vineri, 5 noiembrie 2010

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA PE MARELE POET !

CUVINTELE MELE AR FI DE PRISOS!

Rugă Pentru Părinţi

Enigmatici si cuminti,
Terminându-si rostul lor,
Lânga noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.

Cheama-i, Doamne, înapoi
Ca si-asa au dus-o prost,
Si fa-i tineri cum au fost,
Fa-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin, da ceva
Sa-i mai poti întârzia
Sa o ia de la început.

Au platit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne, fa-i nemuritori
Pe parintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumânari în cuib de cuc,
Parca tac, si parca ning.

Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pamânt,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiati-i pe parinti.

E pamântul tot mai greu,
Despartirea-i tot mai grea,
Sarut-mâna, tatal meu,
Sarut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei ma duc si eu.

Sarut-mâna, tatal meu,
Sarut-mâna, mama mea.
Ramas bun, baiatul meu,
Ramas bun, fetita mea,

Tatal meu, baiatul meu,
Mama mea, fetita mea.


Dacii Liberi

Noi n-am avut nevoie
Sa luam adeverinte
Ca vietuim acasa,
În patrie la noi,
Am fost si vom ramâne
De-a pururi dacii liberi
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Si stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Si-am râs de toti barbarii
Strigând la ei cu steagul
Facut din cap de lup.

Aceasta dam de stire,
De sub pamântul nostru,
Urmasilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-si
Sa nasca dacii liberi
Spre razbunarea noastra
Pe cel din urma drum.

Numiti si tara noastra
Cu numele ei dacic
Iubiti pe nou venitii
Dupa atâtia ani,
Dar vesnic tineti minte
Ca peste dacii liberi
Au tot calcat invazii
Si altfel de romani.

Noi am ramas în glie
Si devenim padure,
Si devenim recolte,
Sa va hranim pe voi,

Si temelia tarii
S-o întarim cu oase
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.

Cu tot ce nazareste
Din firea noastra veche,
Dam Romelor de stire,
Prin ierburi murmurind,
Ca numai oboseala
Ne-a asezat sub scoarta,
Dar daca e nevoie
Ne vom scula oricând.

3 comentarii:

Ion de la Chiuiesti spunea...

O mare pierdere! Nu prea mai sunt poeti, nu prea mai sunt romani.

Ioan Ivaşcu spunea...

Nici nu s-a răcit bine trupul lui Adrian Păunescu, și neomul Vladimir Tismăneanu, acompaniat de o șleahtă de pseudointelectuali gen Mihnea Blidariu, Mihai Goțiu sau Dan Tăpălagă, s-a năspustit să-i calce cadavrul în picioare.
Vă rog să observați faptul că de fiecare dată se găsesc câteva canalii de serviciu care atacă morții românilor cu o nerușinare incredibilă. Vă reamintesc că la moartea lui George Pruteanu, Alina Mungiu își vărsa fierea în România liberă, în momentul în care distinsul profesor nu fusese încă îngropat. De această dată, flașnetele antiromânești poartă alte măști, dar fac parte din aceeași piesă de prost gust.

În loc să păstreze decența, canalia volodea, asemenea gânganiei uriașe din Metamorfoza kafkiană, s-a dedat instinctelor celor mai josnice, simțind miros de sânge românesc. Fiul, zic unii tâmpițel, al Ciungului scuipă cu aceeași candoare specifică imbecililor în locurile în care altădată pupa.
Măcinat de o ură viscerală împotriva românilor, gângania volodea își dovedește, astfel, infirmitatea sufletească, continuând, de pe poziții sclifosit occidentale, opera înaintașilor kominterniști.

Dramoleta spunea...

Odihneasca-se in pace...