamente mai speciale, din lipsa organelor pentru transplant (doar dacă nu eşti „vedetă“), din lipsa unei alimentaţii sănătoase, din cauza apelor contaminate şi poluate cu diverşi agenţi patogeni. E adevărat, cu cianură nu s-a încercat, dar urmează… Roşia Montană.
joi, 19 septembrie 2013
ALT COPIL "RATACIT" DE SUB OCHII PARINTILOR
Alt copil ratacit, in padure, de sub ochii parintilor plecati la cules ciuperci.Atacati in preajma unei stane de caini, au fugit in directii diferite. Numai unul din copii s-a intors la parinti. Intrebare intrebatoare:nu era normal ca fiecare parinte sa insface cate un copil si sa il apere cu orice pret? Si-apoi, cate ciuperci putea sa adune un copil mic? Nu putea fi lasat la o ruda, la un vecin? Sa speram ca va fi gasit repede si sanatos. Dar daca va avea soarta lui Ionut? CINE AR FI DE VINA?CAINII CU STAPAN CARE PAZEAU STANA? Pe cine eutanasiem, in acest caz?
Am lipsit o perioda de pe blog.
Am lipsit de pe blog si de pe Facebook, o perioada, din diverse motive personale care s-au adunat toate gramada. N-am mai postat articolele din "Tricolorul" scrise de prin august din lipsa de timp si, de ce sa nu recunosc, scindarea PRM m-a suparat mult. Dar, asta este cand orgoliile sunt mari, desi nu inteleg de ce. Nu avem functii pe care sa ne batem, nu avem ministere sau directii de impartit. Ce-o fi o fi!
CE BINE E LA PRIMARIE!
CE BINE E LA PRIMĂRIE!
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL DIN 19 SEPTEMBRIE 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Să ne amintim că, în cazul Roşia Montană şi al jafului care se preconizează în dauna întregii naţiuni, PRM protestează de vreo 12 ani. Am folosit toate mijloacele pentru a-i convingem pe români că proiectul este menit să-i lase şi fără ultima avuţie. Apreciem protestele celor cîteva mii de oameni, majoritatea tineri, care par să înţeleagă ce fel de ţară vor lăsa copiilor lor, născuţi deja sclavi, într-o formă sau alta. Ceea ce nu înţeleg ei este faptul că nu au nici o putere în a influenţa deciziile politicienilor, mînaţi de interese de ordin financiar, desigur.
În Polonia, 100.000 de oameni au ieşit să protesteze faţă de mărirea vîrstei de pensionare. La noi, mucles! În afară de protestul, din anul 2009, al Organizaţiei de Femei a PRM, cînd s-a produs prima majorare, şi de apariţia televizată a subsemnatei de acum cîteva zile, de la Realitatea TV, cînd s-a dezbătut această temă, nimic. Vor femeile din România să muncească pînă la moarte, iar statul criminal se bucură că nu mai are cui da pensie şi rămîn mai mulţi bani de furat? E greu să înţelegi opinia doamnei ministru Mariana Cîmpeanu, aflată la venerabila vîrstă de 65 de ani – etate la care cei ce au acum 30-35 de ani de muncă ar trebui să iasă la pensie, dacă mai apucă! Atunci cînd eşti ministru, sau deţii o funcţie aducătoare de venituri mari, din surse mai albe sau mai negre, desigur, nu vrei să ieşi la pensie. Dacă s-ar putea, unii ar pleca de la un asemenea serviciu direct pe năsălie! O lege mai bine gîndită ar fi lăsat femeile să decidă singure dacă vor să muncească după ce au îndeplinit vîrsta de pensionare.
Dar, ce mai e normal în ţara noastră? Două uriaşe manipulări, precum scandalul Roşia Montană (despre care am scris de multă vreme) şi scandalul în jurul morţii cumplite, dar suspecte, a lui Ionuţ Anghel, au acaparat dezbaterile publice, aşa încît majorarea vîrstei de pensionare la femei a trecut aproape neobservată.
După cum, aproape neobservat, a trecut subiectul cu cei aproape 1.000 (?!) de primari incompatibili cu funcţia pe care o deţin, fiind asociaţi, ei, sau membri ai familiilor lor, la firme sau fundaţii care primesc masiv contracte cu Primăria condusă de… respectivul edil! Cît tupeu, cîtă neruşinare! Atît de siguri de statutul lor, aceşti aleşi sînt veritabili vătafi peste comunitatea pe care o conduc. Ei centrează, ei dau cu capul, ei arbitrează, ei joacă banul public în faţa cetăţeanului mut de uimire. Şi de prostie, adăugăm noi.
Primarii controlează, în general, şi presa locală, aşa că, în principiu, nu sînt deranjaţi de nimeni, dacă nu o fac lată. E funcţia cea mai comodă. Ce prim-ministru, ce membru al Guvernului, ce parlamentar? Ce le trebuie aşa ceva? Să fii terfelit de presă, să-ţi fie răstălmăcite fiecare cuvinţel, fiecare grimasă, fiecare gest? Să-ţi fie răscolită şi dată peste cap viaţa personală, să ţi se dezvăluie amantlîcurile şi contractele cu statul? Să te caute DNA-ul şi să devii subiect de talk-show? De denigrare şi de batjocură meritată, sau nemeritată? Tot mai bine la Primărie, chiar în comunităţi mici, în care voturile se pot cumpăra, sau oamenii pot fi mai uşor manipulaţi.
O emisiune curajoasă, „Dosar de politician“, şi-a asumat riscul să ne dezvăluie corupţia din Primării, din Consiliile Judeţene, indiferent de apartenenţa politică a celui luat în vizor, şi să ne aducă în prim-plan persoane de care nu a auzit nimeni, figuri suficient de inteligente, care au jefuit banii publici, fără să iasă în faţă, ca păduchele în frunte. Cum nu s-au mulţumit cu ce au – tunurile presei adversarilor politici se pun pe respectivul.
Mai ţineţi minte „proiectul Iohannis“ cu care s-a făcut atîta tam-tam? Omul şi-a văzut de treabă la Sibiu, gurile rele spun că o parte din centrul oraşului i-ar aparţine, iar gurile bune spun că un sas prim-ministru „ar da bine“ pentru credibilitatea noastră în UE şi, de ce nu, în relaţiile noastre cu Germania. Gurile bune uită că domnul Iohannis, acuzat de incompatibililtate, este născut şi crescut în România, nu în Germania, şi că apucăturile rele se prind mai uşor aici, în Balcani, ca o boală contagioasă şi incurabilă. Aşadar, venit pe un cal alb de la Sibiu, la vîrful PNL, deranjînd mulţi membri ai acestui partid, şi aşa aflat într-un oarece declin, se pare că ceva sau cineva i-a închis, cumva, gura. De aceea, e mai bine la Primărie! Întoarceţi-vă acolo, domnule Iohannis, se pare că sibienii vă iubesc, în ciuda afacerilor pe care le controlaţi, lăsaţi marea politică pe mîna celor deja corupţi pînă în măduva oaselor! Banii ascunşi în conturile din străinătate le dau putere să ţină la tăvăleală!
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL DIN 19 SEPTEMBRIE 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Să ne amintim că, în cazul Roşia Montană şi al jafului care se preconizează în dauna întregii naţiuni, PRM protestează de vreo 12 ani. Am folosit toate mijloacele pentru a-i convingem pe români că proiectul este menit să-i lase şi fără ultima avuţie. Apreciem protestele celor cîteva mii de oameni, majoritatea tineri, care par să înţeleagă ce fel de ţară vor lăsa copiilor lor, născuţi deja sclavi, într-o formă sau alta. Ceea ce nu înţeleg ei este faptul că nu au nici o putere în a influenţa deciziile politicienilor, mînaţi de interese de ordin financiar, desigur.
În Polonia, 100.000 de oameni au ieşit să protesteze faţă de mărirea vîrstei de pensionare. La noi, mucles! În afară de protestul, din anul 2009, al Organizaţiei de Femei a PRM, cînd s-a produs prima majorare, şi de apariţia televizată a subsemnatei de acum cîteva zile, de la Realitatea TV, cînd s-a dezbătut această temă, nimic. Vor femeile din România să muncească pînă la moarte, iar statul criminal se bucură că nu mai are cui da pensie şi rămîn mai mulţi bani de furat? E greu să înţelegi opinia doamnei ministru Mariana Cîmpeanu, aflată la venerabila vîrstă de 65 de ani – etate la care cei ce au acum 30-35 de ani de muncă ar trebui să iasă la pensie, dacă mai apucă! Atunci cînd eşti ministru, sau deţii o funcţie aducătoare de venituri mari, din surse mai albe sau mai negre, desigur, nu vrei să ieşi la pensie. Dacă s-ar putea, unii ar pleca de la un asemenea serviciu direct pe năsălie! O lege mai bine gîndită ar fi lăsat femeile să decidă singure dacă vor să muncească după ce au îndeplinit vîrsta de pensionare.
Dar, ce mai e normal în ţara noastră? Două uriaşe manipulări, precum scandalul Roşia Montană (despre care am scris de multă vreme) şi scandalul în jurul morţii cumplite, dar suspecte, a lui Ionuţ Anghel, au acaparat dezbaterile publice, aşa încît majorarea vîrstei de pensionare la femei a trecut aproape neobservată.
După cum, aproape neobservat, a trecut subiectul cu cei aproape 1.000 (?!) de primari incompatibili cu funcţia pe care o deţin, fiind asociaţi, ei, sau membri ai familiilor lor, la firme sau fundaţii care primesc masiv contracte cu Primăria condusă de… respectivul edil! Cît tupeu, cîtă neruşinare! Atît de siguri de statutul lor, aceşti aleşi sînt veritabili vătafi peste comunitatea pe care o conduc. Ei centrează, ei dau cu capul, ei arbitrează, ei joacă banul public în faţa cetăţeanului mut de uimire. Şi de prostie, adăugăm noi.
Primarii controlează, în general, şi presa locală, aşa că, în principiu, nu sînt deranjaţi de nimeni, dacă nu o fac lată. E funcţia cea mai comodă. Ce prim-ministru, ce membru al Guvernului, ce parlamentar? Ce le trebuie aşa ceva? Să fii terfelit de presă, să-ţi fie răstălmăcite fiecare cuvinţel, fiecare grimasă, fiecare gest? Să-ţi fie răscolită şi dată peste cap viaţa personală, să ţi se dezvăluie amantlîcurile şi contractele cu statul? Să te caute DNA-ul şi să devii subiect de talk-show? De denigrare şi de batjocură meritată, sau nemeritată? Tot mai bine la Primărie, chiar în comunităţi mici, în care voturile se pot cumpăra, sau oamenii pot fi mai uşor manipulaţi.
O emisiune curajoasă, „Dosar de politician“, şi-a asumat riscul să ne dezvăluie corupţia din Primării, din Consiliile Judeţene, indiferent de apartenenţa politică a celui luat în vizor, şi să ne aducă în prim-plan persoane de care nu a auzit nimeni, figuri suficient de inteligente, care au jefuit banii publici, fără să iasă în faţă, ca păduchele în frunte. Cum nu s-au mulţumit cu ce au – tunurile presei adversarilor politici se pun pe respectivul.
Mai ţineţi minte „proiectul Iohannis“ cu care s-a făcut atîta tam-tam? Omul şi-a văzut de treabă la Sibiu, gurile rele spun că o parte din centrul oraşului i-ar aparţine, iar gurile bune spun că un sas prim-ministru „ar da bine“ pentru credibilitatea noastră în UE şi, de ce nu, în relaţiile noastre cu Germania. Gurile bune uită că domnul Iohannis, acuzat de incompatibililtate, este născut şi crescut în România, nu în Germania, şi că apucăturile rele se prind mai uşor aici, în Balcani, ca o boală contagioasă şi incurabilă. Aşadar, venit pe un cal alb de la Sibiu, la vîrful PNL, deranjînd mulţi membri ai acestui partid, şi aşa aflat într-un oarece declin, se pare că ceva sau cineva i-a închis, cumva, gura. De aceea, e mai bine la Primărie! Întoarceţi-vă acolo, domnule Iohannis, se pare că sibienii vă iubesc, în ciuda afacerilor pe care le controlaţi, lăsaţi marea politică pe mîna celor deja corupţi pînă în măduva oaselor! Banii ascunşi în conturile din străinătate le dau putere să ţină la tăvăleală!
HAI, LA EUTANASIERE, NEAMULE!
HAI, LA EUTANASIERE, NEAMULE!
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 9 SEPTEMBRIE 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Nu vom comenta dezbaterile din mass-media în urma morţii tragice a copilului Ionuţ Anghel. Bineînţeles că opinia publică este împărţită, iar instituţiile statului dau din colţ în colţ, aruncînd responsabilitatea unele pe altele, în veşnica lor laşitate cînd trebuie să dea ochii cu alegătorul, mai ales în preajma alegerilor. Pentru prima oară în România, s-a organizat un miting pentru eutanasierea cîinilor comunitari.
Un cetăţean propunea „să fie chemată armata“ (care, cea plecată în Afganistan?), să înconjoare fiecare sector şi să pornească „vînătoarea“. Cetăţeanul, aflat la o vîrstă respectabilă, trăia, probabil, în trecut şi a uitat că România nu mai are de multă vreme armată în adevăratul sens al cuvîntului, pentru că o ţară lipsită de apărare este mai uşor de jefuit şi de transformat în colonie.
Dar, să revenim la oile, pardon, la cîinii noştri, consideraţi, dintotdeauna, cei mai buni prieteni ai omului. Care om, orice nenorocire ar comite, este scutit de eutanasiere. Deşi, dacă toţi căţeii maidanezi „trebuie“ eutanasiaţi, după unii, hai să extindem şi noi cercul celor pentru care eutanasierea ar fi o moarte chiar blîndă.
E greu să compari: oare ce fel de moarte poate fi mai teribilă? – să mori mutilat de animale înfometate, să mori ars de viu (precum bebeluşii de la Maternitatea Giuleşti), să mori de frig în propria casă (cum s-a întîmplat cu atîtea persoane vîrstnice), să mori de foame, sau să mori cu zile, plimbat printre spitale care îţi refuză internarea, sau precum copiii bolnavi de cancer sau de alte boli pentru care nu există medicamente sau bani pentru tratamente scumpe.
V-aţi uitat toţi în ochii lui Ionuţ, dar în ochii copilaşilor care agonizează pe paturi insalubre de spital, la care se văd efectele chimioterapiei şi ai căror părinţi nu au bani pentru tratamente sofisticate în Austria sau Italia, s-a uitat cineva? A căutat cineva „responsabilii“, ca în cazul copilului care a fost tratat pentru o mînă ruptă şi s-a stins din viaţă după ce a ajuns acasă? Vă mai aduceţi aminte de cazul adolescentei decedate după o banală operaţie de apendicită?
În ochii părinţilor acestor victime inocente, ucise de mîna omului, s-a uitat cineva? A fost cineva tras la răspundere? Dar de copiii care s-au spînzurat de dorul părinţilor goniţi, practic, de sistemul nostru „democratic“ să muncească în străinătate, răspunde cineva? Oare cine s-a uita în ochii părinţilor tinerei spulberate de bolidul unei beizadele drogate?
Propunem ca participanţii la mitingul pro-eutanasiere, după ce şi-au expus punctul de vedere, să-şi canalizeze energia şi pentru căutarea responsabililor pentru moartea prematură a atîtor suflete la fel de nevinovate ca Ionuţ. Şi să propună eutanasierea vinovaţilor.
Dar, deh, cine ştie pe cine găsim printre vinovaţi: autorităţi locale, primării, politicieni, parlamentari, personaje care sînt de neatins de 23 de ani, orice „crime“ ar comite, nu numai împotriva copiilor, ci şi împotriva adulţilor, vîrstnicilor şi, în final, împotriva unei întregi naţiuni ajunsă acum în pragul dezmembrării şi deznaţionalizării forţate. Aceştia de ce scapă de „eutanasiere“ (în sens figurat, desigur)? Împotriva lor de ce nu se organizează proteste? Vă spunem noi, de ce. Pentru că i-am cocoţat acolo şi adevăraţii vinovaţi sîntem noi, adică cei care votează aceeaşi gaşcă mafiotă din 1989 încoace.
Eutanasiere plăcută!
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 9 SEPTEMBRIE 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Nu vom comenta dezbaterile din mass-media în urma morţii tragice a copilului Ionuţ Anghel. Bineînţeles că opinia publică este împărţită, iar instituţiile statului dau din colţ în colţ, aruncînd responsabilitatea unele pe altele, în veşnica lor laşitate cînd trebuie să dea ochii cu alegătorul, mai ales în preajma alegerilor. Pentru prima oară în România, s-a organizat un miting pentru eutanasierea cîinilor comunitari.
Un cetăţean propunea „să fie chemată armata“ (care, cea plecată în Afganistan?), să înconjoare fiecare sector şi să pornească „vînătoarea“. Cetăţeanul, aflat la o vîrstă respectabilă, trăia, probabil, în trecut şi a uitat că România nu mai are de multă vreme armată în adevăratul sens al cuvîntului, pentru că o ţară lipsită de apărare este mai uşor de jefuit şi de transformat în colonie.
Dar, să revenim la oile, pardon, la cîinii noştri, consideraţi, dintotdeauna, cei mai buni prieteni ai omului. Care om, orice nenorocire ar comite, este scutit de eutanasiere. Deşi, dacă toţi căţeii maidanezi „trebuie“ eutanasiaţi, după unii, hai să extindem şi noi cercul celor pentru care eutanasierea ar fi o moarte chiar blîndă.
E greu să compari: oare ce fel de moarte poate fi mai teribilă? – să mori mutilat de animale înfometate, să mori ars de viu (precum bebeluşii de la Maternitatea Giuleşti), să mori de frig în propria casă (cum s-a întîmplat cu atîtea persoane vîrstnice), să mori de foame, sau să mori cu zile, plimbat printre spitale care îţi refuză internarea, sau precum copiii bolnavi de cancer sau de alte boli pentru care nu există medicamente sau bani pentru tratamente scumpe.
V-aţi uitat toţi în ochii lui Ionuţ, dar în ochii copilaşilor care agonizează pe paturi insalubre de spital, la care se văd efectele chimioterapiei şi ai căror părinţi nu au bani pentru tratamente sofisticate în Austria sau Italia, s-a uitat cineva? A căutat cineva „responsabilii“, ca în cazul copilului care a fost tratat pentru o mînă ruptă şi s-a stins din viaţă după ce a ajuns acasă? Vă mai aduceţi aminte de cazul adolescentei decedate după o banală operaţie de apendicită?
În ochii părinţilor acestor victime inocente, ucise de mîna omului, s-a uitat cineva? A fost cineva tras la răspundere? Dar de copiii care s-au spînzurat de dorul părinţilor goniţi, practic, de sistemul nostru „democratic“ să muncească în străinătate, răspunde cineva? Oare cine s-a uita în ochii părinţilor tinerei spulberate de bolidul unei beizadele drogate?
Propunem ca participanţii la mitingul pro-eutanasiere, după ce şi-au expus punctul de vedere, să-şi canalizeze energia şi pentru căutarea responsabililor pentru moartea prematură a atîtor suflete la fel de nevinovate ca Ionuţ. Şi să propună eutanasierea vinovaţilor.
Dar, deh, cine ştie pe cine găsim printre vinovaţi: autorităţi locale, primării, politicieni, parlamentari, personaje care sînt de neatins de 23 de ani, orice „crime“ ar comite, nu numai împotriva copiilor, ci şi împotriva adulţilor, vîrstnicilor şi, în final, împotriva unei întregi naţiuni ajunsă acum în pragul dezmembrării şi deznaţionalizării forţate. Aceştia de ce scapă de „eutanasiere“ (în sens figurat, desigur)? Împotriva lor de ce nu se organizează proteste? Vă spunem noi, de ce. Pentru că i-am cocoţat acolo şi adevăraţii vinovaţi sîntem noi, adică cei care votează aceeaşi gaşcă mafiotă din 1989 încoace.
Eutanasiere plăcută!
NOI NU SCRIEM PENTRU IDIOTI
NOI NU SCRIEM PENTRU IDIOŢI
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 30 AUGUST 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Motto: „Cu prostia, chiar zeii se luptă în zadar“ (Fr. Schiller)
Nu ne dăm în vînt să citim comentariile aberante de pe Internet, privitoare la anumite ştiri, articole, personaje politice sau mondene. Altfel, nu am mai avea timp să scriem noi, ca să aibă ei ce „comenta“. Totuşi, pentru a lua pulsul mulţimii internaute, merită, din cînd în cînd, să arunci un ochi şi pe ce mai spune lumea, liberă să-şi dea drumul la gură, în funcţie de educaţia primită de acasă, căci, nu-i aşa, pentru libertatea de exprimare de care profităm noi acum şi-au dat viaţa tinerii, în 1989.
Aşa încît ne-am permis să-i clasificăm pe „comentatori“ în 4 categorii:
cei de bună credinţă, care chiar vor să valorifice libertatea de exprimare pentru că li se pare un mod interesant în care aleg să-şi petreacă timpul.
Categoria „naivilor“, a celor care cred că, odată azvîrlită pe Net, părerea lor contează şi va fi băgată în seamă de careva.
Categoria frustraţilor cu deviaţii comportamentale, mentale şi morale grave, care, în spatele anonimatului, împroaşcă întotdeauna cu noroi pe oricine le iese în cale.
Si, în sfîrşit, categoria „postacilor“, plătiţi cu ziua sau, cine ştie, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, de diverse grupuri de interese economice, partide, Servicii Secrete sau alte segmente socio-profesionale, care postează comentarii în anumite scopuri bine conturate şi pentru manipularea publicului consumator de Net.
Din categoria a treia sau a patra face parte un „comentariu“, care sugerează că din editorialele ziarului nostru nu „află“ nimic, că ele ar fi un bla-bla-bla. Dacă individul în cauză vrea să „afle“ ceva, n-are decît să pună mîna pe o carte de istorie, de geografie, de anatomie, de psihologie etc., sau să se ducă la şcoală, la vreo facultate, să ia Premiul Nobel, nu-l oprim noi.
Dar, dacă băieţaşul cu pricina vrea, totuşi, să „afle“, avînd o nestăvilită sete de cunoaştere, îi facem pe plac şi, în locul lui, deschidem Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, de unde „aflăm“ că „editorialul“ este acel „articol de ziar sau de revista care exprimă punctul de vedere oficial al redacţiei într-o problemă actuală şi importantă; articol de fond“. Atenţie asupre sintagmei: „problemă actuală şi importantă“.
Acum, să traducem ce înseamnă BLA-BLA-BLA în creierul individului în cauză, care, repet, este reprezentantul unui grup de persoane al căror creier stă lejer în cutia craniană, dar lucrul cel mai înfricoşător este că acestea, la un moment dat, votează.
Cînd editorialele „Tricolorului“ au denunţat Mafia transpartinică, Mafia din Justiţie, Administraţie, Învăţămînt şi Sănătate şi au comentat anumite stări de lucruri din aceste domenii, asta înseamnă pentru astfel de inşi doar BLA-BLA-BLA?
Cînd editorialele noastre au adus la cunoştinţă publicului că se va instaura o Nouă Ordine Mondială, în care libertăţile cetăţeneşti vor fi restrînse şi unele state naţionale, precum România, vor fi dezmembrate, regionalizate, federalizate, în scopul de a fi jefuite mai uşor, asta înseamnă tot BLA-BLA-BLA?
Cînd am denunţat proporţiile Jafului Naţional, înstrăinarea resurselor naturale, materiale şi umane ale Poporului Român şi am solicitat public tragerea la răspundere şi arestarea corupţilor, a devalizatorilor şi trădătorilor de ţară, cînd am arătat implicarea mass-media aservită politic în disoluţia morală a naţiunii noastre, avînd drept ţintă generaţia tînără, asta e BLA-BLA-BLA?
Cînd am adus dovezi imposibil de combătut privind fraudarea alegerilor prin mijloace sofisticate, care fac din democraţia românească o caricatură, în spatele căreia se ascunde o gaşcă de profitori, care alternează la Putere, sub numele de partide politice, şi funcţionează după principiul 4 ani furăm noi, 4 ani furaţi voi, după care vom preda ştafeta copiilor noştri, şi asta e BLA-BLA-BLA, gogomani grei de cap?
Pretindeţi că citiţi un articol, în sensul că îl silabisiţi, dar nu înţelegeţi ce citiţi, aceasta fiind o nouă formă a analfabetismului din România actuală. Bineînţeles că nu ne propunem să facem rezumatul editoralelor din „Tricolorul“, pentru că editorialul este, de regulă, un articol scurt şi la obiect. Şi credem că le-am dat destulă atenţie dereglaţilor şi postacilor de serviciu, care fac umbră pămîntului românesc degeaba.
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 30 AUGUST 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Motto: „Cu prostia, chiar zeii se luptă în zadar“ (Fr. Schiller)
Nu ne dăm în vînt să citim comentariile aberante de pe Internet, privitoare la anumite ştiri, articole, personaje politice sau mondene. Altfel, nu am mai avea timp să scriem noi, ca să aibă ei ce „comenta“. Totuşi, pentru a lua pulsul mulţimii internaute, merită, din cînd în cînd, să arunci un ochi şi pe ce mai spune lumea, liberă să-şi dea drumul la gură, în funcţie de educaţia primită de acasă, căci, nu-i aşa, pentru libertatea de exprimare de care profităm noi acum şi-au dat viaţa tinerii, în 1989.
Aşa încît ne-am permis să-i clasificăm pe „comentatori“ în 4 categorii:
cei de bună credinţă, care chiar vor să valorifice libertatea de exprimare pentru că li se pare un mod interesant în care aleg să-şi petreacă timpul.
Categoria „naivilor“, a celor care cred că, odată azvîrlită pe Net, părerea lor contează şi va fi băgată în seamă de careva.
Categoria frustraţilor cu deviaţii comportamentale, mentale şi morale grave, care, în spatele anonimatului, împroaşcă întotdeauna cu noroi pe oricine le iese în cale.
Si, în sfîrşit, categoria „postacilor“, plătiţi cu ziua sau, cine ştie, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, de diverse grupuri de interese economice, partide, Servicii Secrete sau alte segmente socio-profesionale, care postează comentarii în anumite scopuri bine conturate şi pentru manipularea publicului consumator de Net.
Din categoria a treia sau a patra face parte un „comentariu“, care sugerează că din editorialele ziarului nostru nu „află“ nimic, că ele ar fi un bla-bla-bla. Dacă individul în cauză vrea să „afle“ ceva, n-are decît să pună mîna pe o carte de istorie, de geografie, de anatomie, de psihologie etc., sau să se ducă la şcoală, la vreo facultate, să ia Premiul Nobel, nu-l oprim noi.
Dar, dacă băieţaşul cu pricina vrea, totuşi, să „afle“, avînd o nestăvilită sete de cunoaştere, îi facem pe plac şi, în locul lui, deschidem Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, de unde „aflăm“ că „editorialul“ este acel „articol de ziar sau de revista care exprimă punctul de vedere oficial al redacţiei într-o problemă actuală şi importantă; articol de fond“. Atenţie asupre sintagmei: „problemă actuală şi importantă“.
Acum, să traducem ce înseamnă BLA-BLA-BLA în creierul individului în cauză, care, repet, este reprezentantul unui grup de persoane al căror creier stă lejer în cutia craniană, dar lucrul cel mai înfricoşător este că acestea, la un moment dat, votează.
Cînd editorialele „Tricolorului“ au denunţat Mafia transpartinică, Mafia din Justiţie, Administraţie, Învăţămînt şi Sănătate şi au comentat anumite stări de lucruri din aceste domenii, asta înseamnă pentru astfel de inşi doar BLA-BLA-BLA?
Cînd editorialele noastre au adus la cunoştinţă publicului că se va instaura o Nouă Ordine Mondială, în care libertăţile cetăţeneşti vor fi restrînse şi unele state naţionale, precum România, vor fi dezmembrate, regionalizate, federalizate, în scopul de a fi jefuite mai uşor, asta înseamnă tot BLA-BLA-BLA?
Cînd am denunţat proporţiile Jafului Naţional, înstrăinarea resurselor naturale, materiale şi umane ale Poporului Român şi am solicitat public tragerea la răspundere şi arestarea corupţilor, a devalizatorilor şi trădătorilor de ţară, cînd am arătat implicarea mass-media aservită politic în disoluţia morală a naţiunii noastre, avînd drept ţintă generaţia tînără, asta e BLA-BLA-BLA?
Cînd am adus dovezi imposibil de combătut privind fraudarea alegerilor prin mijloace sofisticate, care fac din democraţia românească o caricatură, în spatele căreia se ascunde o gaşcă de profitori, care alternează la Putere, sub numele de partide politice, şi funcţionează după principiul 4 ani furăm noi, 4 ani furaţi voi, după care vom preda ştafeta copiilor noştri, şi asta e BLA-BLA-BLA, gogomani grei de cap?
Pretindeţi că citiţi un articol, în sensul că îl silabisiţi, dar nu înţelegeţi ce citiţi, aceasta fiind o nouă formă a analfabetismului din România actuală. Bineînţeles că nu ne propunem să facem rezumatul editoralelor din „Tricolorul“, pentru că editorialul este, de regulă, un articol scurt şi la obiect. Şi credem că le-am dat destulă atenţie dereglaţilor şi postacilor de serviciu, care fac umbră pămîntului românesc degeaba.
TELEVIZIUNILE DE STIRI AU FOST LOVITE DE CANICULA
TELEVIZIUNILE DE ŞTIRI AU FOST LOVITE DE CANICULĂ
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 9 AUGUST 2013
DE RUXANDRA LUNGU
În mod firesc, denumirea unei televiziuni ar trebui să reflecte şi politica de programe pe care le va promova. Cînd spui „PRO“, „ANTENA“ „PRIMA“ sau „Kanal“ poţi, în principiu, să te aştepţi la orice. Cînd privim „Realitatea“, „România“, „Sport“ sau „Etno“ ştim bine ce ar trebui să vedem pe micul ecran. Numai că, iată, surprizele se pot ivi la orice oră. „Ştirile“ care ar trebui dezbătute îndelung, iar jurnaliştii cu pretenţii ar trebui să disece subiectele şi să le urmărească pînă la rezolvare sînt prezentate în pripă, doar-doar românii nu se vor prinde în ce ţară au ajuns să trăiască după ce au votat „schimbarea“. Ne referim la „schimbarea“ lui Traian Băsescu, promisă de USL. Numai că „schimbarea“ se încăpăţînează să-şi reia băile de mulţime şi petrecerile de la Cireşica mai binedispus ca niciodată şi cu zîmbetul pe buze. Bineînţeles, nu lipsesc săgeţile către Guvern şi către un premier plecat în SUA, ceea ce credem că îi va aduce un imens prejudiciu de imagine. Ce s-a întîmplat? Bonei filipineze nu i-ar fi priit la Mamaia, la Venus sau la Costineşti? Nu vom şti niciodată. Revenind la „ştirile” fuşerite, ne întrebăm ce rost a avut ca lista uriaşă a unor firme şi, culmea, a unor instituţii de stat, cu datorii la buget de milioane de euro, nu glumă, cu acţionari apropiaţi mediului politic să se facă publică, din moment ce nimeni nu a luat vreodată vreo măsură împotriva acestora, ca să nu se ajungă la acest cuantum de datorii? Nimeni nu întreabă cui i-a convenit ca lucrurile să degenereze în acest mod şi bugetul de stat să fie văduvit de sume colosale de bani. Pentru informarea celor care nu sînt implicaţi în afaceri mai mari sau mai mici, merită spus că un IMM primeşte somaţie, este executat silit şi băgat în insolvenţă în 2-3 luni, fără discuţie, pentru cîteva mii de euro. Ce mai aflăm de la „ştiri“? Că primarul PNL (USL) al Sectorului 6, votat de cei sătui de PDL, a reînnoit contracte importante ale Primăriei cu… firme apropiate PDL-ului. Fraţilor, aşa vă trebuie dacă în ziua votului aveţi privirea înceţoşată şi vă tremură mîna cînd puneţi ştampila. Răul fiind deja făcut (adică ajuns la butoane), mai avem de aşteptat 4 ani, în caz că România va rămîne stat naţional şi unitar. Aşadar, în loc să dezbatem adevăratele probleme ale cetăţeanului, cînd privim la televiziunile cu pretenţia că ne dezvăluie „Realitatea“ sau „România“, aflăm, in extenso, ce bulibaşă şi-a măritat fata, cît a fost trena de lungă, care a fost meniul, ce maşini de lux s-au perindat pe acolo, cît a costat „evenimentul“ şi multe asemenea trăznăi. Difuzarea s-a realizat pe respectivul post de nenumărate ori, pînă la saturaţie, pînă la voma propriu-zisă. Nimeni nu se întreabă, în schimb, de unde are clanul respectiv banii pentru asemenea opulenţă. Acesta era, de fapt, adevăratul subiect de presă. Cît despre expunerea mediatică a Elenei Udrea, ba în costum de baie, ba în barcă, ba la masă cu prietenii nu comentăm, pentru că ştim că în spatele acestei defilări constante se ascunde sigur ceva important. Incomparabil mai important ca nunta fiicei bulibaşei, ca relaţia Angela Similea-Florin Piersic, sau Nicu Ceauşescu-Nadia Comăneci. Dar, cine ştie, audienţele arată, probabil, că românii sînt mai interesaţi de nunta lui X, divorţul lui Y şi amantlîcurile lui Z decît de informaţii despre ţara lor, despre viitorul lor. Putem accepta şi asta, dar nu la televiziuni ce se pretind „serioase“ şi nici de la jurnalişti ce se dau deontologi desăvîrşiţi. Deşi, nu se ştie niciodată, poate noi sîntem anormali şi nu ei!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
