joi, 31 ianuarie 2013

LIBERALII SI ACTUALA PUTERE

ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2665, JOI 31 IANUARIE 2013


LIBERALII ŞI ACTUALA PUTERE

"Disputele din PNL dau satisfacţie celor care ar vrea ca USL să se destrame. Unii, din raţiuni politicianiste, alţii, pentru că şi-au dat seama că puterea absolută duce la abuzuri care nu pot fi taxate în societatea noastra „democratică“ şi că procentul aberant de 60-70% din voturile obţinute de actualii guvernanţi reprezintă maximum 25% dintre alegători, dintre care mulţi îşi dau deja cu pumnii în cap văzînd că politicile actualei Puteri continuă programele şi practicile din perioada Băsescu-Boc. Fără să intrăm în amănuntele istoriei recente a PNL, constatăm că din fostul partid istoric, reşapat după '89 din motive pe care nu ţinem să le dezvăluim, nu a fost niciodată mare lucru de capul său şi nici nu a întrunit, vreodată, un scor de luat în seamă, demn să-l trimită la guvernare prin forţe proprii. Alianţa DA a oferit PNL şansa nesperată de a avea şi un prim-ministru, cîtă vreme Traian Băsescu urma sa fie ales preşedinte. O înţelegere făcută la vîrf, între politicienii cu un cuvînt de spus din ambele partide. Din care a rezultat un conflict aiuritor între „Palate“. O convenţie asemănătoare s-a realizat şi în cadrul USL, unde PNL vrea să ocupe, cu orice preţ, fotoliul prezidenţial. Luat la bani mărunţi, PNL nu înregistrează mai mult de 10 -12%, motiv pentru care nici nu s-a realizat un sondaj serios care să vizeze doar această „aripioară frîntă“ a USL. Reprezentanţii săi, mai vocali, îi numărăm pe degete: cîţiva seniori idealişti, un preşedinte de partid obsedat să urce pe tronul lui Traian Băsescu, un fost prim-ministru frustrat şi înlăturat, pe nedrept, zicem noi, din fruntea PNL, un alt fost ministru care a contribuit din plin la devalizarea ţării în anii '90, un miliardar de carton, îmbogăţit peste noapte, mogul ratat de presă, urmărit de fisc şi contributor direct la înstrăinarea unor obiective economice importante ale României, care aparţineau întregii naţiuni, un primar apreciat de electoratul unui sector suficient de bogat ca să nu-şi pună întrebări legate de cheltuirea bugetului local, cîţiva parlamentari certaţi cu legea, „proaspătul“ „bătrîn liberal“ (sic!) George Becali, cîţiva europarlamenari şi... cam atît cu liberalismul din România. Fără doctrină, fără ideologie, fără onoare, fără viziune. Cu excepţiile de rigoare, sîntem siguri, dar care nu se vor regăsi niciodată în fruntea conducerii PNL cu putere decizională. Persoanele cu memoria scurtă se întreabă, probabil, ce ni s-a năzărit, tocmai acum. Anii 2004-2008 sînt consideraţi de diverşi analişti, rupţi de realitate, un succes al guvernării de atunci. Probabil, dacă este măsurat în termenii în care România a devenit o societate de consum a produselor străine, din import, nu din producţie proprie, iar cetăţenii ei, liberi să călătorească în UE, liberi să devină sclavi ai altor naţiuni, prea leneşe să-şi culeagă portocalele sau căpşunile, să-şi îngrijească bătrînii, să vîndă hamburgeri în vreo gară insalubră sau să cureţe toalete în localuri de lux. Naţiuni obişnuite să culeagă, pe nimic, resurse materiale şi umane preţioase din coloniile îndepărtate din lumea a treia. Pe care, teoretic, le-au pierdut, dar, în schimb, s-au ales cu o ditamai Europa de Est, stigmatizată şi culpabilizată din cauza „comunismului“ şi mult prea disponibilă să se ofere, gratis, pentru un loc, şi acela marginal, la masa bogaţilor. Revenind la binefacerile guvernării liberale „Tăriceanu“, presupunem că nimeni nu va evalua, corect, dezastrul produs de creditele cu buletinul, de exodul în massă al forţei de muncă active în alte ţări şi de creşterea inutilă a numărului de bugetari de lux, clienţi politici şi neamuri ale acestora, meniţi să umfle, artificial, electoratul simpatizant al PNL. Crin Antonescu a simţit impostura. Cel puţin aşa credem noi. A rămas pe locşorul călduţ din Senat şi nu s-a „băgat“ la guvernare în această perioadă neclară, confuză. În care economia duduia, dar criza bătea la uşă. După cum, credem că şi acum, Crin Antonescu simte că guvernarea USL începe să se erodeze pentru că dumnealor se află la butoane de mai bine de jumătate de an. Fără să ia măsuri economice menite să redreseze ţara, fără să ia măsuri demne de luat în serios pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei. Fără să oprească procesele de privatizare care vor lăsa la dispoziţia străinilor ultimele resurse care aparţin Poporului Român. Dimpotrivă, avalanşa de taxe şi impozite, scumpirea alimentelor şi a utilităţilor vor spori concomitent cu nemulţumirea populaţiei care a votat fără să ia în seamă vechea zicală „lupu-şi schimbă părul, dar năravul, ba!“ , doar pentru a scăpa de un preşedinte zîmbăreţ care se plimbă cu snow-mobilul şi vrea imunitate pe viaţă. Conştient că următorii ani vor marca o cădere în gol spectaculoasă a USL, Crin Antonescu vrea să se asigure că va fi ales preşedinte. Că doar aşa le-a fost vorba, nu-i aşa? Numai că „verba volant“ şi „scripta“ - în România nu valorează doi bani. Protocoalele se fac şi se desfac precum elasticul unei lenjerii uzate de prostituată ieftină. Deja pisica se află în curtea lui Crin Antonescu. Dacă va da de pămînt cu cei care îl contestă, va fi considerat „dictator“ în propriul partid, iar Poporul Român este încă sensibil la acest gen de practici. Dacă nu, riscă să nu mai aibă calitatea de „prezidenţiabil“. Oricum ar fi, timpul curge în defavoarea liberalilor şi a lui Crin Antonescu. Eşecul suspendării preşedintelui ar fi trebuit să le fie lecţie pe viaţă. Au ignorat celelalte partide de pe eşichierul politic, deşi 2-3-4 procente contează extrem de mult cînd există o asemenea miză. S-au crezut pe cai mari cînd nu era cazul. Acum, probabil, îşi inchipuie că Poporul Român este fericit că are de hrănit 588 de parlamentari în loc de 300, iar facturile şi creditele golesc buzunarele cetăţenilor. Probabil că mizează pe faptul că unii se complac să trăiască după „legea lui Ohm“: „Om trăi şi om vedea!“.
RUXANDRA LUNGU
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

ŢIGANUL CÎND S-A VĂZUT ÎMPĂRAT, ÎNTÎI PE TA-SU L-A SPÎNZURAT

ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2660, JOI 24 IANUARIE 2013

ŢIGANUL CÎND S-A VĂZUT ÎMPĂRAT,
ÎNTÎI PE TA-SU L-A SPÎNZURAT...

"Nu am găsit o formulă mai grăitoare pentru campania furibundă de mărire a taxelor şi impozitelor declanşată de unii dintre miniştrii Guvernului Ponta împotriva contribuabililor de rînd, a celor care au votat cu USL. Cei care l-au tăvălit prin smoală şi fulgi pe groparul IMM-urilor, pe nume Gh. Pogea, vin acum, cu seninătate, să reintroducă impozitul forfetar, în condiţii mult mai dezavantajoase pentru micii întreprinzători. Ba, şi mai rău, acest impozit va fi plătit şi de firmele nou înfiinţate, a căror cifră de afaceri nu este previzibilă şi nu se poate şti dacă ele se încadrează în grupa societăţilor comerciale care ar trebui să plătească acest impozit aberant. Dar, despre IMM-uri am tot scris, aşa că nu dorim să-i plictisim pe cititorii noştri fideli. După cum nu vrem să-i plictisim pe mulţi alţi întreprinzători particulari, care, deşi supuşi unei birocraţii şi unor abuzuri inimaginabile, nu au ieşit la vot, funcţionînd mental după principiul „dacă nu curge, măcar pică“.

Cu un apartament construit de regimul trecut şi cumpărat pe nimic în anii ’90, cu un Logan mai pricopsit, cu o mini-vacanţă prin Bulgaria sau Austria „la ofertă“, o mulţime de cetăţeni „se descurcă“ şi şi-au permis luxul să fie dezgustaţi de toată clasa politică, băgată în aceeaşi oală imundă, fie că unii reprezentanţi ai ei au fost sau nu la Putere, fie că au fost vinovaţi sau nu de dezastrul economic al ţării.

Aşa încît preferăm să ne ocupăm de impozitele care vor cădea, mai ceva ca un iatagan, pe capul micilor fermieri, siliţi să plătească tot un soi de impozit forfetar. Deşi, atenţie, aceştia încasează subvenţii de la stat (cele mai mici din UE) tocmai ca să facă faţă concurenţei neloiale din domeniu, schimbărilor climatice suspecte, zicem noi, din ultimul deceniu, lipsei tehnologiilor de ultimă oră, lipsei productivităţii muncii şi lipsei forţei de muncă, plecată în străinătate, mai ales din mediul rural. Mediu rural care, din motive pe care nu le mai reluăm acum, a votat, masiv, cu USL. Este limpede, Guvernul Ponta îşi construieşte bugetul vînzînd blana ursului din pădure. Are nevoie de bani mulţi, mai ales pentru plata clienţilor politici pripăşiţi în instituţii de stat supradimensionate şi este clar că aceşti bani trebuie scoşi de undeva, mai ales că planează asupra României şi rambursarea datoriilor către FMI. Aşa că Executivul s-a năpustit asupra micilor fermieri, subvenţionaţi, de fapt, de stat. Cu o mînă ţi-am dat şi cu două ţi-am luat. Acesta a fost stilul tuturor guvernărilor post-decembriste. Măririlor de salarii şi pensii le-au urmat scumpiri la întreţinere şi alimente. Pentru cine a priceput fenomenul, evident. Proiectul de lege pentru impozitarea micilor fermieri se anunţă a fi nu numai stufos, dar şi generator de corupţie. Se iau în calcul suprafaţa cultivată, calitatea solului, tipul de culturi etc. Şi, mă rog, cine va stabili, de exemplu, calitatea solului şi cine va estima, ca o Mafaldă, cît de profitabil va fi anul respectiv?

S-a încheiat, acum două luni, o campanie electorală. Candidaţii PRM au mers în teritoriu, au stat de vorbă cu oamenii, inclusiv din mediul rural. Anul precedent a fost secetos, unul dintre cei mai păguboşi pentru agricultura românească. Şi totuşi, micii fermieri, de pe raza aceleiaşi comune, unii cu terenuri învecinate, au obţinut recolte complet diferite la cereale, de exemplu. În funcţie de sol, dar şi de calitatea arăturii, a sămînţei, a îngrăşămintelor folosite. Şi, de ce să nu o spunem franc, în funcţie şi de vigilenţa cu care şi-au păzit culturile numai bune de recoltat, intrate în vizorul „dăunătorilor" de tot felul, mai ales cu două picioare. Agricultura a devenit în România o loterie, dacă nu chiar o ruletă rusească, mai ales pentru micii fermieri. Nu era suficient că sistemul de irigaţii a fost distrus, că sute de mii de hectare sînt necultivate, acum asta ne mai lipsea, un impozit în plus pentru cei care îşi cultivă cu mijloace proprii, mai mult sau mai puţin rudimentare, pămînturile! Se invocă motivul evaziunii fiscale. În primul rînd, germenii evaziunii apar după ce micii fermieri îşi vînd recolta, în lanţul care urmează acestui prim act de comerţ, ca să-l denumim astfel. În al doilea rînd, marii evazionişti, pe care statul îi trece cu vederea, sînt tocmai „marii" fermieri şi firmele de profil specializate în ascunderea contabilă a profiturilor sau în externalizarea lor către firme-fantomă din străinătate. Şi în al treilea (dar nu în ultimul) rînd, aceasta este dovada (dacă ne mai trebuia una) că agricultura românească trebuie să dispară, iar Poporul Român să devină dependent de hrana din import. Popor care, să nu uităm, a reuşit să plătească o parte din datoria externă a regimului trecut datorită agriculturii şi a produselor româneşti. Dacă această stare de lucruri, în care o naţiune nu îşi mai poate produce hrana, nu se numeşte „trădare de neam“, atunci ce este?"

RUXANDRA LUNGU
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare





luni, 21 ianuarie 2013

OMUL, CEL MAI BARBAR ANIMAL!

Buna ziua!


Ma numesc Oana Drosu si locuiesc in Popesti-Leordeni, pe str. Scolii nr. 81.

Catelusele mele, Mara si Tisa ,au fost otravite in dimineata zilei de 31 decembrie, de catre un concetatean cu numele Petre Iosif care a aruncat hrana cu otrava peste gard, fara ca noi sa observam (camera video a unui alt vecin l-a inregistrat insa). Mara mi-a murit in brate,in chinuri cumplite,in masina,in drum spre spital. Tisa a murit mai tarziu, in ciuda eforturilor medicilor de la Ilioara de a o salva. Nu va pot descrie starea sufleteasca in care ma aflu din acel moment.

Azi dimineata acelasi individ s-a oprit in fata portii mele in momentul in care doream sa parasesc curtea, amenintandu-ma ca va avea grija anul acesta de mine si de familia mea, reprosandu-mi ca am pus la poarta o cratita cu mancare uscata pentru cativa caini din zona si ca va avea grija sa-i extermine si pe acestia. Nu ma indoiesc ca o va face si nu stiu cum as putea sa-i protejez—poate doar interventia asociatiilor de protectie a animalelor insotite de televiziune, Politia Animalelor etc.

Eu am facut plangere penala pentru ce s-a intamplat cainilor mei la politia Popesti- Leordeni si echipajul, incluzand un criminalist si un alt ofiter,a venit sa ia probe din curte si sa fotografieze. Ni s-a spus ca fisa medicala de la Ilioara, (in care medicii precizeaza simptomele de otravire, posibil cu FURADAN, datorita mirosului puternic de usturoi din voma) nu are nici o valoare si ca trebuie expertiza medico-legala. As fi crezut ca acest lucru intra in sarcina organelor de politie care ancheteaza cazul (in cazul omuciderilor nu este trimisa familia cu cadavrul pentru probe toxicologice si autopsiere!!). De vreme ce, conform legii 9/2008, uciderea animalelor cu intentie este infractiune, organele de ancheta ar fi trebuit, in opinia mea, sa isi asume aceste verificari (poate ma insel). Oricum, din punctul dumnealor de vedere fapta a fost incadrata ca "distrugere" (si dosarul trimis cu aceasta incadrare) sa ia nr de la Parchet), desi este fapta distinct mentionata (cruzime fata de animale) in articolul 6 al Legii 9/2008.

Tot dumnealor au spus ca politia nu are bani de asa ceva si, daca vrem, sa le ducem noi la institutul de pe langa Facultatea de Medicina Veterinara si sa platim investigatiile medicale necesare. Am facut si acest lucru, in ciuda faptului ca finaciar, costul de cca 1200 RON, ne-a destabilizat. La Institut, unde cadavrele au fost duse pe 3 ianuarie, (intre 31 dec si 3 ianuarie am platit depozitarea in congelatoarele de la Ilioara) ne-au spus ca va dura cel putin o luna.

Intre timp am depus la politie:

- o copie a inregistrarii pe care se vede ca reclamatul Petre Iosif arunca ceva peste gard cainilor carelatra la trecerea lui;

- copie dupa fisa medicala de la spitalul Ilioara;

-copie dupa Scrisoarea Medicala de Sp. Alexandru Obregia-camera de garda Psihiatrie unde am ajuns in urma unui episod de depresie si teama, cauzate de cele intamplate si de reactiile in continuare agresive fata de noi ale reclamatului.

-copii dupa facturile cheltuielilor facute pentru acest caz.

Am fost informati de catre ofiterul care ancheta cazul ca acesta a fost preluata de catre un coleg cu numele Petre Iosif, identic cu al reclamatului, fiind totusi asigurata ca este o simpla coincidenta de nume---lucru de care eu, insa nu sunt sigura, avand in vedere faptul ca in Popesti Leordeni exista o comunitate de etnici bulgari, catolici, in care foarte multi din cei ce poarta numele de Petre sunt rude (din informatii furnizate de vecini, reclamatul este var chiar si cu primarul localitatii).

Ne-am prezentat intr-una din zile pentru a lua legatura cu noul ofiter de politie insarcinat cu cazul si a mai depune cateva reclamatii legate de conduita agresiva a reclamatului fata de noi (a sarit la gatul sotului meu chiar in sectia de politie, a iesit in calea masinii acestuia, lovind cu pumnul parbrizul) si sa solicitam ca acesta sa primeasca un avertisment din partea politiei pentru a sta departe de noi. Ni s-a spus ca, dosarul fiind plecat pentru nunar la Parchet, nu poate sa ne mai ia alte declaratii pana nu vine dosarul inapoi.

Vreau sa mentionez ca acest individ ne-a amenintat cu moartea pe mine, pe sotul si pe copilul meu, precum si cu incendierea casei si in noiembrie 2008, fapt pentru care si atunci l-am reclamat politiei. Dupa aceea mi-a disparut din curte cainele—nu l-am mai gasit niciodata si n-am avut niciodata dovezi ca acelasi individ e responsabil.

Pe catelele pe care le-a otravit a incercat in cateva randuri sa le loveasca printre zabrelele gardului cu cheia fixa sau sa arunce cu pietre in ele.

Si altor vecini le-au disparut sau le-au murit cainii in curte in conditii suspecte.

As vrea sa fac tot posibilul ca faptasul sa plateasca pentru tot chinul prin care au trecut catelusele mele,toata agonia prin care trecem eu si familia mea. As avea nevoie de sfaturi si informatii astfel incat demersul meu legal sa reuseasca. Nu pot sa-mi scot din minte imaginea lor chinuindu-se, sufocandu-se,vomitand sange, tremurand... Acum sunt in primejdie si cainii din imprejurimi. Va rog sa ma ajutati si sa ma sustineti in demersurile mele!

Cu multumiri,

Oana Drosu 

 ANUL ACESTA NU AM MAI SCRIS DESPRE MACELUL DE LA BALC. CINE DORESTE POATE SA REVADA POSTAREA MEA DIN 2009 http://ruxandralungu.blogspot.ro/2009/01/macelarii-de-la-balc-se-intampla-chiar.html

A INCETAT DIN VIATA PRESEDINTELE FILIALEI PRM MEHEDINTI

Sincere condoleante familiei si colaboratorilor domnului Ion Draghia, membru fondator si Presedinte al Filialei PRM Mehedinti pentru disparitia sa neasteptata si prematura. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

DE CE AU VOTAT ROMANII USL?


ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2656, VINERI 18 IANUARIE 2013
EDITORIAL


"DE CE AU VOTAT ROMÂNII USL?"

Ne-a luat ceva vreme să realizăm un „profil“ al alegătorului USL. Românii s-au prezentat la vot în proporţie de aproximativ 40%, USL a cîştigat cu 60%, aşadar, România „democrată“ este condusă în funcţie de opţiunile a cel mult 25% dintre cetăţenii cu drept de vot, ca să fie clar pentru toată lumea care consideră cifra de 60% vreo mare ispravă a actualei Puteri. Este limpede că nu doctrina USL i-a adus pe români la vot. Amestecul dintre social-democraţi şi liberali este imposibil, ca apa şi uleiul. Aşadar, ne-am tot întrebat: de unde această dorinţă nebună a celor prezenţi la scrutin de a vota USL într-o proporţie atît de mare? Am eliminat cîteva procente, considerînd că unele dintre voturi au fost furate. Am eliminat, iarăşi, cîteva procente, mai consistente, care îi reprezintă pe alegătorii iresponsabili ce şi-au vîndut votul, pentru bani sau pentru diverse produse.
Am eliminat alte procente care-i reprezintă pe activiştii de partid, clientela politică şi pe privilegiaţii care lucrează în structuri de stat unde salariile depăşesc media UE. Şi, totuşi, rămîn o sumedenie de cetăţeni care au avut motivele lor pentru care au votat USL.

Unii au crezut că aşa vor scăpa de Traian Băsescu şi de Elena Udrea.

Aş! Preşedintele, mai zîmbăreţ ca niciodată, se dă cu snowmobilul şi se bucură de vacanţă, lăsîndu-i pe actualii guvernanţi să-şi rupă gîtul în stil propriu, iar Elena Udrea, în urma procentului obţinut la Neamţ, pare mai relaxată ca oricînd în demersul său de a prelua şefia PDL.
Unii au crezut că se vor micşora impozitele, vor avea parte de relaxare fiscală şi, eliminînd evaziunea, se va crea în România o economie de piaţă, bazată pe concurenţă loială şi, mai ales, se vor limita abuzurile organelor statului asupra IMM-urilor şi ale cetăţenilor oneşti care îşi declară veniturile.

Taxa auto revine, rebotezată, impozitul forfetar revine, într-o formă încîlcită, care deja dă naştere la controverse, taxele locale cresc abuziv după placul primarilor şi, colac peste pupăză, un domn certat cu legea, fondator al unui uriaş trust de presă din bani controversaţi, vrea să asmută armata împotriva celor care nu îşi plătesc taxele şi impozitele. Acum, între noi fie vorba, credeţi că marii evazionişti din domeniul cerealelor, fructelor, legumelor şi florilor din import sau mafiile alcoolului, petrolului şi ţigărilor vor fi deranjaţi cu ceva? Ei deţin firme-fantomă, conturi-fantomă, beneficiază de complicitatea unor organe ale statului, aşa că „prinde orbul, scoate-i ochii!“. Sau că marile companii de stat cu uriaşe datorii la buget vor avea de suferit? Exemplul cel mai mediatizat este al Oltchim-ului, unde nici pînă azi nu s-a dat socoteală asupra modului în care s-a ajuns la datorii de pînă la 700 de milioane de euro. De asemenea, credeţi că multinaţionalele care îşi externalizează profiturile vor avea de suferit? Nu mai explicăm de ce nu se atinge nimeni de ele, avem cititori isteţi. Şi atunci, cui îi va bate soldatul în uşă, eventual cu arma la brîu? Tot acelor români cinstiţi, care îşi declară veniturile şi proprietăţile, pe care au de unde să-i ia, cum s-ar spune, şi care, din cauza fiscalităţii excesive, întîrzie, uneori, cu plata impozitelor? Faptul în sine este deja rezolvat, pentru că celor consideraţi „rău-platnici“ li se blochează conturile, abuziv, zicem noi, în complicitate cu băncile străine care fac legea în ţara noastră. Românul de rînd va avea de suferit, ca să nu mai pomenim de faptul că nu de o dictatură militară de acest gen avem nevoie acum. Poate am exagerat puţin, dar semnele înrăutăţirii vieţii noastre de zi cu zi au început să apară şi 2013 se anunţă mai greu de suportat ca 2012.

Alţii au votat masiv cu USL, astfel încît, avînd majoritate absolută, să nu mai folosească pretexte pentru a se înhăita cu UDMR. Sau au sperat, în naivitatea lor, că UDMR nu va mai intra în Parlament.

Aş! Protocolul secret semnat, înaintea alegerilor, vorbeşte de la sine. Iar membrii marcanţi ai UDMR au rămas în funcţii, intrînd, neoficial, la guvernare. Păi, cum venea asta: Gyorgy Frunda şomer? Lăsat pe dinafară? Mafia nu are etnie şi îşi recuperează, mereu, clientela rămasă fără funcţii.

O măsură care părea a fi de bun augur este mărirea salariului minim pe economie. O precizare este necesară pentru români: mărirea salariului minim conduce, inevitabil, la mărirea taxelor pe locul de muncă - şi aşa cele mai mari nu numai din Europa ci, credem, că din cea mai mare parte a lumii. Nu s-a văzut politică mai abjectă şi mai lipsită de viziune ca în România, unde munca este „pedepsită“ prin fiscalizare şi nicidecum încurajată.
Din nou, ne întrebăm cine are de suferit şi cine nu are, oricum, nimic de pierdut. La nivelul Parlamentului, Guvernului, ministerelor, agenţiilor inutile împînzite cu rubedenii şi amante există români plătiţi cu salariul minim? Băgăm mîna în foc că nu!
În companiile de stat se află români plătiţi cu salariul minim pe economie? Nu! Unele sînt vestite pentru „salariile nesimţite“, deşi compania, în acte, figurează pe pierdere. În armată, poliţie, sănătate, învăţămînt sînt români plătiţi cu salariul minim pe economie? Poate, cîţiva stagiari sau începători în domeniu.
În multinaţionale sau în mass-media găsim angajaţi platiţi astfel? Poate, iarăşi, cîţiva responsabili cu dusul gunoiului.
Despre cei care lucrează „la negru“ nu mai discutăm. Nivelul salariului minim nu contează deloc.

 Cine rămîne şi...“umilit“, şi cu banii daţi?

Zecile de mii de IMM-uri autohtone, zecile de mii de persoane fizice autorizate, care muncesc de dimineaţa pînă seara sau zecile de mii de afaceri de familie cu venituri declarate la Fisc. Deh, capitalul românesc trebuie făcut praf şi românii trebuie să devină, cu toţii, sclavi moderni.

Şi, ca să nu fim prost înţeleşi, noi, în programul economic al PRM am introdus, printre alte măsuri, şi creşterea salariului minim la 1.000 de lei, dar, obligatoriu, concomitent cu scăderea masivă a taxelor pentru angajaţi şi angajatori, tocmai pentru a stimula apariţia a noi locuri de muncă. Dar, cu cine să discuţi chestiuni de acest gen? Cu bugetarii de lux, penalii şi miliardarii de carton din Parlament? Ce ştiu ei despre economia reală şi despre nevoile românilor de rînd, care i-au votat şi acum vor suporta consecinţele?

RUXANDRA LUNGU
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare











joi, 10 ianuarie 2013

ISTORIA SE FALSIFICA SUB OCHII NOSTRI

ISTORIA SE FALSIFICA SUB OCHII NOSTRI
EDITORIAL DIN ZIARUL "TRICOLORUL", JOI 10 IANUARIE 2012
DE RUXANDRA LUNGU
"De ce ne-a fost frică, nu am scăpat! Dispariţia îndrăgitului regizor şi actor Sergiu Nicolaescu naşte scandal după scandal. În lumea tabloidizată în care ne complacem să trăim, să zicem că nimic nu ne mai miră. Ceea ce ne-a enervat peste măsură este lipsa de cultură şi reaua-credinţă a unor jurnalişti care ne falsifică istoria şi cultura, acum, cu noi de faţă. Cu „supravieţuitorii“! Aşteptaţi, domnilor, să treacă vreo 40 de ani ca toţi cei care au mai apucat cîţiva ani sub regimul trecut să se ducă şi ei pe lumea cealaltă. Ştim că istoria este scrisă de învingători şi este falsificată de pe vremea cronicarilor. Dar unii dintre voi întrec orice măsură. Pe un post de televiziune de la care chiar aveam pretenţii, un  jurnalist, trecut de prima tinereţe, deci nu putem să-l acuzăm decît de prostie şi rea-credinţă, a afirmat ceva de genul (cităm din memorie): „În acele vremuri, cînd programul de televiziune ţinea 2 ore, pînă să apară casetele video, ce era să facă lumea, se ducea la filmele lui Nicolaescu, în lipsă de altceva...“


Omule, du-te şi te caută, îţi vrem binele. E adevărat, în ultimii 4-5 ani ai regimului toate o luaseră razna. E adevărat, filmele lui Sergiu Nicolaescu se află în topul celor mai vizionate filme româneşti, unul dintre motive fiind că redeşteptau în noi mîndria naţională. Ce este rău în asta? Nu văd legătura cu „propaganda comunistă“. Filmele americane sau ruseşti nu-şi elogiază trecutul? E adevărat, unele aveau o notă comercială, în sensul că erau destinate marelui public, consumator şi de comedie şi de filme poliţiste. Şi? Cinematografia mondială cu ce se ocupa în acest timp? Cu acelaşi lucru. Televiziunile comerciale nu se calcă în picioare pentru audienţă cu orice preţ, promovînd emisiuni şi personaje de tot felul? Dar să revenim la regimul trecut şi la cinematografie. S-au vehiculat numele unor regizori care şi-au rupt carnetul de partid, s-au dat dizidenţi etc. Pînă una, alta, este absolut necesar să readucem în memoria publicului, şi mai ales să arătam celor mai tineri că o sumedenie de filme româneşti, majoritatea istorice, s-au bucurat, şi ele, în uriaşă măsură, de simpatia publicului şi sînt vizionate şi azi cu mare plăcere.Filme care au fost regizate de alte nume mari ale culturii romana culturii române şi NU de Sergiu Nicolaescu. Enumerăm, absolut la întîmplare: „Pintea“, seria „Haiducii“, seria „Trandafirul galben“, „Păcală“, „Neamul Şoimăreştilor“, „Tudor“, „Actorul şi sălbaticii“, „Ion“, „Columna“, „Ştefan cel Mare“, „Profetul, aurul şi ardelenii“, „B.D. în alertă“, „Toamna bobocilor“, „Ciprian Porumbescu“, „Ilustrate cu flori de cîmp“, „Buletin de Bucureşti“, „Mastodontul“, „Liceenii“, „Moromeţii“, „Veronica“ şi multe altele. Aşadar, aveam de unde alege pentru toate gusturile, pentru toate generaţiile. Se produceau 20-25 de filme pe an, dar românii ştiau să extragă şi să primească în sufletul lor mesajul artistic şi jocul inegalabil al marilor noştri actori, dincolo de propaganda care se strecura pe ici, pe colo.

Dar, ne întoarcem la amicul nostru care se plictisea din cauza programului de 2 ore de la televiziune. I-am fi sugerat să pună mîna pe o carte, să meargă la teatru sau la operă sau la o bere cu amicii, dacă filmele româneşti i se păreau atît de insuportabile. Mai trăiesc încă generaţii de români care au apucat şi alte vremuri ale Televiziunii Române. Cine poate uita „Telecinemateca“, serialele de sîmbătă, duminică şi luni, din care unele cu iz comercial, menite să atragă publicul: „Sfîntul“, „Brett şi Danny“, „Planeta giganţilor“, „Norii negri“, „Arthur“, „Poldark“, „Bonanza“, „Rădăcini“, „Misiune imposibilă“, „Kojak“, celebrul „Dallas“, „Linia maritimă Onedin“,  „Om bogat, om sărac“, „Cele 17 clipe ale unei primăveri“,  „Colombo“, „Ce vrăji a mai făcut nevasta mea?“, „Jane Eyre“, „Un şerif la New York“ sau serialele pentru copii: „Omul din Atlantis“, „Daktari“, „Tarzan“, „Cireşarii“ etc.? Din nou, pentru toate gusturile, pentru toate vîrstele. Cine credeţi că ne-a făcut cunoştinţă cu pleiada de aur a actorilor din anii '60-'70? Cu ciné-verite-ul italian, cu spumoasele comedii franţuzeşti, cu profunzimea producţiilor poloneze şi ruseşti? Cu Alain Delon, Burt Lancaster, Paul Newman, John Wayne, Richard Burton, Peter O'Toole, Laurence Olivier, Ingrid Bergman, Audrey Hepburn, Marcello Mastroianni, Anthony Quinn, Spencer Tracy, Sidney Poitier, Elizabeth Taylor, Monica Vitti, Catherine Deneuve, Sophia Loren, Gene Hackman, Toshiro Mifune? Am spicuit doar cîteva nume şi ne oprim aici, altminteri ocupăm toate paginile ziarului. De unde îi ştim noi pe ei? Din sordidele casete video îmbîcsite cu scene de violenţă extremă şi sex explicit în exces, care circulau prin anii '80? Nu că n-ar fi  fost printre ele şi filme premiate cu Oscar, am comite o nedreptate, evident. Dar cu marile producţii ale cinematografiei „capitaliste“ ne-a familiarizat mult-hulita Televiziune Română de atunci. De aceea, ne înţelegeţi, sperăm, de ce e nevoie de o altă enumerare care să-i aducă pe uituci cu picioarele pe pămînt şi să nu lase în memoria tinerilor numai lipsurile, cozile, frigul şi întunericul ultimilor ani dinainte de 1989 în care Nicolae Ceauşescu ţinuse musai să plătească datoria externă. Cu filmele lui Sergiu Nicolaescu am crescut şi ne-am delectat. Pe unele le-am revăzut de 10-15 ori, fără exagerare. Dar nu numai cu ele am „crescut“. Cinefilii veritabili aveau posibilitatea să se aboneze la Cinemateca Română. Alţii se puteau mulţumi cu producţiile difuzate de TVR sau în cinematografe. Merită să amintim numai cîteva, cu valoare incontestabilă: „Naşterea unei Naţiuni“ (1915), „Vrăjitorul din Oz“ (1939), „Pe aripile vîntului“ (1939), „La răscruce de vînturi“ (1939), „Casablanca“ (1942), „Poştasul sună întotdeauna de două ori“ (1946), „Rio Grande“ (1950), „Regina africană“ (1951), „12 oameni furioşi“ (1957), „Cei 7 samurai“ (1957), „La dolce vita“ (1960), „Spartacus“ (1960), „Splendoare în iarbă“ (1961), „Tunurile din Navarone“ (1961) „Procesul de la Nürenberg“ (1961), „Eclipsa“ (1962), „Cleopatra“ (1963), „Marea evadare“ (1963), „Ghepardul“ (1963), „My fair lady“ (1964), „Zorba Grecul“ (1964), „În arşiţa nopţii“ (1967), „Planeta maimuţelor“ (1968), „Andrei Rubliov“ (1969), „Solaris“ (1972), „Papillon“ (1973), „Filiera franceză“ (1971), „Toţi oamenii preşedintelui“ (1976). Am putea continua pe zeci de pagini, dar cred că oamenii de bună-credinţă s-au convins că generaţiile care au crescut şi cu filmele lui Sergiu Nicolaescu nu au crescut şi cu capul în sac. Dimpotrivă. Faptul că „revoluţia“ a scos la lumină şi a trimis la conducerea României o pleavă murdară, parvenită, incultă şi coruptă asta este altceva. Un alt subiect care merită atenţia noastră permanentă. Pînă una alta, această pleavă şi-a angajat propagandişti şi a pus mîna pe mass-media pentru a falsifica istoria recentă chiar sub ochii noştri. Luaţi-o mai încet, că nu ne-am stins toţi, încă, şi avem copii şi nepoţi care vor dezgropa adevărul istoric, cu bune şi rele."

vineri, 4 ianuarie 2013

CIRC FARA PAINE

ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2646, VINERI 4 IANUARIE 2013


CIRC FĂRĂ PÎINE
EDITORIAL DE RUXANDRA LUNGU

Dacă nu eram trăitori în România şi am fi avut proasta inspiraţie să urmărim programele de Revelion ale televiziunilor, devenite, tot mai mult, cu mici excepţii, nişte paranghelii de prost gust, ne-am fi mutat urgent, cu arme si bagaje, la poalele Carpaţilor, ce păreau ca rupte din rai. Toată lumea rîde, cîntă şi dansează, fără grija zilei de mîine, primăriile au oferit spectacole gratis şi artificii cît cuprinde, zonele turistice au fost ocupate 90%, ce mai, ţara părea izolată de restul omenirii afectate de criză, dezastre, boli şi multe alte nenorociri. Bineînţeles că ar fi neinspirat să le răpim românilor acest ultim drept: de a se distra, majoritatea, într-o vacanţă superprelungită, din 21 decembrie pînă la Sfîntul Ion. Şi, bineînţeles, că le urăm, tuturor, „La Mulţi Ani!“. Dar nici nu vom trece cu vederea faptul că toate aceste „petreceri pe cinste“, cum ni le descriu televiziunile, sînt realizate din bani publici, care puteau fi, cu siguranţă, cheltuiţi cu mai multă cumpătare. Dar, alegătorul trebuia răsplătit din abundenţă cu pîine şi mult, mult circ!
Cele mai inepte momente din programele de pe 1 şi 2 ianuarie au fost de genul: Ce îi prezic astrele politicianului x, y, z? Ce îi transmite politicianul x politicianului y pentru 2013? Unde au petrecut politicienii x, y, z, ce au mîncat, ce au băut, cu cine s-au distrat, cum au dansat etc.? Subiecte tocate, mărunt-mărunt, şi reluate, obsesiv, la orice oră din zi şi din noapte şi preluate, la indigo, de la o televiziune la alta. Fără să stricăm cheful nimănui, am fi vrut să-i aducem pe români cu picioarele pe pămînt şi să le explicăm că distracţia va lua rapid sfîrşit, cînd vor constata noul cost al facturilor la întreţinere (gaze, lumină etc.), noile taxe pe care le plănuiesc noul Guvern şi primarii atît de generoşi cu petrecerile la fiecare colţ de stradă. Am fi vrut să explicăm că „trupele“ care colindă ţara în lung şi-n lat (în marea lor majoritate, de calitate artistică îndoielnică) nu realizează acte caritabile. Cu banii vehiculaţi în aşa-zisul show-biz de mahala se pot ameliora suferinţele multor copii bolnavi de cancer, se pot salva vieţi, se pot dota şcoli şi spitale. Am fi vrut să scriem despre aceste lucruri. România nu este în postura de a pune circul înaintea pîinii! Şi chiar ne întrebam ce vor mai inventa producătorii TV în următoarea perioadă? Numai că o voinţă mai presus de noi a schimbat agenda zilei şi ne-a trezit la realitate. Ne-a făcut să înţelegem că lucrurile lumeşti sînt trecătoare. Un mare regizor a plecat în altă lume. Orice ar spune unii, prieteni sau duşmani, Sergiu Nicolaescu este şi va fi inegalabil. Cu siguranţă, va fi omagiat aşa cum se cuvine. Şi sperăm ca dispariţia sa să nu dea apă la moară celor specializaţi în circ televizat. Sperăm, dar aşa cum s-a dezumanizat şi urîţit mass-media postdecembristă, în goana după rating, n-am băga mîna în foc… Dumnezeu să te odihnească în pace, Maestre!