ROMÂNII IAU LECŢII DE DREPT PENAL DE LA TELEVIZOR
DIN ZIARUL TRICOLORUL, JOI 6 IUNIE 2013,
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Televiziunile noastre de „ştiri“, inventate doar ca să servească anumite interese, mai ales în anii electorali, nu au găsit altceva de făcut într-una din zilele trecute decît să ne predea, prin interpuşi mai mult sau mai puţin documentaţi, specialişti în drept, sau nu, lecţii despre „mită“ şi „şantaj“. Despre dosarele lui Gigi Becali am scris destul. Evident, faţă de subminarea economiei naţionale şi a siguranţei Statului Român, acţiuni derulate, în mod constant, de 23 de ani încoace, acuzaţiile aduse în cazul „Valiza“ par simple copilării. Iniţial, am crezut că toate aceste şicane sînt menite să-l scoată definitiv pe Gigi Becali din viaţa politică şi pentru faptul că, să fim obiectivi, este un personaj destul de greu de ţinut în frîu şi de controlat. Disciplina de partid nu i se potriveşte şi, dacă rămînea în afara sferei politice, probabil că acum era în libertate. Numai că, se pare, miza ţinerii lui Becali după gratii are şi alte dedesubturi, legate de echipa Steaua, care s-ar putea pricopsi cu un nou director executiv, în persoana beizadelei Andrei Hrebenciuc. Acesta are, probabil, nevoie de încă ceva bani de cheltuială. Bravo, PSD! Ai pus ghiara pe Dinamo, prin fratele primarului pesedist al Sectorului 3 al Capitalei, iar acum pe Steaua. Ce urmează? Să fie dorinţa nestăvilită de putere şi control tipică PSD, sau doar invidie, văzînd cîţi „bani negri“ se rulează în acest domeniu al sportului, bani de care orice partid obişnuit cu asemenea apucături are nevoie în campaniile electorale? Deocamdată, nu dezvoltăm subiectul, l-am adus doar în atenţia cititorilor noştri, ca simpli telespectatori care au ochi de văzut şi urechi de auzit. Cît a fost ziulica de lungă, s-a discutat cazul „Valiza“. Apoi, o altă televiziune ne-a obosit, vorbind despre Sorin Alexandrescu, ridicat de pe stradă de instituţiile „băsiste“. Şi a cărui fetiţă a aflat despre asta de la televizor. Bun. Era mai bine să-l ridice şi să-l încătuşeze sub ochii copilului? Care, între noi fie vorba, nici nu ar fi trebuit lăsat să privească asemenea scene! Şi apoi, vorba unui personaj profund antipatic, de la altă televiziune, care are mereu ceva de împărţit cu PRM, dar acum îi dăm dreptate: cînd au acasă copii, părinţi bolnavi şi alte obligaţii nu ar fi normal ca prezumtivii infractori să-şi amintească de ei înainte de a comite acte de corupţie, abuz în serviciu, falsuri în acte publice, contracte frauduloase, care i-ar putea aduce după gratii? Nu ar fi bine să-şi amintească de bolile de care suferă atunci cînd comit astfel de activităţi şi nu după încarcerare, fie şi numai pentru 29 de zile? Dar, să nu ne facem prea multe griji. Acestea sînt subiecte de presă menite să ne distragă de la problemele de natură economică, pe care „coabitarea“ Guvern-Preşedinţie nu le-a rezolvat şi nici nu se întrezăresc soluţii concrete pentru creşterea nivelului de trai al cetăţeanului. Oricum, Parlamentul pregăteşte o lege prin care o serie de condamnaţi cu pedepse de pînă la 4 ani pentru anumite infracţiuni să fie graţiaţi. Vedeţi cum o mînă spală pe alta?"
Se afișează postările cu eticheta Justitia aservita politic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Justitia aservita politic. Afișați toate postările
miercuri, 12 iunie 2013
vineri, 5 aprilie 2013
CLOACA!
ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2711, VINERI 5 APRILIE 2013
CLOACA
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"În „comunism“, pasarea funcţiilor de conducere între cei aflaţi în cercul agreat de conducerea ţării se numea „rotaţia cadrelor“. Nu ne înţelegeţi greşit, în ultimii ani ai vechiului regim, criteriul profesional şi capacitatea organizatorică aveau importanţa lor recunoscută, pe lîngă sistemul de „pile“. Aici, la Porţile Orientului, această meteahnă nu va dispărea niciodată. Cu toate rigorile impuse de UE. Riscul de a-i contamina noi pe ei de obiceiul bacşişului şi promovării pe criterii îndoielnice este mai mare decît ca societatea noastră să se însănătoşească din punct de vedere moral. Pentru că, nu-i aşa, obiceiurile rele se deprind mai uşor decît cele bune. Dar, să revenim la subiect. Vom lua un singur exemplu, cunoscut de toată lumea: Ion Iliescu. Oricine doreşte îi poate studia biografia. Punctul-cheie al acesteia, înainte de 1989, este aşa-zisa cădere în dizgraţie, îndepărtare, persecutare etc. a lui Ion Iliescu în raport cu ceea ce numeam atunci conducerea de partid şi de stat. O „nenorocire“, deşi personajul rămăsese membru al Marii Adunări Naţionale şi al CC al PCR cu mult timp după ce fusese trimis la „reeducare“, nu la şaibă, nu la lopată, nu în vreun lagăr de muncă, nu în vreo puşcărie, aşa cum se procedează şi azi în ţări nedemocratice cu opozanţii regimului. Îndepărtat de la Bucureşti, Ion Iliescu a exercitat funcţii de conducere în ţară şi în diverse instituţii ale statului. Chiar şi la Editura Tehnică, unde l-au surprins evenimentele din 1989, „opozantul“ regimului era director, nu portar, nu pompier, nu şef peste femeile de serviciu. Acesta nu este un atac (pentru că ar fi inutil) la adresa fostului preşedinte Ion Iliescu. Este doar un exemplu de „rotaţie a cadrelor“, cu suişurile şi coborîşurile inerente unei cariere din sfera puterii, indiferent de domeniu. Într-un acces de sinceritate,Ion Iliescu a calificat modul de organizare a noii noastre societăţi „democratice“ drept „capitalism de cumetrie“. În traducere liberă, cei care, printr-un concurs de împrejurări, au intrat pe uşa din faţă sau din dos a actualei conduceri a României, scindată, artificial, în Putere şi Opoziţie,rămîn acolo pe veci, cu neamul lor cu tot. Noi nu vom fi atît de subtili ca Ion Iliescu şi vom denumi această adunătură care ne conduce de 23 de ani încoace aşa cum merită: o cloacă de hoţi, infractori şi profitori nedovediţi sau scăpaţi de acuzaţii de sistemul judiciar pe care singură (ea, cloaca) şi l-acreat şi aservit. Aşadar, dragi români, la ce v-aţi fi aşteptat voi, îndezarmanta voastră naivitate? Ca şeful DNA, domnul Daniel Morar, să rămînă şomer? Să se întoarcă de unde a venit, ca simplu procuror? S-o ia de jos? Sau,dacă ne referim la doamna Kövesi, fost procuror general, la ce v-aţi fi aşteptat? Să rămînă pe drumuri? Să intre în avocatură, unde concurenţa este acerbă? În justiţie s-a produs o simplă „rotaţie a cadrelor“, în ciuda speculaţiilor şi a declaraţiilor înfierbîntate ale politicienilor. Nu ne interesează nici măcar dacă Bruxellesul a avut ceva de spus. Pentru că, în România, funcţionează perfect „recuperarea“ alor noştri, bugetari de lux, ca nu cumva să dea cu nasul de sistemul privat care cere performanţă şi disciplină. Aşa s-a întîmplat şi cu actualul consilier prezidenţial Cristian Diaconescu, rămas fără funcţiile de conducere promise de PSD-UNPR, că doar nu era să trăiască pe spinarea economiilor soţiei, fosta directoare la Eximbank (ce familie norocoasă!). Un caz similar este al liberalului Radu Stroe, rămas în 2008, în afara Parlamentului. La primele alegeri dintr-un colegiu vacant, prietenii au avut grijă şi l-au „băgat“ în Parlament, să nu moară omul de foame, iar acum e ditamai ministru în Guvernul Ponta. Radu Stroe şi-a recuperat locul în Parlament după plecarea ca viceguvernator al BNR (?!) a lui BogdanOlteanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor. Că doar nu era să rămînă Bogdănel, fin al lui Tăriceanu şi nepot al nomenclaturistei Gizella Vass,cerşetor pe stradă... De aceea, aşa-zisele mişcări de pe scena politică românească nu ne miră şi în nici un caz românul cu capul pe umeri nu ar trebuisă fie influenţat de speculaţiile presei, care are în vizor numirile din justiţie. Mafia transpartinică, denumită de noi, azi, cloacă, şantajabilă şi coruptă, nu lasă pe nimeni pe drumuri, ca nu cumva să ciripească vreun nemulţumit pe unde nu trebuie. Slavă Domnului, România este o ţară a făgăduinţei pentru înalţii demnitari şi bugetarii de lux. Iar cu această cloacă, patrioţii şi justiţiarii nu au de ce să se amestece."
CLOACA
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"În „comunism“, pasarea funcţiilor de conducere între cei aflaţi în cercul agreat de conducerea ţării se numea „rotaţia cadrelor“. Nu ne înţelegeţi greşit, în ultimii ani ai vechiului regim, criteriul profesional şi capacitatea organizatorică aveau importanţa lor recunoscută, pe lîngă sistemul de „pile“. Aici, la Porţile Orientului, această meteahnă nu va dispărea niciodată. Cu toate rigorile impuse de UE. Riscul de a-i contamina noi pe ei de obiceiul bacşişului şi promovării pe criterii îndoielnice este mai mare decît ca societatea noastră să se însănătoşească din punct de vedere moral. Pentru că, nu-i aşa, obiceiurile rele se deprind mai uşor decît cele bune. Dar, să revenim la subiect. Vom lua un singur exemplu, cunoscut de toată lumea: Ion Iliescu. Oricine doreşte îi poate studia biografia. Punctul-cheie al acesteia, înainte de 1989, este aşa-zisa cădere în dizgraţie, îndepărtare, persecutare etc. a lui Ion Iliescu în raport cu ceea ce numeam atunci conducerea de partid şi de stat. O „nenorocire“, deşi personajul rămăsese membru al Marii Adunări Naţionale şi al CC al PCR cu mult timp după ce fusese trimis la „reeducare“, nu la şaibă, nu la lopată, nu în vreun lagăr de muncă, nu în vreo puşcărie, aşa cum se procedează şi azi în ţări nedemocratice cu opozanţii regimului. Îndepărtat de la Bucureşti, Ion Iliescu a exercitat funcţii de conducere în ţară şi în diverse instituţii ale statului. Chiar şi la Editura Tehnică, unde l-au surprins evenimentele din 1989, „opozantul“ regimului era director, nu portar, nu pompier, nu şef peste femeile de serviciu. Acesta nu este un atac (pentru că ar fi inutil) la adresa fostului preşedinte Ion Iliescu. Este doar un exemplu de „rotaţie a cadrelor“, cu suişurile şi coborîşurile inerente unei cariere din sfera puterii, indiferent de domeniu. Într-un acces de sinceritate,Ion Iliescu a calificat modul de organizare a noii noastre societăţi „democratice“ drept „capitalism de cumetrie“. În traducere liberă, cei care, printr-un concurs de împrejurări, au intrat pe uşa din faţă sau din dos a actualei conduceri a României, scindată, artificial, în Putere şi Opoziţie,rămîn acolo pe veci, cu neamul lor cu tot. Noi nu vom fi atît de subtili ca Ion Iliescu şi vom denumi această adunătură care ne conduce de 23 de ani încoace aşa cum merită: o cloacă de hoţi, infractori şi profitori nedovediţi sau scăpaţi de acuzaţii de sistemul judiciar pe care singură (ea, cloaca) şi l-acreat şi aservit. Aşadar, dragi români, la ce v-aţi fi aşteptat voi, îndezarmanta voastră naivitate? Ca şeful DNA, domnul Daniel Morar, să rămînă şomer? Să se întoarcă de unde a venit, ca simplu procuror? S-o ia de jos? Sau,dacă ne referim la doamna Kövesi, fost procuror general, la ce v-aţi fi aşteptat? Să rămînă pe drumuri? Să intre în avocatură, unde concurenţa este acerbă? În justiţie s-a produs o simplă „rotaţie a cadrelor“, în ciuda speculaţiilor şi a declaraţiilor înfierbîntate ale politicienilor. Nu ne interesează nici măcar dacă Bruxellesul a avut ceva de spus. Pentru că, în România, funcţionează perfect „recuperarea“ alor noştri, bugetari de lux, ca nu cumva să dea cu nasul de sistemul privat care cere performanţă şi disciplină. Aşa s-a întîmplat şi cu actualul consilier prezidenţial Cristian Diaconescu, rămas fără funcţiile de conducere promise de PSD-UNPR, că doar nu era să trăiască pe spinarea economiilor soţiei, fosta directoare la Eximbank (ce familie norocoasă!). Un caz similar este al liberalului Radu Stroe, rămas în 2008, în afara Parlamentului. La primele alegeri dintr-un colegiu vacant, prietenii au avut grijă şi l-au „băgat“ în Parlament, să nu moară omul de foame, iar acum e ditamai ministru în Guvernul Ponta. Radu Stroe şi-a recuperat locul în Parlament după plecarea ca viceguvernator al BNR (?!) a lui BogdanOlteanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor. Că doar nu era să rămînă Bogdănel, fin al lui Tăriceanu şi nepot al nomenclaturistei Gizella Vass,cerşetor pe stradă... De aceea, aşa-zisele mişcări de pe scena politică românească nu ne miră şi în nici un caz românul cu capul pe umeri nu ar trebuisă fie influenţat de speculaţiile presei, care are în vizor numirile din justiţie. Mafia transpartinică, denumită de noi, azi, cloacă, şantajabilă şi coruptă, nu lasă pe nimeni pe drumuri, ca nu cumva să ciripească vreun nemulţumit pe unde nu trebuie. Slavă Domnului, România este o ţară a făgăduinţei pentru înalţii demnitari şi bugetarii de lux. Iar cu această cloacă, patrioţii şi justiţiarii nu au de ce să se amestece."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
