PREZUMTIA DE COMPETENTA

Urasc ipocrizia!
Mai ales cand provine din mass-media.
Cand s-au anuntat candidaturile pentru uninominal, multi ziaristi au inceput sa se lamenteze ca nu au cu cine vota, ca vezi-Doamne, candidatii propusi de partide nu sunt cunoscuti. De EI!
De parca EI ar fi facut vreun efort, cat de mic, sa-i cunoasca, indiferent de aprecierile sau criticile cu care i-ar fi gratulat dupa!
Ba un cretin spunea despre contracandidata mea, liberala, ca Google n-a auzit de ea!
Trecem peste asta.
Tot presa care voia "primenirea" clasei politice a reluat lamentarile cand persoane mai putin cunoscute au intrat in Parlament! Nu va inteleg, oameni buni!
Si, colac peste pupaza, cand se puse si de un guvern, moderatori de la TOATE posturile TV s-au unit intr-un cor plangacios cum ca nu-i cunosc EI bine pe nominalizati. Ca sunt prea tineri, prea blonzi, prea bogati. Si, mai rau, unii prea "necunoscuti", fara "expertiza". Ca "greii" partidelor par (doar par, nu va iluzionati!) a fi dati deoparte.
Din acest cor retin doar doua voci (deocamdata) cu care sunt de acord:
1. Radu Tudor spunea ca trebuie sa le dam totusi "prezumtia de competenta"(termen cam fortat, dar treaca!);
2. Bogdan Chirieac credea ca este bine ca in guvern vor fi si oameni proveniti din economia reala, oameni care stiu ce inseamna sa produci locuri de munca si salarii pentru altii. Idee in baza careia am candidat si mi-am structurat programul politic propriu.

Cat despre "expertiza" si "competenta" cunoasteti parerea mea: in Romania nu-ti trebuie decat o calitate pentru a fi un bun politician: SA NU FURI!
Restul, vorbe de claca la tv-urile care au inceput sa semene intre ele. Nu e de bine, nu?