GUVERNUL BOC TREBUIE SĂ PLECE ACUM!

DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
De RUXANDRA LUNGU
"Două idei păguboase au fost sădite în conştiinţa alegătorilor români: "politicianul bogat nu mai este tentat să fure" şi "politicianul nepriceput are la dispoziţie consilieri care să-l sfătuiască". Îmbogăţiţi peste noapte, prin jefuirea bugetului de stat şi a capacităţilor de producţie construite prin sacrificiul şi munca asiduă a tuturor cetăţenilor ţării, miliardarii de carton ai României nu s-au mulţumit să influenţeze viaţa politică din umbră, să achiziţioneze trusturi de presă în scopul manipulării opiniei publice şi nici să stea la cheremul capriciilor celor care s-au alternat la Putere în ultimii 20 de ani.
În scopul de a-şi asigura privilegiile pe termen nelimitat sau pentru a se pune la adăpost de Justiţie, mulţi dintre ei s-au încumetat, cu mult tupeu, să intre în prim-planul vieţii politice, reuşind să păcălească sute de mii de români. Această clică nesătulă de parveniţi încearcă să ne inoculeze, cu ajutorul vuvuzelelor din presă, următoarele principii: "politicianul bogat va fura mai puţin sau deloc", "îl alegem tot pe ăsta, că şi-a făcut deja plinul", "a furat, dar a făcut ceva şi pentru noi" etc. Nimic nu ne face să credem că vreunul dintre cei abonaţi la afaceri cu statul sau dintre guvernanţii care gestionează averea naţiunii se va opri vreodată din furat. Că se va mulţumi cu ce a acumulat cu uşurinţă, prin fraudă. Dimpotrivă, toţi se comportă de parcă şi-ar lua averea pe lumea cealaltă, iar actualul Parlament al Ruşinii, rezultat al votului uninominal, este populat de multe personaje caragialiene groteşti şi tîrfuliţe parşive, preocupate exclusiv de binele personal. Dezastrul adevărat începe atunci cînd lăcomia se combină cu prostia în stare pură. Mai ceva ca fuziunea nucleară, această combinaţie letală pentru actuala perioadă prin care trece economia naţională, a făcut un prăpăd mai mare decît cele 2 războaie mondiale la un loc. După primul război, cea mai mare realizare a Neamului Românesc a fost reîntregirea ţării. Dictatura de dezvoltare de după cel de-al II-lea război mondial ne-a lăsat moştenire o Românie fără datorii externe, împînzită, la propriu, de uzine, combinate, hidrocentrale, mine, sisteme de irigaţii, căi ferate, bănci, universităţi, spitale, institute de cercetare, teatre, cinematografe. De toate s-a ales praful şi pulberea. Pentru că, aşa cum spuneam, prostia şi-a dat întîlnire cu reaua-credinţă pe spinarea noastră a tuturor. Iar legenda potrivit căreia politicianul român trebuie să fie musai bogat ca să nu mai tîlhărească bugetul statului, s-a dovedit a fi o minciună sfruntată. Între timp, o altă idee şi-a găsit obştescul sfîrşit: "nimeni nu se poate pricepe la toate, guvernanţii au posibilitatea să-şi angajeze consilieri specializaţi pentru toate domeniile de interes public". De regulă, aceasta este scuza penibilă pentru incompetenţa miniştrilor din cabinetele Boc. Nu ştim ce ne-ar putea convinge că un ministru incapabil (adică prost!) se va înconjura de consilieri inteligenţi? Pe ce criterii îşi va alege colaboratorii? Variantele sînt simple: fie după chipul şi asemănarea lui, la fel de incapabili, fie dintre rubedeniile şi prietenii politici puşi pe căpătuială rapidă, fie din categoria obedienţilor fără coloană vertebrală. Ultimul an de guvernare a demonstrat că incompetenţa miniştrilor nu poate fi compensată de "consilieri". Bîjbîiala, declaraţiile contradictorii, nesiguranţa şi ineficienţa cu care se iau şi se aplică deciziile majore care afectează viaţa a milioane de români, sînt evidente deja pentru toţi concetăţenii noştri. Instituţiile publice menite să sprijine actul guvernamental sînt populate de cea mai toxică clientelă politică din ultima sută de ani! Nu avem pretenţia de la "profesorul" şi "juristul" Emil Boc să fi tăiat în viaţa dumnealui vreo factură fiscală sau să fi emis vreo chitanţă, fie şi scrisă de mînă. Într-o societate normală, locul dumnealui ar fi fost la vreo catedră din Judeţul Cluj. Printr-un concurs nefast de împrejurări, dumnealui a ajuns prim-ministrul României într-o perioadă dificilă, rezultat al altor guvernări dezastruoase, ca să fim pe deplin obiectivi. Lipsa de experienţă în domeniul economic îl dezavantajează total, cu efecte teribile şi de netăgăduit chiar şi în rîndul puţinilor apărători care i-au mai rămas. Fără să înşiruim năzbîtiile promovate de aşa-zisul prim-ministru (la îndemnul "consilierilor"), sub titulatura "măsuri-anticriză", ne vom referi, de exemplu, la ultima boacană. În lupta cu evaziunea fiscală, vajnicul bărbat de Stat, Emil Boc, se dovedeşte incapabil să stîrpească traficul cu ţigări, alcool, cereale şi petrol, deşi are la îndemînă pîrghiile legale necesare. Prost sfătuit, primul-ministru preferă să mărească fiscalitatea, şi aşa excesivă, declară război deschis IMM-urilor şi persoanelor fizice autorizate care luptă zilele acestea pentru supravieţuire, fără să viseze, măcar, la profit. Campania de strîngere a bonurilor fiscale, în schimbul cărora Statul Român oferă un bonus cumpărătorilor, este moartă din start. Este o nebunie curată, inaplicabilă realităţilor autohtone. Sau, poate greşim noi. Este scornită de o şleahta ruptă complet de România reală, de problemele concrete de viaţă ale omului de rînd. Iată un calcul simplu. Din ce motiv, un cetăţean care vrea să-şi văruiască bucătaria sau să pună gresie în baie ar dori să plătească în loc de suma x de bani, o sumă cu mult mai consistentă, x plus 24% (TVA), plus 16% (cota unică de impozitare)? Doar în speranţa că Guvernul îi va returna, vreodată, o părticică infimă din suma cheltuită azi? Cînd şi cum se va întîmpla asta? În ţara în care se afirmă fără jenă că nu mai sînt bani pentru pensii şi salarii şi trăim din împrumuturile de la FMI? Sau în ţara în care taxele şi impozitele contribuabilior se cheltuiesc iresponsabil? Vă lăsăm să alegeţi. Cine ar putea să se lase prostit de asemenea demers? Războiul cu zugravii şi zarzavagiii va descuraja evaziunea fiscală şi va duce patria spre noi culmi de "progres şi civilizaţie"? Dar, ce pretenţii să avem de la Boc şi ai lui? De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Nu putem pretinde politicienilor care nu au creat, niciodată, un loc de muncă prin efort personal, să stopeze şomajul şi să relanseze producţia şi consumul de bunuri şi servicii. Sînt concepte pe care nici măcar nu le pricep. Putem, totuşi, să le pretindem să plece. Treziţi-vă din sminteală, domnilor! Plecaţi, cît timp credem că acţionaţi astfel doar din prostie şi nepricepere. Pentru asta, am fi dispuşi să vă iertăm. Cu lăcomia şi reaua-credinţă, cu perpetuarea sistemului de jefuire a resurselor ţării noastre, însă, nu ne vom împăca aşa de uşor!"