vineri, 31 mai 2013

LOCUL DE MUNCĂ TREBUIE GARANTAT DE NOUA CONSTITUŢIE


ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2744, MIERCURI 29 MAI 2013

EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU
.LOCUL DE MUNCĂ TREBUIE GARANTAT DE NOUA CONSTITUŢIE

"Numărul firmelor intrate în insolvenţăîn raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut a crescut îngrijorător, în condiţiile în care statisticienii, analiştii economici şi mulţi alţi dătători cu părerea fără pregătire economică şi fără să fi dat cu nasul de economia reală a României susţin că ne aflăm într-o perioadă de uşoară creştere economică. De nicăieri, din dezbaterile lor stupide, nu rezultă de unde provine această „creştere“. Combinate, precum Oltchim, ţinute artificial în picioare pentru a fi căpuşate de clienţii politici, îşi dau ultima suflare, industria a fost, practic, desfiinţată, agricultura românească face, cu greu, faţă, concurenţei neloiale venite din partea Mafiei legumelor şi fructelor din import, mai ieftine, dar făţoase, ambalate atractiv, deşi mustind de chimicale cancerigene. Construcţiile, care luaseră avînt numai din motivul acordării unor credite aproape oricui, se află într-o stare de letargie, iar de domeniul transporturilor, nici nu merită să discutăm.

Banii trimişi de românii plecaţi în străinătate s-au împuţinat, aşadar guvernanţii trebuie să-şi bată capul să scoată bani la buget din piatră seacă. În cazul nostru, „piatra seacă“ este contribuabilul de rînd, plătitor al unor taxe şi impozite mai mari, şi întreprinderile mici şi mijlocii care se încăpăţînează să nu dea faliment. Între timp, de ce subiecte este preocupată mass-media? Ştim, cu lux de amănunte, ce fel de televizor are Becali în închisoare, de cine a fost vizitat, ce declaraţii face „amantul“ Elodiei şi prin ce cluburi a mai petrecut Radu Mazăre. Despre chestiunile serioase, care vizează destinul României, se discută din ce în ce mai puţin.Despre revizuirea Constituţiei, de exemplu. Nu ne punem problema dacă această nouă Constituţie va trece, sau nu, de votul popular. Vremurile în care Ion Iliescu îi implora pe cetăţeni să iasă la vot au trecut. Acum, printr-o singură apăsare a unei taste de calculator, un procent de 25% poate fi „transformat“,peste noapte, în 75%, deci problemele legate de prezenţa la vot vor fi insignifiante şi trecute cu vederea de mass-media aservită politic. Într-una din zile, sătui de emisiunile clonate de la o televiziune la alta, realizatedupă tipare prestabilite şi devenite plictisitoare de moarte, am încercat să urmărim şi altceva. Surpriză. Am aflat astfel că în Constituţie dreptul la un loc de muncă era stipulat ca fiind obligatoriu. Nu în Europa, nu în America,ci în China!În China lui Mao! Ce şoc! Cum ar subtitra instrumentul de propagandă anticreştin KanalD. Cu riscul de a fi consideraţi „comunişti“, risc pe care ni-l asumăm cu amuzament, credem că garantarea unui loc de muncă pentru fiecare cetăţean al ţării noastre este mai important decît orice altceva. Un loc de muncă asigurat, plătit decent, aduce după sine şi alte drepturi care degeaba sînt stipulate în Constituţie, dacă rămîn simple cuvinte înşirate pe hîrtie. Deocamdată, despre rata şomajului nimeni nu mai comentează nimic. Statul preferă să scoată bani  din buzunar pentru plata şomerilor, pentru ajutoare sociale, tolerează munca la„gri“, în loc să scadă drastic taxele pentru un loc de muncă. Pînă la 0, zicem noi, pentru că oricum s-ar face economii la buget, locuri de muncă s-ar crea aproape instantaneu, dar, ghinion, n-ar prea rămîne nimic de furat, de căpuşat,de sifonat, de aruncat cu banii pe investiţii inutile, gestionate de Mafia transpartinică. Acum, pentru 2014, se propune scăderea cu 2% a CAS-ului plătitde angajator. Mulţumim, domnilor, pentru generozitate, dar ne jigniţi inteligenţa şi experienţa de viaţă. Ne jigniţi cunoştinţele de matematică dobîndite în ciclul primar. 2%? Un procent ridicol de infim. Parte dintr-o  strategie economică ridicolă, dintr-o guvernare ridicolă."















ADEVARATA MIZA A ARESTARII LIU GIGI BECALI


ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2739, MIERCURI 22 MAI 2013


EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU

ADEVĂRATA MIZĂ A ARESTĂRII LUI BECALI

"Teoretic, se afirmă că nu trebuie să neamestecăm în treburile Justiţiei, că legea trebuie respectată, precum şi prezumţia de nevinovăţie. Teoretic, sună bine. Dar, în deciziile unei Justiţii aservite politic putem, cel puţin, să ne dăm cu părerea? Zilele acestea, după modelul mai vechi al lui Traian Băsescu, USL îşi devorează „puii“, ca, mai apoi, după ce demonstrează că este „independentă“ sub actuala guvernare, Justiţia să aibă mînă liberă să-i ia la bani mărunţi şi pe liderii opozanţilor politici. Niciodată nu am crezut că, pentru USL, Gigi Becali a însemnat marelucru. Un finanţator şi un colegiu în plus cîştigat. Preşedintele PRM i-a atras atenţia mai tînărului său coleg din Parlamentul European că face o maregreşeală renunţînd la mandatul de europarlamentar. În primul rînd, în partidul pe care îl cumpărase de la Viorel Lis, PNG (menit să rupă din electoratulPRM), Gigi Becali a introdus o confuzie totală. Ba e încă în PNG, ba nu e.Ba candidează pe lista PRM la europarlamentare, ba PNG revine şi candidează, lalocalele din 2012, independent, ca partid. Şi, hodoronc-tronc, îl revedem peliderul PNG, Becali, pe listele USL, deşi putea foarte bine să-şi demonstrezeforţa ca independent. Cît despre electoratul PNG, deruta a fost combinată cu dezamăgirea. Gigi Becali a fost trimis în Parlamentul European cu un mandat. Pe care nu şi l-a onorat pînă la sfîrşit, dînd apă la moară analiştilor, care spun că acest loc a fost, oarecum, irosit. Iar pentru USL (PSD+PNL), George Becali a fost o marionetă care dădea bine pe „sticlă“ şi făcea rating, este părerea noastră personală. De care s-a debarasat la fel de uşor, aşa cum partidele î ncauză s-au debarasat de lideri mult mai importanţi, la vremea lor: Ion Iliescu,Adrian Năstase, Mircea Geoană, Călin Popescu-Tăriceanu şi alţii. Nu că cei enumeraţi ar fi nişte sfinţi. După părerea noastră, în spatele unora dintre aceştia şi ai acoliţilor lor stau, dacă nu Dosare Penale, fapte grave care au subminat economia şi siguranţa naţională. Fapte care ar conduce, într-o ţară membră UE, la închisoare pentru vreo 20-25 de ani, iar într-o ţară din Orientul mai apropiat, sau foarte îndepărtat, la cine ştie ce… Numai că „sacrificarea“lui Becali are şi alte consecinţe: interzicerea de a mai candida pentru operioadă care include (ce coincidenţă!) alegerile europarlamentare din 2014 ş ialegerile generale din 2016. Din anumite motive, cineva a vrut ca omul politic Becali să dispară, ca nu cumva o alianţă cu PRM să strice din nou jocurile Mafiei Transpartinice. Nici noi nu credem că Gigi Becali va efectua toată pedeapsa, după cum nici nu credem că va avea un regim de detenţie de nesuportat. N-ar fi exclus chiar să fie graţiat. Deocamdată, însă, viitorul săupolitic este incert, iar o alianţă cu PRM se doreşte a fi blocată. Oare de ce?"





vineri, 10 mai 2013

IN LOC DE "PASTE FERICIT"!

PARANGHELII PĂCĂTOASE ÎN POSTUL PAŞTELUI
EDITORIAL DIN ZIARUL "TRICOLORUL",
10 mai 2013
DE RUXANDRA LUNGU

Pentru unii „mini-vacanţa“ de Paşte sau de 1 Mai, după cum subtitrau televiziunile anticreştine, nu s-a terminat, se prelungeşte inclusiv cu acest week-end. Dacă la ceva românii pot fi în orice top din Europa, sau chiar din lume este arta de a făuri „punţi“. Punţi între sărbători, mai ales dacă între ele survine un week-end sau două. Aşa cum se întîmplă de 2 săptămîni încoace. I-am spune mană cerească dacă mult mediatizata sărbătoare de 1 Mai, cu grătare încinse încă de dimineaţă şi dezmăţ pînă la ziuă nu ar fi picat chiar în Săptămîna Mare. Nu avem nici dorinţa şi nici priceperea necesare să dăm lecţii celor care oricum nu înţeleg, dar parangheliile mai mult sau mai puţin „de fiţe“ organizate în Postul Paştelui, precum şi intensa lor mediatizare pe toate posturile de televiziune, pe care le-am numi, fără ezitare, unelte ale diavolului, ar fi trebuit să scoată din sărite pe orice bun creştin. Înţelegem dorinţa guvernanţilor de a-i cumpăra pe bugetari cu zile libere, mai ales că oricum majoritatea lor taie frunză la cîini.
Înţelegem dorinţa celor care lucrează în turism ca aceste „mini-vacanţe“ să fie cît mai lungi şi dese, cheia marilor succese, nu-i aşa? Problema este cu totul alta. Foarte rar, conform calendarului creştin, sărbătoarea de 1 Mai (acum ce mai zic „anticomuniştii“?) pică exact în Săptămîna Mare. Aşa încît, foarte rar ne-a fost dat să vedem în mass-media atîtea cîntări, glumiţe de prost gust, atîta veselie şi belşug, atîtea reţete culinare, care mai de care mai apetisante, atîta gîlceavă ca la uşa cortului, atîtea prostituate etalate în diverse posturi (cu accent pe vocala „u“, să nu producem confuzie) ca în această ultimă săptămînă din Post, sub pretextul că românii, osteniţi de atîta muncă şi aflaţi deja cu gîndul la vacanţa mare, să nu cumva să se plictisească şi să se gîndească şi la altceva decît la cele lumeşti. În schimb, copiilor li s-a răpit dreptul la vacanţa de Paşte. Bineînţeles, vor zice unii, românii aveau de ales să-şi petreacă Săptămîna Mare aşa cum se cuvine, aşa cum cere credinţa strămoşească, dar deh’, ispita e mare şi curge în valuri din gurile de canal ce se autodenumesc televiziuni, la noi, în România. Nu ţinem neapărat să transformăm aceste rînduri într-un soi de dezvăluire a unei conspiraţii anticreştine, dar, trăind într-o ţară „democratică“, încă putem scrie ceea ce gîndim. Iar actualii noştri guvernanţi s-au comportat, iartă-ne, Doamne, dacă greşim, ca nişte veritabili antichrişti. Unii s-au comportat ca atare, alţii chiar sînt. Fără să fim mai catolici decît Papa, ne putem pune nişte întrebări. Ce se întîmpla, mă rog, dacă sărbătoarea de 1 Mai ar fi fost tratată cu mai multă indiferenţă sau ar fi fost „mutată“ anul acesta după Sărbătorile Pascale? Mai ales că la alte naţii 1 Mai, zi liberă, este prilej pentru proteste, ceea ce la noi, care tocmai ne lăudarăm cu creştere economică (?!), nu a fost cazul. Se vede treaba că „trăim bine“. Ce s-ar fi întîmplat dacă vacanţa de Paşte ar fi fost prelungită după sărbătoarea Învierii Domnului cu 2-3-7 zile şi făcută „punte“ cu 1 Iunie, 23 August ş.a.m.d., după posibilităţile fiecăruia? Ce s-ar fi întîmplat dacă în acest an, în Săptămîna Patimilor, românii nu s-ar mai fi încărcat, încă o dată, de toate păcatele lumii, ca mai apoi să se întrebe, după marea petrecăreală din Post, cu ce-au greşit şi de ce au parte de această mizerabila soarta.
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare



TUPEUL FARA LIMITE

TUPEUL FĂRĂ LIMITE
EDITORIAL DIN ZIARUL "TRICOLORUL" 25.04 2013
 DE RUXANDRA LUNGU


"Cînd în regimul trecut ni se arătau la Telejurnal cum protestatari din diferite ţări sau bande de presupuşi infractori erau cotonogiţi de forţele de ordine, înarmate pînă în dinţi şi îmbrăcate mai ceva ca extratereştrii din filmele SF, propaganda comunistă ne preciza cît de abuziv se încalcă drepturile oamenilor şi cît de violente sînt instituţiile „capitalismului“. Pe de altă parte, propaganda anticomunistă ne explică, pe larg, că aşa funcţionează „democraţia“. Oamenii ies în stradă, au dreptul la grevă, se încaieră cu scutierii, dar, vedeţi dumneavoastră, ei sînt „liberi“ să vorbească şi să acţioneze oricum şi oricînd contra stăpînirii, fără să conteze, acolo, o bîtă luată pe spinare sau vreun gaz lacrimogen zvîrlit direct în faţă. „Libertatea“ cere şi sacrificii de acest gen, nu-i aşa? Nimeni însă nu remarcă vreodată că acest gen de manifestări „libere“, de stradă, nu se încheiau cu victoria celor care protestează şi, mai devreme sau mai tîrziu, aceştia sfîrşesc în dubele poliţiei, fără să obţină mai nimic.
La noi, ca de obicei, democraţia este originală, cum s-a mai spus. Încăierarea forţelor de ordine cu oamenii străzii ascunşi prin canale ne-a lăsat un gust amar. În primul rînd, pentru că acest fenomen, al oamenilor străzii, rămaşi, din diverse motive, fără serviciu şi fără adăpost trebuia rezolvat de multă vreme, ca să nu spunem, pe şleau, că nici nu ar fi trebuit să apară vreodată într-o Românie modernă, membră a UE, NATO şi aspirantă la Spaţiul Schengen. În timpul încăierărilor dintre poliţişti şi oamenii trăitori prin canale (ce ruşine!), marile clanuri interlope acţionează nederanjate de nimeni, îmbogăţiţii peste noapte din bani publici îşi programează vacanţe luxoase prelungite de Sărbători, iar marii devalizatori ai patrimoniului economic al României ies la rampă şi ne dau lectii şi fac previziuni pentru vremurile grele care ne aşteaptă. Cu riscul de a ne repeta, doar-doar personajul la care ne referim se va retrage definitiv pe o insulă şi ne va lăsa în pace, reluăm declaraţiile unui „om de afaceri“ îmbogăţit pe spinarea românilor: „Doar în Elveţia e vorba de 18 miliarde de euro veniţi din România, potrivit statisticilor unor bancheri. Stau degeaba acolo, pentru că noi îi fugărim pe corupţi, în ghilimele, adică pe toţi oamenii de afaceri din România… Peste acest trecut trebuie să punem nisip, să uităm. Vreau să propun o amnistie fiscală cu plata către stat a unui impozit fix 3-5 sau 7%“ din avere, afirma respectivul la Realitatea TV, acum vreo 3 ani. Un tupeu mai mare şi un cinsm mai crunt nici că am putut să vedem. I-am spune noi respectivului peste ce ar trebui să punem nisip, dar nu e momentul acum. Şi, mă rog, de ce poporul român ar trebui să accepte ideea unei amnistii fiscale şi un impozit de nimic pentru banii ascunşi în străinătate? De ce aceste averi nu ar trebui confiscate de-a dreptul, pentru că, dacă ar fi fost obţinute legal, cu plata impozitelor aferente, probabil acei bani ar sta acum în conturi din România şi pe „marii“ oameni de afaceri nu i-ar durea capul. Între timp, afaceristul nostru, guraliv în cele mai nepotrivite momente ale vieţii sale, s-a îmbolnăvit, căci nenorocirea nu îi ocoleşte nici pe cei mai bogaţi indivizi, trece printr-un aşa-zis divorţ care ascunde un partaj dubios şi taman cînd credeam că am scăpat de lecţiile unuia care a falimentat cîteva afaceri atunci cînd a dat cu nasul de economia de piaţă, cea reală, nu cu bani picaţi din cer de la Statul Român, iată că revine pe micile ecrane cu tot felul de previziuni, propuneri şi soluţii pe care nu le mai crede nimeni. Ba, mai mult, le propune oamenilor de afaceri care au bani blocaţi în băncile din Cipru să dea în judecată statul cipriot. Noi, cei mai săraci, mai umili, cu respect faţă de lege şi cu frică de Dumnezeu l-am întreba pe celebrul prezicător: de ce ar avea cineva bani de ascuns în Cipru? Sau în Elveţia? Răspunsul îl cunoaştem. Ceea ce ne deranjează este că tupeul mafioţilor nu are limtă. Şi este încurajat de mass-media. Şi este difuzat la oră de vîrf. Iar românii nu prea înţeleg că inteligenţa nu merge mereu mînă în mînă cu cinstea. Iar talentul de a aburi cu vorbe meşteşugite pe cei dispuşi să asculte inepţii ambalate frumos nu are legătură cu buna-credinţă. Din păcate, România a avut parte de o pleiadă de hoţi care au tîlhărit-o, în complicitate cu politicieni de aceeaşi teapă. De hoţi inteligenţi, abili şi charismatici. De hoţi votati de populaţie în ciuda evidenţei…"
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare



DE CE MURITI PE CAPETE PRIN SPITALE SI NU FACETI NIMIC?

EDITORIAL DIN 17 APRILIE, ZIARUL "TRICOLORUL"
DE CE NU SÎNT BANI LA BUGETUL STATULUI?


"Culmea, noi îi credem şi pe guvernanţii de azi, dar şi pe cei de ieri, că vistieria Statului e goală puşcă. Explicaţiile ne sînt oferite, de cele mai multe ori, de cei care au golit-o. În principiu, ar exista două motive principale: evaziunea fiscală şi furtul neruşinat din Bugetul de Stat, vlăguit din prostie şi rea-credinţă. Ministrul de Finanţe promite un Super-Anaf. O nouă instituţie, cu noi funcţionari publici (că nu aveam destui şi aşa!), foarte bine plătiţi, ca nu cumva să fie tentaţi să ia şpagă, şi care să conlucreze îndeaproape cu procuratura. Numai că genul acesta de „luptă cu evaziunea“ nu s-a dovedit eficient. Prin definiţie, evazionistul este persoana sau societatea comercială care nu îşi declară veniturile, integral sau numai o parte din ele. Cei mai periculoşi sînt cei care lucrează „la negru“, prin firme-fantomă care apar şi dispar peste noapte. Cu alte cuvinte, „prinde orbul, scoate-i ochii“. Şi atunci, pe cine va tăbărî super-anaful, împreună cu procurorii? Pe covrigarul din colţul străzii, pe ţigăncuşa care vinde şosete la tarabă, pe spălătorul de parbrize, sau pe bătrîna care vinde mărar în faţa propriei gospodării? Iată ce paletă largă de „evazionişti“ v-am oferit.
Sau îi vor lua la întrebări pe intermediarii din pieţe care vînd legume şi fructe din import în ţara al cărei sol poate hrăni 80 de milioane de oameni? Cred că şi ei pot fi clienţi buni de scuturat şi arătat la televizor, deşi nu aceştia reprezintă Mafia cerealelor, a legumelor şi fructelor, nu aceştia le achiziţionează şi le trec prin vamă fără acte, nu aceştia au reţele de distribuţie care nu îşi declară veniturile la fisc. Ei sînt doar ultima rotiţă dintr-un angrenaj uriaş, la care este complice Statul mafiot în care ne complacem să trăim. Alianţa DA şi Traian Băsescu au impus cota unică de 16%, păstrată, după cum se vede, de USL (?!). Considerăm că a fost o mînă întinsă bogaţilor, bandiţilor şi devalizatorilor acestei ţări. Adică, furaţi, furaţi, dar un procent de 16%, care să vă „albească“ banii, tot trebuie plătit la stat. Aiurea, lucrurile nu au făcut decît să înrăutăţească totul, căci peştii cei mari nu prea agreează să cotizeze aşa, de bunăvoie, mai ales că la acea masă se aşează şi Mafia transpartinică aflată în mare nevoie de bani negri, în special, în preajma alegerilor. Aşadar, rateu pe toată linia, şi, ca „manipularea“ să fie totală, mai apare cîte un „bogat“ executat silit, părăsit de nevastă sau bolnav şi „obligat“ să se trateze prin străinătate, „săracul“ de el! Fără să generalizăm, noi ştim cît cinism se ascunde în aceste tipuri de ştiri şi în altele diferite, dar cu acelaşi scop: de spălare a creierului românilor, de cultivare a individualismului şi a egoismului, de disoluţie a sentimentului de solidaritate umană şi de sporire a alienării personale. Vezi un copil căzut în fîntînă, îţi faci cruce şi îţi zici: bine că nu a fost al meu! Vezi un bătrîn plimbat între spitale pînă moare, îţi scuipi în sîn şi spui: bine că nu era mama sau tata! Vezi un tînăr ucis într-un accident de muncă, sufocat sub un morman de pămînt, te rogi Domnului să nu fie fiul sau nepotul tău. Asta pînă cînd ţi se întîmplă ţie nenorocirea! Blestemi ţara în care te-ai născut, blestemi sistemul, îi blestemi pe politicienii pe care i-ai ales, după care, cei care nu se sinucid din cauza disperării, devin filozofi peste noapte: „Aşa e viaţa!“, „Mai devreme sau mai tîrziu, toţi păţim cîte o nenorocire!“ Şi, mai ales, şi mai des: „Aşa a vrut Dumnezeu!“ Ba nu! Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea Lui. Nu ne vrea proşti şi resemnaţi şi nici suficient de obtuzi ca să confundăm compasiunea, mila creştinească şi iertarea aproapelui cu complicitatea, cu hoţia, nemernicia şi trădarea de Neam şi Ţară. Şi nici nu ne vrea căzuţi în extaz în faţa unor Turnuri Babel, gen SUA, UE, sau vreun Guvern Mondial. Psalmul 67 din Biblie este explicit: „Te laudă Popoarele, Dumnezeule, toate Popoarele te laudă. Se bucură Neamurile şi se veselesc, căci Tu judeci Popoarele cu nepărtinire şi povăţuieşti Neamurile pe pămînt“. Dar, ce e de făcut cînd popoarele se îndepărtează de credinţă şi cască ochii la televizor, sau la calculator? Ce e de făcut cînd popoarele se resemnează să-şi ducă viaţa de pe o zi pe alta, aşa cum fac milioane de români? De cîteva zile a revenit în atenţia presei dezastrul din sistemul sanitar. Noi, cei sănătoşi, ce facem: zicem bogdaproste şi ne rugăm să nu ajungem pe mîna sistemului subfinanţat şi corupt. E natura umană, nu avem cum să o schimbăm. Dar ştiu românii că sînt milioane de bolnavi de cancer, hepatită C sau diabet pentru care nu există medicamente? Cel puţin la hepatita C, unde sîntem pe primul loc în Europa (la aşa ceva ne pricepem!) există peste 50.000 de bolnavi care necesită un tratament foarte scump, fără de care nu vor avea nici o şansă la viaţă. Dacă facem o adunare simplă, a tuturor cetăţenilor României bolnavi incurabil şi fără resurse să se trateze în străinătate şi înmulţind cazurile cu rudele şi prietenii care le sînt alături, ajungem la cifra halucinantă de cel puţin 3 milioane de persoane afectate. Precizăm: nu îi luăm în calcul pe cei cu probleme de sănătate minore. Nici pe cei cu salariile şi pensiile tăiate, direct sau indirect, prin creşterea preţurilor la alimente şi utilităţi. Nu îi punem la socoteală pe cei cu datorii la bănci sau pe deţinătorii de firme mici, aflate în pragul falimentului. Nici măcar pe cei aflaţi în şomaj tehnic, sau care nu au un loc de muncă. Dar pe cei 3 milioane de resemnaţi şi adormiţi care au o rudă sau un prieten drag aflat pe moarte, din lipsa medicamentelor, aparaturii şi tratamentelor adecvate şi la timp îi luăm la rost! Voi ce scuză aveţi? Bateţi la uşile ministerelor, faceţi cozi interminabile pentru medicamentele compensate, vă căciuliţi pe la mai-marii din administraţie, trimiteţi scrisori lacrimogene la mass-media, deşi ştiţi bine că şi voi, şi bolnavii în cauză au cotizat la Stat pentru a asigura un sistem sanitar performant şi eficient celor aflaţi în nevoie. Că doar nu se înbolnăvesc 20 de milioane de români în acelaşi timp. Bani există, dar trebuie şi gestionaţi corespunzător, de patrioţi, justiţiari, de oameni cu credinţă în Dumnezeu. Poate că, sub presiunea presei, se vor rezolva cîteva mii de cazuri, nu e imposibil. Poate că vor fi şi cîteva familii care vor răsufla uşurate. Dar restul? Vă lăsaţi rudele şi prietenii la mila baronilor din administraţie, sănătate, justiţie? E suficient ca aceste cîteva milioane de români să iasă şi să spună: „Pînă aici v-a fost! Ori plecaţi, ori scoateţi banii! Alimentaţi bugetul Sănătăţii cu banii nemunciţi ai celor din Top 300, stopaţi Jaful din bani publici, confiscaţi averile nejustificate, tăiaţi salariile nesimţite – sau veţi avea soarta x sau y! Şi fără împrumuturi!“ Noi credem că banii vor fi scoşi urgent din pămînt din iarba verde, trebuie să fie numai cîteva sute de mii de voci care să vrea şi să ştie ce să ceară. Fiindcă Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă!
RUXANDRA LUNGU
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare