CAPUL PLECAT SABIA-L JEFUIESTE !

Tricolorul, nr. 1645, editia din 24.08.2009
Mafia a ajuns stăpîna industriei de armament
Autor : RUXANDRA LUNGU
"Cine îşi imaginează că achiziţiile de armament, componente şi accesorii specifice se fac pe criteriile fiabilităţii, performanţelor tehnice, raportului preţ-calitate sau ale regulilor ,,economiei de piaţă” se înşeală amarnic. Mai ales cînd vorbim despre România, colonizată de forţe străine, iarmaroc al spionilor de pretutindeni, ajunşi în posturi de decizie şi dispuşi să bage mîna în bugetul statului pînă la umăr. Buget din care se vor cheltui peste 10 miliarde de euro pentru înzestrarea Armatei, în următorii ani. Fabrică de comisioane şi bani negri pentru Mafia interesată în astfel de afaceri. Achiziţionarea de tehnică militară, din SUA, Marea Britanie, Franţa, Israel sau Rusia este un gest pur politic pentru România, aflată sub ocupaţie străină şi trebuie interpretat ca atare de orice cetăţean, care poate, cel mult, să rămînă stupefiat în faţa uriaşei caracatiţe, ce şi-a întins ramificaţiile la cel mai înalt nivel. Perdelele doamnei Udrea şi scena doamnei Ridzi pălesc în faţa sutelor de milioane de euro care vor fi cheltuite pentru modernizarea celebrelor fregate britanice, bune de aruncat la fier vechi încă din momentul cumpărării lor. Fregate pe care statul român, prin reprezentanţii săi fără coloană vertebrală,
le-au achiziţionat fără să ştim în ce scop, fără să aflăm nici astăzi la ce ne-au folosit, concret, în ultimii ani, dar pe care, iată, acum sîntem obligaţi să le ,,modernizăm”. Implicarea fratelui preşedintelui Traian Băsescu într-o firmă care îşi propunea intermedieri în domeniul armamentului este, într-adevăr, o bombă mediatică, speculată intens de mass-media. Miroase foarte urît şi faptul că această firmă îşi face apariţia pe fondul dizolvării Agenţiei de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială, subordonată primului-ministru. Cetăţenii de rînd nu vor înţelege niciodată de ce contracte de importanţă majoră pentru siguranţa naţională trebuie intermediate de nişte particulari. De ce Statul Român nu reuşeşte să adune o echipă de specialişti din MApN, însărcinată să gireze astfel de afaceri de miliarde de euro? De ce ne trebuie firme-căpuşă, care să-i îmbogăţească pe diverşi oficiali români sau străini pe spinarea contribuabilului acestei ţări, care numără zilele pînă la salariu, pensie sau ajutorul de şomaj? Dar toate acestea sînt prezentate românilor drept practici noi, legate numai de numele Băsescu. Ceilalţi, nici usturoi n-au mîncat, nici la guvernare n-au fost. Nesăbuinţa, inconştienţa sau tupeul domnului ,,frate”, de care nici preşedintele nu se poate apăra, cică, nu sînt premiere absolute în politica dîmboviţeană. Şi, dacă în locul ,,fratelui” se afla vreo prietenă, vreun fin, vreun văr de-al doilea sau vreun nepot de soră vitregă, era altceva? Ne simţeam noi, românii, mult mai bine? Dacă afacerea dubioasă se derula printr-un off-shore, eram mai mulţumiţi? Politica struţului n-a folosit nimănui în istorie şi noi, românii, simţim deja pe pielea noastră rezultatele băgării capului în nisip, pe motiv de dezgust şi lehamite. Sătui de actuala clasă politică, neîncrezători, pînă acum, în adevărata schimbare, pe care numai PRM o poate aduce, ne-am obişnuit prea uşor cu gîndul că ,,toţi fură” sau cu ideea păguboasă ,,să fure, dar să facă ceva şi pentru noi”. Pentru România, scufundată iremediabil în groapa corupţiei generalizate, a jafului sistematic la care este supus cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite, nu există leac prin constituirea cîtorva comisii parlamentare, cu activitate televizată intens, dar fără finalitate sau prin cîteva dosare penale ridicole, din care politicienii ies mai spălaţi şi mai parfumaţi decît în momentul în care au intrat în vizorul justiţiei. Mafia se regenerează precum balaurul din poveste. Tai un cap, răsar alte doua, şi aşa mai departe. Cei care îi dau viaţă perpetuă sînt cei care nu se prezintă la vot. Cei care cred că Mafia se va ruşina de absenţa cetăţenilor din ziua scrutinului. Cei care cred că jefuitorii ţării se perpelesc de grija celor care nu se sinchisesc să ajungă la urne. Dimpotrivă. Ea se hrăneşte din teama şi nepăsarea unora, pentru care vom plăti preţul noi toţi, care trăim într-o ţară mare, frumoasă, bogată, cu oameni minunaţi, condusă de nişte slugoi parveniţi, incapabili să iasă în faţa naţiunii şi să strige adevărul gol-goluţ: ,,Măi, aţi vrut în NATO şi în UE, ăsta-i preţul! Vreţi sau nu vreţi?!”