CIOBANUL MIORITIC NU A MURIT !

Jos Dictatura!
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"

"În general, am evitat să criticăm Parlamentul în ansamblu, pentru că este singura instituţie care ar trebui să garanteze reprezentarea tuturor cetăţenilor şi democraţia într-un stat care se pretinde "de drept". Chiar şi regimul comunist avea o Mare Adunare Naţională şi, paradoxal, "dictatorul" Nicolae Ceauşescu era convins că acest for este singurul în faţa căruia preşedintele ţării poate fi tras la răspundere!
Printre idealurile noastre s-au numărat pluripartidismul şi alegerile libere, în urma cărora să se constituie o instituţie legislativă capabilă să apere Interesul Naţional şi în care toate categoriile sociale, profesionale şi entice să fie reprezentate corect şi proporţional.
Aşa ar trebui să arate Parlamentul României, forul legislativ suprem. Cum au degenerat lucrurile în parlamentele ultimilor 20 de ani ştim, deja, cu toţii. Şi, ca răul să fie total, anul 2004 ne-a pricopsit cu un preşedinte cu apucături dictatoriale, care a urmărit, prin politica paşilor mărunţi, degradarea imaginii Parlamentului în faţa opiniei publice. Acest proces a avut loc în trepte, cu ajutorul conştient sau nu al mass-mediei. Votul uninominal, la care au pus umărul PNL-PSD (nu trebuie să uităm niciodată!), a adus în Parlament o faună incredibil de lacomă, coruptă şi şantajabilă, făcînd jocul preşedintelui, asigurîndu-i un nou mandat, prin manipularea multor români, care au dat fuga la referendum, crezînd că numărul de parlamentari din cele 2 Camere este motivul principal al degradării fără precedent a nivelului de trai şi a situaţiei economico-sociale a ţării. Demonizarea Parlamentului a fost principala preocupare a preşedintelui, structural incapabil să suporte nesupunerea de orice fel. I-a reuşit, vremelnic, eliminarea frauduloasă a PRM din Parlament, cu complicitatea celorlalte partide, ce şi-au împărţit frăţeşte locurile care se cuveneau forţelor naţionale, pentru propria clientelă de beizadele, "domnişorici" sau sponsori politici. Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg. Traseismul politic, legitimat cu acte în regulă, a deturnat grav votul electoratului. UNPR, bunăoară, nu reprezintă pe nimeni. Fripturiştii respectivi nu ar fi ajuns în Parlament dacă ar fi candidat ca "independenţi" de la bun început, şi nu cu sprijinul PSD sau PNL.
Dar, cui îi mai pasă dacă democraţia este în pericol? Cui îi mai pasă de încălcarea, repetată, a Constituţiei ţării? Cui îi mai pasă că, în actualul Parlament al Ruşinii abuzurile, şantajul şi traficul de influenţă curg lanţ?
Ne-am întrebat, adesea, de unde îşi trage energia, tupeul şi nesimţirea actuala Putere, susţinută de nici 10% dintre români? Emil Boc răspundea, în zeflemea, jurnaliştilor: "Ei, au mai fost şi alte moţiuni..." (citez cu aproximaţie, din memorie). De unde atîta siguranţă de sine? De unde atîta suficienţă? De unde atîta încrîncenare de a nu se da plecaţi de bunăvoie? Răspunsul, chiar dacă noi, cei de la PRM, îl ştiam deja şi chiar dacă este dureros, l-a aflat, pe 27 octombrie, întreaga naţiune, cu ocazia "marelui" Miting de Protest. Lehamitea, resemnarea sau nepăsarea celorlalţi 90% dintre români sînt speculate cu sînge rece de guvernanţi. De aici îşi hrănesc energiile negative pentru elaborarea şi aplicarea planurilor diabolice pentru ţară.
Sau, poate românii o duc din ce în ce mai bine şi nu am aflat noi? Altfel, cum se explică faptul că, din fiecare judeţ al ţării, s-au strîns de-abia cîte 1000 de nemulţumiţi? Nu înghiţim explicaţii de genul: "Au fost întorşi din drum", "Nu au avut bani sau mijloace de transport", "Au fost consemnaţi la locul de muncă", "Nu pot pleca de la serviciu" etc. Nu! Pentru cei care nu au aflat, se poate protesta, legal bineînţeles, şi în faţa primăriilor, prefecturilor din oraşele şi comunele de pe tot cuprinsul ţării. Se poate protesta şi după orele de program şi în week-end! Mai nou, se aud şi voci de genul "Orice am face, nu putem schimba nimic", "Aşa e sistemul" şi alte bazaconii de acest fel. Această atitudine păguboasă va periclita soarta viitoarelor generaţii care, atunci cînd îi vor întreba pe VOI, actualii politicieni: "Hoţilor, bandiţilor, ce-aţi făcut cu ţara noastră?" sau pe NOI toţi: "Voi ce-aţi păzit?", nu vor fi atît de înţelegătoare, aşa cum aţi procedat voi cu staliniştii anilor '50. Uneori, avem senzaţia că, de fapt, ciobanul din "Mioriţa" nu a murit defel. Îl plîngem degeaba, pentru că se reîncarnează, permanent, în fiecare dintre noi..."
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare