CONFISCAREA AVERILOR, O MASCARADA !

DIN ZIARUL "TRICOLORUL", 8 IUNIE 2011
DE RUXANDRA LUNGU
Hoţul strigă „Hoţii!”
"Numeroşi răuvoitori, plătiţi de forţe interne sau externe, care acţionează împotriva Interesului Naţional, au lansat în mass-media ideea că PRM nu ar avea un program economic şi politic închegat, care să exprime o viziune pe termen lung pentru dezvoltarea României. Nimic mai fals. În publicaţiile noastre, dar şi în programele politice concrete ale candidaţilor PRM care au participat la alegeri, se pot identifica o sumedenie de soluţii nu numai pentru criza economică (pe atunci subiectul nu fusese lansat pe piaţă), ci şi pentru redresarea situaţiei dramatice în care se află, la ora actuală, producţia de bunuri şi servicii româneşti. În schimb, politicieni mai iuţi de mînă, pentru care furtul este a doua lor natură, şi-au însuşit, în numeroase rînduri, idei din programele economice ale PRM.
Mai mulţi parlamentari recunoaşteau, acum cîţiva ani, că legi concepute de aleşi ai PRM au fost preluate ad-litteram de partidele care erau la Putere, pentru a-şi aroga toate meritele în faţa propriilor electorate.
Bun, am trecut şi peste asta, atîta vreme cît legile în cauză erau vitale pentru bunul mers al ţării noastre.
Ce ne facem, însă, cînd, în mod tendenţios, anumite puncte din programele noastre sînt scoase din context şi distorsionate în aşa manieră, încît nu mai au legătură cu intenţia iniţială a autorilor?
Un singur exemplu poate fi lămuritor. Am afirmat aici, de cîteva ori, că este o mare greşeală stipularea, în Constituţie, cum că averea se prezumă a fi licită. Să fim serioşi. Înainte de 1990, veniturile populaţiei erau oarecum apropiate, fără decalajele imense pe care le constatăm astăzi. În afară de cîteva categorii de români care se mai ocupau cu bişniţa (mai mult sau mai puţin pentru a supravieţui) sau gestionau bunuri şi servicii de interes public, aducătoare de bacşişuri sau onorarii (numiţi-le cum vreţi), cei mai „avuţi” cetăţeni se puteau lăuda cel mult cu un apartament proprietate personală, o Dacie mai pricopsită, nişte vacanţe mai reuşite şi, poate, pe undeva, cu o căsuţă la părinţi sau bunici, pe la ţară.
Şi atunci, de unde explozia aceasta de milionari (în euro) de carton, mai ales că adevăratele „creiere” valoroase ale României au fost de mult recrutate şi lucrează în afara ţării, proces care continuă şi acum? Răspunsul este simplu: marile averi s-au constitut prin jefuirea bazei materiale, construită în anii „comunismului”, din privatizările frauduloase şi din sifonarea continuă, prin firme-căpuşă, a resurselor Bugetului de Stat - şi aşa vlăguit din cauza micşorării numărului de contribuabili.
Aşadar, o confiscare a averilor ilicite ar fi un act de justiţie socială. Numai că, am explicat anterior, o atare acţiune trebuie organizată cu maximă grijă şi corectitudine, fără să genereze abuzuri şi nedreptăţi ca in anii ’50.
România este departe de a fi un stat autentic democratic, iar cei care o conduc, ei înşişi potenţiali clienţi ai „ilicitului”, nu au nici un interes real să pună în practică, în mod concret, această idee, lansată, în schimb, în scopul prostirii populaţiei avide de justiţie televizată.
Un pericol real constă în faptul că, dacă legea nu funcţionează retroactiv, în cazul nostru averile existente rămîn prezumate a fi licite, deci ce s-a furat rămîne bun furat.
O altă capcană în care se poate intra uşor este modalitatea în care se va proceda cu cei care şi-au constituit averile „legal”, cu acte în regulă, dar prin mijloace contestabile. Cu aceia care fac contracte supraevaluate cu statul, acoperiţi de hîrtii şi la adăpostul falselor licitaţii. Cu cei care, în funcţii de conducere fiind, la diferite companii de stat, şi-au asigurat lor şi familiilor lor, salarii nemeritate, denumite deseori „nesimţite”. Sau cu cei care au abilitatea să-şi albească „banii negri“, prin diverse mijloace, plătind cota unică de 16% - şi gata, intră în rîndul afaceriştilor oneşti. Cu cei care şi-au transferat bunurile pe numele altor persoane, ori şi-au adunat dovezi suficiente pentru a demonstra oricînd şi oricui că averea lor este dobîndită licit.
Aşadar, vedem de ce tulburarea produsă în mass-media de afirmaţia preşedintelui Traian Băsescu este doar o furtună într-un pahar cu apă, menită să înfierbînte imaginaţia unor jurnalişti, care îi văd deja pe toţi patronii din România la închisoare (?!).
Ideea confiscării averilor ilicite este bună, dar nu se poate aplica într-un sistem corupt. În schimb, în mod periculos, dar nu imposibil, poate deveni un alt mijloc de şantaj pentru cei care nu dovedesc bunăvoinţă faţă de Putere, faţă de campania electorală a unui partid sau a altuia. Singura soluţie viabilă, pe termen scurt, rămîne impozitarea progresivă a veniturilor persoanelor fizice şi juridice, a proprietăţilor şi accizarea bunurilor considerate de lux. Etapa a doua o constituie redistribuirea sumelor colectate la Bugetul de Stat, în interesul direct al cetăţenilor. Numai că acest lucru nu se va întîmpla prin perpetuarea la Putere a hoţilor cu gulere albe.