CONTRABANDA LA NIVEL INALT

DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU

„Peştele de la cap se-mpute, dar de la coadă se curăţă”.
Este cel mai potrivit proverb pentru circul arestărilor din vămile române. Televiziunile toacă subiectul pe toate feţele, iar presa, în general, suferă de o nemaiîntîlnită „beţie de cuvinte”, nereuşind să identifice, dincolo de aparenţe, adevăratele cauze ale fenomenului. Fără să cadem în acelaşi păcat al argumentărilor excesive şi al dezvăluirii unor stări de lucruri nefaste, cunoscute şi acceptate în mod nefericit de mulţi români, afirmăm simplu şi răspicat: corupţia din vămi, parte integrantă a sistemului mafiot generalizat, devenit însuşi Statul Român, este efectul direct al regimului putred instalat în România, după 1989, prin intervenţie străină. Au trecut mult prea mulţi ani pentru compatrioţii noştri ca să nu-şi dea seama că „democraţia” nu s-a instalat de una singură în ţara noastră, ci însoţită şi de alte „rude”: şomaj, nesiguranţa zilei de mîine, polarizare socială, droguri, justiţie preferenţială, abuzuri ale instituţiilor statului, contrabandă, promiscuitate, răsturnarea valorilor etc. Altoite pe mentalitatea „capul plecat, sabia nu-l taie”, valorile reale ale democraţiei, în sensul de putere a poporului (fără legătură cu sistemul actual din România) pot fi compromise definitiv. Sînt voci care spun că sistemul „comunist“ nu era o idee tocmai rea, dar a fost prost aplicat. Exact acelaşi lucru se întîmplă cu „democraţia” dîmboviţeană de azi. Micii pioni din vamă, cu nimic mai vinovaţi decît cetăţenii care se lasă încolonaţi forţat spre secţiile de votare pentru a deturna voinţa reală a electoratului, sînt victimele unei orînduiri sociale care manipulează massele, speculînd cele mai cumplite temeri ale omului: frica de sărăcie, de boală, de moarte. Dînd la o parte mascarada televizată, suspiciunea că lupta se duce între cercurile mafiote aflate la Putere şi în Opoziţia parlamentară sau convingerea unora că în spatele acestor operaţiuni se află chiar preşedintele României, tabloul hidos al instituţiilor statului devenite, în timp, grupări infracţionale perfecţionate, pare de neimaginat pentru românul de rînd. Prin publicaţiile sale, PRM a dezvăluit tentaculele acestei imense caracatiţe care include Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, sistemul judiciar şi celelate instituţii care depind direct de Putere şi banul public, indiferent de culoarea politică afişată. De aceea, nu ar trebui să ne permitem aşteptarea că aceste grupări să se devoreze reciproc. Sistemul mafiot are resurse nebănuite de regenerare pentru a o lua de la capăt.
Revenind la subiectul fierbinte al zilei, sîntem conştienţi că, în afară de faptul că trebuie să cotizeze într-un sistem ierarhic găunos, instabil şi rapace, în afară de lăcomie, micul funcţionar, fie el şi vameş, ca în cazul de faţă, se teme de pierderea locului de muncă, de viitorul său şi de siguranţa familiei sale. O dată intrat în sistem, ori accepţi compromisul, ori pleci. Pentru că şomajul este arma prin care chiar şi cetăţenii rebeli sînt ţinuţi în frîu. Prin care, se pune căluş recalcitranţilor, inclusiv celor din mass-media. Şomajul nu poate coexista cu democraţia, iar România este exemplul cel mai grăitor în acest sens. Altfel, cum se explică faptul că agenda publică servită românilor de presa „liberă” e populată de scandalul de tip „sex şi şpagă”, redus la instituţia vămilor? Cu palide referiri, nedovedite, la un lider sindical şi fără a se pronunţa nici un nume dintre politicieni? Contrabanda nu ar fi fost posibilă fără complicitatea vameşilor, evident! Dar nu ei o organizează, în mod direct. De ce nu urmăreşte nimeni traseul concret al mărfurilor traficate pe sub nasul autorităţilor? Unde şi de către cine sînt valorificate? Ce se întîmplă cu sumele provenite din încasări? Care sînt măsurile pentru stoparea acestor colosale evaziuni? Agenţii economici privaţi mărunţi, care creează locuri de muncă şi îşi declară activitatea şi veniturile, sînt aspru sancţionaţi fie şi numai pentru o zi de întîrziere la plata impozitelor, fără să aibă, uneori, în mod direct, vreo vină. Aşa că, fără a fi păcăliţi de amploarea dată acestui scandal sau de nivelul piramidal al mitei, am dori ca ancheta să se dovedească serioasă şi să se finalizeze, urmînd traseul banilor proveniţi din contrabandă. Cu siguranţă, unii ştiu deja că aceştia servesc şi la finanţarea campaniilor electorale din România, în care includem cumpărarea masivă a voturilor şi a tăcerii celor care organizează această operaţiune ilegală. Dar, care nu are legătură cu democraţia sau statul de drept! Şi, în nici un caz, cu aspiraţiile celor care au dărîmat un sistem fără să ştie, concret, ce vor să pună în loc…"