IA MAI LASATI-MA CU CEI 100.000 DE SOMERI DIN SECTORUL BUGETAR! ROMANIA REALA ESTE CU TOTUL ALTA! POATE AFLA SI PRESA, INTRE TIMP!

Guvernul vinde blana ursului din pădure
Editorial din "TRICOLORUL"
De RUXANDRA LUNGU
"În mod normal, ar trebui să manifestăm solidaritate de breaslă cu publicaţiile care îşi încetează activitatea, din diferite motive, mai ales din cauza crizei economico-financiare. Urmează, curînd, şi televiziuni care îşi vor închide porţile. Nu că ar fi cine ştie ce mare pagubă, dacă ne gîndim că au început să semene între ele ca două picături de apă. Falsificarea realităţii, mistificarea istoriei, transmiterea distorsionată a mesajelor către public şi promovarea falselor valori a devenit practică generalizată. Dependente financiar de publicitatea de la stat sau de grupuri de interese, înregistrînd datorii uriaşe la Buget, care se "şterg", din cînd în cînd, fără ca opinia publică să bănuiască ceva, mass-media românească a devenit sluga celui care plăteşte mai bine. Cu mici excepţii, este vorba de publicaţiile PRM şi de cîteva ziare locale curajoase, nestrivite încă de papucul Puterii de ieri şi de azi, ziarele şi televiziunile sînt aservite celor care le finanţează, pe faţă sau din umbră. N-ar avea nici un sens să fim ipocriţi şi să nu recunoaştem deschis că PRM a intrat, din nou, într-un embargou mediatic fără precedent.
Că mesajele noastre către populaţie sînt cenzurate sau prezentate strîmb, scoase din context. În era Internetului, este evident că cine doreşte să citească "România Mare" şi "Tricolorul" ştie exact cum şi unde să ne găsească. Este clar pentru noi faptul că restul presei, care a rafinat metodele murdare din ciclul electoral 1996-2000, "şantajul şi etajul", sau "cenzura benevolă (?!)", din 2000-2004, nu mai are vreo legătură directă cu profesionalismul şi deontologia, concepte vînturate demagogic sub nasul nostru. Pripăşiţi la diverse publicaţii şi televiziuni pe criterii pe care nu le comentăm, mulţi jurnalişti se trezesc dezinformînd, cu sau fără voie, o naţiune întreagă, fie din lipsă de experienţă, fie din prostie crasă, fie din motive financiare concrete, fie pentru că, la rîndul lor, sînt uşor de manipulat. Ca să nu fim suspectaţi de pledoarie "pro domo" , vom lua în discuţie un subiect la ordinea zilei. Se perindă, de cîteva luni bune, pe micile ecrane, tot felul de indivizi, reprezentanţi ai sindicatelor din sistemul bugetar şi diverşi "reprezentanţi" ai patronatelor. Se vehiculează cifre de genul 100.000 de viitori şomeri dintre bugetari, 15.000 de profesori aruncaţi pe drumuri începînd cu 1 septembrie 2010 etc. Moderatorii talk-show-urilor politice scapă din vedere, intenţionat sau nu, o realitate mult mai alarmantă pentru România contemporană. O parte dintre publicaţii au spus-o, dar fără efect. În primul rînd, se pare că cele 100.000 de posturi restructurate nu sînt ocupate, nu reprezintă persoane fizice reale care vor fi aruncate în stradă, ci doar funcţii pe hîrtie. O altă parte, privilegiată, a disponibilizaţilor, va fi reangajată la alte instituţii, tot de stat, pentru că aparţine clientelei politice şi trebuie recompensată pentru servicii aduse în procesul electoral şi nu numai. Probabil că cei mai defavorizaţi sînt cei care trebuie să opteze între pensie şi salariu, dar nu putem să afirmăm că aceşti oameni rămîn, literalmente, pe drumuri. Nu dorim să facem un proces de intenţie tuturor reprezentanţilor presei. Dar de ce se învîrt în jurul cozii şi plîng numai de mila celor 100.000 de "şomeri" din sectorul bugetar? Poate nu au aflat, dar aceştia reprezintă numai 5% dintre şomerii României anului 2009. 95 %, incredibil, dar real, sînt români care munceau în mediul privat. Nu neapărat ca angajaţi la "patron". Vorbim, aici, de zeci de mii de persoane fizice autorizate, de micile afaceri de familie şi de microîntreprinderile decimate de impozitul forfetar şi de regimul fiscal insuportabil. Peste 200.000 de firme mici şi-au încetat activitatea în 2009. Iar cursul falimentelor va continua în 2010, într-un ritm şi mai accelerat. Aici e vorba de oameni, nu de posturi abstracte. De familii, cu necesităţi şi obiective concrete. Dar, cui îi pasă? Căci, în România, cel care creează un loc de muncă este penalizat, nicidecum stimulat. Iar statul preferă să plătească ajutoare de şomaj, în loc să faciliteze crearea de noi locuri de muncă. Posibilă numai prin reducerea fiscalităţii pentru veniturile salariale mici şi medii. Dar cine să priceapă acest mecanism simplu, logic şi uşor de pus în practică? Politicienii îmbrăcaţi în costume Armani, plimbaţi cu Audi şi relaxaţi prin vilele din Elveţia? Cetăţeni "aleşi" uninominal, care nu au creat un loc de muncă în viaţa lor, dar care acum ne conduc destinele? Care se perindă la televizor, minţind de îngheaţă apele, laolaltă cu cei care îi intervievează, cică? Subiectul celor 100.000 de şomeri din sistemul bugetar este un fîs! În lipsa micilor întreprinderi din sistemul privat, care contribuie cu 75% din PIB, numărul disponibilizaţilor din toate sectoarele va creşte, înzecit. Cu amărăciune, constatăm că "bugetul" este întocmit pe iluzia unei creşteri economice în trimestrul doi. Pe taxe şi impozite virtuale. Pe aşa-zisul profit din mediul privat. Pe blana ursului din pădure!"