luni, 4 noiembrie 2013
sâmbătă, 28 septembrie 2013
EUTANASIEREA CAINILOR FARA STAPAN A DIVIZAT ROMANIA!
EUTANASIEREA CAINILOR FARA STAPAN A DIVIZAT ROMANIA!
editorial din ziarul Tricolorul,vineri, 27 septembrie 2013,
de Ruxandra Lungu
După ce am ascultat sute de dezbateri şi de păreri ale multor neaveniţi, pe zeci de posturi, după ce am citit zeci de articole scrise de toţi cei care nu aveau altceva mai bun de făcut, am procedat, şi noi, ca orice om normal la cap. Am pus mîna pe carte ca să pricepem, mai exact, ce este eutanasia. Iată ce am aflat, pentru cei dornici să înceapă măcelul cîinilor fără stăpîn: „EUTANASÍE (s.f.) 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea. Din fr. euthanasie“. Reţinem: „moarte nedureroasă“, „boală incurabilă“. Fără legătură cu legea, greşit botezată, ca fiind a „eutanasierii cîinilor comunitari“, avînd în vedere că, încă dinainte de promulgarea legii, aceste animale nevinovate au început să fie adunate de pe străzi şi omorîte prin metode brutale, de o cruzime inimaginabilă, care ne aduce aminte de Auschwitz. Şi, că tot veni vorba, nu putem uita imaginile şocante ale celor doi căluţi loviţi cu biciul, în mod crud şi repetat, de două (nu le putem spune „animale“, pentru a nu jigni regnul animal) bestii umane, cărora le-am fi aplicat, şi noi, cîteva lovituri de bici, ca în Evul Mediu întunecat. Ce amendă, ce Dosar Penal, ce puşcărie, eventual cu suspendare? Dacă pentru cazul, încă neelucidat, al lui Ionuţ Anghel s-a cerut „dinte pentru dinte“, haideţi să aplicăm metoda şi invers.
Acum, după ce legea s-a promulgat, depinde de primari cum o vor pune în aplicare. Unii dintre ei, speriaţi că îşi vor pierde mandatele, declară că vor pune osul la treabă şi vor construi adăposturi, vor aplica metoda sterilizării şi nu vor lăsa cîinii pe stradă. Unde, aşa cum spun ONG-urile, nimeni nu îi vrea hoinărind flămînzi, bolnavi şi hăituiţi, cu bîte, pietre şi răngi, de specimene de teapa celor care au pus doi căluţi la pămînt cu biciul pentru că nu puteau urni din loc o căruţă cu oiştea strîmbă. Cît despre iubitorii de animale, scandalizaţi de legea votată în Parlament, trecută de CCR şi promulgată de preşedintele României, le amintim că „vinovaţii“ sînt aleşii dumnealor, şi degeaba mai protestează acum, cînd faptul e consumat. Degeaba îşi exprimă dezaprobarea la anumite intervale de timp, dacă nu o fac, prin vot, atunci cînd trebuie. Cîţi dintre cei care se declară „iubitori de animale“ s-au prezentat la vot? Cîţi dintre aceştia au votat partide (printre care Partidul România Mare) care s-au declarat împotriva eutanasierii (adică a măcelăririi) cîinilor fără stăpîn? Cîţi şi-au convins neamurile şi prietenii să voteze cu partide (tot la PRM ne referim) care au prezentat soluţii viabile şi ieftine pentru gestionarea acestei probleme? S-a dovedit că protestul cîtorva ONG-uri nu a clintit decizia „aleşilor“. Mîine-poimîine, ne vom trezi că Parlamentul va cere „eutanasierea“ persoanelor cu dizabilităţi. Nu vă miraţi, s-a întîmplat în Europa, acum cîţiva zeci de ani. Dar ce s-ar putea întîmpla în acest caz? Probabil că vor ieşi în stradă doar rudele apropiate ale celor vizaţi şi o astfel de lege va trece prin cele două Camere ca prin brînză. Dar, ce vorbim noi aici? În România, mii de oameni sînt „eutanasiaţi“, zilnic, din cauza lipsei medicamentelor, din lipsa unor tratamente mai speciale, din lipsa organelor pentru transplant (doar dacă nu eşti „vedetă“), din lipsa unei alimentaţii sănătoase, din cauza apelor contaminate şi poluate cu diverşi agenţi patogeni. E adevărat, cu cianură nu s-a încercat, dar urmează… Roşia Montană.
editorial din ziarul Tricolorul,vineri, 27 septembrie 2013,
de Ruxandra Lungu
După ce am ascultat sute de dezbateri şi de păreri ale multor neaveniţi, pe zeci de posturi, după ce am citit zeci de articole scrise de toţi cei care nu aveau altceva mai bun de făcut, am procedat, şi noi, ca orice om normal la cap. Am pus mîna pe carte ca să pricepem, mai exact, ce este eutanasia. Iată ce am aflat, pentru cei dornici să înceapă măcelul cîinilor fără stăpîn: „EUTANASÍE (s.f.) 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea. Din fr. euthanasie“. Reţinem: „moarte nedureroasă“, „boală incurabilă“. Fără legătură cu legea, greşit botezată, ca fiind a „eutanasierii cîinilor comunitari“, avînd în vedere că, încă dinainte de promulgarea legii, aceste animale nevinovate au început să fie adunate de pe străzi şi omorîte prin metode brutale, de o cruzime inimaginabilă, care ne aduce aminte de Auschwitz. Şi, că tot veni vorba, nu putem uita imaginile şocante ale celor doi căluţi loviţi cu biciul, în mod crud şi repetat, de două (nu le putem spune „animale“, pentru a nu jigni regnul animal) bestii umane, cărora le-am fi aplicat, şi noi, cîteva lovituri de bici, ca în Evul Mediu întunecat. Ce amendă, ce Dosar Penal, ce puşcărie, eventual cu suspendare? Dacă pentru cazul, încă neelucidat, al lui Ionuţ Anghel s-a cerut „dinte pentru dinte“, haideţi să aplicăm metoda şi invers.
Acum, după ce legea s-a promulgat, depinde de primari cum o vor pune în aplicare. Unii dintre ei, speriaţi că îşi vor pierde mandatele, declară că vor pune osul la treabă şi vor construi adăposturi, vor aplica metoda sterilizării şi nu vor lăsa cîinii pe stradă. Unde, aşa cum spun ONG-urile, nimeni nu îi vrea hoinărind flămînzi, bolnavi şi hăituiţi, cu bîte, pietre şi răngi, de specimene de teapa celor care au pus doi căluţi la pămînt cu biciul pentru că nu puteau urni din loc o căruţă cu oiştea strîmbă. Cît despre iubitorii de animale, scandalizaţi de legea votată în Parlament, trecută de CCR şi promulgată de preşedintele României, le amintim că „vinovaţii“ sînt aleşii dumnealor, şi degeaba mai protestează acum, cînd faptul e consumat. Degeaba îşi exprimă dezaprobarea la anumite intervale de timp, dacă nu o fac, prin vot, atunci cînd trebuie. Cîţi dintre cei care se declară „iubitori de animale“ s-au prezentat la vot? Cîţi dintre aceştia au votat partide (printre care Partidul România Mare) care s-au declarat împotriva eutanasierii (adică a măcelăririi) cîinilor fără stăpîn? Cîţi şi-au convins neamurile şi prietenii să voteze cu partide (tot la PRM ne referim) care au prezentat soluţii viabile şi ieftine pentru gestionarea acestei probleme? S-a dovedit că protestul cîtorva ONG-uri nu a clintit decizia „aleşilor“. Mîine-poimîine, ne vom trezi că Parlamentul va cere „eutanasierea“ persoanelor cu dizabilităţi. Nu vă miraţi, s-a întîmplat în Europa, acum cîţiva zeci de ani. Dar ce s-ar putea întîmpla în acest caz? Probabil că vor ieşi în stradă doar rudele apropiate ale celor vizaţi şi o astfel de lege va trece prin cele două Camere ca prin brînză. Dar, ce vorbim noi aici? În România, mii de oameni sînt „eutanasiaţi“, zilnic, din cauza lipsei medicamentelor, din lipsa unor tratamente mai speciale, din lipsa organelor pentru transplant (doar dacă nu eşti „vedetă“), din lipsa unei alimentaţii sănătoase, din cauza apelor contaminate şi poluate cu diverşi agenţi patogeni. E adevărat, cu cianură nu s-a încercat, dar urmează… Roşia Montană.
joi, 19 septembrie 2013
ALT COPIL "RATACIT" DE SUB OCHII PARINTILOR
Alt copil ratacit, in padure, de sub ochii parintilor plecati la cules ciuperci.Atacati in preajma unei stane de caini, au fugit in directii diferite. Numai unul din copii s-a intors la parinti. Intrebare intrebatoare:nu era normal ca fiecare parinte sa insface cate un copil si sa il apere cu orice pret? Si-apoi, cate ciuperci putea sa adune un copil mic? Nu putea fi lasat la o ruda, la un vecin? Sa speram ca va fi gasit repede si sanatos. Dar daca va avea soarta lui Ionut? CINE AR FI DE VINA?CAINII CU STAPAN CARE PAZEAU STANA? Pe cine eutanasiem, in acest caz?
Am lipsit o perioda de pe blog.
Am lipsit de pe blog si de pe Facebook, o perioada, din diverse motive personale care s-au adunat toate gramada. N-am mai postat articolele din "Tricolorul" scrise de prin august din lipsa de timp si, de ce sa nu recunosc, scindarea PRM m-a suparat mult. Dar, asta este cand orgoliile sunt mari, desi nu inteleg de ce. Nu avem functii pe care sa ne batem, nu avem ministere sau directii de impartit. Ce-o fi o fi!
CE BINE E LA PRIMARIE!
CE BINE E LA PRIMĂRIE!
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL DIN 19 SEPTEMBRIE 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Să ne amintim că, în cazul Roşia Montană şi al jafului care se preconizează în dauna întregii naţiuni, PRM protestează de vreo 12 ani. Am folosit toate mijloacele pentru a-i convingem pe români că proiectul este menit să-i lase şi fără ultima avuţie. Apreciem protestele celor cîteva mii de oameni, majoritatea tineri, care par să înţeleagă ce fel de ţară vor lăsa copiilor lor, născuţi deja sclavi, într-o formă sau alta. Ceea ce nu înţeleg ei este faptul că nu au nici o putere în a influenţa deciziile politicienilor, mînaţi de interese de ordin financiar, desigur.
În Polonia, 100.000 de oameni au ieşit să protesteze faţă de mărirea vîrstei de pensionare. La noi, mucles! În afară de protestul, din anul 2009, al Organizaţiei de Femei a PRM, cînd s-a produs prima majorare, şi de apariţia televizată a subsemnatei de acum cîteva zile, de la Realitatea TV, cînd s-a dezbătut această temă, nimic. Vor femeile din România să muncească pînă la moarte, iar statul criminal se bucură că nu mai are cui da pensie şi rămîn mai mulţi bani de furat? E greu să înţelegi opinia doamnei ministru Mariana Cîmpeanu, aflată la venerabila vîrstă de 65 de ani – etate la care cei ce au acum 30-35 de ani de muncă ar trebui să iasă la pensie, dacă mai apucă! Atunci cînd eşti ministru, sau deţii o funcţie aducătoare de venituri mari, din surse mai albe sau mai negre, desigur, nu vrei să ieşi la pensie. Dacă s-ar putea, unii ar pleca de la un asemenea serviciu direct pe năsălie! O lege mai bine gîndită ar fi lăsat femeile să decidă singure dacă vor să muncească după ce au îndeplinit vîrsta de pensionare.
Dar, ce mai e normal în ţara noastră? Două uriaşe manipulări, precum scandalul Roşia Montană (despre care am scris de multă vreme) şi scandalul în jurul morţii cumplite, dar suspecte, a lui Ionuţ Anghel, au acaparat dezbaterile publice, aşa încît majorarea vîrstei de pensionare la femei a trecut aproape neobservată.
După cum, aproape neobservat, a trecut subiectul cu cei aproape 1.000 (?!) de primari incompatibili cu funcţia pe care o deţin, fiind asociaţi, ei, sau membri ai familiilor lor, la firme sau fundaţii care primesc masiv contracte cu Primăria condusă de… respectivul edil! Cît tupeu, cîtă neruşinare! Atît de siguri de statutul lor, aceşti aleşi sînt veritabili vătafi peste comunitatea pe care o conduc. Ei centrează, ei dau cu capul, ei arbitrează, ei joacă banul public în faţa cetăţeanului mut de uimire. Şi de prostie, adăugăm noi.
Primarii controlează, în general, şi presa locală, aşa că, în principiu, nu sînt deranjaţi de nimeni, dacă nu o fac lată. E funcţia cea mai comodă. Ce prim-ministru, ce membru al Guvernului, ce parlamentar? Ce le trebuie aşa ceva? Să fii terfelit de presă, să-ţi fie răstălmăcite fiecare cuvinţel, fiecare grimasă, fiecare gest? Să-ţi fie răscolită şi dată peste cap viaţa personală, să ţi se dezvăluie amantlîcurile şi contractele cu statul? Să te caute DNA-ul şi să devii subiect de talk-show? De denigrare şi de batjocură meritată, sau nemeritată? Tot mai bine la Primărie, chiar în comunităţi mici, în care voturile se pot cumpăra, sau oamenii pot fi mai uşor manipulaţi.
O emisiune curajoasă, „Dosar de politician“, şi-a asumat riscul să ne dezvăluie corupţia din Primării, din Consiliile Judeţene, indiferent de apartenenţa politică a celui luat în vizor, şi să ne aducă în prim-plan persoane de care nu a auzit nimeni, figuri suficient de inteligente, care au jefuit banii publici, fără să iasă în faţă, ca păduchele în frunte. Cum nu s-au mulţumit cu ce au – tunurile presei adversarilor politici se pun pe respectivul.
Mai ţineţi minte „proiectul Iohannis“ cu care s-a făcut atîta tam-tam? Omul şi-a văzut de treabă la Sibiu, gurile rele spun că o parte din centrul oraşului i-ar aparţine, iar gurile bune spun că un sas prim-ministru „ar da bine“ pentru credibilitatea noastră în UE şi, de ce nu, în relaţiile noastre cu Germania. Gurile bune uită că domnul Iohannis, acuzat de incompatibililtate, este născut şi crescut în România, nu în Germania, şi că apucăturile rele se prind mai uşor aici, în Balcani, ca o boală contagioasă şi incurabilă. Aşadar, venit pe un cal alb de la Sibiu, la vîrful PNL, deranjînd mulţi membri ai acestui partid, şi aşa aflat într-un oarece declin, se pare că ceva sau cineva i-a închis, cumva, gura. De aceea, e mai bine la Primărie! Întoarceţi-vă acolo, domnule Iohannis, se pare că sibienii vă iubesc, în ciuda afacerilor pe care le controlaţi, lăsaţi marea politică pe mîna celor deja corupţi pînă în măduva oaselor! Banii ascunşi în conturile din străinătate le dau putere să ţină la tăvăleală!
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL DIN 19 SEPTEMBRIE 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Să ne amintim că, în cazul Roşia Montană şi al jafului care se preconizează în dauna întregii naţiuni, PRM protestează de vreo 12 ani. Am folosit toate mijloacele pentru a-i convingem pe români că proiectul este menit să-i lase şi fără ultima avuţie. Apreciem protestele celor cîteva mii de oameni, majoritatea tineri, care par să înţeleagă ce fel de ţară vor lăsa copiilor lor, născuţi deja sclavi, într-o formă sau alta. Ceea ce nu înţeleg ei este faptul că nu au nici o putere în a influenţa deciziile politicienilor, mînaţi de interese de ordin financiar, desigur.
În Polonia, 100.000 de oameni au ieşit să protesteze faţă de mărirea vîrstei de pensionare. La noi, mucles! În afară de protestul, din anul 2009, al Organizaţiei de Femei a PRM, cînd s-a produs prima majorare, şi de apariţia televizată a subsemnatei de acum cîteva zile, de la Realitatea TV, cînd s-a dezbătut această temă, nimic. Vor femeile din România să muncească pînă la moarte, iar statul criminal se bucură că nu mai are cui da pensie şi rămîn mai mulţi bani de furat? E greu să înţelegi opinia doamnei ministru Mariana Cîmpeanu, aflată la venerabila vîrstă de 65 de ani – etate la care cei ce au acum 30-35 de ani de muncă ar trebui să iasă la pensie, dacă mai apucă! Atunci cînd eşti ministru, sau deţii o funcţie aducătoare de venituri mari, din surse mai albe sau mai negre, desigur, nu vrei să ieşi la pensie. Dacă s-ar putea, unii ar pleca de la un asemenea serviciu direct pe năsălie! O lege mai bine gîndită ar fi lăsat femeile să decidă singure dacă vor să muncească după ce au îndeplinit vîrsta de pensionare.
Dar, ce mai e normal în ţara noastră? Două uriaşe manipulări, precum scandalul Roşia Montană (despre care am scris de multă vreme) şi scandalul în jurul morţii cumplite, dar suspecte, a lui Ionuţ Anghel, au acaparat dezbaterile publice, aşa încît majorarea vîrstei de pensionare la femei a trecut aproape neobservată.
După cum, aproape neobservat, a trecut subiectul cu cei aproape 1.000 (?!) de primari incompatibili cu funcţia pe care o deţin, fiind asociaţi, ei, sau membri ai familiilor lor, la firme sau fundaţii care primesc masiv contracte cu Primăria condusă de… respectivul edil! Cît tupeu, cîtă neruşinare! Atît de siguri de statutul lor, aceşti aleşi sînt veritabili vătafi peste comunitatea pe care o conduc. Ei centrează, ei dau cu capul, ei arbitrează, ei joacă banul public în faţa cetăţeanului mut de uimire. Şi de prostie, adăugăm noi.
Primarii controlează, în general, şi presa locală, aşa că, în principiu, nu sînt deranjaţi de nimeni, dacă nu o fac lată. E funcţia cea mai comodă. Ce prim-ministru, ce membru al Guvernului, ce parlamentar? Ce le trebuie aşa ceva? Să fii terfelit de presă, să-ţi fie răstălmăcite fiecare cuvinţel, fiecare grimasă, fiecare gest? Să-ţi fie răscolită şi dată peste cap viaţa personală, să ţi se dezvăluie amantlîcurile şi contractele cu statul? Să te caute DNA-ul şi să devii subiect de talk-show? De denigrare şi de batjocură meritată, sau nemeritată? Tot mai bine la Primărie, chiar în comunităţi mici, în care voturile se pot cumpăra, sau oamenii pot fi mai uşor manipulaţi.
O emisiune curajoasă, „Dosar de politician“, şi-a asumat riscul să ne dezvăluie corupţia din Primării, din Consiliile Judeţene, indiferent de apartenenţa politică a celui luat în vizor, şi să ne aducă în prim-plan persoane de care nu a auzit nimeni, figuri suficient de inteligente, care au jefuit banii publici, fără să iasă în faţă, ca păduchele în frunte. Cum nu s-au mulţumit cu ce au – tunurile presei adversarilor politici se pun pe respectivul.
Mai ţineţi minte „proiectul Iohannis“ cu care s-a făcut atîta tam-tam? Omul şi-a văzut de treabă la Sibiu, gurile rele spun că o parte din centrul oraşului i-ar aparţine, iar gurile bune spun că un sas prim-ministru „ar da bine“ pentru credibilitatea noastră în UE şi, de ce nu, în relaţiile noastre cu Germania. Gurile bune uită că domnul Iohannis, acuzat de incompatibililtate, este născut şi crescut în România, nu în Germania, şi că apucăturile rele se prind mai uşor aici, în Balcani, ca o boală contagioasă şi incurabilă. Aşadar, venit pe un cal alb de la Sibiu, la vîrful PNL, deranjînd mulţi membri ai acestui partid, şi aşa aflat într-un oarece declin, se pare că ceva sau cineva i-a închis, cumva, gura. De aceea, e mai bine la Primărie! Întoarceţi-vă acolo, domnule Iohannis, se pare că sibienii vă iubesc, în ciuda afacerilor pe care le controlaţi, lăsaţi marea politică pe mîna celor deja corupţi pînă în măduva oaselor! Banii ascunşi în conturile din străinătate le dau putere să ţină la tăvăleală!
HAI, LA EUTANASIERE, NEAMULE!
HAI, LA EUTANASIERE, NEAMULE!
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 9 SEPTEMBRIE 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Nu vom comenta dezbaterile din mass-media în urma morţii tragice a copilului Ionuţ Anghel. Bineînţeles că opinia publică este împărţită, iar instituţiile statului dau din colţ în colţ, aruncînd responsabilitatea unele pe altele, în veşnica lor laşitate cînd trebuie să dea ochii cu alegătorul, mai ales în preajma alegerilor. Pentru prima oară în România, s-a organizat un miting pentru eutanasierea cîinilor comunitari.
Un cetăţean propunea „să fie chemată armata“ (care, cea plecată în Afganistan?), să înconjoare fiecare sector şi să pornească „vînătoarea“. Cetăţeanul, aflat la o vîrstă respectabilă, trăia, probabil, în trecut şi a uitat că România nu mai are de multă vreme armată în adevăratul sens al cuvîntului, pentru că o ţară lipsită de apărare este mai uşor de jefuit şi de transformat în colonie.
Dar, să revenim la oile, pardon, la cîinii noştri, consideraţi, dintotdeauna, cei mai buni prieteni ai omului. Care om, orice nenorocire ar comite, este scutit de eutanasiere. Deşi, dacă toţi căţeii maidanezi „trebuie“ eutanasiaţi, după unii, hai să extindem şi noi cercul celor pentru care eutanasierea ar fi o moarte chiar blîndă.
E greu să compari: oare ce fel de moarte poate fi mai teribilă? – să mori mutilat de animale înfometate, să mori ars de viu (precum bebeluşii de la Maternitatea Giuleşti), să mori de frig în propria casă (cum s-a întîmplat cu atîtea persoane vîrstnice), să mori de foame, sau să mori cu zile, plimbat printre spitale care îţi refuză internarea, sau precum copiii bolnavi de cancer sau de alte boli pentru care nu există medicamente sau bani pentru tratamente scumpe.
V-aţi uitat toţi în ochii lui Ionuţ, dar în ochii copilaşilor care agonizează pe paturi insalubre de spital, la care se văd efectele chimioterapiei şi ai căror părinţi nu au bani pentru tratamente sofisticate în Austria sau Italia, s-a uitat cineva? A căutat cineva „responsabilii“, ca în cazul copilului care a fost tratat pentru o mînă ruptă şi s-a stins din viaţă după ce a ajuns acasă? Vă mai aduceţi aminte de cazul adolescentei decedate după o banală operaţie de apendicită?
În ochii părinţilor acestor victime inocente, ucise de mîna omului, s-a uitat cineva? A fost cineva tras la răspundere? Dar de copiii care s-au spînzurat de dorul părinţilor goniţi, practic, de sistemul nostru „democratic“ să muncească în străinătate, răspunde cineva? Oare cine s-a uita în ochii părinţilor tinerei spulberate de bolidul unei beizadele drogate?
Propunem ca participanţii la mitingul pro-eutanasiere, după ce şi-au expus punctul de vedere, să-şi canalizeze energia şi pentru căutarea responsabililor pentru moartea prematură a atîtor suflete la fel de nevinovate ca Ionuţ. Şi să propună eutanasierea vinovaţilor.
Dar, deh, cine ştie pe cine găsim printre vinovaţi: autorităţi locale, primării, politicieni, parlamentari, personaje care sînt de neatins de 23 de ani, orice „crime“ ar comite, nu numai împotriva copiilor, ci şi împotriva adulţilor, vîrstnicilor şi, în final, împotriva unei întregi naţiuni ajunsă acum în pragul dezmembrării şi deznaţionalizării forţate. Aceştia de ce scapă de „eutanasiere“ (în sens figurat, desigur)? Împotriva lor de ce nu se organizează proteste? Vă spunem noi, de ce. Pentru că i-am cocoţat acolo şi adevăraţii vinovaţi sîntem noi, adică cei care votează aceeaşi gaşcă mafiotă din 1989 încoace.
Eutanasiere plăcută!
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 9 SEPTEMBRIE 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Nu vom comenta dezbaterile din mass-media în urma morţii tragice a copilului Ionuţ Anghel. Bineînţeles că opinia publică este împărţită, iar instituţiile statului dau din colţ în colţ, aruncînd responsabilitatea unele pe altele, în veşnica lor laşitate cînd trebuie să dea ochii cu alegătorul, mai ales în preajma alegerilor. Pentru prima oară în România, s-a organizat un miting pentru eutanasierea cîinilor comunitari.
Un cetăţean propunea „să fie chemată armata“ (care, cea plecată în Afganistan?), să înconjoare fiecare sector şi să pornească „vînătoarea“. Cetăţeanul, aflat la o vîrstă respectabilă, trăia, probabil, în trecut şi a uitat că România nu mai are de multă vreme armată în adevăratul sens al cuvîntului, pentru că o ţară lipsită de apărare este mai uşor de jefuit şi de transformat în colonie.
Dar, să revenim la oile, pardon, la cîinii noştri, consideraţi, dintotdeauna, cei mai buni prieteni ai omului. Care om, orice nenorocire ar comite, este scutit de eutanasiere. Deşi, dacă toţi căţeii maidanezi „trebuie“ eutanasiaţi, după unii, hai să extindem şi noi cercul celor pentru care eutanasierea ar fi o moarte chiar blîndă.
E greu să compari: oare ce fel de moarte poate fi mai teribilă? – să mori mutilat de animale înfometate, să mori ars de viu (precum bebeluşii de la Maternitatea Giuleşti), să mori de frig în propria casă (cum s-a întîmplat cu atîtea persoane vîrstnice), să mori de foame, sau să mori cu zile, plimbat printre spitale care îţi refuză internarea, sau precum copiii bolnavi de cancer sau de alte boli pentru care nu există medicamente sau bani pentru tratamente scumpe.
V-aţi uitat toţi în ochii lui Ionuţ, dar în ochii copilaşilor care agonizează pe paturi insalubre de spital, la care se văd efectele chimioterapiei şi ai căror părinţi nu au bani pentru tratamente sofisticate în Austria sau Italia, s-a uitat cineva? A căutat cineva „responsabilii“, ca în cazul copilului care a fost tratat pentru o mînă ruptă şi s-a stins din viaţă după ce a ajuns acasă? Vă mai aduceţi aminte de cazul adolescentei decedate după o banală operaţie de apendicită?
În ochii părinţilor acestor victime inocente, ucise de mîna omului, s-a uitat cineva? A fost cineva tras la răspundere? Dar de copiii care s-au spînzurat de dorul părinţilor goniţi, practic, de sistemul nostru „democratic“ să muncească în străinătate, răspunde cineva? Oare cine s-a uita în ochii părinţilor tinerei spulberate de bolidul unei beizadele drogate?
Propunem ca participanţii la mitingul pro-eutanasiere, după ce şi-au expus punctul de vedere, să-şi canalizeze energia şi pentru căutarea responsabililor pentru moartea prematură a atîtor suflete la fel de nevinovate ca Ionuţ. Şi să propună eutanasierea vinovaţilor.
Dar, deh, cine ştie pe cine găsim printre vinovaţi: autorităţi locale, primării, politicieni, parlamentari, personaje care sînt de neatins de 23 de ani, orice „crime“ ar comite, nu numai împotriva copiilor, ci şi împotriva adulţilor, vîrstnicilor şi, în final, împotriva unei întregi naţiuni ajunsă acum în pragul dezmembrării şi deznaţionalizării forţate. Aceştia de ce scapă de „eutanasiere“ (în sens figurat, desigur)? Împotriva lor de ce nu se organizează proteste? Vă spunem noi, de ce. Pentru că i-am cocoţat acolo şi adevăraţii vinovaţi sîntem noi, adică cei care votează aceeaşi gaşcă mafiotă din 1989 încoace.
Eutanasiere plăcută!
NOI NU SCRIEM PENTRU IDIOTI
NOI NU SCRIEM PENTRU IDIOŢI
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 30 AUGUST 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Motto: „Cu prostia, chiar zeii se luptă în zadar“ (Fr. Schiller)
Nu ne dăm în vînt să citim comentariile aberante de pe Internet, privitoare la anumite ştiri, articole, personaje politice sau mondene. Altfel, nu am mai avea timp să scriem noi, ca să aibă ei ce „comenta“. Totuşi, pentru a lua pulsul mulţimii internaute, merită, din cînd în cînd, să arunci un ochi şi pe ce mai spune lumea, liberă să-şi dea drumul la gură, în funcţie de educaţia primită de acasă, căci, nu-i aşa, pentru libertatea de exprimare de care profităm noi acum şi-au dat viaţa tinerii, în 1989.
Aşa încît ne-am permis să-i clasificăm pe „comentatori“ în 4 categorii:
cei de bună credinţă, care chiar vor să valorifice libertatea de exprimare pentru că li se pare un mod interesant în care aleg să-şi petreacă timpul.
Categoria „naivilor“, a celor care cred că, odată azvîrlită pe Net, părerea lor contează şi va fi băgată în seamă de careva.
Categoria frustraţilor cu deviaţii comportamentale, mentale şi morale grave, care, în spatele anonimatului, împroaşcă întotdeauna cu noroi pe oricine le iese în cale.
Si, în sfîrşit, categoria „postacilor“, plătiţi cu ziua sau, cine ştie, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, de diverse grupuri de interese economice, partide, Servicii Secrete sau alte segmente socio-profesionale, care postează comentarii în anumite scopuri bine conturate şi pentru manipularea publicului consumator de Net.
Din categoria a treia sau a patra face parte un „comentariu“, care sugerează că din editorialele ziarului nostru nu „află“ nimic, că ele ar fi un bla-bla-bla. Dacă individul în cauză vrea să „afle“ ceva, n-are decît să pună mîna pe o carte de istorie, de geografie, de anatomie, de psihologie etc., sau să se ducă la şcoală, la vreo facultate, să ia Premiul Nobel, nu-l oprim noi.
Dar, dacă băieţaşul cu pricina vrea, totuşi, să „afle“, avînd o nestăvilită sete de cunoaştere, îi facem pe plac şi, în locul lui, deschidem Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, de unde „aflăm“ că „editorialul“ este acel „articol de ziar sau de revista care exprimă punctul de vedere oficial al redacţiei într-o problemă actuală şi importantă; articol de fond“. Atenţie asupre sintagmei: „problemă actuală şi importantă“.
Acum, să traducem ce înseamnă BLA-BLA-BLA în creierul individului în cauză, care, repet, este reprezentantul unui grup de persoane al căror creier stă lejer în cutia craniană, dar lucrul cel mai înfricoşător este că acestea, la un moment dat, votează.
Cînd editorialele „Tricolorului“ au denunţat Mafia transpartinică, Mafia din Justiţie, Administraţie, Învăţămînt şi Sănătate şi au comentat anumite stări de lucruri din aceste domenii, asta înseamnă pentru astfel de inşi doar BLA-BLA-BLA?
Cînd editorialele noastre au adus la cunoştinţă publicului că se va instaura o Nouă Ordine Mondială, în care libertăţile cetăţeneşti vor fi restrînse şi unele state naţionale, precum România, vor fi dezmembrate, regionalizate, federalizate, în scopul de a fi jefuite mai uşor, asta înseamnă tot BLA-BLA-BLA?
Cînd am denunţat proporţiile Jafului Naţional, înstrăinarea resurselor naturale, materiale şi umane ale Poporului Român şi am solicitat public tragerea la răspundere şi arestarea corupţilor, a devalizatorilor şi trădătorilor de ţară, cînd am arătat implicarea mass-media aservită politic în disoluţia morală a naţiunii noastre, avînd drept ţintă generaţia tînără, asta e BLA-BLA-BLA?
Cînd am adus dovezi imposibil de combătut privind fraudarea alegerilor prin mijloace sofisticate, care fac din democraţia românească o caricatură, în spatele căreia se ascunde o gaşcă de profitori, care alternează la Putere, sub numele de partide politice, şi funcţionează după principiul 4 ani furăm noi, 4 ani furaţi voi, după care vom preda ştafeta copiilor noştri, şi asta e BLA-BLA-BLA, gogomani grei de cap?
Pretindeţi că citiţi un articol, în sensul că îl silabisiţi, dar nu înţelegeţi ce citiţi, aceasta fiind o nouă formă a analfabetismului din România actuală. Bineînţeles că nu ne propunem să facem rezumatul editoralelor din „Tricolorul“, pentru că editorialul este, de regulă, un articol scurt şi la obiect. Şi credem că le-am dat destulă atenţie dereglaţilor şi postacilor de serviciu, care fac umbră pămîntului românesc degeaba.
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 30 AUGUST 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Motto: „Cu prostia, chiar zeii se luptă în zadar“ (Fr. Schiller)
Nu ne dăm în vînt să citim comentariile aberante de pe Internet, privitoare la anumite ştiri, articole, personaje politice sau mondene. Altfel, nu am mai avea timp să scriem noi, ca să aibă ei ce „comenta“. Totuşi, pentru a lua pulsul mulţimii internaute, merită, din cînd în cînd, să arunci un ochi şi pe ce mai spune lumea, liberă să-şi dea drumul la gură, în funcţie de educaţia primită de acasă, căci, nu-i aşa, pentru libertatea de exprimare de care profităm noi acum şi-au dat viaţa tinerii, în 1989.
Aşa încît ne-am permis să-i clasificăm pe „comentatori“ în 4 categorii:
cei de bună credinţă, care chiar vor să valorifice libertatea de exprimare pentru că li se pare un mod interesant în care aleg să-şi petreacă timpul.
Categoria „naivilor“, a celor care cred că, odată azvîrlită pe Net, părerea lor contează şi va fi băgată în seamă de careva.
Categoria frustraţilor cu deviaţii comportamentale, mentale şi morale grave, care, în spatele anonimatului, împroaşcă întotdeauna cu noroi pe oricine le iese în cale.
Si, în sfîrşit, categoria „postacilor“, plătiţi cu ziua sau, cine ştie, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, de diverse grupuri de interese economice, partide, Servicii Secrete sau alte segmente socio-profesionale, care postează comentarii în anumite scopuri bine conturate şi pentru manipularea publicului consumator de Net.
Din categoria a treia sau a patra face parte un „comentariu“, care sugerează că din editorialele ziarului nostru nu „află“ nimic, că ele ar fi un bla-bla-bla. Dacă individul în cauză vrea să „afle“ ceva, n-are decît să pună mîna pe o carte de istorie, de geografie, de anatomie, de psihologie etc., sau să se ducă la şcoală, la vreo facultate, să ia Premiul Nobel, nu-l oprim noi.
Dar, dacă băieţaşul cu pricina vrea, totuşi, să „afle“, avînd o nestăvilită sete de cunoaştere, îi facem pe plac şi, în locul lui, deschidem Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, de unde „aflăm“ că „editorialul“ este acel „articol de ziar sau de revista care exprimă punctul de vedere oficial al redacţiei într-o problemă actuală şi importantă; articol de fond“. Atenţie asupre sintagmei: „problemă actuală şi importantă“.
Acum, să traducem ce înseamnă BLA-BLA-BLA în creierul individului în cauză, care, repet, este reprezentantul unui grup de persoane al căror creier stă lejer în cutia craniană, dar lucrul cel mai înfricoşător este că acestea, la un moment dat, votează.
Cînd editorialele „Tricolorului“ au denunţat Mafia transpartinică, Mafia din Justiţie, Administraţie, Învăţămînt şi Sănătate şi au comentat anumite stări de lucruri din aceste domenii, asta înseamnă pentru astfel de inşi doar BLA-BLA-BLA?
Cînd editorialele noastre au adus la cunoştinţă publicului că se va instaura o Nouă Ordine Mondială, în care libertăţile cetăţeneşti vor fi restrînse şi unele state naţionale, precum România, vor fi dezmembrate, regionalizate, federalizate, în scopul de a fi jefuite mai uşor, asta înseamnă tot BLA-BLA-BLA?
Cînd am denunţat proporţiile Jafului Naţional, înstrăinarea resurselor naturale, materiale şi umane ale Poporului Român şi am solicitat public tragerea la răspundere şi arestarea corupţilor, a devalizatorilor şi trădătorilor de ţară, cînd am arătat implicarea mass-media aservită politic în disoluţia morală a naţiunii noastre, avînd drept ţintă generaţia tînără, asta e BLA-BLA-BLA?
Cînd am adus dovezi imposibil de combătut privind fraudarea alegerilor prin mijloace sofisticate, care fac din democraţia românească o caricatură, în spatele căreia se ascunde o gaşcă de profitori, care alternează la Putere, sub numele de partide politice, şi funcţionează după principiul 4 ani furăm noi, 4 ani furaţi voi, după care vom preda ştafeta copiilor noştri, şi asta e BLA-BLA-BLA, gogomani grei de cap?
Pretindeţi că citiţi un articol, în sensul că îl silabisiţi, dar nu înţelegeţi ce citiţi, aceasta fiind o nouă formă a analfabetismului din România actuală. Bineînţeles că nu ne propunem să facem rezumatul editoralelor din „Tricolorul“, pentru că editorialul este, de regulă, un articol scurt şi la obiect. Şi credem că le-am dat destulă atenţie dereglaţilor şi postacilor de serviciu, care fac umbră pămîntului românesc degeaba.
TELEVIZIUNILE DE STIRI AU FOST LOVITE DE CANICULA
TELEVIZIUNILE DE ŞTIRI AU FOST LOVITE DE CANICULĂ
EDITORIAL DIN ZIARUL TRICOLORUL 9 AUGUST 2013
DE RUXANDRA LUNGU
În mod firesc, denumirea unei televiziuni ar trebui să reflecte şi politica de programe pe care le va promova. Cînd spui „PRO“, „ANTENA“ „PRIMA“ sau „Kanal“ poţi, în principiu, să te aştepţi la orice. Cînd privim „Realitatea“, „România“, „Sport“ sau „Etno“ ştim bine ce ar trebui să vedem pe micul ecran. Numai că, iată, surprizele se pot ivi la orice oră. „Ştirile“ care ar trebui dezbătute îndelung, iar jurnaliştii cu pretenţii ar trebui să disece subiectele şi să le urmărească pînă la rezolvare sînt prezentate în pripă, doar-doar românii nu se vor prinde în ce ţară au ajuns să trăiască după ce au votat „schimbarea“. Ne referim la „schimbarea“ lui Traian Băsescu, promisă de USL. Numai că „schimbarea“ se încăpăţînează să-şi reia băile de mulţime şi petrecerile de la Cireşica mai binedispus ca niciodată şi cu zîmbetul pe buze. Bineînţeles, nu lipsesc săgeţile către Guvern şi către un premier plecat în SUA, ceea ce credem că îi va aduce un imens prejudiciu de imagine. Ce s-a întîmplat? Bonei filipineze nu i-ar fi priit la Mamaia, la Venus sau la Costineşti? Nu vom şti niciodată. Revenind la „ştirile” fuşerite, ne întrebăm ce rost a avut ca lista uriaşă a unor firme şi, culmea, a unor instituţii de stat, cu datorii la buget de milioane de euro, nu glumă, cu acţionari apropiaţi mediului politic să se facă publică, din moment ce nimeni nu a luat vreodată vreo măsură împotriva acestora, ca să nu se ajungă la acest cuantum de datorii? Nimeni nu întreabă cui i-a convenit ca lucrurile să degenereze în acest mod şi bugetul de stat să fie văduvit de sume colosale de bani. Pentru informarea celor care nu sînt implicaţi în afaceri mai mari sau mai mici, merită spus că un IMM primeşte somaţie, este executat silit şi băgat în insolvenţă în 2-3 luni, fără discuţie, pentru cîteva mii de euro. Ce mai aflăm de la „ştiri“? Că primarul PNL (USL) al Sectorului 6, votat de cei sătui de PDL, a reînnoit contracte importante ale Primăriei cu… firme apropiate PDL-ului. Fraţilor, aşa vă trebuie dacă în ziua votului aveţi privirea înceţoşată şi vă tremură mîna cînd puneţi ştampila. Răul fiind deja făcut (adică ajuns la butoane), mai avem de aşteptat 4 ani, în caz că România va rămîne stat naţional şi unitar. Aşadar, în loc să dezbatem adevăratele probleme ale cetăţeanului, cînd privim la televiziunile cu pretenţia că ne dezvăluie „Realitatea“ sau „România“, aflăm, in extenso, ce bulibaşă şi-a măritat fata, cît a fost trena de lungă, care a fost meniul, ce maşini de lux s-au perindat pe acolo, cît a costat „evenimentul“ şi multe asemenea trăznăi. Difuzarea s-a realizat pe respectivul post de nenumărate ori, pînă la saturaţie, pînă la voma propriu-zisă. Nimeni nu se întreabă, în schimb, de unde are clanul respectiv banii pentru asemenea opulenţă. Acesta era, de fapt, adevăratul subiect de presă. Cît despre expunerea mediatică a Elenei Udrea, ba în costum de baie, ba în barcă, ba la masă cu prietenii nu comentăm, pentru că ştim că în spatele acestei defilări constante se ascunde sigur ceva important. Incomparabil mai important ca nunta fiicei bulibaşei, ca relaţia Angela Similea-Florin Piersic, sau Nicu Ceauşescu-Nadia Comăneci. Dar, cine ştie, audienţele arată, probabil, că românii sînt mai interesaţi de nunta lui X, divorţul lui Y şi amantlîcurile lui Z decît de informaţii despre ţara lor, despre viitorul lor. Putem accepta şi asta, dar nu la televiziuni ce se pretind „serioase“ şi nici de la jurnalişti ce se dau deontologi desăvîrşiţi. Deşi, nu se ştie niciodată, poate noi sîntem anormali şi nu ei!
joi, 29 august 2013
DEMOCRATIA ROMANEASCA: PROSTIE SAU CONSPIRATIE?
DEMOCRAŢIA ROMÂNEASCĂ: PROSTIE SAU CONSPIRATIE?
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 31 IULIE 2013
"Deşi tînără, democraţia noastră „originală“ trebuia, la vîrsta de 23 de ani, să înceteze joaca „de-a hoţii şi vardiştii“, mai ales cînd unii dintre vardişti se dovedesc a fi ei hoţii. Chiar nu înţelegem acest ridicol conflict dintre Dan Voiculescu şi Traian Băsescu. I-auzi: acum marinarul va întîlni un pirat, cităm din memorie afirmaţia lui Dan Voiculescu de pe treptele DNA. Şi noi, naivii, credeam că piraţi sînt amîndoi, fiecare în felul său. Provin din „structuri“ asemănătoare, au profitat din plin de vechiul regim, dar mai din plin de actualul regim. Dan Voiculescu se face că uită că între cele două palate există o coabitare şi că PC este parte a USL-ului? Obsesia suspendării preşedintelui să fie doar o manipulare de presă menită să le menţină în bazinul electoral al USL pe cele 7 milioane de persoane (unele – decedate, altele – plecate din ţară) care au votat la Referendum suspendarea?
Dar, surpriză, la alegerile parlamentare din 2012 nu s-au mai prezentat la vot în număr mare, astfel încît ne-am trezit pe cap cu un colos, cu un partid-stat, ca PSD-ul anilor 2000-2004. Cei doi au satisfacţii de la viaţă cum miliarde de cetăţeni ai Planetei nici nu visează. Putere, bani, familii reuşite. De ce nu-şi văd dumnealor de nepoţi şi mimează conflicte devenite războaie, care nouă, românilor de rînd, nu ne folosesc la nimic. Nici la eradicarea şomajului, nici la creşterea nivelului de trai, nici la calitatea învăţămîntului şi a actului medical pentru care plătim taxe şi impozite halucinante, căci de siguranţa cetăţeanului nici nu poate fi vorba. Se discută despre închiderea postului de Televiziune Antena 3, singurul post „anti-băsist“ din România, după cum se laudă unii. Personal, nu credem în această gogoriţă, în primul rînd pentru că, totuşi, facem parte din UE şi, de bine, de rău, cu presa nu te joci. A, dacă postul vizat, oricare ar fi el, nu-şi plăteşte taxele şi impozitele la stat, e altă poveste. Un IMM care ar îndrăzni să procedeze astfel ar fi băgat în insolvenţă imediat, fără prea multe proceduri. Dacă se încalcă grav deontologia profesională şi echidistanţa politică, există şi alte metode, legale, prin care, pe viitor, să se evite astfel de situaţii. Dacă anumiţi manageri ai postului în cauză se dovedesc a fi comis infracţiuni vizate de legea penală, e, din nou, altă poveste. Directorul zboară, postul TV sau ziarul rămîn pe loc. Care e problema? Asta, în caz că legile se şi respectă în România. Preşedintele PRM nu a mai fost invitat pe postul naţional de Televiziune de foarte mulţi ani, iar la Antena 3, de asemenea. Din ordinul cui, am întreba noi? Dar nu are sens să aducem subiectul în ograda noastră, nu acesta este scopul acestei succinte analize. De sus, din avion, conflictul Dan Voiculescu-Traian Băsescu pare „aranjat“ şi dobîndeşte, pe zi ce trece, nuanţe de penibil extrem. Este foarte posibil ca tot aranjamentul să fie praf în ochii cetăţeanului, praf în ochii UE, menit să inducă românilor ideea că, în ţara noastră, democraţia şi statul de drept s-au instalat şi funcţionează, că Opoziţia chiar există, că presa este liberă şi că totul nu este o uriaşă conspiraţie a unei găşti postdecembriste care alternează la Putere şi ne-a condus spre dezastru."
joi, 25 iulie 2013
RUSINE TUTUROR TELEVIZIUNILOR DIN ROMANIA!
RUŞINE TUTUROR TELEVIZIUNILOR DIN ROMÂNIA!
DIN ZIARUL TRICOLORUL,25 IULIE 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
UPDATE: PRIETENI SI NEPRIETENI,
DACA STITI SA CITITI, DAR NU INTELEGETI CEEA CE CITITI, OCOLITI ACEST ARTICOL.
DACA INTELEGETI CE CITITI, TEXTUAL, DAR NU CITITI PRINTRE RANDURI, NU AVETI SUBTILITATEA DE A RECEPTA SUBANTELESURILE UNUI TEXT, OCOLITI ACEST ARTICOL SI, MAI ALES, ABTINETI-VA DE LA COMENTARII FARA LEGATURA CU SUBIECTUL.
VA MULTUMESC ANTICIPAT!
"De regulă, weekend-urile sînt lipsite de evenimente demne de comentat la televiziunile de „ştiri“. Aşa că, ele, televiziunile, profită de cel mai neînsemnat eveniment domestic, de cel mai banal accident de maşină, de orice găină care a „născut pui vii“, ca să răsucească subiectul şi pe faţă, şi pe dos. O mană cerească pentru aceşti gropari ai mass-media au fost tragicul accident din Muntenegru, dar şi moartea unui milionar ucis, recent, de tren. De unde rezultă că trenul a fost de vină, şi nu prostia, aroganţa şi sfidarea unuia care credea că banul îl face nemuritor. Fiindcă nu degeaba este denumit „ochiul dracului“. Dacă aducerea în ţară a lui Omar Hayssam merită cîteva dezbateri, deşi avem convingerea că adevărul nu va fi aflat niciodată, cel puţin nu în timpul vieţii noastre, înmormîntarea cu surle şi tobe a rechinului imobiliar din Ilfov a lăsat o naţiune întreagă cu gura căscată în legătură cu modul în care s-a degradat presa din România.
Şi totuşi, în week-end-ul care tocmai a trecut, la Bucureşti a avut loc un eveniment care ar fi trebuit să trezească interesul oricărui jurnalist profesionist, oricărui deontolog cu pretenţii: Congresul Extraordinar al Partidului România Mare, partid europarlamentar, unicul partid naţionalist şi justiţiar din România. Formaţiune în care, din nefericire pentru unitatea sa, există nişte controverse şi nişte frămîntări care, ce-i drept, nu le-au ocolit nici pe celelalte partide, intens mediatizate, intens promovate, deşi populate de personaje de o calitate mai mult decît îndoielnică, din toate punctele de vedere. Nu vom reveni asupra articolelor şi a comunicatelor de presă oficiale din ziarul nostru legate de acest eveniment, şi nici asupra unor dezinformări inerente în astfel de situaţii, dar ceea ce ne-a mirat (vorba vine) peste măsură este faptul că televiziunile, cu excepţia uneia care ne-a acordat atenţie preţ de un minut, s-au făcut că plouă, în schimb au descris, cu lux de amănunte, unele groteşti, altele de un penibil extrem, toate etapele înmormîntării celui „ucis de tren“, precum şi toate incidentele: crime, incendieri, accidente sau alte nenorociri care, de regulă, se petrec, zilnic, în ţara noastră, şi nu numai. De ce această conspiraţie a tăcerii? O mass-media avidă de scandal şi rating cu orice preţ? Pentru că, în conştiinţa publică, Partidul România Mare trebuie să dispară. Aceasta este comanda politică. Pentru că PRM deranjează prin adevărurile spuse de-a lungul anilor, şi, iată, confirmate. Dovada cea mai recentă: cazul Omar Hayssam, scos de la naftalină şi introdus pe agenda cetăţeanului uşor de manipulat, din motive cunoscute de toţi. Şi, că veni vorba, printre toate scenariile vehiculate, comentatorii de duzină uită un lucru esenţial. Omar Hayssam a făcut puşcărie în Siria pentru că era agent israelian. Aşa că vom vedea, pînă la urmă, dacă aducerea lui în România îi va fi pedeapsă, sau binecuvîntare…"
DIN ZIARUL TRICOLORUL,25 IULIE 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
UPDATE: PRIETENI SI NEPRIETENI,
DACA STITI SA CITITI, DAR NU INTELEGETI CEEA CE CITITI, OCOLITI ACEST ARTICOL.
DACA INTELEGETI CE CITITI, TEXTUAL, DAR NU CITITI PRINTRE RANDURI, NU AVETI SUBTILITATEA DE A RECEPTA SUBANTELESURILE UNUI TEXT, OCOLITI ACEST ARTICOL SI, MAI ALES, ABTINETI-VA DE LA COMENTARII FARA LEGATURA CU SUBIECTUL.
VA MULTUMESC ANTICIPAT!
"De regulă, weekend-urile sînt lipsite de evenimente demne de comentat la televiziunile de „ştiri“. Aşa că, ele, televiziunile, profită de cel mai neînsemnat eveniment domestic, de cel mai banal accident de maşină, de orice găină care a „născut pui vii“, ca să răsucească subiectul şi pe faţă, şi pe dos. O mană cerească pentru aceşti gropari ai mass-media au fost tragicul accident din Muntenegru, dar şi moartea unui milionar ucis, recent, de tren. De unde rezultă că trenul a fost de vină, şi nu prostia, aroganţa şi sfidarea unuia care credea că banul îl face nemuritor. Fiindcă nu degeaba este denumit „ochiul dracului“. Dacă aducerea în ţară a lui Omar Hayssam merită cîteva dezbateri, deşi avem convingerea că adevărul nu va fi aflat niciodată, cel puţin nu în timpul vieţii noastre, înmormîntarea cu surle şi tobe a rechinului imobiliar din Ilfov a lăsat o naţiune întreagă cu gura căscată în legătură cu modul în care s-a degradat presa din România.
Şi totuşi, în week-end-ul care tocmai a trecut, la Bucureşti a avut loc un eveniment care ar fi trebuit să trezească interesul oricărui jurnalist profesionist, oricărui deontolog cu pretenţii: Congresul Extraordinar al Partidului România Mare, partid europarlamentar, unicul partid naţionalist şi justiţiar din România. Formaţiune în care, din nefericire pentru unitatea sa, există nişte controverse şi nişte frămîntări care, ce-i drept, nu le-au ocolit nici pe celelalte partide, intens mediatizate, intens promovate, deşi populate de personaje de o calitate mai mult decît îndoielnică, din toate punctele de vedere. Nu vom reveni asupra articolelor şi a comunicatelor de presă oficiale din ziarul nostru legate de acest eveniment, şi nici asupra unor dezinformări inerente în astfel de situaţii, dar ceea ce ne-a mirat (vorba vine) peste măsură este faptul că televiziunile, cu excepţia uneia care ne-a acordat atenţie preţ de un minut, s-au făcut că plouă, în schimb au descris, cu lux de amănunte, unele groteşti, altele de un penibil extrem, toate etapele înmormîntării celui „ucis de tren“, precum şi toate incidentele: crime, incendieri, accidente sau alte nenorociri care, de regulă, se petrec, zilnic, în ţara noastră, şi nu numai. De ce această conspiraţie a tăcerii? O mass-media avidă de scandal şi rating cu orice preţ? Pentru că, în conştiinţa publică, Partidul România Mare trebuie să dispară. Aceasta este comanda politică. Pentru că PRM deranjează prin adevărurile spuse de-a lungul anilor, şi, iată, confirmate. Dovada cea mai recentă: cazul Omar Hayssam, scos de la naftalină şi introdus pe agenda cetăţeanului uşor de manipulat, din motive cunoscute de toţi. Şi, că veni vorba, printre toate scenariile vehiculate, comentatorii de duzină uită un lucru esenţial. Omar Hayssam a făcut puşcărie în Siria pentru că era agent israelian. Aşa că vom vedea, pînă la urmă, dacă aducerea lui în România îi va fi pedeapsă, sau binecuvîntare…"
CAND VA DEVENI JUSTITIA CU ADEVARAT INDEPENDENTA?
CÎND VA DEVENI JUSTIŢIA CU ADEVĂRAT INDEPENDENTĂ?
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 17 IULIE 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Niciodată. Atîta vreme cît numirile în funcţiile importante sînt decise de politicieni. Şi atîta vreme cît salariile din domeniu menite să stăvilească, chipurile, tentaţiile şi corupţia nu sînt deloc de neglijat. Ceea ce ne miră peste măsură este faptul că primul-ministru, de meserie procuror, a ignorant, cu bună ştiinţă credem noi, bubele din cap (a se citi dosare penale) pe care le aveau unii membri ai Cabinetului. Deşi avertizat public de şeful statului, tînărul premier s-a ambiţionat să-l numească pe Relu Fenechiu în Guvern, şi încă într-un minister foarte important, condus, de-a lungul timpului, de mulţi oameni fără Dumnezeu (fără să generalizăm, evident!). Ne întrebăm: ce a vrut să demonstreze Victor Ponta? Că el crede în prezumţia de nevinovăţie? Că un asemenea circ televizat foloseşte „inculpatului“, sau Cabinetului din care face parte? Că el nu dă doi bani pe opiniile preşedintelui? Şi ne mai întrebăm ceva: oare ce a gîndit conducerea PNL?
Chiar atît de puţini oameni capabili să conducă un minister există în acest partid aflat în cădere liberă? Numai tăriceni, vosganieni şi fenechii? Ne întrebăm şi cum poate accepta o asemenea poziţie în stat o persoană care este urmărită penal sau pasibilă de a fi acuzată pentru isprăvi care păreau demult uitate, cel puţin de opinia publică şi de mass-media. Acestea sînt preocupate mai degrabă de viaţa, averea şi moartea unui fin de-al lui Gigi Becali, şi nu de deciziile luate de preşedinte şi de primul-ministru împreună cu FMI. Decizii care nu numai că nu respectă angajamentele electorale ale USL, ci, dimpotrivă, sînt în defavoarea dezvoltării economice pe termen mediu şi lung a ţării noastre şi în dauna Interesului Naţional. Afacerile lui Relu Fenechiu nu au avut de suferit în timpul crizei, iar unele dintre ele se derulează chiar prin Cipru. Nu stătea el mai bine în banca lui? Sau a crezut că funcţia publică îl va scuti de judecată? Nu reuşim să descifrăm mecanismele gîndirii unor astfel de oameni, care par să nu se mai sature de bani şi putere. Aşadar, revenim la ce se ascunde, de fapt, în spatele încăpăţînării lui Victor Ponta, care se presupune că ştia aproape cu certitudine că Relu Fenechiu va fi condamnat în dosarul „Transformatorul“. Şi totuşi l-a propus să intre în Guvern. Să fie praf în ochii europenilor care critică actul de justiţie din România? Să arate celor care cîrtesc mereu în UE că şi miniştrii, şi parlamentarii merg la puşcărie? Sincer, nu ne deranjează, dar cu o floare nu se face primăvară…"
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 17 IULIE 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Niciodată. Atîta vreme cît numirile în funcţiile importante sînt decise de politicieni. Şi atîta vreme cît salariile din domeniu menite să stăvilească, chipurile, tentaţiile şi corupţia nu sînt deloc de neglijat. Ceea ce ne miră peste măsură este faptul că primul-ministru, de meserie procuror, a ignorant, cu bună ştiinţă credem noi, bubele din cap (a se citi dosare penale) pe care le aveau unii membri ai Cabinetului. Deşi avertizat public de şeful statului, tînărul premier s-a ambiţionat să-l numească pe Relu Fenechiu în Guvern, şi încă într-un minister foarte important, condus, de-a lungul timpului, de mulţi oameni fără Dumnezeu (fără să generalizăm, evident!). Ne întrebăm: ce a vrut să demonstreze Victor Ponta? Că el crede în prezumţia de nevinovăţie? Că un asemenea circ televizat foloseşte „inculpatului“, sau Cabinetului din care face parte? Că el nu dă doi bani pe opiniile preşedintelui? Şi ne mai întrebăm ceva: oare ce a gîndit conducerea PNL?
Chiar atît de puţini oameni capabili să conducă un minister există în acest partid aflat în cădere liberă? Numai tăriceni, vosganieni şi fenechii? Ne întrebăm şi cum poate accepta o asemenea poziţie în stat o persoană care este urmărită penal sau pasibilă de a fi acuzată pentru isprăvi care păreau demult uitate, cel puţin de opinia publică şi de mass-media. Acestea sînt preocupate mai degrabă de viaţa, averea şi moartea unui fin de-al lui Gigi Becali, şi nu de deciziile luate de preşedinte şi de primul-ministru împreună cu FMI. Decizii care nu numai că nu respectă angajamentele electorale ale USL, ci, dimpotrivă, sînt în defavoarea dezvoltării economice pe termen mediu şi lung a ţării noastre şi în dauna Interesului Naţional. Afacerile lui Relu Fenechiu nu au avut de suferit în timpul crizei, iar unele dintre ele se derulează chiar prin Cipru. Nu stătea el mai bine în banca lui? Sau a crezut că funcţia publică îl va scuti de judecată? Nu reuşim să descifrăm mecanismele gîndirii unor astfel de oameni, care par să nu se mai sature de bani şi putere. Aşadar, revenim la ce se ascunde, de fapt, în spatele încăpăţînării lui Victor Ponta, care se presupune că ştia aproape cu certitudine că Relu Fenechiu va fi condamnat în dosarul „Transformatorul“. Şi totuşi l-a propus să intre în Guvern. Să fie praf în ochii europenilor care critică actul de justiţie din România? Să arate celor care cîrtesc mereu în UE că şi miniştrii, şi parlamentarii merg la puşcărie? Sincer, nu ne deranjează, dar cu o floare nu se face primăvară…"
ACARUL PAUN SE INTOARCE
ACARUL PAUN SE INTOARCE
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 14 IULIE 2014
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"După trei ani lungi şi chinuitori pentru părinţii bebeluşilor arşi sau mutilaţi pe viaţă în incendiul de la maternitatea Giuleşti, „justiţia“ s-a pronunţat, în sfîrşit, cu mare întîrziere, considerăm noi, în faţa evidenţei faptelor şi a vinovaţilor. Sîntem de acord că trebuie acordate daune morale care nu vor înlocui nicidecum durerea celor care şi-au pierdut copiii nou-născuţi, arşi de vii. Dar, ce să vezi, aceste daune vor fi suportate din banii contribuabilior, din banii plătitorilor de taxe şi impozite care, şi ei, se confruntă cu un sistem de sănătate prost gestionat şi corupt de sus pînă jos. Cei găsiţi suficient de vinovaţi pentru a petrece doi ani în închisoare sînt veritabili „acari păuni“, la rîndul lor victime ale sistemului sanitar, un sistem căpuşat de firme ale clientelei politice. Dacă am căuta mai atent prin actele contabile ale spitalului respectiv, cu siguranţă am găsi tot felul de „achiziţii“, unele inutile, unele la suprapreţ, care nu ar justifica lipsa unui aparat de aer condiţionat performant, de cea mai bună calitate în Secţia de Neonatologie. Şi iată că datorită sistemului putred din sănătate, şi nu numai, contribuabilul român are de suferit şi trebuie să scoată din buzunar, indirect, amenzile aplicate pentru accidentele şi erorile din sistemul sanitar, din justiţie etc. De ce? Pentru că nişte neghiobi s-au încolonat ca turmele şi au pus ştampila de vot tot pe partidele care au distrus România, economic şi instituţional? Pentru că acei neghiobi au pus în fruntea ţării pe unii asemenea lor, incompetenţi, iresponsabili şi fără viziune. Care au lăsat ca, într-un spital de marcă, o singură asistentă să aibă grijă de copilaşii aflaţi în incubatoare, cărora, în orice clipă, li se putea întîmpla orice nenorocire fatală? Mor copii pe capete din cauza unor boli grave, precum cancerul, mor tineri din cauza unor boli care ar trebui să apară abia la bătrîneţe, ne mor bătrînii de foame, de frig şi din cauza lipsei de medicamente. Pe familiile lor cine le despăgubeşte? Sau pe familiile celor accidentaţi mortal de maşini conduse de beizadele, mafioţi sau chiar poliţişti urcaţi băuţi la volan?
Statul român, în goana după bani la buget, numai buni de deturnat în alte scopuri decît în Interesul Naţional, a dat fugă şi a dat legea asigurării obligatorii a locuinţelor. Nu ne ocupăm acum de mafia asigurărilor. Dar, în contextul celor petrecute la Maternitatea Giuleşti, considerăm că, încă de a doua zi, acel Parlament al Ruşinii ar fi trebuit să lucreze la o lege prin care cadrele medicale, unităţile spitaliceşti şi, în general, cei care răspund direct de sănătatea şi viaţa oamenilor să se asigure, obligatoriu, printr-o lege a malpraxis-ului nouă, modernă, îmbunătăţită, faţă de varianta existentă. Înţelegem că o astfel de lege a fost finalizată, într-un tîrziu, şi că are deja o serie de prevederi care vor completa multe lacune ale vechii legi şi vor spori drepturile pacienţilor afectaţi de malpraxis. Ştim că medicii sînt şi ei oameni, supuşi greşelii. Tocmai de aceea, au nevoie de asigurare, ca şi unităţile sanitare. La ora actuală, Spitalul Giuleşti ridică din umeri, neavînd fonduri să plătească amenda. Dacă legea era promulgată la timp, situaţia era cu totul alta şi, în nici un caz, nu ar fi trebuit să treacă trei ani de zile pentru a se face un soi de dreptate. O dreptate destul de strîmbă şi viciată de subiectivism, în care „măgăreaţa“ a căzut tot pe acarul Păun"
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 14 IULIE 2014
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"După trei ani lungi şi chinuitori pentru părinţii bebeluşilor arşi sau mutilaţi pe viaţă în incendiul de la maternitatea Giuleşti, „justiţia“ s-a pronunţat, în sfîrşit, cu mare întîrziere, considerăm noi, în faţa evidenţei faptelor şi a vinovaţilor. Sîntem de acord că trebuie acordate daune morale care nu vor înlocui nicidecum durerea celor care şi-au pierdut copiii nou-născuţi, arşi de vii. Dar, ce să vezi, aceste daune vor fi suportate din banii contribuabilior, din banii plătitorilor de taxe şi impozite care, şi ei, se confruntă cu un sistem de sănătate prost gestionat şi corupt de sus pînă jos. Cei găsiţi suficient de vinovaţi pentru a petrece doi ani în închisoare sînt veritabili „acari păuni“, la rîndul lor victime ale sistemului sanitar, un sistem căpuşat de firme ale clientelei politice. Dacă am căuta mai atent prin actele contabile ale spitalului respectiv, cu siguranţă am găsi tot felul de „achiziţii“, unele inutile, unele la suprapreţ, care nu ar justifica lipsa unui aparat de aer condiţionat performant, de cea mai bună calitate în Secţia de Neonatologie. Şi iată că datorită sistemului putred din sănătate, şi nu numai, contribuabilul român are de suferit şi trebuie să scoată din buzunar, indirect, amenzile aplicate pentru accidentele şi erorile din sistemul sanitar, din justiţie etc. De ce? Pentru că nişte neghiobi s-au încolonat ca turmele şi au pus ştampila de vot tot pe partidele care au distrus România, economic şi instituţional? Pentru că acei neghiobi au pus în fruntea ţării pe unii asemenea lor, incompetenţi, iresponsabili şi fără viziune. Care au lăsat ca, într-un spital de marcă, o singură asistentă să aibă grijă de copilaşii aflaţi în incubatoare, cărora, în orice clipă, li se putea întîmpla orice nenorocire fatală? Mor copii pe capete din cauza unor boli grave, precum cancerul, mor tineri din cauza unor boli care ar trebui să apară abia la bătrîneţe, ne mor bătrînii de foame, de frig şi din cauza lipsei de medicamente. Pe familiile lor cine le despăgubeşte? Sau pe familiile celor accidentaţi mortal de maşini conduse de beizadele, mafioţi sau chiar poliţişti urcaţi băuţi la volan?
Statul român, în goana după bani la buget, numai buni de deturnat în alte scopuri decît în Interesul Naţional, a dat fugă şi a dat legea asigurării obligatorii a locuinţelor. Nu ne ocupăm acum de mafia asigurărilor. Dar, în contextul celor petrecute la Maternitatea Giuleşti, considerăm că, încă de a doua zi, acel Parlament al Ruşinii ar fi trebuit să lucreze la o lege prin care cadrele medicale, unităţile spitaliceşti şi, în general, cei care răspund direct de sănătatea şi viaţa oamenilor să se asigure, obligatoriu, printr-o lege a malpraxis-ului nouă, modernă, îmbunătăţită, faţă de varianta existentă. Înţelegem că o astfel de lege a fost finalizată, într-un tîrziu, şi că are deja o serie de prevederi care vor completa multe lacune ale vechii legi şi vor spori drepturile pacienţilor afectaţi de malpraxis. Ştim că medicii sînt şi ei oameni, supuşi greşelii. Tocmai de aceea, au nevoie de asigurare, ca şi unităţile sanitare. La ora actuală, Spitalul Giuleşti ridică din umeri, neavînd fonduri să plătească amenda. Dacă legea era promulgată la timp, situaţia era cu totul alta şi, în nici un caz, nu ar fi trebuit să treacă trei ani de zile pentru a se face un soi de dreptate. O dreptate destul de strîmbă şi viciată de subiectivism, în care „măgăreaţa“ a căzut tot pe acarul Păun"
miercuri, 26 iunie 2013
TRAIAN BASESCU SI REGIONALIZAREA ROMANIEI
TRAIAN BĂSESCU ŞI REGIONALIZAREA ROMÂNIEI
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 19 IUNIE 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
USL a cîştigat alegerile pe valul de antipatie creat împotriva lui Traian Băsescu, sfătuit – de nu ştim cine şi de ce – să-şi asume tăierea pensiilor şi a salariilor. Amputare care s-a făcut de-a valma, fără să se ţină seama de cuantumul sumelor tăiate şi fără să se opereze cu o grilă progresivă. Tot USL a cîştigat alegerile şi pe valul de antipatie declanşat împotriva clientelei politice din jurul PDL şi, implicit, al lui Traian Băsescu. Ceea ce se întîmplă în ultimele luni este, însă, halucinant. Avem senzaţia că, pe ultima sută de metri de mandat, neavînd nimic de pierdut, şeful Statului se distrează. Pe seama colegilor de partid, pe seama Puterii, pe seama presei, pe seama naivităţii unor oameni care încă mai cred ce aud la radio sau văd la televizor. Totul a început cu aşa-zisa „coabitare“ Băsescu-Ponta, care, între noi fie vorba, nu este văzută cu ochi buni de numeroşi membri şi simpatizanţi ai USL sau PDL şi nici de o mare parte a populaţiei. Nu că românii ar fi o naţie pusă pe scandal şi rîcă. Şi nici nu credem că tensiunile dintre Guvernul Tăriceanu şi Preşedinţie au făcut bine ţării noastre. Dar nivelul de aşteptare al cetăţeanului încolonat la vot ca să dea jos „clica băsistă“ şi să o bage la puşcărie se pare că a fost prea mare. Adică, mai pe înţelesul tuturor, oamenii au fost, din nou, păcăliţi, culmea, de FSN-ul resuscitat! În economie nu s-a întîmplat nimic menit să ridice nivelul de trai al cetăţeanului, dimpotrivă, ne „bucurăm“ de o inflaţie galopantă, iar de capii PDL şi de clientela politică a acestui partid nimeni nu s-a atins nici cu o floare. Doar lătrăii de serviciu de la televiziunile aservite partidelor politice îşi mai dau cu părerea, dumnealor fiind simple anestezice pentru un popor care, oricum, doarme, precum prinţesa din pădurea adormită, aşteptînd nu ştie nici el ce… Pentru că prinţul providenţial nu va veni, acestea sînt lucruri care se întîmplă numai în poveşti sau în filme, basmele moderne de adormit conştiinte. În acest context, în care românii sînt cu gîndul la vacanţa de vară, indiferent de bugetul familiei, indiferent dacă îşi permit un concediu adevărat sau doar îşi vizitează rudele, nu ar fi corect să-i acuzăm de aceste preocupări estivale numai pe parlamentari. România a căzut, din nou, în amorţeala specifică acestui anotimp. Ici-colo, mai apare cîte un subiect mărunt de presă, prezentat însă supradimensionat. Că Andrei Marga a fost, cumva, invitat să-şi dea demisia de la ICR – nu ne interesa. Ştim dedesubturile, dar ce contează? Unii nu se mai satură de funcţii şi demnităţi remunerate, pe nedrept, cu sume colosale în raport cu salariul mediu pe economie? Un fîs! Pleacă un client politic, vine altul, trebuie mulţumită toată lumea, nu-i aşa? Un alt subiect care, pe noi, din nou, ne lasă rece, dar care a făcut ceva vîlvă cîteva ore într-o zi a fost plecarea lui Tudor Barbu de la PP-DD la PC. Acum cîteva luni am fi zis că Tudor Barbu ar fi ultima persoană care l-ar părăsi pe Dan Diaconescu şi că nu ar muşca mîna care l-a hrănit. Dar sîntem obişnuiţi, deja, să nu mai băgăm mîna în foc pentru nimeni şi caracterul omului să iasă la iveală în situaţii de criză. Oricum, de personajul în cauză vom mai auzi destul de des, probabil că va fi promovat intens de Antenele voiculesciene. Aşa cum bine i-a zis un coleg de platou, omul nu s-a desprins de meseria de jurnalist şi încă nu a înţeles cum ar fi trebuit să procedeze ca politician în devenire. Dar, de ce ne mirăm? Tudor Barbu a părăsit un partid-televizor pentru un alt partid-televizor. Atîta tot. Aşa că, în lipsă de subiecte care ar trebui dezbătute cu adevărat în faţa opiniei publice (precum vizitele ruşilor şi ale americanilor la Bucureşti) preşedintele Traian Băsescu dă apă la moară jurnaliştilor în căutare de subiecte uşurele, dar fierbinţi în felul lor. Cu multă lejeritate, ne mărturiseşte unde ar vrea dumnealui să se retragă după mandat, printre pomi fructiferi, cum îşi menţine silueta mîncînd sănătos şi cum ar trebui româncele să se pună pe făcut copii fiindcă, vezi Doamne, ne-o iau alte etnii, mai harnice, înainte. Subiectele serioase sînt tratate la fel de lejer, precum răspunsul legat de căsătoriile între homosexuali. Una a întrebat moderatorul, alta a răspuns Băsescu, evitînd să facă afirmaţii prea tranşante după modelul arhicunoscut, să împăcăm şi capra şi varza, după care hrănim capra cu varza respectivă, sau invers, ha, ha, ha! Şi totuşi, un subiect marginalizat de televiziuni din motive cunoscute, pentru că trebuia ascuns românilor, este problema regionalizării. Nu ştim dacă Traian Băsescu a fost sincer în această chestiune, în sensul că şi gîndeşte ceea ce ne spune, sau toate aceste săgeţi vizează noua Constituţie şi pe USL, dar omul ni se pare că a tras un semnal de alarmă, pe care noi, PRM, l-am tras de multă vreme, de aceea merită comentat. Traian Băsescu, neavînd nimic de pierdut, precizăm pentru fraierii care încă îl văd judecat şi condamnat pentru „flotă“, a afirmat, cu subiect şi predicat, că regionalizarea este doar o formulă prin care România, stat naţional şi unitar, ar trebui să atragă mai uşor fonduri europene în funcţie de nevoile reale ale „regiunilor“ şi atît. Regiunile nu sînt pretexte pentru a crea structuri intermediare la nivelul statului şi nici prilej de a construi un aparat administrativ şi mai greoi, şi mai birocratic, menit să se posteze între judeţe şi „centru“. Nu avem nevoie de „guvernatori“ (a se subînţelege alţi baroni locali şi acoliţii lor) şi nici de „mini-parlamente“ regionale, ceea ce ar duce la federalizarea României. Bine, n-ar fi prima dată cînd un om politic îşi însuşeşte ideile PRM. Dar nu a fost rău că, în al 11-lea ceas, am aflat din gura lui Traian Băsescu că România se află la un pas la federalizare dacă nu deschidem bine ochii. Precizăm că nu ştim dacă aşa gîndeşte, sau a fost doar un prilej să atace noua Constituţie, dar pentru românii care vor fi chemaţi la referendumul din toamnă e bine de ştiut că regionalizarea României, indiferent de pretext, este un mare pericol şi, probabil, următorul pas spre dezmembrarea ţării. În rest, la Cotroceni e răcoare şi e bine, iar preşedintele spune că trebuie să ne punem pe făcut copii, să luăm exemplu de la fiica lui cea mică, mai ales că vara-i lungă şi prielnică acestor activităţi. Propun o întrecere între „regiuni“ pe tema asta…
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 19 IUNIE 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
USL a cîştigat alegerile pe valul de antipatie creat împotriva lui Traian Băsescu, sfătuit – de nu ştim cine şi de ce – să-şi asume tăierea pensiilor şi a salariilor. Amputare care s-a făcut de-a valma, fără să se ţină seama de cuantumul sumelor tăiate şi fără să se opereze cu o grilă progresivă. Tot USL a cîştigat alegerile şi pe valul de antipatie declanşat împotriva clientelei politice din jurul PDL şi, implicit, al lui Traian Băsescu. Ceea ce se întîmplă în ultimele luni este, însă, halucinant. Avem senzaţia că, pe ultima sută de metri de mandat, neavînd nimic de pierdut, şeful Statului se distrează. Pe seama colegilor de partid, pe seama Puterii, pe seama presei, pe seama naivităţii unor oameni care încă mai cred ce aud la radio sau văd la televizor. Totul a început cu aşa-zisa „coabitare“ Băsescu-Ponta, care, între noi fie vorba, nu este văzută cu ochi buni de numeroşi membri şi simpatizanţi ai USL sau PDL şi nici de o mare parte a populaţiei. Nu că românii ar fi o naţie pusă pe scandal şi rîcă. Şi nici nu credem că tensiunile dintre Guvernul Tăriceanu şi Preşedinţie au făcut bine ţării noastre. Dar nivelul de aşteptare al cetăţeanului încolonat la vot ca să dea jos „clica băsistă“ şi să o bage la puşcărie se pare că a fost prea mare. Adică, mai pe înţelesul tuturor, oamenii au fost, din nou, păcăliţi, culmea, de FSN-ul resuscitat! În economie nu s-a întîmplat nimic menit să ridice nivelul de trai al cetăţeanului, dimpotrivă, ne „bucurăm“ de o inflaţie galopantă, iar de capii PDL şi de clientela politică a acestui partid nimeni nu s-a atins nici cu o floare. Doar lătrăii de serviciu de la televiziunile aservite partidelor politice îşi mai dau cu părerea, dumnealor fiind simple anestezice pentru un popor care, oricum, doarme, precum prinţesa din pădurea adormită, aşteptînd nu ştie nici el ce… Pentru că prinţul providenţial nu va veni, acestea sînt lucruri care se întîmplă numai în poveşti sau în filme, basmele moderne de adormit conştiinte. În acest context, în care românii sînt cu gîndul la vacanţa de vară, indiferent de bugetul familiei, indiferent dacă îşi permit un concediu adevărat sau doar îşi vizitează rudele, nu ar fi corect să-i acuzăm de aceste preocupări estivale numai pe parlamentari. România a căzut, din nou, în amorţeala specifică acestui anotimp. Ici-colo, mai apare cîte un subiect mărunt de presă, prezentat însă supradimensionat. Că Andrei Marga a fost, cumva, invitat să-şi dea demisia de la ICR – nu ne interesa. Ştim dedesubturile, dar ce contează? Unii nu se mai satură de funcţii şi demnităţi remunerate, pe nedrept, cu sume colosale în raport cu salariul mediu pe economie? Un fîs! Pleacă un client politic, vine altul, trebuie mulţumită toată lumea, nu-i aşa? Un alt subiect care, pe noi, din nou, ne lasă rece, dar care a făcut ceva vîlvă cîteva ore într-o zi a fost plecarea lui Tudor Barbu de la PP-DD la PC. Acum cîteva luni am fi zis că Tudor Barbu ar fi ultima persoană care l-ar părăsi pe Dan Diaconescu şi că nu ar muşca mîna care l-a hrănit. Dar sîntem obişnuiţi, deja, să nu mai băgăm mîna în foc pentru nimeni şi caracterul omului să iasă la iveală în situaţii de criză. Oricum, de personajul în cauză vom mai auzi destul de des, probabil că va fi promovat intens de Antenele voiculesciene. Aşa cum bine i-a zis un coleg de platou, omul nu s-a desprins de meseria de jurnalist şi încă nu a înţeles cum ar fi trebuit să procedeze ca politician în devenire. Dar, de ce ne mirăm? Tudor Barbu a părăsit un partid-televizor pentru un alt partid-televizor. Atîta tot. Aşa că, în lipsă de subiecte care ar trebui dezbătute cu adevărat în faţa opiniei publice (precum vizitele ruşilor şi ale americanilor la Bucureşti) preşedintele Traian Băsescu dă apă la moară jurnaliştilor în căutare de subiecte uşurele, dar fierbinţi în felul lor. Cu multă lejeritate, ne mărturiseşte unde ar vrea dumnealui să se retragă după mandat, printre pomi fructiferi, cum îşi menţine silueta mîncînd sănătos şi cum ar trebui româncele să se pună pe făcut copii fiindcă, vezi Doamne, ne-o iau alte etnii, mai harnice, înainte. Subiectele serioase sînt tratate la fel de lejer, precum răspunsul legat de căsătoriile între homosexuali. Una a întrebat moderatorul, alta a răspuns Băsescu, evitînd să facă afirmaţii prea tranşante după modelul arhicunoscut, să împăcăm şi capra şi varza, după care hrănim capra cu varza respectivă, sau invers, ha, ha, ha! Şi totuşi, un subiect marginalizat de televiziuni din motive cunoscute, pentru că trebuia ascuns românilor, este problema regionalizării. Nu ştim dacă Traian Băsescu a fost sincer în această chestiune, în sensul că şi gîndeşte ceea ce ne spune, sau toate aceste săgeţi vizează noua Constituţie şi pe USL, dar omul ni se pare că a tras un semnal de alarmă, pe care noi, PRM, l-am tras de multă vreme, de aceea merită comentat. Traian Băsescu, neavînd nimic de pierdut, precizăm pentru fraierii care încă îl văd judecat şi condamnat pentru „flotă“, a afirmat, cu subiect şi predicat, că regionalizarea este doar o formulă prin care România, stat naţional şi unitar, ar trebui să atragă mai uşor fonduri europene în funcţie de nevoile reale ale „regiunilor“ şi atît. Regiunile nu sînt pretexte pentru a crea structuri intermediare la nivelul statului şi nici prilej de a construi un aparat administrativ şi mai greoi, şi mai birocratic, menit să se posteze între judeţe şi „centru“. Nu avem nevoie de „guvernatori“ (a se subînţelege alţi baroni locali şi acoliţii lor) şi nici de „mini-parlamente“ regionale, ceea ce ar duce la federalizarea României. Bine, n-ar fi prima dată cînd un om politic îşi însuşeşte ideile PRM. Dar nu a fost rău că, în al 11-lea ceas, am aflat din gura lui Traian Băsescu că România se află la un pas la federalizare dacă nu deschidem bine ochii. Precizăm că nu ştim dacă aşa gîndeşte, sau a fost doar un prilej să atace noua Constituţie, dar pentru românii care vor fi chemaţi la referendumul din toamnă e bine de ştiut că regionalizarea României, indiferent de pretext, este un mare pericol şi, probabil, următorul pas spre dezmembrarea ţării. În rest, la Cotroceni e răcoare şi e bine, iar preşedintele spune că trebuie să ne punem pe făcut copii, să luăm exemplu de la fiica lui cea mică, mai ales că vara-i lungă şi prielnică acestor activităţi. Propun o întrecere între „regiuni“ pe tema asta…
CINE SPUNE CA PRM E "MORT"?
CINE SPUNE CĂ PRM E „MORT”?
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 16 IUNIE 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
În ultima vreme, unii „analişti“, „specialişti“, „liber-schimbişti“ (n-am găsit altă rimă) afirmau, de zor, că PRM e „mort“. Pe ce se bazau dumnealor? Pe sondajele de opinie mincinoase şi pe rezultatele unor alegeri fraudate unde, apropo, au votat şi morţii, fără ghilimele de data aceasta. Deşi PRM a afirmat întotdeauna că în România sondajele sînt mincinoase şi manipulatoare, iar alegerile se fură prin mijloace pe cît de numeroase, pe atît de ingenioase, puţină lume a crezut, sau a refuzat să vadă adevărul. Adevăr care supără, întotdeauna. A trebuit să fie arestat directorul „Antenelor“ şi au trebuit cercetate liste electorale în care au votat persoane demult plecate dintre noi, ca să apară şi o rază de lumină în această minciună de proporţii naţionale, vîrîtă pe gît românilor sub denumirea de „democraţie“. Şi aici merită să reamintim tuturor un lucru simplu. Sondajele arată că 80% din populaţie consideră că România se îndreaptă spre o direcţie greşită. Şi totuşi, cetăţenii aceleiaşi Românii votează, de 23 de ani, cu aceleaşi partide care îi îndreaptă spre direcţia greşită (?!). Vedeţi impostura, manipularea şi, în ultimă instanţă, prostia „sondorilor“ de opinie, care nu îşi corelează nici minciunile între ele? Acelaşi lucru s-a întîmplat cu PRM. Deşi nu s-a erodat în vreo guvernare, deşi s-a luptat pentru apărarea Interesului Naţional, de 22 de ani de cînd a fost înfiinţat, PRM este cotat în sondaje cu 1-2%. Brusc şi dintr-o dată, deşi nucleul său dur se menţine. Nu sîntem orbi şi nici surzi. Sîntem conştienţi că o parte a electoratului nostru, nemulţumită de starea în care a ajuns România, a trebuit să emigreze în locuri de unde cu greu se pot deplasa la un centru de vot. Sîntem conştienţi că altă parte, crescută şi educată în spiritul unui naţionalism luminat, a plecat în lumea celor drepţi. Sîntem conştienţi că unii simpatizanţi ai noştri au migrat spre alte partide, pe care le-au crezut pe cuvînt că pot apăra idealurile naţionale, iar alţii nu s-au prezentat la vot manipulaţi şi ameninţaţi de primarii din mediul rural. Şi, la fel de conştienţi sîntem că procesul de batjocorire a celor care simt româneşte, a celor care cred că patriotismul nu este o noţiune desuetă şi care cred că procesul de deznaţionalizare şi alienare se aplică nu numai românilor, dar şi altor ţări ale mapamondului este un fenomen bine pus la punct, derulat de forţe la care nu ne referim acum. Nu din frică, ci din faptul că avem motive să ne întoarcem la oile noastre. La faptul că, în acest week-end, în PRM s-au petrecut nişte evenimente care demonstrează că partidul nostru este viu, cu dispute şi frămîntări inerente oricărei formaţiuni politice. Se încearcă dezmembrarea PRM, de unde legitima întrebare: cine are interes să se aleagă praful de un partid naţionalist şi justiţiar ca PRM, în contextul în care în UE partidele naţionaliste cîştigă teren pe zi ce trece? Cine are „interes“ ca în PRM să se producă disensiuni, certuri şi calomnii de toate felurile? Nu găsim alt răspuns decît că PRM este cotat în sondajele secrete cu mult mai multe procente decît cele expuse publicului larg, iar electoratul său nu e mort! Se spune că: „de morţi numai de bine“! Ei, na! Şi Hitler şi Stalin sînt morţi, deci proverbul are şi nişte limite de bun-simţ, dacă trebuie neapărat luat în discuţie, pentru că şi noi, în ţara noastră avem mulţi morţi. „Morţii vii!“ Despre ei, cum trebuie să vorbim? De bine, de rău, cu obiectivitate, fără prejudecăţi şi fără intenţia de a jigni pe nimeni? Să ne prefacem că nu-i vedem, de dragul unor voturi în plus? Pentru că în România am identificat, din păcate, mulţi „morţi“. Vii! Mort este cel care şi-a văzut fabrica, uzina, mina, institutul de cercetare distruse, şi-a pierdut locul de muncă, a luat nişte salarii compensatorii care nu l-au ajutat pe termen lung şi nu a făcut nimic. A dat bir cu fugiţii pe alte meleaguri, şi-a băut amarul, sau a votat tot cu devalizatorii ţării noastre. Mort este cel care a acceptat, tacit, ca toate bogăţiile naturale de care dispune România să fie înstrăinate, votîndu-i, în continuare, pe cei care au organizat, minuţios, această acţiune contra Interesului Naţional. Mort este cel care s-a lăsat păcălit că intrarea în UE şi NATO este în interesul nostru şi acum se plînge la colţ de stradă că sîntem „victimele“ Bruxelles-ului, noua URSS?! Mort este cel care a văzut că petrolul şi gazele naturale au fost vîndute pe nimic. Şi mai urmează: aurul, argintul, uraniul şi gazele de şist! Mort este cel care plînge că i-a venit apa în casă, ştiind că defrişarea ilegală a pădurilor a determinat acest lucru şi el a votat cu cei care au girat totul. Mort este cel care se vaită de preţul cărnii, al legumelor şi al fructelor, dar cînd s-a votat în Parlament ca pămîntul românesc să poată să fie vîndut străinilor, a stat acasă, fără să se gîndească la consecinţe şi „a făcut pe mortul“. Mort este cetăţeanul al cărui copil s-a prăpădit în urma unui malpraxis, sau a cărui bunică a fost spulberată pe trecerea de pietoni de bolidul de lux al vreunui baron local, şi aşteaptă, resemnat, ca justiţia aservită politic să-i dea dreptate, peste 10 ani, dacă are pile şi noroc cu carul. Şi pe care, dacă îl întrebi, pe stradă, cu cine a votat, îţi dă răspunsuri halucinante: chiar cu reprezentanţii călăilor copilului decedat în urma unei banale operaţii de polipi, în urma decesului soţiei supuse unei banale cezariene, sau în urma dispariţiei premature a unei rude ucise pe trecerea de pietoni sau chiar pe trotuar! Şi mai „mort“ este cetăţeanul care se resemnează cînd i se spune că nu există resurse financiare pentru medicamente gratuite pentru cancer, transplanturi, diabet, dializă, operaţii complicate şi alte boli grave. Mort este cel care a cumpărat o casă în care locuieşte de 40 de ani cu acte în regulă, conform legii, şi pe care Mafia Imobiliară îl evacuează datorită unor acte contrafăcute, iar el îşi ia băgăjelul şi se supune „hotărîrii judecătoreşti“. După care, votează cu cei care i-au răpit o parte din viaţă, la propriu. Mort este cetăţeanul care se debranşează, voit, de la sistemul de termoficare, pentru că „băieţii deştepţi“ încasează facturi halucinante, pentru buzunarele proprii, iar această practică de tip „capitalist“ i se pare normală, din moment ce nu i se aude glasul nicăieri. După ce, acela care i-a spus să mai pună o haină pe el a fost ucis pentru că a „îndrăznit“ să plătească datoria externă, intuind, în simplitatea sa, că datorie este egal cu sclavie. Dar cetăţeanul nostru îngheţat de frig ce face? Se lasă păcălit de trădătorii care au devalizat România şi-i votează „în lipsă de altceva“?! Mort este părintele care îşi trimite copilul să ingereze substanţe toxice, cancerigene, din produsele de import şi care votează cu cei care au făcut posibil ca asemenea practici să ajungă în România. Şi care află, abia acum, cu mirare, că apa potabilă din România este toxică în anumite judeţe ale ţării. Ce ruşine! Despre „morţii“ care tolerează ca România să devină fief al drogurilor şi al prostituţiei infantile nu mai comentăm. Mort este părintele care îşi îndeamnă copilul să părăsească ţara, crezînd că peste hotare are un viitor stabil, în loc să-i voteze pe cei care pot schimba această stare de lucruri, ca familiile românilor să nu se dezmembreze în cele patru vînturi. Mort este cel care s-a complăcut să accepte ideea că toate partidele sînt la fel, că toţi polticienii sînt la fel şi el „Amărîtul“ nu mai are de unde alege. Cîtă prostie! Dovada că acest tip de om e chiar mort şi îngropat, de-a binelea. Aceştia sînt „morţii“ care s-au resemnat şi au pierdut speranţa reînvierii neamului românesc, manipulaţi de forţe pe care nici nu şi le imaginează la lucru cînd se apucă să distrugă o naţiune. Mort este cel care va vota regionalizarea României şi dispariţia statului nostru naţional şi unitar de pe hartă. Nu PRM!
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 16 IUNIE 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
În ultima vreme, unii „analişti“, „specialişti“, „liber-schimbişti“ (n-am găsit altă rimă) afirmau, de zor, că PRM e „mort“. Pe ce se bazau dumnealor? Pe sondajele de opinie mincinoase şi pe rezultatele unor alegeri fraudate unde, apropo, au votat şi morţii, fără ghilimele de data aceasta. Deşi PRM a afirmat întotdeauna că în România sondajele sînt mincinoase şi manipulatoare, iar alegerile se fură prin mijloace pe cît de numeroase, pe atît de ingenioase, puţină lume a crezut, sau a refuzat să vadă adevărul. Adevăr care supără, întotdeauna. A trebuit să fie arestat directorul „Antenelor“ şi au trebuit cercetate liste electorale în care au votat persoane demult plecate dintre noi, ca să apară şi o rază de lumină în această minciună de proporţii naţionale, vîrîtă pe gît românilor sub denumirea de „democraţie“. Şi aici merită să reamintim tuturor un lucru simplu. Sondajele arată că 80% din populaţie consideră că România se îndreaptă spre o direcţie greşită. Şi totuşi, cetăţenii aceleiaşi Românii votează, de 23 de ani, cu aceleaşi partide care îi îndreaptă spre direcţia greşită (?!). Vedeţi impostura, manipularea şi, în ultimă instanţă, prostia „sondorilor“ de opinie, care nu îşi corelează nici minciunile între ele? Acelaşi lucru s-a întîmplat cu PRM. Deşi nu s-a erodat în vreo guvernare, deşi s-a luptat pentru apărarea Interesului Naţional, de 22 de ani de cînd a fost înfiinţat, PRM este cotat în sondaje cu 1-2%. Brusc şi dintr-o dată, deşi nucleul său dur se menţine. Nu sîntem orbi şi nici surzi. Sîntem conştienţi că o parte a electoratului nostru, nemulţumită de starea în care a ajuns România, a trebuit să emigreze în locuri de unde cu greu se pot deplasa la un centru de vot. Sîntem conştienţi că altă parte, crescută şi educată în spiritul unui naţionalism luminat, a plecat în lumea celor drepţi. Sîntem conştienţi că unii simpatizanţi ai noştri au migrat spre alte partide, pe care le-au crezut pe cuvînt că pot apăra idealurile naţionale, iar alţii nu s-au prezentat la vot manipulaţi şi ameninţaţi de primarii din mediul rural. Şi, la fel de conştienţi sîntem că procesul de batjocorire a celor care simt româneşte, a celor care cred că patriotismul nu este o noţiune desuetă şi care cred că procesul de deznaţionalizare şi alienare se aplică nu numai românilor, dar şi altor ţări ale mapamondului este un fenomen bine pus la punct, derulat de forţe la care nu ne referim acum. Nu din frică, ci din faptul că avem motive să ne întoarcem la oile noastre. La faptul că, în acest week-end, în PRM s-au petrecut nişte evenimente care demonstrează că partidul nostru este viu, cu dispute şi frămîntări inerente oricărei formaţiuni politice. Se încearcă dezmembrarea PRM, de unde legitima întrebare: cine are interes să se aleagă praful de un partid naţionalist şi justiţiar ca PRM, în contextul în care în UE partidele naţionaliste cîştigă teren pe zi ce trece? Cine are „interes“ ca în PRM să se producă disensiuni, certuri şi calomnii de toate felurile? Nu găsim alt răspuns decît că PRM este cotat în sondajele secrete cu mult mai multe procente decît cele expuse publicului larg, iar electoratul său nu e mort! Se spune că: „de morţi numai de bine“! Ei, na! Şi Hitler şi Stalin sînt morţi, deci proverbul are şi nişte limite de bun-simţ, dacă trebuie neapărat luat în discuţie, pentru că şi noi, în ţara noastră avem mulţi morţi. „Morţii vii!“ Despre ei, cum trebuie să vorbim? De bine, de rău, cu obiectivitate, fără prejudecăţi şi fără intenţia de a jigni pe nimeni? Să ne prefacem că nu-i vedem, de dragul unor voturi în plus? Pentru că în România am identificat, din păcate, mulţi „morţi“. Vii! Mort este cel care şi-a văzut fabrica, uzina, mina, institutul de cercetare distruse, şi-a pierdut locul de muncă, a luat nişte salarii compensatorii care nu l-au ajutat pe termen lung şi nu a făcut nimic. A dat bir cu fugiţii pe alte meleaguri, şi-a băut amarul, sau a votat tot cu devalizatorii ţării noastre. Mort este cel care a acceptat, tacit, ca toate bogăţiile naturale de care dispune România să fie înstrăinate, votîndu-i, în continuare, pe cei care au organizat, minuţios, această acţiune contra Interesului Naţional. Mort este cel care s-a lăsat păcălit că intrarea în UE şi NATO este în interesul nostru şi acum se plînge la colţ de stradă că sîntem „victimele“ Bruxelles-ului, noua URSS?! Mort este cel care a văzut că petrolul şi gazele naturale au fost vîndute pe nimic. Şi mai urmează: aurul, argintul, uraniul şi gazele de şist! Mort este cel care plînge că i-a venit apa în casă, ştiind că defrişarea ilegală a pădurilor a determinat acest lucru şi el a votat cu cei care au girat totul. Mort este cel care se vaită de preţul cărnii, al legumelor şi al fructelor, dar cînd s-a votat în Parlament ca pămîntul românesc să poată să fie vîndut străinilor, a stat acasă, fără să se gîndească la consecinţe şi „a făcut pe mortul“. Mort este cetăţeanul al cărui copil s-a prăpădit în urma unui malpraxis, sau a cărui bunică a fost spulberată pe trecerea de pietoni de bolidul de lux al vreunui baron local, şi aşteaptă, resemnat, ca justiţia aservită politic să-i dea dreptate, peste 10 ani, dacă are pile şi noroc cu carul. Şi pe care, dacă îl întrebi, pe stradă, cu cine a votat, îţi dă răspunsuri halucinante: chiar cu reprezentanţii călăilor copilului decedat în urma unei banale operaţii de polipi, în urma decesului soţiei supuse unei banale cezariene, sau în urma dispariţiei premature a unei rude ucise pe trecerea de pietoni sau chiar pe trotuar! Şi mai „mort“ este cetăţeanul care se resemnează cînd i se spune că nu există resurse financiare pentru medicamente gratuite pentru cancer, transplanturi, diabet, dializă, operaţii complicate şi alte boli grave. Mort este cel care a cumpărat o casă în care locuieşte de 40 de ani cu acte în regulă, conform legii, şi pe care Mafia Imobiliară îl evacuează datorită unor acte contrafăcute, iar el îşi ia băgăjelul şi se supune „hotărîrii judecătoreşti“. După care, votează cu cei care i-au răpit o parte din viaţă, la propriu. Mort este cetăţeanul care se debranşează, voit, de la sistemul de termoficare, pentru că „băieţii deştepţi“ încasează facturi halucinante, pentru buzunarele proprii, iar această practică de tip „capitalist“ i se pare normală, din moment ce nu i se aude glasul nicăieri. După ce, acela care i-a spus să mai pună o haină pe el a fost ucis pentru că a „îndrăznit“ să plătească datoria externă, intuind, în simplitatea sa, că datorie este egal cu sclavie. Dar cetăţeanul nostru îngheţat de frig ce face? Se lasă păcălit de trădătorii care au devalizat România şi-i votează „în lipsă de altceva“?! Mort este părintele care îşi trimite copilul să ingereze substanţe toxice, cancerigene, din produsele de import şi care votează cu cei care au făcut posibil ca asemenea practici să ajungă în România. Şi care află, abia acum, cu mirare, că apa potabilă din România este toxică în anumite judeţe ale ţării. Ce ruşine! Despre „morţii“ care tolerează ca România să devină fief al drogurilor şi al prostituţiei infantile nu mai comentăm. Mort este părintele care îşi îndeamnă copilul să părăsească ţara, crezînd că peste hotare are un viitor stabil, în loc să-i voteze pe cei care pot schimba această stare de lucruri, ca familiile românilor să nu se dezmembreze în cele patru vînturi. Mort este cel care s-a complăcut să accepte ideea că toate partidele sînt la fel, că toţi polticienii sînt la fel şi el „Amărîtul“ nu mai are de unde alege. Cîtă prostie! Dovada că acest tip de om e chiar mort şi îngropat, de-a binelea. Aceştia sînt „morţii“ care s-au resemnat şi au pierdut speranţa reînvierii neamului românesc, manipulaţi de forţe pe care nici nu şi le imaginează la lucru cînd se apucă să distrugă o naţiune. Mort este cel care va vota regionalizarea României şi dispariţia statului nostru naţional şi unitar de pe hartă. Nu PRM!
miercuri, 12 iunie 2013
BREAKING NEWS CU ELENA UDREA SI IMPRESIONANTA "REVENIRE" ECONOMICA A ROMANIEI
BREAKING NEWS!
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 12 iunie 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Breaking News! Elena Udrea divorţează! Chiar merită să ne preocupe subiectul? Ce urmează? Ca televiziunile tabloidizate să întoarcă mult prea mediatizatul cuplu şi pe faţă şi pe dos? Asta îi preocupă pe români? Cu ce se va alege fiecare în urma partajului unei averi pe care nu se ştie cum a agonisit-o familia respectivă? Pentru noi, însă, „breaking news“ a fost ştirea, lansată de o televiziune controlată de Putere, cum că cifra exporturilor s-a mărit în ultimele luni şi cifra importurilor a scăzut uşor. Concluzia moderatorului emisiunii: leul se va întări, vom scăpa de inflaţie, România e pe drumul cel bun etc. Cireaşa de pe tort ar fi fost ca Guvernului Ponta să i se atribuie aceste merite. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu ingineriile financiar-economice, cifrele în sine „sună bine“. Dar, citind printre rîndurile emisiunii cu pricina, noi credem că un alt fenomen s-a produs, mai ales că cifra exporturilor se referă la relaţiile economice cu ţări din afara UE, iar cifra moderată a importurilor se explică prin faptul că a scăzut importul de gaz de la ruşi. Aşadar, dragi români, în economia românească pe care o dorim competitivă în calitate de ţară membră a Uniunii Europene, nimic semnificativ nu s-a produs. Concluzia se vede studiind creşterea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a românului. La cartofi, preţul a crescut cu 40% şi la multe alte produse de bază preţurile cresc continuu. Ce facem noi? Ne bucurăm că îşi revine exportul. În regulă, dar exporturile nostre se produc în ţări din afara UE, pe pieţe pe care probabil, odată pierdute, va fi greu, dar nu imposibil de recîştigat. Din acest punct de vedere, relaţiile noastre economice cu ţări din UE sînt perfecte, pentru că lipsesc cu desăvîrşire. Cu industria şi agricultura distruse de tăvălugul vînzătorilor de ţară, românii nu mai produc nimic semnificativ şi competitiv pentru pieţele ţărilor din Uniunea Europeană. E adevărul gol-goluţ. Nu facem faţă unui mediu concurenţial. Baza tehnico-materială a fost distrusă, sursele alocate cercetării sînt aproape inexistente, iar forţa de muncă activă, conştiincioasă şi dornică să-şi construiască un trai civilizat a fost silită, în lipsa unei perspective pe termen lung, să-şi părăsească ţara. Cît despre importuri, faptul că această cifră stagnează este un efect al crizei care a cuprins şi Europa, şi alte ţări vecine. Aici intervine încă un aspect. Cifrele se bazează pe studierea şi interpretarea afacerilor legale, declarate şi impozitate. Despre mafiile care introduc în ţară produse de contrabandă, de la ţigări, mere-pere pînă la lenjerie intimă nu putem să facem decît deducţii, văzînd cu ochiul liber cîte brand-uri româneşti ne-au rămas. Se pare că nici flori nu ne mai pricepem să cultivăm, ele trebuie aduse taman din Olanda. Nu vreau să se deducă de aici că spiritul de iniţiativă şi ingeniozitatea românească n-au fost bune de nimic. Dimpotrivă, explozia de IMM-uri din perioada 1990-1997 confirmă aceste calităţi ale românilor, dar i-a speriat pe cei care clociseră lovitura de stat din 1989 tocmai pentru a transforma România în piaţă de desfacere pentru produsele lor. O piaţă cu 22 de milioane de consumatori. Visul oricărui concern, al oricărei multinaţionale. Visele lor s-au împlinit, ale românilor s-au spulberat şi, ceea ce este extrem de grav, unii s-au împăcat cu gîndul. Bombardaţi cu informaţii voit distorsionate precum cele prezentate mai sus, manipulaţi printr-o mass-media profund ticăloşită şi visînd la o Elena Udrea liberă de obligaţii conjugale, s-ar putea ca românii să nu se mai trezească niciodata..."
DIN ZIARUL TRICOLORUL, 12 iunie 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Breaking News! Elena Udrea divorţează! Chiar merită să ne preocupe subiectul? Ce urmează? Ca televiziunile tabloidizate să întoarcă mult prea mediatizatul cuplu şi pe faţă şi pe dos? Asta îi preocupă pe români? Cu ce se va alege fiecare în urma partajului unei averi pe care nu se ştie cum a agonisit-o familia respectivă? Pentru noi, însă, „breaking news“ a fost ştirea, lansată de o televiziune controlată de Putere, cum că cifra exporturilor s-a mărit în ultimele luni şi cifra importurilor a scăzut uşor. Concluzia moderatorului emisiunii: leul se va întări, vom scăpa de inflaţie, România e pe drumul cel bun etc. Cireaşa de pe tort ar fi fost ca Guvernului Ponta să i se atribuie aceste merite. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu ingineriile financiar-economice, cifrele în sine „sună bine“. Dar, citind printre rîndurile emisiunii cu pricina, noi credem că un alt fenomen s-a produs, mai ales că cifra exporturilor se referă la relaţiile economice cu ţări din afara UE, iar cifra moderată a importurilor se explică prin faptul că a scăzut importul de gaz de la ruşi. Aşadar, dragi români, în economia românească pe care o dorim competitivă în calitate de ţară membră a Uniunii Europene, nimic semnificativ nu s-a produs. Concluzia se vede studiind creşterea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a românului. La cartofi, preţul a crescut cu 40% şi la multe alte produse de bază preţurile cresc continuu. Ce facem noi? Ne bucurăm că îşi revine exportul. În regulă, dar exporturile nostre se produc în ţări din afara UE, pe pieţe pe care probabil, odată pierdute, va fi greu, dar nu imposibil de recîştigat. Din acest punct de vedere, relaţiile noastre economice cu ţări din UE sînt perfecte, pentru că lipsesc cu desăvîrşire. Cu industria şi agricultura distruse de tăvălugul vînzătorilor de ţară, românii nu mai produc nimic semnificativ şi competitiv pentru pieţele ţărilor din Uniunea Europeană. E adevărul gol-goluţ. Nu facem faţă unui mediu concurenţial. Baza tehnico-materială a fost distrusă, sursele alocate cercetării sînt aproape inexistente, iar forţa de muncă activă, conştiincioasă şi dornică să-şi construiască un trai civilizat a fost silită, în lipsa unei perspective pe termen lung, să-şi părăsească ţara. Cît despre importuri, faptul că această cifră stagnează este un efect al crizei care a cuprins şi Europa, şi alte ţări vecine. Aici intervine încă un aspect. Cifrele se bazează pe studierea şi interpretarea afacerilor legale, declarate şi impozitate. Despre mafiile care introduc în ţară produse de contrabandă, de la ţigări, mere-pere pînă la lenjerie intimă nu putem să facem decît deducţii, văzînd cu ochiul liber cîte brand-uri româneşti ne-au rămas. Se pare că nici flori nu ne mai pricepem să cultivăm, ele trebuie aduse taman din Olanda. Nu vreau să se deducă de aici că spiritul de iniţiativă şi ingeniozitatea românească n-au fost bune de nimic. Dimpotrivă, explozia de IMM-uri din perioada 1990-1997 confirmă aceste calităţi ale românilor, dar i-a speriat pe cei care clociseră lovitura de stat din 1989 tocmai pentru a transforma România în piaţă de desfacere pentru produsele lor. O piaţă cu 22 de milioane de consumatori. Visul oricărui concern, al oricărei multinaţionale. Visele lor s-au împlinit, ale românilor s-au spulberat şi, ceea ce este extrem de grav, unii s-au împăcat cu gîndul. Bombardaţi cu informaţii voit distorsionate precum cele prezentate mai sus, manipulaţi printr-o mass-media profund ticăloşită şi visînd la o Elena Udrea liberă de obligaţii conjugale, s-ar putea ca românii să nu se mai trezească niciodata..."
ROMANII IAU LECTII DE DREPT PENAL DE LA TELEVIZOR
ROMÂNII IAU LECŢII DE DREPT PENAL DE LA TELEVIZOR
DIN ZIARUL TRICOLORUL, JOI 6 IUNIE 2013,
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Televiziunile noastre de „ştiri“, inventate doar ca să servească anumite interese, mai ales în anii electorali, nu au găsit altceva de făcut într-una din zilele trecute decît să ne predea, prin interpuşi mai mult sau mai puţin documentaţi, specialişti în drept, sau nu, lecţii despre „mită“ şi „şantaj“. Despre dosarele lui Gigi Becali am scris destul. Evident, faţă de subminarea economiei naţionale şi a siguranţei Statului Român, acţiuni derulate, în mod constant, de 23 de ani încoace, acuzaţiile aduse în cazul „Valiza“ par simple copilării. Iniţial, am crezut că toate aceste şicane sînt menite să-l scoată definitiv pe Gigi Becali din viaţa politică şi pentru faptul că, să fim obiectivi, este un personaj destul de greu de ţinut în frîu şi de controlat. Disciplina de partid nu i se potriveşte şi, dacă rămînea în afara sferei politice, probabil că acum era în libertate. Numai că, se pare, miza ţinerii lui Becali după gratii are şi alte dedesubturi, legate de echipa Steaua, care s-ar putea pricopsi cu un nou director executiv, în persoana beizadelei Andrei Hrebenciuc. Acesta are, probabil, nevoie de încă ceva bani de cheltuială. Bravo, PSD! Ai pus ghiara pe Dinamo, prin fratele primarului pesedist al Sectorului 3 al Capitalei, iar acum pe Steaua. Ce urmează? Să fie dorinţa nestăvilită de putere şi control tipică PSD, sau doar invidie, văzînd cîţi „bani negri“ se rulează în acest domeniu al sportului, bani de care orice partid obişnuit cu asemenea apucături are nevoie în campaniile electorale? Deocamdată, nu dezvoltăm subiectul, l-am adus doar în atenţia cititorilor noştri, ca simpli telespectatori care au ochi de văzut şi urechi de auzit. Cît a fost ziulica de lungă, s-a discutat cazul „Valiza“. Apoi, o altă televiziune ne-a obosit, vorbind despre Sorin Alexandrescu, ridicat de pe stradă de instituţiile „băsiste“. Şi a cărui fetiţă a aflat despre asta de la televizor. Bun. Era mai bine să-l ridice şi să-l încătuşeze sub ochii copilului? Care, între noi fie vorba, nici nu ar fi trebuit lăsat să privească asemenea scene! Şi apoi, vorba unui personaj profund antipatic, de la altă televiziune, care are mereu ceva de împărţit cu PRM, dar acum îi dăm dreptate: cînd au acasă copii, părinţi bolnavi şi alte obligaţii nu ar fi normal ca prezumtivii infractori să-şi amintească de ei înainte de a comite acte de corupţie, abuz în serviciu, falsuri în acte publice, contracte frauduloase, care i-ar putea aduce după gratii? Nu ar fi bine să-şi amintească de bolile de care suferă atunci cînd comit astfel de activităţi şi nu după încarcerare, fie şi numai pentru 29 de zile? Dar, să nu ne facem prea multe griji. Acestea sînt subiecte de presă menite să ne distragă de la problemele de natură economică, pe care „coabitarea“ Guvern-Preşedinţie nu le-a rezolvat şi nici nu se întrezăresc soluţii concrete pentru creşterea nivelului de trai al cetăţeanului. Oricum, Parlamentul pregăteşte o lege prin care o serie de condamnaţi cu pedepse de pînă la 4 ani pentru anumite infracţiuni să fie graţiaţi. Vedeţi cum o mînă spală pe alta?"
DIN ZIARUL TRICOLORUL, JOI 6 IUNIE 2013,
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"Televiziunile noastre de „ştiri“, inventate doar ca să servească anumite interese, mai ales în anii electorali, nu au găsit altceva de făcut într-una din zilele trecute decît să ne predea, prin interpuşi mai mult sau mai puţin documentaţi, specialişti în drept, sau nu, lecţii despre „mită“ şi „şantaj“. Despre dosarele lui Gigi Becali am scris destul. Evident, faţă de subminarea economiei naţionale şi a siguranţei Statului Român, acţiuni derulate, în mod constant, de 23 de ani încoace, acuzaţiile aduse în cazul „Valiza“ par simple copilării. Iniţial, am crezut că toate aceste şicane sînt menite să-l scoată definitiv pe Gigi Becali din viaţa politică şi pentru faptul că, să fim obiectivi, este un personaj destul de greu de ţinut în frîu şi de controlat. Disciplina de partid nu i se potriveşte şi, dacă rămînea în afara sferei politice, probabil că acum era în libertate. Numai că, se pare, miza ţinerii lui Becali după gratii are şi alte dedesubturi, legate de echipa Steaua, care s-ar putea pricopsi cu un nou director executiv, în persoana beizadelei Andrei Hrebenciuc. Acesta are, probabil, nevoie de încă ceva bani de cheltuială. Bravo, PSD! Ai pus ghiara pe Dinamo, prin fratele primarului pesedist al Sectorului 3 al Capitalei, iar acum pe Steaua. Ce urmează? Să fie dorinţa nestăvilită de putere şi control tipică PSD, sau doar invidie, văzînd cîţi „bani negri“ se rulează în acest domeniu al sportului, bani de care orice partid obişnuit cu asemenea apucături are nevoie în campaniile electorale? Deocamdată, nu dezvoltăm subiectul, l-am adus doar în atenţia cititorilor noştri, ca simpli telespectatori care au ochi de văzut şi urechi de auzit. Cît a fost ziulica de lungă, s-a discutat cazul „Valiza“. Apoi, o altă televiziune ne-a obosit, vorbind despre Sorin Alexandrescu, ridicat de pe stradă de instituţiile „băsiste“. Şi a cărui fetiţă a aflat despre asta de la televizor. Bun. Era mai bine să-l ridice şi să-l încătuşeze sub ochii copilului? Care, între noi fie vorba, nici nu ar fi trebuit lăsat să privească asemenea scene! Şi apoi, vorba unui personaj profund antipatic, de la altă televiziune, care are mereu ceva de împărţit cu PRM, dar acum îi dăm dreptate: cînd au acasă copii, părinţi bolnavi şi alte obligaţii nu ar fi normal ca prezumtivii infractori să-şi amintească de ei înainte de a comite acte de corupţie, abuz în serviciu, falsuri în acte publice, contracte frauduloase, care i-ar putea aduce după gratii? Nu ar fi bine să-şi amintească de bolile de care suferă atunci cînd comit astfel de activităţi şi nu după încarcerare, fie şi numai pentru 29 de zile? Dar, să nu ne facem prea multe griji. Acestea sînt subiecte de presă menite să ne distragă de la problemele de natură economică, pe care „coabitarea“ Guvern-Preşedinţie nu le-a rezolvat şi nici nu se întrezăresc soluţii concrete pentru creşterea nivelului de trai al cetăţeanului. Oricum, Parlamentul pregăteşte o lege prin care o serie de condamnaţi cu pedepse de pînă la 4 ani pentru anumite infracţiuni să fie graţiaţi. Vedeţi cum o mînă spală pe alta?"
SANTAJUL SI ETAJUL
ŞANTAJUL ŞI ETAJUL
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
DIN ZIARUL TRICOLORUL, LUNI, 3 IUNIE 2013
"Expresia provine din perioada interbelică şi se referă la un anumit tip de jurnalism. Da, e vorba de acea perioadă interbelică prezentată într-o lumină falsificată tinerilor din zilele noastre. Perioada în care o mică protipendadă şi beizadelele ei răsfăţate se lăfăiau în lux, iar marea majoritate a populaţiei trudea zi-lumină în mine, în fabrici insalubre sau pe ogoarele care ne aduseseră faima de „grînar al Europei“. Perioada în care polarizarea socială devenise extremă, ca şi în ziua de azi, iar tensiunile sociale, alimentate de ororile unui război din care nu am ieşit nici învinşi, nici învingători au făcut posibilă instaurarea regimului denumit „comunist“. Revenind la subiectul nostru, practicile presei de şantajare a unor persoane, instituţii, companii comerciale nu datează de ieri, de azi. Pentru că nu degeaba presa e numită a patra Putere în Stat. Pentru că are forţă. De manipulare în toate domeniile: economic, financiar, politic, instituţional. Iar „etajul“ poate consta într-o vilă din Miami sau Monte Carlo, sau într-o carieră promiţătoare. Introducerea a fost lungă, dar necesară, şi credem că aţi înţeles unde batem.Ne referim la scandalul iscat între compania RCS-RDS şi trustul Intact, soldat cu arestarea preventivă a directorului „Antenelor“, Sorin Alexandrescu. Teoretic, este un scandal între două societăţi comerciale. Dar, cum s-a ajuns aici? Conform căror „reguli“ ale economiei de piaţă, piaţa cabliştilor este deţinută de două nume mari şi este dominată de practici de monopol. Cum vine asta? Nişte unii, care au tras cabluri pe unde le-a trăznit, stau acum, lunar, cu mîna întinsă, să pice banul de la clienţii deveniţi dependenţi de televizor. Iar la prima furtună, cînd „cade“ cablul, dau vina pe vreme. Halal activitate, halal act de comerţ, halal concurenţă. Şi, că veni vorba, Oficiul Concurenţei ce păzeşte? Nu trebuia să îi ferească pe români de asemenea apucături? Această instituţie nu a realizat nimic notabil, parazitează bugetul statului, ca şi multe altele şi, după părerea noastră, ar trebui desfiinţată de urgenţă. Fără salarii compensatorii de sute de mii de euro, aşa cum am văzut că se practică în alte cazuri. Dacă în România ar fi fost lăsaţi să se dezvolte cîteva sute de „cablişti“ şi publicul ar fi avut de unde alege, probabil că acest scandal nu ar mai fi avut loc, iar patronul RCS-RDS nu ar fi devenit unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi cetăţeni. Pentru că acum asistăm la un război între Mafii, căci nu degeaba afirmăm, de cîte ori avem ocazia, că sub nasul nostru s-a consolidat un stat de tip mafiot. Şi nu e vorba numai de Mafia transpartinică. Există o Mafie a transnaţionalelor, a cabliştilor, a societăţilor de publicitate, a presei. Există Mafie în justiţie, sănătate, învăţămînt, administraţie. Peste tot, pe unde te suceşti, pe unde te învîrteşti dai peste relaţii, structuri şi practici de tip mafiot, de care omul de rînd nu are habar, de aceea şi votează aşa cum votează. Acestea fiind zise, scandalul dintre RCS-RDS şi trusturile voiculesciene ne lasă rece cîtă vreme miza este de natură economică, iar „şantajistul“ nu este nici primul, nici ultimul din România. Altceva ne-a deranjat mai mult, aspect pe care presa aservită politic (tocmai vorbeam de Mafie) l-a amintit în treacăt. Este vorba de falsificarea sondajelor de opinie de către CCSB, aflat sub aripa lui Dan Voiculescu. Veţi spune că dezvăluirea a fost făcută de un angajat nemulţumit, la comandă sau sub presiunea nu ştiu cui. Nu ne interesează ce cred unii, dar PRM a fost mereu furat în procente în sondajele CCSB, iar în unele, nici măcar nu este amintit ca partid. Sau ce? PRM a deranjat Mafia şi comanda externă acceptată pe plan intern a fost ca partidul naţionalist şi justiţiar să fie scos din Parlament, iar liderul său să fie supus unor atacuri fără precedent şi unor provocări regizate chiar de trustul în cauză. În vara lui 2012, înainte de alegerile locale, nici un candidat al PRM nu a fost invitat la emisiunile electorale, iar PRM era prezentat ca avînd 1%. La alegerile generale din toamna trecută, nici un candidat al PRM nu şi-a găsit un loc în emisiunile electorale ale trustului Intact, încălcăndu-se astfel legea. Nu că înainte ar fi curs invitaţiile, şi aici ne referim strict la emisiunile electorale sau cu subiecte din zona politică sau economică. Zilele acestea se împlineşte 1 an de cînd sondajele mincinoase şi manipulatoare ale CCSB au făcut un rău imens PRM. De aceea, unii membri de rînd şi mulţi simpatizanţi ai partidului nostru au spus „Antenelor“: Adio! Şi nu vă mai văitaţi de abuzuri, incorectitudine şi încălcarea legii."
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
DIN ZIARUL TRICOLORUL, LUNI, 3 IUNIE 2013
"Expresia provine din perioada interbelică şi se referă la un anumit tip de jurnalism. Da, e vorba de acea perioadă interbelică prezentată într-o lumină falsificată tinerilor din zilele noastre. Perioada în care o mică protipendadă şi beizadelele ei răsfăţate se lăfăiau în lux, iar marea majoritate a populaţiei trudea zi-lumină în mine, în fabrici insalubre sau pe ogoarele care ne aduseseră faima de „grînar al Europei“. Perioada în care polarizarea socială devenise extremă, ca şi în ziua de azi, iar tensiunile sociale, alimentate de ororile unui război din care nu am ieşit nici învinşi, nici învingători au făcut posibilă instaurarea regimului denumit „comunist“. Revenind la subiectul nostru, practicile presei de şantajare a unor persoane, instituţii, companii comerciale nu datează de ieri, de azi. Pentru că nu degeaba presa e numită a patra Putere în Stat. Pentru că are forţă. De manipulare în toate domeniile: economic, financiar, politic, instituţional. Iar „etajul“ poate consta într-o vilă din Miami sau Monte Carlo, sau într-o carieră promiţătoare. Introducerea a fost lungă, dar necesară, şi credem că aţi înţeles unde batem.Ne referim la scandalul iscat între compania RCS-RDS şi trustul Intact, soldat cu arestarea preventivă a directorului „Antenelor“, Sorin Alexandrescu. Teoretic, este un scandal între două societăţi comerciale. Dar, cum s-a ajuns aici? Conform căror „reguli“ ale economiei de piaţă, piaţa cabliştilor este deţinută de două nume mari şi este dominată de practici de monopol. Cum vine asta? Nişte unii, care au tras cabluri pe unde le-a trăznit, stau acum, lunar, cu mîna întinsă, să pice banul de la clienţii deveniţi dependenţi de televizor. Iar la prima furtună, cînd „cade“ cablul, dau vina pe vreme. Halal activitate, halal act de comerţ, halal concurenţă. Şi, că veni vorba, Oficiul Concurenţei ce păzeşte? Nu trebuia să îi ferească pe români de asemenea apucături? Această instituţie nu a realizat nimic notabil, parazitează bugetul statului, ca şi multe altele şi, după părerea noastră, ar trebui desfiinţată de urgenţă. Fără salarii compensatorii de sute de mii de euro, aşa cum am văzut că se practică în alte cazuri. Dacă în România ar fi fost lăsaţi să se dezvolte cîteva sute de „cablişti“ şi publicul ar fi avut de unde alege, probabil că acest scandal nu ar mai fi avut loc, iar patronul RCS-RDS nu ar fi devenit unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi cetăţeni. Pentru că acum asistăm la un război între Mafii, căci nu degeaba afirmăm, de cîte ori avem ocazia, că sub nasul nostru s-a consolidat un stat de tip mafiot. Şi nu e vorba numai de Mafia transpartinică. Există o Mafie a transnaţionalelor, a cabliştilor, a societăţilor de publicitate, a presei. Există Mafie în justiţie, sănătate, învăţămînt, administraţie. Peste tot, pe unde te suceşti, pe unde te învîrteşti dai peste relaţii, structuri şi practici de tip mafiot, de care omul de rînd nu are habar, de aceea şi votează aşa cum votează. Acestea fiind zise, scandalul dintre RCS-RDS şi trusturile voiculesciene ne lasă rece cîtă vreme miza este de natură economică, iar „şantajistul“ nu este nici primul, nici ultimul din România. Altceva ne-a deranjat mai mult, aspect pe care presa aservită politic (tocmai vorbeam de Mafie) l-a amintit în treacăt. Este vorba de falsificarea sondajelor de opinie de către CCSB, aflat sub aripa lui Dan Voiculescu. Veţi spune că dezvăluirea a fost făcută de un angajat nemulţumit, la comandă sau sub presiunea nu ştiu cui. Nu ne interesează ce cred unii, dar PRM a fost mereu furat în procente în sondajele CCSB, iar în unele, nici măcar nu este amintit ca partid. Sau ce? PRM a deranjat Mafia şi comanda externă acceptată pe plan intern a fost ca partidul naţionalist şi justiţiar să fie scos din Parlament, iar liderul său să fie supus unor atacuri fără precedent şi unor provocări regizate chiar de trustul în cauză. În vara lui 2012, înainte de alegerile locale, nici un candidat al PRM nu a fost invitat la emisiunile electorale, iar PRM era prezentat ca avînd 1%. La alegerile generale din toamna trecută, nici un candidat al PRM nu şi-a găsit un loc în emisiunile electorale ale trustului Intact, încălcăndu-se astfel legea. Nu că înainte ar fi curs invitaţiile, şi aici ne referim strict la emisiunile electorale sau cu subiecte din zona politică sau economică. Zilele acestea se împlineşte 1 an de cînd sondajele mincinoase şi manipulatoare ale CCSB au făcut un rău imens PRM. De aceea, unii membri de rînd şi mulţi simpatizanţi ai partidului nostru au spus „Antenelor“: Adio! Şi nu vă mai văitaţi de abuzuri, incorectitudine şi încălcarea legii."
vineri, 31 mai 2013
LOCUL DE MUNCĂ TREBUIE GARANTAT DE NOUA CONSTITUŢIE
ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2744, MIERCURI 29 MAI 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
.LOCUL DE MUNCĂ TREBUIE GARANTAT DE NOUA CONSTITUŢIE
"Numărul firmelor intrate în insolvenţăîn raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut a crescut îngrijorător, în condiţiile în care statisticienii, analiştii economici şi mulţi alţi dătători cu părerea fără pregătire economică şi fără să fi dat cu nasul de economia reală a României susţin că ne aflăm într-o perioadă de uşoară creştere economică. De nicăieri, din dezbaterile lor stupide, nu rezultă de unde provine această „creştere“. Combinate, precum Oltchim, ţinute artificial în picioare pentru a fi căpuşate de clienţii politici, îşi dau ultima suflare, industria a fost, practic, desfiinţată, agricultura românească face, cu greu, faţă, concurenţei neloiale venite din partea Mafiei legumelor şi fructelor din import, mai ieftine, dar făţoase, ambalate atractiv, deşi mustind de chimicale cancerigene. Construcţiile, care luaseră avînt numai din motivul acordării unor credite aproape oricui, se află într-o stare de letargie, iar de domeniul transporturilor, nici nu merită să discutăm.
Banii trimişi de românii plecaţi în străinătate s-au împuţinat, aşadar guvernanţii trebuie să-şi bată capul să scoată bani la buget din piatră seacă. În cazul nostru, „piatra seacă“ este contribuabilul de rînd, plătitor al unor taxe şi impozite mai mari, şi întreprinderile mici şi mijlocii care se încăpăţînează să nu dea faliment. Între timp, de ce subiecte este preocupată mass-media? Ştim, cu lux de amănunte, ce fel de televizor are Becali în închisoare, de cine a fost vizitat, ce declaraţii face „amantul“ Elodiei şi prin ce cluburi a mai petrecut Radu Mazăre. Despre chestiunile serioase, care vizează destinul României, se discută din ce în ce mai puţin.Despre revizuirea Constituţiei, de exemplu. Nu ne punem problema dacă această nouă Constituţie va trece, sau nu, de votul popular. Vremurile în care Ion Iliescu îi implora pe cetăţeni să iasă la vot au trecut. Acum, printr-o singură apăsare a unei taste de calculator, un procent de 25% poate fi „transformat“,peste noapte, în 75%, deci problemele legate de prezenţa la vot vor fi insignifiante şi trecute cu vederea de mass-media aservită politic. Într-una din zile, sătui de emisiunile clonate de la o televiziune la alta, realizatedupă tipare prestabilite şi devenite plictisitoare de moarte, am încercat să urmărim şi altceva. Surpriză. Am aflat astfel că în Constituţie dreptul la un loc de muncă era stipulat ca fiind obligatoriu. Nu în Europa, nu în America,ci în China!În China lui Mao! Ce şoc! Cum ar subtitra instrumentul de propagandă anticreştin KanalD. Cu riscul de a fi consideraţi „comunişti“, risc pe care ni-l asumăm cu amuzament, credem că garantarea unui loc de muncă pentru fiecare cetăţean al ţării noastre este mai important decît orice altceva. Un loc de muncă asigurat, plătit decent, aduce după sine şi alte drepturi care degeaba sînt stipulate în Constituţie, dacă rămîn simple cuvinte înşirate pe hîrtie. Deocamdată, despre rata şomajului nimeni nu mai comentează nimic. Statul preferă să scoată bani din buzunar pentru plata şomerilor, pentru ajutoare sociale, tolerează munca la„gri“, în loc să scadă drastic taxele pentru un loc de muncă. Pînă la 0, zicem noi, pentru că oricum s-ar face economii la buget, locuri de muncă s-ar crea aproape instantaneu, dar, ghinion, n-ar prea rămîne nimic de furat, de căpuşat,de sifonat, de aruncat cu banii pe investiţii inutile, gestionate de Mafia transpartinică. Acum, pentru 2014, se propune scăderea cu 2% a CAS-ului plătitde angajator. Mulţumim, domnilor, pentru generozitate, dar ne jigniţi inteligenţa şi experienţa de viaţă. Ne jigniţi cunoştinţele de matematică dobîndite în ciclul primar. 2%? Un procent ridicol de infim. Parte dintr-o strategie economică ridicolă, dintr-o guvernare ridicolă."
ADEVARATA MIZA A ARESTARII LIU GIGI BECALI
ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2739, MIERCURI 22 MAI 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
ADEVĂRATA MIZĂ A ARESTĂRII LUI BECALI
"Teoretic, se afirmă că nu trebuie să neamestecăm în treburile Justiţiei, că legea trebuie respectată, precum şi prezumţia de nevinovăţie. Teoretic, sună bine. Dar, în deciziile unei Justiţii aservite politic putem, cel puţin, să ne dăm cu părerea? Zilele acestea, după modelul mai vechi al lui Traian Băsescu, USL îşi devorează „puii“, ca, mai apoi, după ce demonstrează că este „independentă“ sub actuala guvernare, Justiţia să aibă mînă liberă să-i ia la bani mărunţi şi pe liderii opozanţilor politici. Niciodată nu am crezut că, pentru USL, Gigi Becali a însemnat marelucru. Un finanţator şi un colegiu în plus cîştigat. Preşedintele PRM i-a atras atenţia mai tînărului său coleg din Parlamentul European că face o maregreşeală renunţînd la mandatul de europarlamentar. În primul rînd, în partidul pe care îl cumpărase de la Viorel Lis, PNG (menit să rupă din electoratulPRM), Gigi Becali a introdus o confuzie totală. Ba e încă în PNG, ba nu e.Ba candidează pe lista PRM la europarlamentare, ba PNG revine şi candidează, lalocalele din 2012, independent, ca partid. Şi, hodoronc-tronc, îl revedem peliderul PNG, Becali, pe listele USL, deşi putea foarte bine să-şi demonstrezeforţa ca independent. Cît despre electoratul PNG, deruta a fost combinată cu dezamăgirea. Gigi Becali a fost trimis în Parlamentul European cu un mandat. Pe care nu şi l-a onorat pînă la sfîrşit, dînd apă la moară analiştilor, care spun că acest loc a fost, oarecum, irosit. Iar pentru USL (PSD+PNL), George Becali a fost o marionetă care dădea bine pe „sticlă“ şi făcea rating, este părerea noastră personală. De care s-a debarasat la fel de uşor, aşa cum partidele î ncauză s-au debarasat de lideri mult mai importanţi, la vremea lor: Ion Iliescu,Adrian Năstase, Mircea Geoană, Călin Popescu-Tăriceanu şi alţii. Nu că cei enumeraţi ar fi nişte sfinţi. După părerea noastră, în spatele unora dintre aceştia şi ai acoliţilor lor stau, dacă nu Dosare Penale, fapte grave care au subminat economia şi siguranţa naţională. Fapte care ar conduce, într-o ţară membră UE, la închisoare pentru vreo 20-25 de ani, iar într-o ţară din Orientul mai apropiat, sau foarte îndepărtat, la cine ştie ce… Numai că „sacrificarea“lui Becali are şi alte consecinţe: interzicerea de a mai candida pentru operioadă care include (ce coincidenţă!) alegerile europarlamentare din 2014 ş ialegerile generale din 2016. Din anumite motive, cineva a vrut ca omul politic Becali să dispară, ca nu cumva o alianţă cu PRM să strice din nou jocurile Mafiei Transpartinice. Nici noi nu credem că Gigi Becali va efectua toată pedeapsa, după cum nici nu credem că va avea un regim de detenţie de nesuportat. N-ar fi exclus chiar să fie graţiat. Deocamdată, însă, viitorul săupolitic este incert, iar o alianţă cu PRM se doreşte a fi blocată. Oare de ce?"
vineri, 10 mai 2013
IN LOC DE "PASTE FERICIT"!
PARANGHELII PĂCĂTOASE ÎN POSTUL PAŞTELUI
EDITORIAL DIN ZIARUL "TRICOLORUL",
10 mai 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Pentru unii „mini-vacanţa“ de Paşte sau de 1 Mai, după cum subtitrau televiziunile anticreştine, nu s-a terminat, se prelungeşte inclusiv cu acest week-end. Dacă la ceva românii pot fi în orice top din Europa, sau chiar din lume este arta de a făuri „punţi“. Punţi între sărbători, mai ales dacă între ele survine un week-end sau două. Aşa cum se întîmplă de 2 săptămîni încoace. I-am spune mană cerească dacă mult mediatizata sărbătoare de 1 Mai, cu grătare încinse încă de dimineaţă şi dezmăţ pînă la ziuă nu ar fi picat chiar în Săptămîna Mare. Nu avem nici dorinţa şi nici priceperea necesare să dăm lecţii celor care oricum nu înţeleg, dar parangheliile mai mult sau mai puţin „de fiţe“ organizate în Postul Paştelui, precum şi intensa lor mediatizare pe toate posturile de televiziune, pe care le-am numi, fără ezitare, unelte ale diavolului, ar fi trebuit să scoată din sărite pe orice bun creştin. Înţelegem dorinţa guvernanţilor de a-i cumpăra pe bugetari cu zile libere, mai ales că oricum majoritatea lor taie frunză la cîini.
Înţelegem dorinţa celor care lucrează în turism ca aceste „mini-vacanţe“ să fie cît mai lungi şi dese, cheia marilor succese, nu-i aşa? Problema este cu totul alta. Foarte rar, conform calendarului creştin, sărbătoarea de 1 Mai (acum ce mai zic „anticomuniştii“?) pică exact în Săptămîna Mare. Aşa încît, foarte rar ne-a fost dat să vedem în mass-media atîtea cîntări, glumiţe de prost gust, atîta veselie şi belşug, atîtea reţete culinare, care mai de care mai apetisante, atîta gîlceavă ca la uşa cortului, atîtea prostituate etalate în diverse posturi (cu accent pe vocala „u“, să nu producem confuzie) ca în această ultimă săptămînă din Post, sub pretextul că românii, osteniţi de atîta muncă şi aflaţi deja cu gîndul la vacanţa mare, să nu cumva să se plictisească şi să se gîndească şi la altceva decît la cele lumeşti. În schimb, copiilor li s-a răpit dreptul la vacanţa de Paşte. Bineînţeles, vor zice unii, românii aveau de ales să-şi petreacă Săptămîna Mare aşa cum se cuvine, aşa cum cere credinţa strămoşească, dar deh’, ispita e mare şi curge în valuri din gurile de canal ce se autodenumesc televiziuni, la noi, în România. Nu ţinem neapărat să transformăm aceste rînduri într-un soi de dezvăluire a unei conspiraţii anticreştine, dar, trăind într-o ţară „democratică“, încă putem scrie ceea ce gîndim. Iar actualii noştri guvernanţi s-au comportat, iartă-ne, Doamne, dacă greşim, ca nişte veritabili antichrişti. Unii s-au comportat ca atare, alţii chiar sînt. Fără să fim mai catolici decît Papa, ne putem pune nişte întrebări. Ce se întîmpla, mă rog, dacă sărbătoarea de 1 Mai ar fi fost tratată cu mai multă indiferenţă sau ar fi fost „mutată“ anul acesta după Sărbătorile Pascale? Mai ales că la alte naţii 1 Mai, zi liberă, este prilej pentru proteste, ceea ce la noi, care tocmai ne lăudarăm cu creştere economică (?!), nu a fost cazul. Se vede treaba că „trăim bine“. Ce s-ar fi întîmplat dacă vacanţa de Paşte ar fi fost prelungită după sărbătoarea Învierii Domnului cu 2-3-7 zile şi făcută „punte“ cu 1 Iunie, 23 August ş.a.m.d., după posibilităţile fiecăruia? Ce s-ar fi întîmplat dacă în acest an, în Săptămîna Patimilor, românii nu s-ar mai fi încărcat, încă o dată, de toate păcatele lumii, ca mai apoi să se întrebe, după marea petrecăreală din Post, cu ce-au greşit şi de ce au parte de această mizerabila soarta.
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
EDITORIAL DIN ZIARUL "TRICOLORUL",
10 mai 2013
DE RUXANDRA LUNGU
Pentru unii „mini-vacanţa“ de Paşte sau de 1 Mai, după cum subtitrau televiziunile anticreştine, nu s-a terminat, se prelungeşte inclusiv cu acest week-end. Dacă la ceva românii pot fi în orice top din Europa, sau chiar din lume este arta de a făuri „punţi“. Punţi între sărbători, mai ales dacă între ele survine un week-end sau două. Aşa cum se întîmplă de 2 săptămîni încoace. I-am spune mană cerească dacă mult mediatizata sărbătoare de 1 Mai, cu grătare încinse încă de dimineaţă şi dezmăţ pînă la ziuă nu ar fi picat chiar în Săptămîna Mare. Nu avem nici dorinţa şi nici priceperea necesare să dăm lecţii celor care oricum nu înţeleg, dar parangheliile mai mult sau mai puţin „de fiţe“ organizate în Postul Paştelui, precum şi intensa lor mediatizare pe toate posturile de televiziune, pe care le-am numi, fără ezitare, unelte ale diavolului, ar fi trebuit să scoată din sărite pe orice bun creştin. Înţelegem dorinţa guvernanţilor de a-i cumpăra pe bugetari cu zile libere, mai ales că oricum majoritatea lor taie frunză la cîini.
Înţelegem dorinţa celor care lucrează în turism ca aceste „mini-vacanţe“ să fie cît mai lungi şi dese, cheia marilor succese, nu-i aşa? Problema este cu totul alta. Foarte rar, conform calendarului creştin, sărbătoarea de 1 Mai (acum ce mai zic „anticomuniştii“?) pică exact în Săptămîna Mare. Aşa încît, foarte rar ne-a fost dat să vedem în mass-media atîtea cîntări, glumiţe de prost gust, atîta veselie şi belşug, atîtea reţete culinare, care mai de care mai apetisante, atîta gîlceavă ca la uşa cortului, atîtea prostituate etalate în diverse posturi (cu accent pe vocala „u“, să nu producem confuzie) ca în această ultimă săptămînă din Post, sub pretextul că românii, osteniţi de atîta muncă şi aflaţi deja cu gîndul la vacanţa mare, să nu cumva să se plictisească şi să se gîndească şi la altceva decît la cele lumeşti. În schimb, copiilor li s-a răpit dreptul la vacanţa de Paşte. Bineînţeles, vor zice unii, românii aveau de ales să-şi petreacă Săptămîna Mare aşa cum se cuvine, aşa cum cere credinţa strămoşească, dar deh’, ispita e mare şi curge în valuri din gurile de canal ce se autodenumesc televiziuni, la noi, în România. Nu ţinem neapărat să transformăm aceste rînduri într-un soi de dezvăluire a unei conspiraţii anticreştine, dar, trăind într-o ţară „democratică“, încă putem scrie ceea ce gîndim. Iar actualii noştri guvernanţi s-au comportat, iartă-ne, Doamne, dacă greşim, ca nişte veritabili antichrişti. Unii s-au comportat ca atare, alţii chiar sînt. Fără să fim mai catolici decît Papa, ne putem pune nişte întrebări. Ce se întîmpla, mă rog, dacă sărbătoarea de 1 Mai ar fi fost tratată cu mai multă indiferenţă sau ar fi fost „mutată“ anul acesta după Sărbătorile Pascale? Mai ales că la alte naţii 1 Mai, zi liberă, este prilej pentru proteste, ceea ce la noi, care tocmai ne lăudarăm cu creştere economică (?!), nu a fost cazul. Se vede treaba că „trăim bine“. Ce s-ar fi întîmplat dacă vacanţa de Paşte ar fi fost prelungită după sărbătoarea Învierii Domnului cu 2-3-7 zile şi făcută „punte“ cu 1 Iunie, 23 August ş.a.m.d., după posibilităţile fiecăruia? Ce s-ar fi întîmplat dacă în acest an, în Săptămîna Patimilor, românii nu s-ar mai fi încărcat, încă o dată, de toate păcatele lumii, ca mai apoi să se întrebe, după marea petrecăreală din Post, cu ce-au greşit şi de ce au parte de această mizerabila soarta.
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
TUPEUL FARA LIMITE
TUPEUL FĂRĂ LIMITE
EDITORIAL DIN ZIARUL "TRICOLORUL" 25.04 2013
DE RUXANDRA LUNGU
"Cînd în regimul trecut ni se arătau la Telejurnal cum protestatari din diferite ţări sau bande de presupuşi infractori erau cotonogiţi de forţele de ordine, înarmate pînă în dinţi şi îmbrăcate mai ceva ca extratereştrii din filmele SF, propaganda comunistă ne preciza cît de abuziv se încalcă drepturile oamenilor şi cît de violente sînt instituţiile „capitalismului“. Pe de altă parte, propaganda anticomunistă ne explică, pe larg, că aşa funcţionează „democraţia“. Oamenii ies în stradă, au dreptul la grevă, se încaieră cu scutierii, dar, vedeţi dumneavoastră, ei sînt „liberi“ să vorbească şi să acţioneze oricum şi oricînd contra stăpînirii, fără să conteze, acolo, o bîtă luată pe spinare sau vreun gaz lacrimogen zvîrlit direct în faţă. „Libertatea“ cere şi sacrificii de acest gen, nu-i aşa? Nimeni însă nu remarcă vreodată că acest gen de manifestări „libere“, de stradă, nu se încheiau cu victoria celor care protestează şi, mai devreme sau mai tîrziu, aceştia sfîrşesc în dubele poliţiei, fără să obţină mai nimic.
La noi, ca de obicei, democraţia este originală, cum s-a mai spus. Încăierarea forţelor de ordine cu oamenii străzii ascunşi prin canale ne-a lăsat un gust amar. În primul rînd, pentru că acest fenomen, al oamenilor străzii, rămaşi, din diverse motive, fără serviciu şi fără adăpost trebuia rezolvat de multă vreme, ca să nu spunem, pe şleau, că nici nu ar fi trebuit să apară vreodată într-o Românie modernă, membră a UE, NATO şi aspirantă la Spaţiul Schengen. În timpul încăierărilor dintre poliţişti şi oamenii trăitori prin canale (ce ruşine!), marile clanuri interlope acţionează nederanjate de nimeni, îmbogăţiţii peste noapte din bani publici îşi programează vacanţe luxoase prelungite de Sărbători, iar marii devalizatori ai patrimoniului economic al României ies la rampă şi ne dau lectii şi fac previziuni pentru vremurile grele care ne aşteaptă. Cu riscul de a ne repeta, doar-doar personajul la care ne referim se va retrage definitiv pe o insulă şi ne va lăsa în pace, reluăm declaraţiile unui „om de afaceri“ îmbogăţit pe spinarea românilor: „Doar în Elveţia e vorba de 18 miliarde de euro veniţi din România, potrivit statisticilor unor bancheri. Stau degeaba acolo, pentru că noi îi fugărim pe corupţi, în ghilimele, adică pe toţi oamenii de afaceri din România… Peste acest trecut trebuie să punem nisip, să uităm. Vreau să propun o amnistie fiscală cu plata către stat a unui impozit fix 3-5 sau 7%“ din avere, afirma respectivul la Realitatea TV, acum vreo 3 ani. Un tupeu mai mare şi un cinsm mai crunt nici că am putut să vedem. I-am spune noi respectivului peste ce ar trebui să punem nisip, dar nu e momentul acum. Şi, mă rog, de ce poporul român ar trebui să accepte ideea unei amnistii fiscale şi un impozit de nimic pentru banii ascunşi în străinătate? De ce aceste averi nu ar trebui confiscate de-a dreptul, pentru că, dacă ar fi fost obţinute legal, cu plata impozitelor aferente, probabil acei bani ar sta acum în conturi din România şi pe „marii“ oameni de afaceri nu i-ar durea capul. Între timp, afaceristul nostru, guraliv în cele mai nepotrivite momente ale vieţii sale, s-a îmbolnăvit, căci nenorocirea nu îi ocoleşte nici pe cei mai bogaţi indivizi, trece printr-un aşa-zis divorţ care ascunde un partaj dubios şi taman cînd credeam că am scăpat de lecţiile unuia care a falimentat cîteva afaceri atunci cînd a dat cu nasul de economia de piaţă, cea reală, nu cu bani picaţi din cer de la Statul Român, iată că revine pe micile ecrane cu tot felul de previziuni, propuneri şi soluţii pe care nu le mai crede nimeni. Ba, mai mult, le propune oamenilor de afaceri care au bani blocaţi în băncile din Cipru să dea în judecată statul cipriot. Noi, cei mai săraci, mai umili, cu respect faţă de lege şi cu frică de Dumnezeu l-am întreba pe celebrul prezicător: de ce ar avea cineva bani de ascuns în Cipru? Sau în Elveţia? Răspunsul îl cunoaştem. Ceea ce ne deranjează este că tupeul mafioţilor nu are limtă. Şi este încurajat de mass-media. Şi este difuzat la oră de vîrf. Iar românii nu prea înţeleg că inteligenţa nu merge mereu mînă în mînă cu cinstea. Iar talentul de a aburi cu vorbe meşteşugite pe cei dispuşi să asculte inepţii ambalate frumos nu are legătură cu buna-credinţă. Din păcate, România a avut parte de o pleiadă de hoţi care au tîlhărit-o, în complicitate cu politicieni de aceeaşi teapă. De hoţi inteligenţi, abili şi charismatici. De hoţi votati de populaţie în ciuda evidenţei…"
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
EDITORIAL DIN ZIARUL "TRICOLORUL" 25.04 2013
DE RUXANDRA LUNGU
"Cînd în regimul trecut ni se arătau la Telejurnal cum protestatari din diferite ţări sau bande de presupuşi infractori erau cotonogiţi de forţele de ordine, înarmate pînă în dinţi şi îmbrăcate mai ceva ca extratereştrii din filmele SF, propaganda comunistă ne preciza cît de abuziv se încalcă drepturile oamenilor şi cît de violente sînt instituţiile „capitalismului“. Pe de altă parte, propaganda anticomunistă ne explică, pe larg, că aşa funcţionează „democraţia“. Oamenii ies în stradă, au dreptul la grevă, se încaieră cu scutierii, dar, vedeţi dumneavoastră, ei sînt „liberi“ să vorbească şi să acţioneze oricum şi oricînd contra stăpînirii, fără să conteze, acolo, o bîtă luată pe spinare sau vreun gaz lacrimogen zvîrlit direct în faţă. „Libertatea“ cere şi sacrificii de acest gen, nu-i aşa? Nimeni însă nu remarcă vreodată că acest gen de manifestări „libere“, de stradă, nu se încheiau cu victoria celor care protestează şi, mai devreme sau mai tîrziu, aceştia sfîrşesc în dubele poliţiei, fără să obţină mai nimic.
La noi, ca de obicei, democraţia este originală, cum s-a mai spus. Încăierarea forţelor de ordine cu oamenii străzii ascunşi prin canale ne-a lăsat un gust amar. În primul rînd, pentru că acest fenomen, al oamenilor străzii, rămaşi, din diverse motive, fără serviciu şi fără adăpost trebuia rezolvat de multă vreme, ca să nu spunem, pe şleau, că nici nu ar fi trebuit să apară vreodată într-o Românie modernă, membră a UE, NATO şi aspirantă la Spaţiul Schengen. În timpul încăierărilor dintre poliţişti şi oamenii trăitori prin canale (ce ruşine!), marile clanuri interlope acţionează nederanjate de nimeni, îmbogăţiţii peste noapte din bani publici îşi programează vacanţe luxoase prelungite de Sărbători, iar marii devalizatori ai patrimoniului economic al României ies la rampă şi ne dau lectii şi fac previziuni pentru vremurile grele care ne aşteaptă. Cu riscul de a ne repeta, doar-doar personajul la care ne referim se va retrage definitiv pe o insulă şi ne va lăsa în pace, reluăm declaraţiile unui „om de afaceri“ îmbogăţit pe spinarea românilor: „Doar în Elveţia e vorba de 18 miliarde de euro veniţi din România, potrivit statisticilor unor bancheri. Stau degeaba acolo, pentru că noi îi fugărim pe corupţi, în ghilimele, adică pe toţi oamenii de afaceri din România… Peste acest trecut trebuie să punem nisip, să uităm. Vreau să propun o amnistie fiscală cu plata către stat a unui impozit fix 3-5 sau 7%“ din avere, afirma respectivul la Realitatea TV, acum vreo 3 ani. Un tupeu mai mare şi un cinsm mai crunt nici că am putut să vedem. I-am spune noi respectivului peste ce ar trebui să punem nisip, dar nu e momentul acum. Şi, mă rog, de ce poporul român ar trebui să accepte ideea unei amnistii fiscale şi un impozit de nimic pentru banii ascunşi în străinătate? De ce aceste averi nu ar trebui confiscate de-a dreptul, pentru că, dacă ar fi fost obţinute legal, cu plata impozitelor aferente, probabil acei bani ar sta acum în conturi din România şi pe „marii“ oameni de afaceri nu i-ar durea capul. Între timp, afaceristul nostru, guraliv în cele mai nepotrivite momente ale vieţii sale, s-a îmbolnăvit, căci nenorocirea nu îi ocoleşte nici pe cei mai bogaţi indivizi, trece printr-un aşa-zis divorţ care ascunde un partaj dubios şi taman cînd credeam că am scăpat de lecţiile unuia care a falimentat cîteva afaceri atunci cînd a dat cu nasul de economia de piaţă, cea reală, nu cu bani picaţi din cer de la Statul Român, iată că revine pe micile ecrane cu tot felul de previziuni, propuneri şi soluţii pe care nu le mai crede nimeni. Ba, mai mult, le propune oamenilor de afaceri care au bani blocaţi în băncile din Cipru să dea în judecată statul cipriot. Noi, cei mai săraci, mai umili, cu respect faţă de lege şi cu frică de Dumnezeu l-am întreba pe celebrul prezicător: de ce ar avea cineva bani de ascuns în Cipru? Sau în Elveţia? Răspunsul îl cunoaştem. Ceea ce ne deranjează este că tupeul mafioţilor nu are limtă. Şi este încurajat de mass-media. Şi este difuzat la oră de vîrf. Iar românii nu prea înţeleg că inteligenţa nu merge mereu mînă în mînă cu cinstea. Iar talentul de a aburi cu vorbe meşteşugite pe cei dispuşi să asculte inepţii ambalate frumos nu are legătură cu buna-credinţă. Din păcate, România a avut parte de o pleiadă de hoţi care au tîlhărit-o, în complicitate cu politicieni de aceeaşi teapă. De hoţi inteligenţi, abili şi charismatici. De hoţi votati de populaţie în ciuda evidenţei…"
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
DE CE MURITI PE CAPETE PRIN SPITALE SI NU FACETI NIMIC?
EDITORIAL DIN 17 APRILIE, ZIARUL "TRICOLORUL"
DE CE NU SÎNT BANI LA BUGETUL STATULUI?
"Culmea, noi îi credem şi pe guvernanţii de azi, dar şi pe cei de ieri, că vistieria Statului e goală puşcă. Explicaţiile ne sînt oferite, de cele mai multe ori, de cei care au golit-o. În principiu, ar exista două motive principale: evaziunea fiscală şi furtul neruşinat din Bugetul de Stat, vlăguit din prostie şi rea-credinţă. Ministrul de Finanţe promite un Super-Anaf. O nouă instituţie, cu noi funcţionari publici (că nu aveam destui şi aşa!), foarte bine plătiţi, ca nu cumva să fie tentaţi să ia şpagă, şi care să conlucreze îndeaproape cu procuratura. Numai că genul acesta de „luptă cu evaziunea“ nu s-a dovedit eficient. Prin definiţie, evazionistul este persoana sau societatea comercială care nu îşi declară veniturile, integral sau numai o parte din ele. Cei mai periculoşi sînt cei care lucrează „la negru“, prin firme-fantomă care apar şi dispar peste noapte. Cu alte cuvinte, „prinde orbul, scoate-i ochii“. Şi atunci, pe cine va tăbărî super-anaful, împreună cu procurorii? Pe covrigarul din colţul străzii, pe ţigăncuşa care vinde şosete la tarabă, pe spălătorul de parbrize, sau pe bătrîna care vinde mărar în faţa propriei gospodării? Iată ce paletă largă de „evazionişti“ v-am oferit.
Sau îi vor lua la întrebări pe intermediarii din pieţe care vînd legume şi fructe din import în ţara al cărei sol poate hrăni 80 de milioane de oameni? Cred că şi ei pot fi clienţi buni de scuturat şi arătat la televizor, deşi nu aceştia reprezintă Mafia cerealelor, a legumelor şi fructelor, nu aceştia le achiziţionează şi le trec prin vamă fără acte, nu aceştia au reţele de distribuţie care nu îşi declară veniturile la fisc. Ei sînt doar ultima rotiţă dintr-un angrenaj uriaş, la care este complice Statul mafiot în care ne complacem să trăim. Alianţa DA şi Traian Băsescu au impus cota unică de 16%, păstrată, după cum se vede, de USL (?!). Considerăm că a fost o mînă întinsă bogaţilor, bandiţilor şi devalizatorilor acestei ţări. Adică, furaţi, furaţi, dar un procent de 16%, care să vă „albească“ banii, tot trebuie plătit la stat. Aiurea, lucrurile nu au făcut decît să înrăutăţească totul, căci peştii cei mari nu prea agreează să cotizeze aşa, de bunăvoie, mai ales că la acea masă se aşează şi Mafia transpartinică aflată în mare nevoie de bani negri, în special, în preajma alegerilor. Aşadar, rateu pe toată linia, şi, ca „manipularea“ să fie totală, mai apare cîte un „bogat“ executat silit, părăsit de nevastă sau bolnav şi „obligat“ să se trateze prin străinătate, „săracul“ de el! Fără să generalizăm, noi ştim cît cinism se ascunde în aceste tipuri de ştiri şi în altele diferite, dar cu acelaşi scop: de spălare a creierului românilor, de cultivare a individualismului şi a egoismului, de disoluţie a sentimentului de solidaritate umană şi de sporire a alienării personale. Vezi un copil căzut în fîntînă, îţi faci cruce şi îţi zici: bine că nu a fost al meu! Vezi un bătrîn plimbat între spitale pînă moare, îţi scuipi în sîn şi spui: bine că nu era mama sau tata! Vezi un tînăr ucis într-un accident de muncă, sufocat sub un morman de pămînt, te rogi Domnului să nu fie fiul sau nepotul tău. Asta pînă cînd ţi se întîmplă ţie nenorocirea! Blestemi ţara în care te-ai născut, blestemi sistemul, îi blestemi pe politicienii pe care i-ai ales, după care, cei care nu se sinucid din cauza disperării, devin filozofi peste noapte: „Aşa e viaţa!“, „Mai devreme sau mai tîrziu, toţi păţim cîte o nenorocire!“ Şi, mai ales, şi mai des: „Aşa a vrut Dumnezeu!“ Ba nu! Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea Lui. Nu ne vrea proşti şi resemnaţi şi nici suficient de obtuzi ca să confundăm compasiunea, mila creştinească şi iertarea aproapelui cu complicitatea, cu hoţia, nemernicia şi trădarea de Neam şi Ţară. Şi nici nu ne vrea căzuţi în extaz în faţa unor Turnuri Babel, gen SUA, UE, sau vreun Guvern Mondial. Psalmul 67 din Biblie este explicit: „Te laudă Popoarele, Dumnezeule, toate Popoarele te laudă. Se bucură Neamurile şi se veselesc, căci Tu judeci Popoarele cu nepărtinire şi povăţuieşti Neamurile pe pămînt“. Dar, ce e de făcut cînd popoarele se îndepărtează de credinţă şi cască ochii la televizor, sau la calculator? Ce e de făcut cînd popoarele se resemnează să-şi ducă viaţa de pe o zi pe alta, aşa cum fac milioane de români? De cîteva zile a revenit în atenţia presei dezastrul din sistemul sanitar. Noi, cei sănătoşi, ce facem: zicem bogdaproste şi ne rugăm să nu ajungem pe mîna sistemului subfinanţat şi corupt. E natura umană, nu avem cum să o schimbăm. Dar ştiu românii că sînt milioane de bolnavi de cancer, hepatită C sau diabet pentru care nu există medicamente? Cel puţin la hepatita C, unde sîntem pe primul loc în Europa (la aşa ceva ne pricepem!) există peste 50.000 de bolnavi care necesită un tratament foarte scump, fără de care nu vor avea nici o şansă la viaţă. Dacă facem o adunare simplă, a tuturor cetăţenilor României bolnavi incurabil şi fără resurse să se trateze în străinătate şi înmulţind cazurile cu rudele şi prietenii care le sînt alături, ajungem la cifra halucinantă de cel puţin 3 milioane de persoane afectate. Precizăm: nu îi luăm în calcul pe cei cu probleme de sănătate minore. Nici pe cei cu salariile şi pensiile tăiate, direct sau indirect, prin creşterea preţurilor la alimente şi utilităţi. Nu îi punem la socoteală pe cei cu datorii la bănci sau pe deţinătorii de firme mici, aflate în pragul falimentului. Nici măcar pe cei aflaţi în şomaj tehnic, sau care nu au un loc de muncă. Dar pe cei 3 milioane de resemnaţi şi adormiţi care au o rudă sau un prieten drag aflat pe moarte, din lipsa medicamentelor, aparaturii şi tratamentelor adecvate şi la timp îi luăm la rost! Voi ce scuză aveţi? Bateţi la uşile ministerelor, faceţi cozi interminabile pentru medicamentele compensate, vă căciuliţi pe la mai-marii din administraţie, trimiteţi scrisori lacrimogene la mass-media, deşi ştiţi bine că şi voi, şi bolnavii în cauză au cotizat la Stat pentru a asigura un sistem sanitar performant şi eficient celor aflaţi în nevoie. Că doar nu se înbolnăvesc 20 de milioane de români în acelaşi timp. Bani există, dar trebuie şi gestionaţi corespunzător, de patrioţi, justiţiari, de oameni cu credinţă în Dumnezeu. Poate că, sub presiunea presei, se vor rezolva cîteva mii de cazuri, nu e imposibil. Poate că vor fi şi cîteva familii care vor răsufla uşurate. Dar restul? Vă lăsaţi rudele şi prietenii la mila baronilor din administraţie, sănătate, justiţie? E suficient ca aceste cîteva milioane de români să iasă şi să spună: „Pînă aici v-a fost! Ori plecaţi, ori scoateţi banii! Alimentaţi bugetul Sănătăţii cu banii nemunciţi ai celor din Top 300, stopaţi Jaful din bani publici, confiscaţi averile nejustificate, tăiaţi salariile nesimţite – sau veţi avea soarta x sau y! Şi fără împrumuturi!“ Noi credem că banii vor fi scoşi urgent din pămînt din iarba verde, trebuie să fie numai cîteva sute de mii de voci care să vrea şi să ştie ce să ceară. Fiindcă Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă!
RUXANDRA LUNGU
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
DE CE NU SÎNT BANI LA BUGETUL STATULUI?
"Culmea, noi îi credem şi pe guvernanţii de azi, dar şi pe cei de ieri, că vistieria Statului e goală puşcă. Explicaţiile ne sînt oferite, de cele mai multe ori, de cei care au golit-o. În principiu, ar exista două motive principale: evaziunea fiscală şi furtul neruşinat din Bugetul de Stat, vlăguit din prostie şi rea-credinţă. Ministrul de Finanţe promite un Super-Anaf. O nouă instituţie, cu noi funcţionari publici (că nu aveam destui şi aşa!), foarte bine plătiţi, ca nu cumva să fie tentaţi să ia şpagă, şi care să conlucreze îndeaproape cu procuratura. Numai că genul acesta de „luptă cu evaziunea“ nu s-a dovedit eficient. Prin definiţie, evazionistul este persoana sau societatea comercială care nu îşi declară veniturile, integral sau numai o parte din ele. Cei mai periculoşi sînt cei care lucrează „la negru“, prin firme-fantomă care apar şi dispar peste noapte. Cu alte cuvinte, „prinde orbul, scoate-i ochii“. Şi atunci, pe cine va tăbărî super-anaful, împreună cu procurorii? Pe covrigarul din colţul străzii, pe ţigăncuşa care vinde şosete la tarabă, pe spălătorul de parbrize, sau pe bătrîna care vinde mărar în faţa propriei gospodării? Iată ce paletă largă de „evazionişti“ v-am oferit.
Sau îi vor lua la întrebări pe intermediarii din pieţe care vînd legume şi fructe din import în ţara al cărei sol poate hrăni 80 de milioane de oameni? Cred că şi ei pot fi clienţi buni de scuturat şi arătat la televizor, deşi nu aceştia reprezintă Mafia cerealelor, a legumelor şi fructelor, nu aceştia le achiziţionează şi le trec prin vamă fără acte, nu aceştia au reţele de distribuţie care nu îşi declară veniturile la fisc. Ei sînt doar ultima rotiţă dintr-un angrenaj uriaş, la care este complice Statul mafiot în care ne complacem să trăim. Alianţa DA şi Traian Băsescu au impus cota unică de 16%, păstrată, după cum se vede, de USL (?!). Considerăm că a fost o mînă întinsă bogaţilor, bandiţilor şi devalizatorilor acestei ţări. Adică, furaţi, furaţi, dar un procent de 16%, care să vă „albească“ banii, tot trebuie plătit la stat. Aiurea, lucrurile nu au făcut decît să înrăutăţească totul, căci peştii cei mari nu prea agreează să cotizeze aşa, de bunăvoie, mai ales că la acea masă se aşează şi Mafia transpartinică aflată în mare nevoie de bani negri, în special, în preajma alegerilor. Aşadar, rateu pe toată linia, şi, ca „manipularea“ să fie totală, mai apare cîte un „bogat“ executat silit, părăsit de nevastă sau bolnav şi „obligat“ să se trateze prin străinătate, „săracul“ de el! Fără să generalizăm, noi ştim cît cinism se ascunde în aceste tipuri de ştiri şi în altele diferite, dar cu acelaşi scop: de spălare a creierului românilor, de cultivare a individualismului şi a egoismului, de disoluţie a sentimentului de solidaritate umană şi de sporire a alienării personale. Vezi un copil căzut în fîntînă, îţi faci cruce şi îţi zici: bine că nu a fost al meu! Vezi un bătrîn plimbat între spitale pînă moare, îţi scuipi în sîn şi spui: bine că nu era mama sau tata! Vezi un tînăr ucis într-un accident de muncă, sufocat sub un morman de pămînt, te rogi Domnului să nu fie fiul sau nepotul tău. Asta pînă cînd ţi se întîmplă ţie nenorocirea! Blestemi ţara în care te-ai născut, blestemi sistemul, îi blestemi pe politicienii pe care i-ai ales, după care, cei care nu se sinucid din cauza disperării, devin filozofi peste noapte: „Aşa e viaţa!“, „Mai devreme sau mai tîrziu, toţi păţim cîte o nenorocire!“ Şi, mai ales, şi mai des: „Aşa a vrut Dumnezeu!“ Ba nu! Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea Lui. Nu ne vrea proşti şi resemnaţi şi nici suficient de obtuzi ca să confundăm compasiunea, mila creştinească şi iertarea aproapelui cu complicitatea, cu hoţia, nemernicia şi trădarea de Neam şi Ţară. Şi nici nu ne vrea căzuţi în extaz în faţa unor Turnuri Babel, gen SUA, UE, sau vreun Guvern Mondial. Psalmul 67 din Biblie este explicit: „Te laudă Popoarele, Dumnezeule, toate Popoarele te laudă. Se bucură Neamurile şi se veselesc, căci Tu judeci Popoarele cu nepărtinire şi povăţuieşti Neamurile pe pămînt“. Dar, ce e de făcut cînd popoarele se îndepărtează de credinţă şi cască ochii la televizor, sau la calculator? Ce e de făcut cînd popoarele se resemnează să-şi ducă viaţa de pe o zi pe alta, aşa cum fac milioane de români? De cîteva zile a revenit în atenţia presei dezastrul din sistemul sanitar. Noi, cei sănătoşi, ce facem: zicem bogdaproste şi ne rugăm să nu ajungem pe mîna sistemului subfinanţat şi corupt. E natura umană, nu avem cum să o schimbăm. Dar ştiu românii că sînt milioane de bolnavi de cancer, hepatită C sau diabet pentru care nu există medicamente? Cel puţin la hepatita C, unde sîntem pe primul loc în Europa (la aşa ceva ne pricepem!) există peste 50.000 de bolnavi care necesită un tratament foarte scump, fără de care nu vor avea nici o şansă la viaţă. Dacă facem o adunare simplă, a tuturor cetăţenilor României bolnavi incurabil şi fără resurse să se trateze în străinătate şi înmulţind cazurile cu rudele şi prietenii care le sînt alături, ajungem la cifra halucinantă de cel puţin 3 milioane de persoane afectate. Precizăm: nu îi luăm în calcul pe cei cu probleme de sănătate minore. Nici pe cei cu salariile şi pensiile tăiate, direct sau indirect, prin creşterea preţurilor la alimente şi utilităţi. Nu îi punem la socoteală pe cei cu datorii la bănci sau pe deţinătorii de firme mici, aflate în pragul falimentului. Nici măcar pe cei aflaţi în şomaj tehnic, sau care nu au un loc de muncă. Dar pe cei 3 milioane de resemnaţi şi adormiţi care au o rudă sau un prieten drag aflat pe moarte, din lipsa medicamentelor, aparaturii şi tratamentelor adecvate şi la timp îi luăm la rost! Voi ce scuză aveţi? Bateţi la uşile ministerelor, faceţi cozi interminabile pentru medicamentele compensate, vă căciuliţi pe la mai-marii din administraţie, trimiteţi scrisori lacrimogene la mass-media, deşi ştiţi bine că şi voi, şi bolnavii în cauză au cotizat la Stat pentru a asigura un sistem sanitar performant şi eficient celor aflaţi în nevoie. Că doar nu se înbolnăvesc 20 de milioane de români în acelaşi timp. Bani există, dar trebuie şi gestionaţi corespunzător, de patrioţi, justiţiari, de oameni cu credinţă în Dumnezeu. Poate că, sub presiunea presei, se vor rezolva cîteva mii de cazuri, nu e imposibil. Poate că vor fi şi cîteva familii care vor răsufla uşurate. Dar restul? Vă lăsaţi rudele şi prietenii la mila baronilor din administraţie, sănătate, justiţie? E suficient ca aceste cîteva milioane de români să iasă şi să spună: „Pînă aici v-a fost! Ori plecaţi, ori scoateţi banii! Alimentaţi bugetul Sănătăţii cu banii nemunciţi ai celor din Top 300, stopaţi Jaful din bani publici, confiscaţi averile nejustificate, tăiaţi salariile nesimţite – sau veţi avea soarta x sau y! Şi fără împrumuturi!“ Noi credem că banii vor fi scoşi urgent din pămînt din iarba verde, trebuie să fie numai cîteva sute de mii de voci care să vrea şi să ştie ce să ceară. Fiindcă Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă!
RUXANDRA LUNGU
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
marți, 16 aprilie 2013
LACOMIA MARILOR IMPERII AMENINTA ROMANIA!
ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2716, VINERI 12 APRILIE 2013
Lăcomia vechilor imperii ameninţă România !
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"S-a întrebat vreodată cineva: de ce manualele de Istorie arată cum arată? De ce în mintea tinerelor generaţii Istoria Românilor este deformată, răstălmăcită, falsificată? Şi de ce e nevoiede o asemenea „spălare a creierelor“, care începe cu ştergerea din mintea fragedă a tinerilor, încă din primele zile de şcoală, a oricărui sentiment naţional, a mîndriei de a fi român, a respectului faţă de tradiţie, valori şi faţă de tot ce a făurit acest popor în 2000 de ani? Şi de ce li se insuflă ideea că, vezi, Doamne, în contextul globalizării, patriotismul este „demodat“?Aflat la răscrucea a trei imperii puternice, periculoase şi extrem de rapace, PoporulRomân a supravieţuit miraculos şi, mai mult, din 1918 încoace, ţara a rămas unită, deşi încă există teritorii, care îi aparţin de drept, în afara graniţelor sale. Numai cunoscînd şi înţelegînd Istoria adevărată a României putem să înţelegem de ce azi ni se întîmplă ceea ce ni se întîmplă.
Cele trei mari Imperii, chiar dacă aparent fărîmiţate şi fără forţa militară de altădată, nu şi-au uitat propria istorie,aşa cum sînt forţaţi s-o facă românii. Dimpotrivă, orgoliile au renăscut şi vechile apucături nu s-au uitat. În sensul că unele naţiuni s-au învăţat să trăiască pe spinarea altora. Balivernele economiştilor legate de „economia de piaţă", „productivitate" sau „competitivitate" sînt cuvinte goale, nefiind bune nici de adormit copiii. Colonialismul şi neocolonialismul demonstrează aceste afirmaţii. Există naţiuni care „trăiesc bine" nu pentru că au o economie performantă, sau oameni extrem de disciplinaţi şi muncitori, ci pentru că, în anumite momente istorice, s-au îndestulat cu bogăţii naturale şi resurse umane provenite din colonii. Dezvoltarea lor vertiginoasă s-a realizat prin sărăcirea şi distrugerea altora. Unii se pot întreba: la ce ne foloseşte acum să dezgropăm morţii? Ce a fost a fost. De ce să privim în trecut, în loc să ne gîndim la viitor? Pentru că trecutul încă ne bîntuie, iar poziţia geopolitică a României nu s-a schimbat. Ne aflăm, încontinuare, la răscrucea unor foste imperii cu interese strategice, militare şi economice în această zonă pe care o vor de urgenţă „regionalizată", fărîmiţată, nimicită din temelii. Iar aceste interese, străine de Interesul nostru Naţional, acţionează prin uneltele din interior, prin cozile de topor care sînt în stare să distrugă o naţiune pentru beneficiul personal. Luptele interne dintre partidele care s-au succedat la Putere în ultimii 22 de ani reflectă, de fapt, luptele dintre grupurile străine care vor să obţină controlul asupraRomâniei. Cetăţenii ţării noastre au trecut cu prea multă uşurinţă cu vederea privatizările frauduloase de care sînt răspunzătoare guvernele formate din PSD-PC-PNŢCD-PNL-PDL-UDMR, adevărate făcături contra naturii, care s-au aliat în cele mai imprevizibile formule, fără legătură cu vreo ideologie de partid,ci numai în funcţie de accesul rapid şi pe termen lung la patrimoniul economic rămas de la vechiul regim şi la banul public, colectat, an de an, prin biruri din ce în ce mai împovărătoare de la contribuabilul cinstit. Dar şi românul trebuia să înţeleagă, o dată şi o dată, că cine nu deschide ochii deschide punga. Zilele acestea, mass-media alimentează scandaluri stupide, legate de numirea procurorilor şi a şefilor DNA, legate de coabitarea Ponta-Băsescu, de Mişcarea Populară, copil născut prematur şi fără şanse mari de supravieţuire sau de ruperea USL. Nu înţelegem deloc de ce românii ar trebui să fie preocupaţi de aceste manipulări grosolane? Întrucît, este un fapt dovedit, marea majoritate a cetăţenilor ţării noastre nu are de-a face cu DNA, cu CSM sau cu Instanţele Supreme. Nici un mare corupt nu a înfundat puşcăria. Pe Adrian Năstase nu îl punem la socoteală pentru cele cîteva zile petrecute la „pension" în condiţii de trai la care milioane de români săraci nici nu visează! Nici unui mare miliardar de carton făcut din privatizări frauduloase sau din afaceri dubioase cu Statul Român nu i s-a confiscat averea. Aşadar, cine sînt capii Justiţiei nu afectează viaţa cetăţeanului de rînd. Dar, ce se întîmplă cu Roşia Montană, cu CFR Marfă şi cu Portul Constanţa ne afectează pe toţi. Mai auzi pe cîte un prost care spune: „Eu nu am afaceri, nu transport mărfuri cu trenul şi nici nu le descarc în port". Dar că aurul, argintul şi uraniul ţării în care trăiţi vă pleacă de sub... nas, de asta vă pasă? Voi, care credeţi că un partid naţionalist ca PRM nu ar putea stopa jaful? Fiindcă mulţi dintre voi habar nu au de ce se duc lupte atît de acerbe pentru cele trei obiective: Roşia Montană, CFR Marfă ş iPortul Constanţa? Şi de ce se duc lupte pentru a fi controlate de aceleaşi grupuri de interese aservite celor din Vest sau Est, nici nu contează, pentrucă tot străine sînt de Interesul Naţional. Dacă începe exploatarea la Roşia Montană, cu ce credeţi că vor scoate „patronii"preţioasele minereuri din ţară? Cu troleul? Cu tramvaiul? Cu rata comunală? Bingo! Credem, totuşi, că acest transport se va face pînă la graniţă pe calea ferată. Care nu poate fi controlată şi condusă de oricine, oricum. Şi dacă aurul şi argintul trebuie să plece pe alt continent, cum se va proceda? Cu elicopterul? Cu vreun avion particular? Prin teleportare?Bingo! Noi credem că aici intervine rolul esenţial pe care îl joacă Portul Constanţa. Care, nici el nu poate fi controlat de oricine şi oricum. De aceea, grupul care „investeşte" în Roşia Montană are şi intenţia clară de a controla CFR Marfă şi Portul Constanţa, direct sau prin interpuşi, că doar nu ne-am născut ieri. Şi cei care controlează resursele naturale cele mai preţioase ale unei ţări controlează, de fapt, acea ţară. Indiferent de ce zice Bruxellesul despre problemele din Justiţie. Pe noi ne-ar interesa şi ce zic românii. Cei care nu se preocupă de replicile date de Antonescu lui Ponta şi invers. Şi cei care nu dorm, desigur!
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Lăcomia vechilor imperii ameninţă România !
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"S-a întrebat vreodată cineva: de ce manualele de Istorie arată cum arată? De ce în mintea tinerelor generaţii Istoria Românilor este deformată, răstălmăcită, falsificată? Şi de ce e nevoiede o asemenea „spălare a creierelor“, care începe cu ştergerea din mintea fragedă a tinerilor, încă din primele zile de şcoală, a oricărui sentiment naţional, a mîndriei de a fi român, a respectului faţă de tradiţie, valori şi faţă de tot ce a făurit acest popor în 2000 de ani? Şi de ce li se insuflă ideea că, vezi, Doamne, în contextul globalizării, patriotismul este „demodat“?Aflat la răscrucea a trei imperii puternice, periculoase şi extrem de rapace, PoporulRomân a supravieţuit miraculos şi, mai mult, din 1918 încoace, ţara a rămas unită, deşi încă există teritorii, care îi aparţin de drept, în afara graniţelor sale. Numai cunoscînd şi înţelegînd Istoria adevărată a României putem să înţelegem de ce azi ni se întîmplă ceea ce ni se întîmplă.
Cele trei mari Imperii, chiar dacă aparent fărîmiţate şi fără forţa militară de altădată, nu şi-au uitat propria istorie,aşa cum sînt forţaţi s-o facă românii. Dimpotrivă, orgoliile au renăscut şi vechile apucături nu s-au uitat. În sensul că unele naţiuni s-au învăţat să trăiască pe spinarea altora. Balivernele economiştilor legate de „economia de piaţă", „productivitate" sau „competitivitate" sînt cuvinte goale, nefiind bune nici de adormit copiii. Colonialismul şi neocolonialismul demonstrează aceste afirmaţii. Există naţiuni care „trăiesc bine" nu pentru că au o economie performantă, sau oameni extrem de disciplinaţi şi muncitori, ci pentru că, în anumite momente istorice, s-au îndestulat cu bogăţii naturale şi resurse umane provenite din colonii. Dezvoltarea lor vertiginoasă s-a realizat prin sărăcirea şi distrugerea altora. Unii se pot întreba: la ce ne foloseşte acum să dezgropăm morţii? Ce a fost a fost. De ce să privim în trecut, în loc să ne gîndim la viitor? Pentru că trecutul încă ne bîntuie, iar poziţia geopolitică a României nu s-a schimbat. Ne aflăm, încontinuare, la răscrucea unor foste imperii cu interese strategice, militare şi economice în această zonă pe care o vor de urgenţă „regionalizată", fărîmiţată, nimicită din temelii. Iar aceste interese, străine de Interesul nostru Naţional, acţionează prin uneltele din interior, prin cozile de topor care sînt în stare să distrugă o naţiune pentru beneficiul personal. Luptele interne dintre partidele care s-au succedat la Putere în ultimii 22 de ani reflectă, de fapt, luptele dintre grupurile străine care vor să obţină controlul asupraRomâniei. Cetăţenii ţării noastre au trecut cu prea multă uşurinţă cu vederea privatizările frauduloase de care sînt răspunzătoare guvernele formate din PSD-PC-PNŢCD-PNL-PDL-UDMR, adevărate făcături contra naturii, care s-au aliat în cele mai imprevizibile formule, fără legătură cu vreo ideologie de partid,ci numai în funcţie de accesul rapid şi pe termen lung la patrimoniul economic rămas de la vechiul regim şi la banul public, colectat, an de an, prin biruri din ce în ce mai împovărătoare de la contribuabilul cinstit. Dar şi românul trebuia să înţeleagă, o dată şi o dată, că cine nu deschide ochii deschide punga. Zilele acestea, mass-media alimentează scandaluri stupide, legate de numirea procurorilor şi a şefilor DNA, legate de coabitarea Ponta-Băsescu, de Mişcarea Populară, copil născut prematur şi fără şanse mari de supravieţuire sau de ruperea USL. Nu înţelegem deloc de ce românii ar trebui să fie preocupaţi de aceste manipulări grosolane? Întrucît, este un fapt dovedit, marea majoritate a cetăţenilor ţării noastre nu are de-a face cu DNA, cu CSM sau cu Instanţele Supreme. Nici un mare corupt nu a înfundat puşcăria. Pe Adrian Năstase nu îl punem la socoteală pentru cele cîteva zile petrecute la „pension" în condiţii de trai la care milioane de români săraci nici nu visează! Nici unui mare miliardar de carton făcut din privatizări frauduloase sau din afaceri dubioase cu Statul Român nu i s-a confiscat averea. Aşadar, cine sînt capii Justiţiei nu afectează viaţa cetăţeanului de rînd. Dar, ce se întîmplă cu Roşia Montană, cu CFR Marfă şi cu Portul Constanţa ne afectează pe toţi. Mai auzi pe cîte un prost care spune: „Eu nu am afaceri, nu transport mărfuri cu trenul şi nici nu le descarc în port". Dar că aurul, argintul şi uraniul ţării în care trăiţi vă pleacă de sub... nas, de asta vă pasă? Voi, care credeţi că un partid naţionalist ca PRM nu ar putea stopa jaful? Fiindcă mulţi dintre voi habar nu au de ce se duc lupte atît de acerbe pentru cele trei obiective: Roşia Montană, CFR Marfă ş iPortul Constanţa? Şi de ce se duc lupte pentru a fi controlate de aceleaşi grupuri de interese aservite celor din Vest sau Est, nici nu contează, pentrucă tot străine sînt de Interesul Naţional. Dacă începe exploatarea la Roşia Montană, cu ce credeţi că vor scoate „patronii"preţioasele minereuri din ţară? Cu troleul? Cu tramvaiul? Cu rata comunală? Bingo! Credem, totuşi, că acest transport se va face pînă la graniţă pe calea ferată. Care nu poate fi controlată şi condusă de oricine, oricum. Şi dacă aurul şi argintul trebuie să plece pe alt continent, cum se va proceda? Cu elicopterul? Cu vreun avion particular? Prin teleportare?Bingo! Noi credem că aici intervine rolul esenţial pe care îl joacă Portul Constanţa. Care, nici el nu poate fi controlat de oricine şi oricum. De aceea, grupul care „investeşte" în Roşia Montană are şi intenţia clară de a controla CFR Marfă şi Portul Constanţa, direct sau prin interpuşi, că doar nu ne-am născut ieri. Şi cei care controlează resursele naturale cele mai preţioase ale unei ţări controlează, de fapt, acea ţară. Indiferent de ce zice Bruxellesul despre problemele din Justiţie. Pe noi ne-ar interesa şi ce zic românii. Cei care nu se preocupă de replicile date de Antonescu lui Ponta şi invers. Şi cei care nu dorm, desigur!
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
vineri, 5 aprilie 2013
CLOACA!
ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2711, VINERI 5 APRILIE 2013
CLOACA
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"În „comunism“, pasarea funcţiilor de conducere între cei aflaţi în cercul agreat de conducerea ţării se numea „rotaţia cadrelor“. Nu ne înţelegeţi greşit, în ultimii ani ai vechiului regim, criteriul profesional şi capacitatea organizatorică aveau importanţa lor recunoscută, pe lîngă sistemul de „pile“. Aici, la Porţile Orientului, această meteahnă nu va dispărea niciodată. Cu toate rigorile impuse de UE. Riscul de a-i contamina noi pe ei de obiceiul bacşişului şi promovării pe criterii îndoielnice este mai mare decît ca societatea noastră să se însănătoşească din punct de vedere moral. Pentru că, nu-i aşa, obiceiurile rele se deprind mai uşor decît cele bune. Dar, să revenim la subiect. Vom lua un singur exemplu, cunoscut de toată lumea: Ion Iliescu. Oricine doreşte îi poate studia biografia. Punctul-cheie al acesteia, înainte de 1989, este aşa-zisa cădere în dizgraţie, îndepărtare, persecutare etc. a lui Ion Iliescu în raport cu ceea ce numeam atunci conducerea de partid şi de stat. O „nenorocire“, deşi personajul rămăsese membru al Marii Adunări Naţionale şi al CC al PCR cu mult timp după ce fusese trimis la „reeducare“, nu la şaibă, nu la lopată, nu în vreun lagăr de muncă, nu în vreo puşcărie, aşa cum se procedează şi azi în ţări nedemocratice cu opozanţii regimului. Îndepărtat de la Bucureşti, Ion Iliescu a exercitat funcţii de conducere în ţară şi în diverse instituţii ale statului. Chiar şi la Editura Tehnică, unde l-au surprins evenimentele din 1989, „opozantul“ regimului era director, nu portar, nu pompier, nu şef peste femeile de serviciu. Acesta nu este un atac (pentru că ar fi inutil) la adresa fostului preşedinte Ion Iliescu. Este doar un exemplu de „rotaţie a cadrelor“, cu suişurile şi coborîşurile inerente unei cariere din sfera puterii, indiferent de domeniu. Într-un acces de sinceritate,Ion Iliescu a calificat modul de organizare a noii noastre societăţi „democratice“ drept „capitalism de cumetrie“. În traducere liberă, cei care, printr-un concurs de împrejurări, au intrat pe uşa din faţă sau din dos a actualei conduceri a României, scindată, artificial, în Putere şi Opoziţie,rămîn acolo pe veci, cu neamul lor cu tot. Noi nu vom fi atît de subtili ca Ion Iliescu şi vom denumi această adunătură care ne conduce de 23 de ani încoace aşa cum merită: o cloacă de hoţi, infractori şi profitori nedovediţi sau scăpaţi de acuzaţii de sistemul judiciar pe care singură (ea, cloaca) şi l-acreat şi aservit. Aşadar, dragi români, la ce v-aţi fi aşteptat voi, îndezarmanta voastră naivitate? Ca şeful DNA, domnul Daniel Morar, să rămînă şomer? Să se întoarcă de unde a venit, ca simplu procuror? S-o ia de jos? Sau,dacă ne referim la doamna Kövesi, fost procuror general, la ce v-aţi fi aşteptat? Să rămînă pe drumuri? Să intre în avocatură, unde concurenţa este acerbă? În justiţie s-a produs o simplă „rotaţie a cadrelor“, în ciuda speculaţiilor şi a declaraţiilor înfierbîntate ale politicienilor. Nu ne interesează nici măcar dacă Bruxellesul a avut ceva de spus. Pentru că, în România, funcţionează perfect „recuperarea“ alor noştri, bugetari de lux, ca nu cumva să dea cu nasul de sistemul privat care cere performanţă şi disciplină. Aşa s-a întîmplat şi cu actualul consilier prezidenţial Cristian Diaconescu, rămas fără funcţiile de conducere promise de PSD-UNPR, că doar nu era să trăiască pe spinarea economiilor soţiei, fosta directoare la Eximbank (ce familie norocoasă!). Un caz similar este al liberalului Radu Stroe, rămas în 2008, în afara Parlamentului. La primele alegeri dintr-un colegiu vacant, prietenii au avut grijă şi l-au „băgat“ în Parlament, să nu moară omul de foame, iar acum e ditamai ministru în Guvernul Ponta. Radu Stroe şi-a recuperat locul în Parlament după plecarea ca viceguvernator al BNR (?!) a lui BogdanOlteanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor. Că doar nu era să rămînă Bogdănel, fin al lui Tăriceanu şi nepot al nomenclaturistei Gizella Vass,cerşetor pe stradă... De aceea, aşa-zisele mişcări de pe scena politică românească nu ne miră şi în nici un caz românul cu capul pe umeri nu ar trebuisă fie influenţat de speculaţiile presei, care are în vizor numirile din justiţie. Mafia transpartinică, denumită de noi, azi, cloacă, şantajabilă şi coruptă, nu lasă pe nimeni pe drumuri, ca nu cumva să ciripească vreun nemulţumit pe unde nu trebuie. Slavă Domnului, România este o ţară a făgăduinţei pentru înalţii demnitari şi bugetarii de lux. Iar cu această cloacă, patrioţii şi justiţiarii nu au de ce să se amestece."
CLOACA
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
"În „comunism“, pasarea funcţiilor de conducere între cei aflaţi în cercul agreat de conducerea ţării se numea „rotaţia cadrelor“. Nu ne înţelegeţi greşit, în ultimii ani ai vechiului regim, criteriul profesional şi capacitatea organizatorică aveau importanţa lor recunoscută, pe lîngă sistemul de „pile“. Aici, la Porţile Orientului, această meteahnă nu va dispărea niciodată. Cu toate rigorile impuse de UE. Riscul de a-i contamina noi pe ei de obiceiul bacşişului şi promovării pe criterii îndoielnice este mai mare decît ca societatea noastră să se însănătoşească din punct de vedere moral. Pentru că, nu-i aşa, obiceiurile rele se deprind mai uşor decît cele bune. Dar, să revenim la subiect. Vom lua un singur exemplu, cunoscut de toată lumea: Ion Iliescu. Oricine doreşte îi poate studia biografia. Punctul-cheie al acesteia, înainte de 1989, este aşa-zisa cădere în dizgraţie, îndepărtare, persecutare etc. a lui Ion Iliescu în raport cu ceea ce numeam atunci conducerea de partid şi de stat. O „nenorocire“, deşi personajul rămăsese membru al Marii Adunări Naţionale şi al CC al PCR cu mult timp după ce fusese trimis la „reeducare“, nu la şaibă, nu la lopată, nu în vreun lagăr de muncă, nu în vreo puşcărie, aşa cum se procedează şi azi în ţări nedemocratice cu opozanţii regimului. Îndepărtat de la Bucureşti, Ion Iliescu a exercitat funcţii de conducere în ţară şi în diverse instituţii ale statului. Chiar şi la Editura Tehnică, unde l-au surprins evenimentele din 1989, „opozantul“ regimului era director, nu portar, nu pompier, nu şef peste femeile de serviciu. Acesta nu este un atac (pentru că ar fi inutil) la adresa fostului preşedinte Ion Iliescu. Este doar un exemplu de „rotaţie a cadrelor“, cu suişurile şi coborîşurile inerente unei cariere din sfera puterii, indiferent de domeniu. Într-un acces de sinceritate,Ion Iliescu a calificat modul de organizare a noii noastre societăţi „democratice“ drept „capitalism de cumetrie“. În traducere liberă, cei care, printr-un concurs de împrejurări, au intrat pe uşa din faţă sau din dos a actualei conduceri a României, scindată, artificial, în Putere şi Opoziţie,rămîn acolo pe veci, cu neamul lor cu tot. Noi nu vom fi atît de subtili ca Ion Iliescu şi vom denumi această adunătură care ne conduce de 23 de ani încoace aşa cum merită: o cloacă de hoţi, infractori şi profitori nedovediţi sau scăpaţi de acuzaţii de sistemul judiciar pe care singură (ea, cloaca) şi l-acreat şi aservit. Aşadar, dragi români, la ce v-aţi fi aşteptat voi, îndezarmanta voastră naivitate? Ca şeful DNA, domnul Daniel Morar, să rămînă şomer? Să se întoarcă de unde a venit, ca simplu procuror? S-o ia de jos? Sau,dacă ne referim la doamna Kövesi, fost procuror general, la ce v-aţi fi aşteptat? Să rămînă pe drumuri? Să intre în avocatură, unde concurenţa este acerbă? În justiţie s-a produs o simplă „rotaţie a cadrelor“, în ciuda speculaţiilor şi a declaraţiilor înfierbîntate ale politicienilor. Nu ne interesează nici măcar dacă Bruxellesul a avut ceva de spus. Pentru că, în România, funcţionează perfect „recuperarea“ alor noştri, bugetari de lux, ca nu cumva să dea cu nasul de sistemul privat care cere performanţă şi disciplină. Aşa s-a întîmplat şi cu actualul consilier prezidenţial Cristian Diaconescu, rămas fără funcţiile de conducere promise de PSD-UNPR, că doar nu era să trăiască pe spinarea economiilor soţiei, fosta directoare la Eximbank (ce familie norocoasă!). Un caz similar este al liberalului Radu Stroe, rămas în 2008, în afara Parlamentului. La primele alegeri dintr-un colegiu vacant, prietenii au avut grijă şi l-au „băgat“ în Parlament, să nu moară omul de foame, iar acum e ditamai ministru în Guvernul Ponta. Radu Stroe şi-a recuperat locul în Parlament după plecarea ca viceguvernator al BNR (?!) a lui BogdanOlteanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor. Că doar nu era să rămînă Bogdănel, fin al lui Tăriceanu şi nepot al nomenclaturistei Gizella Vass,cerşetor pe stradă... De aceea, aşa-zisele mişcări de pe scena politică românească nu ne miră şi în nici un caz românul cu capul pe umeri nu ar trebuisă fie influenţat de speculaţiile presei, care are în vizor numirile din justiţie. Mafia transpartinică, denumită de noi, azi, cloacă, şantajabilă şi coruptă, nu lasă pe nimeni pe drumuri, ca nu cumva să ciripească vreun nemulţumit pe unde nu trebuie. Slavă Domnului, România este o ţară a făgăduinţei pentru înalţii demnitari şi bugetarii de lux. Iar cu această cloacă, patrioţii şi justiţiarii nu au de ce să se amestece."
O GAŞCĂ DE NEBUNI ŞI INCOMPETENŢI NE CONDUCE ŢARA SPRE DEZASTRU!
ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2708, MARŢI 2 APRILIE 2013
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
O GAŞCĂ DE NEBUNI ŞI INCOMPETENŢI NE CONDUCE ŢARA SPRE DEZASTRU!
"Aşa ceva nu s-a mai pomenit în Istoria postdecembristă. În cadrul aceluiaşi partid de guvernămînt, nebunii se contrazic. Unul spune că există bani de pensii şi salarii. Altul spune că nu avem deloc sau numai pe termen foarte scurt. Unul spune că pîinea se va ieftini prin reducerea TVA-ului, altul spune că nici vorbă de aşa ceva: nebunie curată! Nici noi nu mai ştim cum să explicăm, ca să înţeleagă tot omul, fără să iscăm panică şi fără să credem că ceea ce s-a numit „criză" a trecut. Prostia, reaua-credinţă, indolenţa, furtul şi trădarea se pot explica, aducînd argumentele necesare. Dar nebunia? La ce se întîmplă azi în România, în mediul politic, nici un medic psihiatru nu ar face faţă dacă i s-ar cere explicaţii sau un studiu clinic. Unul, PDL-ist de nădejde, reşapat şi reciclat de USL, aruncă piatra în baltă şi afirmă, la o oră de maximă audienţă, că nu vor fi bani de pensii şi salarii.
Altul, preşedinte de ţară, îi întreabă pe ziarişti, hăhăind cu subînţeles, ceva de genul: „depinde la ce oră din zi a făcut respectivul acea afirmaţie“ (cităm din memorie). Membrii de partid intervin ferm şi dezmint spusele proaspătului „coleg“. Numai că noi, cei de la PRM, cunoaştem realitatea. Realitate pentru care nu e nevoie de doctorate, masterate sau premii cumpărate de prin străinătăţuri. Ne este suficientă aritmetica din clasa întîi sau clasa pregătitoare, dacă acolo se învaţă că 1+1 fac 2. În 1989-1990, echilibrul dintre populaţia activă care contribuia la bugetul de pensii şi numărul pensionarilor era relativ normal. Aşa se putea, bunăoară, ca femeile să iasă la pensie, la cerere, chiar şi la 55 de ani! Puteau să trăiască ani buni de viaţă fără să cunoască bolile inerente ale bătrîneţii, puteau să-şi crescă, în linişte, nepoţii. Astăzi, prin mărirea vîrstei de pensionare, atît la femei, cît şi la bărbaţi (că aşa a vru UE), mulţi vor pleca de la serviciu direct pe năsălie. Evident, sînt semeni de-ai noştri care interpretează ieşirea la pensie altfel şi ar dori să muncească, să fie „activi“ pînă la moarte. În regulă, dar ce vină au ceilalţi români care au contribuit la Bugetul de Stat şi vor un răgaz să se bucure de ce le-a mai rămas din viaţă? Îngăduiţi-le celor sănătoşi şi fără astîmpăr să cumuleze pensia cu salariul (în sistemul privat) şi gata! Dar, trecem de la una la alta şi ne îndepărtăm de subiect. Azi, în 2013, cca. 3-4 milioane de români muncesc în străinătate. Ce să spunem, bine că sînt apreciaţi acolo, bine că şi-au găsit o soluţie pentru ei şi familiile lor. Dar, să nu uităm, aceşti români sînt contribuabili la bugetele acelor ţări şi nicidecum la bugetul de pensii al României. Aşadar, prin „dispariţia“ acestora, România are de suferit pe termen scurt, mediu şi lung.
Nu mai discutăm despre cine e de vină pentru această stare de lucruri, de dispariţia locurilor de muncă, de modul cum s-a ajuns aici sau cine trebuie tras la răspundere, am făcut-o de nenumărate ori, în diferite ocazii. Cert este că Bugetul de Stat este văduvit de contribuţii uriaşe, care nu mai ajung nici la fondul de pensii, nici la sănătate, la învăţămînt, sau în alte domenii, contribuţii fără de care o societate nu poate funcţiona. Fără medici şi profesori, fără Poliţie şi Armată sau un minimum de aparat administrativ, nici un fel de stat, democratic sau nedemocratic, nu poate supravieţui. Aşadar, nu ne referim la aceste categorii profesionale şi le rugăm să nu se simtă în nici un fel vizate. Dezbatem doar faptul că un imens potenţial de forţă de muncă a fost silit să-şi găsească un loc de muncă în străinătate, discutăm despre faptul că acest potenţial nu mai contribuie la bugetul României şi că populaţia noastră „îmbătrîneşte“ ca şi în alte state ale lumii, de altfel. În România au rămas companiile de stat, cu salarii mari, nemeritate, agenţii guvernamentale născocite pentru satisfacerea clientelei politice, ONG-uri sponsorizate din bani publici şi un enorm aparat administrativ. Dintre ele, unele nici nu îşi plătesc contribuţiile şi impozitele legale. Din rea-credinţă, din motive de management defectuos corelat cu o continuă căpuşare a companiilor relativ profitabile. Au mai rămas cîteva IMM-uri autohtone, care trebuie să-i ducă în spinare pe ceilalţi. Pe leneşi, pe proşti, pe cei care plimbă o hîrtie prin trei birouri cît e ziulica de lungă. Cel gras (statul) s-a urcat în spatele celui slab, afirmase, la un moment dat, Traian Băsescu. Ne pare extrem de rău că trebuie să-i dăm dreptate. Dar asta a fost „moştenirea“ Guvernului Tăriceanu, care a supradimensionat aparatul de stat, a lăsat libertate băieţilor deştepţi din energie şi regilor asfaltului, în goana după cîteva sute de mii de voturi. Despre situaţia multinaţionalelor nu discutăm, pe moment. Aţi văzut. Dacă treaba nu mai merge, îşi iau jucăriile şi pleacă, după ce, în prealabil, îşi externalizează profiturile către companiile ţărilor-mamă. Iar, acum, în timp ce scriem acest editorial, fac restructurări şi concedieri pe capete! Nu avem ce să facem, acesta este „capitalismul“. Dar, ne întrebăm şi noi: cei care afirmă că există bani de pensii şi salarii la cine se referă? La pensiile nesimţite de peste 100 de milioane de lei vechi, sau la salariile care ajung la 10.000 de euro în companiile de stat? La primele, sporurile şi privilegiile la fel de nesimţite? Sau la salariile neplătite la OLTCHIM şi MECHEL? Şi, staţi cuminţi, că mai urmează alte disponibilizări, pentru că nu sînt bani şi pentru salarii, şi pentru furat!
Guvernul se preface că nu ştie despre ce vorbim şi că nu este de competenţa lui să se amestece în treburile „privaţilor“, asta e „economia de piaţă“, domnilor! Fără îndoială, actuala guvernare, ca şi clasa politică, la putere sau în opoziţie, dacă-i va da mîna, va încerca să menţină un echilibru bugetar cît să rămînă la putere cîţiva ani, apelînd la împrumuturi pe care le vor plăti copiii şi nepoţii noştri. Între timp, îşi vor pune familiile la adăpost, pentru multe generaţii de acum încolo. Atenţie, nu vă recomandăm Cipru! Pe ei, pe profitorii murdari ai evenimentelor din 1989, tăvălugul protestelor populare de anvergură nu îi va prinde nepregătiţi, ca din oală, ca pe familia Ceauşescu. Au învăţat ceva din această lecţie a Istoriei şi vor părăsi corabia precum şobolanii, la momentul potrivit. Şi atunci, românii vor murmura, sărăciţi şi umiliţi, printre suspine, un slogan din campaniile PRM: „Hoţilor, bandiţilor, ce-aţi făcut cu ţara noastră?“ Români, chiar trebuie să ajungem în acest impas?"
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
O GAŞCĂ DE NEBUNI ŞI INCOMPETENŢI NE CONDUCE ŢARA SPRE DEZASTRU!
"Aşa ceva nu s-a mai pomenit în Istoria postdecembristă. În cadrul aceluiaşi partid de guvernămînt, nebunii se contrazic. Unul spune că există bani de pensii şi salarii. Altul spune că nu avem deloc sau numai pe termen foarte scurt. Unul spune că pîinea se va ieftini prin reducerea TVA-ului, altul spune că nici vorbă de aşa ceva: nebunie curată! Nici noi nu mai ştim cum să explicăm, ca să înţeleagă tot omul, fără să iscăm panică şi fără să credem că ceea ce s-a numit „criză" a trecut. Prostia, reaua-credinţă, indolenţa, furtul şi trădarea se pot explica, aducînd argumentele necesare. Dar nebunia? La ce se întîmplă azi în România, în mediul politic, nici un medic psihiatru nu ar face faţă dacă i s-ar cere explicaţii sau un studiu clinic. Unul, PDL-ist de nădejde, reşapat şi reciclat de USL, aruncă piatra în baltă şi afirmă, la o oră de maximă audienţă, că nu vor fi bani de pensii şi salarii.
Altul, preşedinte de ţară, îi întreabă pe ziarişti, hăhăind cu subînţeles, ceva de genul: „depinde la ce oră din zi a făcut respectivul acea afirmaţie“ (cităm din memorie). Membrii de partid intervin ferm şi dezmint spusele proaspătului „coleg“. Numai că noi, cei de la PRM, cunoaştem realitatea. Realitate pentru care nu e nevoie de doctorate, masterate sau premii cumpărate de prin străinătăţuri. Ne este suficientă aritmetica din clasa întîi sau clasa pregătitoare, dacă acolo se învaţă că 1+1 fac 2. În 1989-1990, echilibrul dintre populaţia activă care contribuia la bugetul de pensii şi numărul pensionarilor era relativ normal. Aşa se putea, bunăoară, ca femeile să iasă la pensie, la cerere, chiar şi la 55 de ani! Puteau să trăiască ani buni de viaţă fără să cunoască bolile inerente ale bătrîneţii, puteau să-şi crescă, în linişte, nepoţii. Astăzi, prin mărirea vîrstei de pensionare, atît la femei, cît şi la bărbaţi (că aşa a vru UE), mulţi vor pleca de la serviciu direct pe năsălie. Evident, sînt semeni de-ai noştri care interpretează ieşirea la pensie altfel şi ar dori să muncească, să fie „activi“ pînă la moarte. În regulă, dar ce vină au ceilalţi români care au contribuit la Bugetul de Stat şi vor un răgaz să se bucure de ce le-a mai rămas din viaţă? Îngăduiţi-le celor sănătoşi şi fără astîmpăr să cumuleze pensia cu salariul (în sistemul privat) şi gata! Dar, trecem de la una la alta şi ne îndepărtăm de subiect. Azi, în 2013, cca. 3-4 milioane de români muncesc în străinătate. Ce să spunem, bine că sînt apreciaţi acolo, bine că şi-au găsit o soluţie pentru ei şi familiile lor. Dar, să nu uităm, aceşti români sînt contribuabili la bugetele acelor ţări şi nicidecum la bugetul de pensii al României. Aşadar, prin „dispariţia“ acestora, România are de suferit pe termen scurt, mediu şi lung.
Nu mai discutăm despre cine e de vină pentru această stare de lucruri, de dispariţia locurilor de muncă, de modul cum s-a ajuns aici sau cine trebuie tras la răspundere, am făcut-o de nenumărate ori, în diferite ocazii. Cert este că Bugetul de Stat este văduvit de contribuţii uriaşe, care nu mai ajung nici la fondul de pensii, nici la sănătate, la învăţămînt, sau în alte domenii, contribuţii fără de care o societate nu poate funcţiona. Fără medici şi profesori, fără Poliţie şi Armată sau un minimum de aparat administrativ, nici un fel de stat, democratic sau nedemocratic, nu poate supravieţui. Aşadar, nu ne referim la aceste categorii profesionale şi le rugăm să nu se simtă în nici un fel vizate. Dezbatem doar faptul că un imens potenţial de forţă de muncă a fost silit să-şi găsească un loc de muncă în străinătate, discutăm despre faptul că acest potenţial nu mai contribuie la bugetul României şi că populaţia noastră „îmbătrîneşte“ ca şi în alte state ale lumii, de altfel. În România au rămas companiile de stat, cu salarii mari, nemeritate, agenţii guvernamentale născocite pentru satisfacerea clientelei politice, ONG-uri sponsorizate din bani publici şi un enorm aparat administrativ. Dintre ele, unele nici nu îşi plătesc contribuţiile şi impozitele legale. Din rea-credinţă, din motive de management defectuos corelat cu o continuă căpuşare a companiilor relativ profitabile. Au mai rămas cîteva IMM-uri autohtone, care trebuie să-i ducă în spinare pe ceilalţi. Pe leneşi, pe proşti, pe cei care plimbă o hîrtie prin trei birouri cît e ziulica de lungă. Cel gras (statul) s-a urcat în spatele celui slab, afirmase, la un moment dat, Traian Băsescu. Ne pare extrem de rău că trebuie să-i dăm dreptate. Dar asta a fost „moştenirea“ Guvernului Tăriceanu, care a supradimensionat aparatul de stat, a lăsat libertate băieţilor deştepţi din energie şi regilor asfaltului, în goana după cîteva sute de mii de voturi. Despre situaţia multinaţionalelor nu discutăm, pe moment. Aţi văzut. Dacă treaba nu mai merge, îşi iau jucăriile şi pleacă, după ce, în prealabil, îşi externalizează profiturile către companiile ţărilor-mamă. Iar, acum, în timp ce scriem acest editorial, fac restructurări şi concedieri pe capete! Nu avem ce să facem, acesta este „capitalismul“. Dar, ne întrebăm şi noi: cei care afirmă că există bani de pensii şi salarii la cine se referă? La pensiile nesimţite de peste 100 de milioane de lei vechi, sau la salariile care ajung la 10.000 de euro în companiile de stat? La primele, sporurile şi privilegiile la fel de nesimţite? Sau la salariile neplătite la OLTCHIM şi MECHEL? Şi, staţi cuminţi, că mai urmează alte disponibilizări, pentru că nu sînt bani şi pentru salarii, şi pentru furat!
Guvernul se preface că nu ştie despre ce vorbim şi că nu este de competenţa lui să se amestece în treburile „privaţilor“, asta e „economia de piaţă“, domnilor! Fără îndoială, actuala guvernare, ca şi clasa politică, la putere sau în opoziţie, dacă-i va da mîna, va încerca să menţină un echilibru bugetar cît să rămînă la putere cîţiva ani, apelînd la împrumuturi pe care le vor plăti copiii şi nepoţii noştri. Între timp, îşi vor pune familiile la adăpost, pentru multe generaţii de acum încolo. Atenţie, nu vă recomandăm Cipru! Pe ei, pe profitorii murdari ai evenimentelor din 1989, tăvălugul protestelor populare de anvergură nu îi va prinde nepregătiţi, ca din oală, ca pe familia Ceauşescu. Au învăţat ceva din această lecţie a Istoriei şi vor părăsi corabia precum şobolanii, la momentul potrivit. Şi atunci, românii vor murmura, sărăciţi şi umiliţi, printre suspine, un slogan din campaniile PRM: „Hoţilor, bandiţilor, ce-aţi făcut cu ţara noastră?“ Români, chiar trebuie să ajungem în acest impas?"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
