marți, 16 aprilie 2013

LACOMIA MARILOR IMPERII AMENINTA ROMANIA!

ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2716, VINERI 12 APRILIE 2013

Lăcomia vechilor imperii ameninţă România !
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU

"S-a întrebat vreodată cineva: de ce manualele de Istorie arată cum arată? De ce în mintea tinerelor generaţii Istoria Românilor este deformată, răstălmăcită, falsificată? Şi de ce e nevoiede o asemenea „spălare a creierelor“, care începe cu ştergerea din mintea fragedă a tinerilor, încă din primele zile de şcoală, a oricărui sentiment naţional, a mîndriei de a fi român, a respectului faţă de tradiţie, valori şi faţă de tot ce a făurit acest popor în 2000 de ani? Şi de ce li se insuflă ideea că, vezi, Doamne, în contextul globalizării, patriotismul este „demodat“?Aflat la răscrucea a trei imperii puternice, periculoase şi extrem de rapace, PoporulRomân a supravieţuit miraculos şi, mai mult, din 1918 încoace, ţara a rămas unită, deşi încă există teritorii, care îi aparţin de drept, în afara graniţelor sale. Numai cunoscînd şi înţelegînd Istoria adevărată a României putem să înţelegem de ce azi ni se întîmplă ceea ce ni se întîmplă.
Cele trei mari Imperii, chiar dacă aparent fărîmiţate şi fără forţa militară de altădată, nu şi-au uitat propria istorie,aşa cum sînt forţaţi s-o facă românii. Dimpotrivă, orgoliile au renăscut şi vechile apucături nu s-au uitat. În sensul că unele naţiuni s-au învăţat să trăiască pe spinarea altora. Balivernele economiştilor legate de „economia de piaţă", „productivitate" sau „competitivitate" sînt cuvinte goale, nefiind bune nici de adormit copiii. Colonialismul şi neocolonialismul demonstrează aceste afirmaţii. Există naţiuni care „trăiesc bine" nu pentru că au o economie performantă, sau oameni extrem de disciplinaţi şi muncitori, ci pentru că, în anumite momente istorice, s-au îndestulat cu bogăţii naturale şi resurse umane provenite din colonii. Dezvoltarea lor vertiginoasă s-a realizat prin sărăcirea şi distrugerea altora. Unii se pot întreba: la ce ne foloseşte acum să dezgropăm morţii? Ce a fost a fost. De ce să privim în trecut, în loc să ne gîndim la viitor? Pentru că trecutul încă ne bîntuie, iar poziţia geopolitică a României nu s-a schimbat. Ne aflăm, încontinuare, la răscrucea unor foste imperii cu interese strategice, militare şi economice în această zonă pe care o vor de urgenţă „regionalizată", fărîmiţată, nimicită din temelii. Iar aceste interese, străine de Interesul nostru Naţional, acţionează prin uneltele din interior, prin cozile de topor care sînt în stare să distrugă o naţiune pentru beneficiul personal. Luptele interne dintre partidele care s-au succedat la Putere în ultimii 22 de ani reflectă, de fapt, luptele dintre grupurile străine care vor să obţină controlul asupraRomâniei. Cetăţenii ţării noastre au trecut cu prea multă uşurinţă cu vederea privatizările frauduloase de care sînt răspunzătoare guvernele formate din PSD-PC-PNŢCD-PNL-PDL-UDMR, adevărate făcături contra naturii, care s-au aliat în cele mai imprevizibile formule, fără legătură cu vreo ideologie de partid,ci numai în funcţie de accesul rapid şi pe termen lung la patrimoniul economic rămas de la vechiul regim şi la banul public, colectat, an de an, prin biruri din ce în ce mai împovărătoare de la contribuabilul cinstit. Dar şi românul trebuia să înţeleagă, o dată şi o dată, că cine nu deschide ochii deschide punga. Zilele acestea, mass-media alimentează scandaluri stupide, legate de numirea procurorilor şi a  şefilor DNA, legate de coabitarea Ponta-Băsescu, de Mişcarea Populară, copil născut prematur şi fără şanse mari de supravieţuire sau de ruperea USL. Nu înţelegem deloc de ce românii ar trebui să fie preocupaţi de aceste manipulări grosolane? Întrucît, este un fapt dovedit, marea majoritate a cetăţenilor ţării noastre nu are de-a face cu DNA, cu CSM sau cu Instanţele Supreme. Nici un mare corupt nu a înfundat puşcăria. Pe Adrian Năstase nu îl punem la socoteală pentru cele cîteva zile petrecute la „pension" în condiţii de trai la care milioane de români săraci nici nu visează! Nici unui mare miliardar de carton făcut din privatizări frauduloase sau din afaceri dubioase cu Statul Român nu i s-a confiscat averea. Aşadar, cine sînt capii Justiţiei nu afectează viaţa cetăţeanului de rînd. Dar, ce se întîmplă cu Roşia Montană, cu CFR Marfă şi cu Portul Constanţa ne afectează pe toţi. Mai auzi pe cîte un prost care spune: „Eu nu am afaceri, nu transport mărfuri cu trenul şi nici nu le descarc în port". Dar că aurul, argintul şi uraniul ţării în care trăiţi vă pleacă de sub... nas, de asta vă pasă? Voi, care credeţi că un partid naţionalist ca PRM nu ar putea stopa jaful? Fiindcă mulţi dintre voi habar nu au de ce se duc lupte atît de acerbe pentru cele trei obiective: Roşia Montană, CFR Marfă ş iPortul Constanţa? Şi de ce se duc lupte pentru a fi controlate de aceleaşi grupuri de interese aservite celor din Vest sau Est, nici nu contează, pentrucă tot străine sînt de Interesul Naţional. Dacă începe exploatarea la Roşia Montană, cu ce credeţi că vor scoate „patronii"preţioasele minereuri din ţară? Cu troleul? Cu tramvaiul? Cu rata comunală? Bingo! Credem, totuşi, că acest transport se va face pînă la graniţă pe calea ferată. Care nu poate fi controlată şi condusă de oricine, oricum. Şi dacă aurul şi argintul trebuie să plece pe alt continent, cum se va proceda? Cu elicopterul? Cu vreun avion particular? Prin teleportare?Bingo! Noi credem că aici intervine rolul esenţial pe care îl joacă Portul Constanţa. Care, nici el nu poate fi controlat de oricine şi oricum. De aceea, grupul care „investeşte" în Roşia Montană are şi intenţia clară de a controla CFR Marfă şi Portul Constanţa, direct sau prin interpuşi, că doar nu ne-am născut ieri. Şi cei care controlează resursele naturale cele mai preţioase ale unei ţări controlează, de fapt, acea ţară. Indiferent de ce zice Bruxellesul despre problemele din Justiţie. Pe noi ne-ar interesa şi ce zic românii. Cei care nu se preocupă de replicile date de Antonescu lui Ponta şi invers. Şi cei care nu dorm, desigur!



RUXANDRA LUNGU,



Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare





vineri, 5 aprilie 2013

CLOACA!

ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2711, VINERI 5 APRILIE 2013

CLOACA
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU

"În „comunism“, pasarea funcţiilor de conducere între cei aflaţi în cercul agreat de conducerea ţării se numea „rotaţia cadrelor“. Nu ne înţelegeţi greşit, în ultimii ani ai vechiului regim, criteriul profesional şi capacitatea organizatorică aveau importanţa lor recunoscută, pe lîngă sistemul de „pile“. Aici, la Porţile Orientului, această meteahnă nu va dispărea niciodată. Cu toate rigorile impuse de UE. Riscul de a-i contamina noi pe ei de obiceiul bacşişului şi promovării pe criterii îndoielnice este mai mare decît ca societatea noastră să se însănătoşească din punct de vedere moral. Pentru că, nu-i aşa, obiceiurile rele se deprind mai uşor decît cele bune. Dar, să revenim la subiect. Vom lua un singur exemplu, cunoscut de toată lumea: Ion Iliescu. Oricine doreşte îi poate studia biografia. Punctul-cheie al acesteia, înainte de 1989, este aşa-zisa cădere în dizgraţie, îndepărtare, persecutare etc. a lui Ion Iliescu în raport cu ceea ce numeam atunci conducerea de partid şi de stat. O „nenorocire“, deşi personajul rămăsese membru al Marii Adunări Naţionale şi al CC al PCR cu mult timp după ce fusese trimis la „reeducare“, nu la şaibă, nu la lopată, nu în vreun lagăr de muncă, nu în vreo puşcărie, aşa cum se procedează şi azi în ţări nedemocratice cu opozanţii regimului. Îndepărtat de la Bucureşti, Ion Iliescu a exercitat funcţii de conducere în ţară şi în diverse instituţii ale statului. Chiar şi la Editura Tehnică, unde l-au surprins evenimentele din 1989, „opozantul“ regimului era director, nu portar, nu pompier, nu şef peste femeile de serviciu. Acesta nu este un atac (pentru că ar fi inutil) la adresa fostului preşedinte Ion Iliescu. Este doar un exemplu de „rotaţie a cadrelor“, cu suişurile şi coborîşurile inerente unei cariere din sfera puterii, indiferent de domeniu. Într-un acces de sinceritate,Ion Iliescu a calificat modul de organizare a noii noastre societăţi „democratice“ drept „capitalism de cumetrie“. În traducere liberă, cei care, printr-un concurs de împrejurări, au intrat pe uşa din faţă sau din dos a actualei conduceri a României, scindată, artificial, în Putere şi Opoziţie,rămîn acolo pe veci, cu neamul lor cu tot. Noi nu vom fi atît de subtili ca Ion Iliescu şi vom denumi această adunătură care ne conduce de 23 de ani încoace aşa cum merită: o cloacă de hoţi, infractori şi profitori nedovediţi sau scăpaţi de acuzaţii de sistemul judiciar pe care singură (ea, cloaca) şi l-acreat şi aservit. Aşadar, dragi români, la ce v-aţi fi aşteptat voi, îndezarmanta voastră naivitate? Ca şeful DNA, domnul Daniel Morar, să rămînă şomer? Să se întoarcă de unde a venit, ca simplu procuror? S-o ia de jos? Sau,dacă ne referim la doamna Kövesi, fost procuror general, la ce v-aţi fi aşteptat? Să rămînă pe drumuri? Să intre în avocatură, unde concurenţa este acerbă? În justiţie s-a produs o simplă „rotaţie a cadrelor“, în ciuda speculaţiilor şi a declaraţiilor înfierbîntate ale politicienilor. Nu ne interesează nici măcar dacă Bruxellesul a avut ceva de spus. Pentru că, în România, funcţionează perfect „recuperarea“ alor noştri, bugetari de lux, ca nu cumva să dea cu nasul de sistemul privat care cere performanţă şi disciplină. Aşa s-a întîmplat şi cu actualul consilier prezidenţial Cristian Diaconescu, rămas fără funcţiile de conducere promise de PSD-UNPR, că doar nu era să trăiască pe spinarea economiilor soţiei, fosta directoare la Eximbank (ce familie norocoasă!). Un caz similar este al liberalului Radu Stroe, rămas în 2008, în afara Parlamentului. La primele alegeri dintr-un colegiu vacant, prietenii au avut grijă şi l-au „băgat“ în Parlament, să nu moară omul de foame, iar acum e ditamai ministru în Guvernul Ponta. Radu Stroe şi-a recuperat locul în Parlament după plecarea ca viceguvernator al BNR (?!) a lui BogdanOlteanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor. Că doar nu era să rămînă Bogdănel, fin al lui Tăriceanu şi nepot al nomenclaturistei Gizella Vass,cerşetor pe stradă... De aceea, aşa-zisele mişcări de pe scena politică românească nu ne miră şi în nici un caz românul cu capul pe umeri nu ar trebuisă fie influenţat de speculaţiile presei, care are în vizor numirile din justiţie. Mafia transpartinică, denumită de noi, azi, cloacă, şantajabilă şi coruptă, nu lasă pe nimeni pe drumuri, ca nu cumva să ciripească vreun nemulţumit pe unde nu trebuie. Slavă Domnului, România este o ţară a făgăduinţei pentru înalţii demnitari şi bugetarii de lux. Iar cu această cloacă, patrioţii şi justiţiarii nu au de ce să se amestece."

O GAŞCĂ DE NEBUNI ŞI INCOMPETENŢI NE CONDUCE ŢARA SPRE DEZASTRU!

ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2708, MARŢI 2 APRILIE 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU

O GAŞCĂ DE NEBUNI ŞI INCOMPETENŢI NE CONDUCE ŢARA SPRE DEZASTRU!

 "Aşa ceva nu s-a mai pomenit în Istoria postdecembristă. În cadrul aceluiaşi partid de guvernămînt,  nebunii se contrazic. Unul spune că există bani de pensii şi salarii. Altul spune că nu avem deloc sau numai pe termen foarte scurt. Unul spune că pîinea se va ieftini prin reducerea TVA-ului, altul spune că nici vorbă de aşa ceva: nebunie curată! Nici noi nu mai ştim cum să explicăm, ca să înţeleagă tot omul, fără să iscăm panică şi fără să credem că ceea ce s-a numit „criză" a trecut. Prostia, reaua-credinţă, indolenţa, furtul şi trădarea se pot explica, aducînd argumentele necesare. Dar nebunia? La ce se întîmplă azi în România, în mediul politic, nici un medic psihiatru nu ar face faţă dacă i s-ar cere explicaţii sau un studiu clinic. Unul, PDL-ist de nădejde, reşapat şi reciclat de USL, aruncă piatra în baltă şi afirmă, la o oră de maximă audienţă, că nu vor fi bani de pensii şi salarii.
Altul, preşedinte de ţară, îi întreabă pe ziarişti, hăhăind cu subînţeles, ceva de genul: „depinde la ce oră din zi a făcut respectivul acea afirmaţie“ (cităm din memorie). Membrii de partid intervin ferm şi dezmint spusele proaspătului „coleg“. Numai că noi, cei de la PRM, cunoaştem realitatea. Realitate pentru care nu e nevoie de doctorate, masterate sau premii cumpărate de prin străinătăţuri. Ne este suficientă aritmetica din clasa întîi sau clasa pregătitoare, dacă acolo se învaţă că 1+1 fac 2. În 1989-1990, echilibrul dintre populaţia activă care contribuia la bugetul de pensii şi numărul pensionarilor era relativ normal. Aşa se putea, bunăoară, ca femeile să iasă la pensie, la cerere, chiar şi la 55 de ani! Puteau să trăiască ani buni de viaţă fără să cunoască bolile inerente ale bătrîneţii, puteau să-şi crescă, în linişte, nepoţii. Astăzi, prin mărirea vîrstei de pensionare, atît la femei, cît şi la bărbaţi (că aşa a vru UE), mulţi vor pleca de la serviciu direct pe năsălie. Evident, sînt semeni de-ai noştri care interpretează ieşirea la pensie altfel şi ar dori să muncească, să fie „activi“ pînă la moarte. În regulă, dar ce vină au ceilalţi români care au contribuit la Bugetul de Stat şi vor un răgaz să se bucure de ce le-a mai rămas din viaţă? Îngăduiţi-le celor sănătoşi şi fără astîmpăr să cumuleze pensia cu salariul (în sistemul privat) şi gata! Dar, trecem de la una la alta şi ne îndepărtăm de subiect. Azi, în 2013, cca. 3-4 milioane de români muncesc în străinătate. Ce să spunem, bine că sînt apreciaţi acolo, bine că şi-au găsit o soluţie pentru ei şi familiile lor. Dar, să nu uităm, aceşti români sînt contribuabili la bugetele acelor ţări şi nicidecum la bugetul de pensii al României. Aşadar, prin „dispariţia“ acestora, România are de suferit pe termen scurt, mediu şi lung.
Nu mai discutăm despre cine e de vină pentru această stare de lucruri, de dispariţia locurilor de muncă, de modul cum s-a ajuns aici sau cine trebuie tras la răspundere, am făcut-o de nenumărate ori, în diferite ocazii. Cert este că Bugetul de Stat este văduvit de contribuţii uriaşe, care nu mai ajung nici la fondul de pensii, nici la sănătate, la învăţămînt, sau în alte domenii, contribuţii fără de care o societate nu poate funcţiona. Fără medici şi profesori, fără Poliţie şi Armată sau un minimum de aparat administrativ, nici un fel de stat, democratic sau nedemocratic, nu poate supravieţui. Aşadar, nu ne referim la aceste categorii profesionale şi le rugăm să nu se simtă în nici un fel vizate. Dezbatem doar faptul că un imens potenţial de forţă de muncă a fost silit să-şi găsească un loc de muncă în străinătate, discutăm despre faptul că acest potenţial nu mai contribuie la bugetul României şi că populaţia noastră „îmbătrîneşte“ ca şi în alte state ale lumii, de altfel. În România au rămas companiile de stat, cu salarii mari, nemeritate, agenţii guvernamentale născocite pentru satisfacerea clientelei politice, ONG-uri sponsorizate din bani publici şi un enorm aparat administrativ. Dintre ele, unele nici nu îşi plătesc contribuţiile şi impozitele legale. Din rea-credinţă, din motive de management defectuos corelat cu o continuă căpuşare a companiilor relativ profitabile. Au mai rămas cîteva IMM-uri autohtone, care trebuie să-i ducă în spinare pe ceilalţi. Pe leneşi, pe proşti, pe cei care plimbă o hîrtie prin trei birouri cît e ziulica de lungă. Cel gras (statul) s-a urcat în spatele celui slab, afirmase, la un moment dat, Traian Băsescu. Ne pare extrem de rău că trebuie să-i dăm dreptate. Dar asta a fost „moştenirea“ Guvernului Tăriceanu, care a supradimensionat aparatul de stat, a lăsat libertate băieţilor deştepţi din energie şi regilor asfaltului, în goana după cîteva sute de mii de voturi. Despre situaţia multinaţionalelor nu discutăm, pe moment. Aţi văzut. Dacă treaba nu mai merge, îşi iau jucăriile şi pleacă, după ce, în prealabil, îşi externalizează profiturile către companiile ţărilor-mamă. Iar, acum, în timp ce scriem acest editorial, fac restructurări şi concedieri pe capete! Nu avem ce să facem, acesta este „capitalismul“. Dar, ne întrebăm şi noi: cei care afirmă că există bani de pensii şi salarii la cine se referă? La pensiile nesimţite de peste 100 de milioane de lei vechi, sau la salariile care ajung la 10.000 de euro în companiile de stat? La primele, sporurile şi privilegiile la fel de nesimţite? Sau la salariile neplătite la OLTCHIM şi MECHEL? Şi, staţi cuminţi, că mai urmează alte disponibilizări, pentru că nu sînt bani şi pentru salarii, şi pentru furat!
Guvernul se preface că nu ştie despre ce vorbim şi că nu este de competenţa lui să se amestece în treburile „privaţilor“, asta e „economia de piaţă“, domnilor! Fără îndoială, actuala guvernare, ca şi clasa politică, la putere sau în opoziţie, dacă-i va da mîna, va încerca să menţină un echilibru bugetar cît să rămînă la putere cîţiva ani, apelînd la împrumuturi pe care le vor plăti copiii şi nepoţii noştri. Între timp, îşi vor pune familiile la adăpost, pentru multe generaţii de acum încolo. Atenţie, nu vă recomandăm Cipru! Pe ei, pe profitorii murdari ai evenimentelor din 1989, tăvălugul protestelor populare de anvergură nu îi va prinde nepregătiţi, ca din oală, ca pe familia Ceauşescu. Au învăţat ceva din această lecţie a Istoriei şi vor părăsi corabia precum şobolanii, la momentul potrivit. Şi atunci, românii vor murmura, sărăciţi şi umiliţi, printre suspine, un slogan din campaniile PRM: „Hoţilor, bandiţilor, ce-aţi făcut cu ţara noastră?“ Români, chiar trebuie să ajungem în acest impas?"