"DIVIDE ET IMPERA" IN VARIANTA PORTOCALIE

foto Agerpres: Armata Romana cautand supravietuitori ai cutremurului din 1977
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU

"Lucrătura portocalie poreclită, la derută, „reformarea statului”, capătă proporţii monstruoase pe zi ce trece. Învrăjbirea unor categorii socio-profesionale împotriva altora fusese doar primul pas vizibil. Unii dintre noi, mai naivi, poate am crezut că aici se va opri totul. Nici vorbă! A început, încet, dar sigur, învrăjbirea românilor aparţinînd aceleiaşi bresle, în scopul dezbinării totale a naţiunii, în care regula de convieţuire devine „homo homini lupus” ca politică de stat! Un exemplu relevant, datorită mediatizării intense, îl constituie discuţia interminabilă despre pensiile militarilor. La care trebuie să ia parte, de ce nu, şi civilii care nu au activat în sistem, dar care au mintea întreagă şi au trăit acele vremuri, despre care îşi dau cu presupusul "piţiponci" şi "piţipoance", paraşutaţi în presă din motive pe care ne e jenă să le expunem cu subiect şi predicat!

Îi includem aici pe mulţi moderatori de talk-show-uri cu iz politic sau pe unii invitaţi ai acestora, bolnavi de multă sminteală. De prostie, în simbioză perfectă cu reaua-credinţă. Unul dintre ei – l-aş numi „măgar”, dar din respect pentru animalul de povară, folositor în orice gospodărie de român, ne abţinem să-l gratulăm astfel – spunea, spre stupefacţia tuturor celor din studioul de Televiziune în care nu înţelegem pentru ce motiv a fost invitat, că militarii români s-au războit, în ultimele decenii, „cel mult cu bateria de vin”! Indignarea ne lasă fără cuvinte şi ne lipseşte puterea de a-i da o replică pe măsură. Pentru că, iată, există şi personaje care regretă că România nu a fost parte în vreun război care să justifice pensiile militare! (Las’, că nu-i timpul trecut, i-am replica noi, dacă am fi cinici!) O atitudine mai mizerabilă nu ne-a fost dat să vedem. Nu vom aduce în discuţie activitatea structurilor care au slujit Interesul Naţional, indiferent de regimul politic din România. Şi care, acum, nu prea mai ştim pe cine „slujesc”, după modul în care acţionează, oarbe şi surde în faţa Jafului Naţional la care asistăm de 21 de ani. Dar, acesta este un alt subiect. Există specialişti care pot să facă multe dezvăluiri. Dacă pot, dacă vor, dacă sînt dispuşi să plătească, poate, cu viaţa (aceasta este miza) această atitudine curajoasă care ar face multă lumină în Istoria noastră recentă! Nu le cerem aşa ceva, probabil le este teamă să se expună într-o dictatură care prinde contur din ce în ce mai clar în zilele noastre. Ceea ce, însă, ştim cu toţii, cel puţin românii trecuţi de 30 de ani, este că o parte din Armată a fost folosită (în lipsa unui război, iată!) la reconstrucţia unei ţări devastate de a doua conflagraţie mondială, de foamete, secetă şi ocupaţie străină. Mai apoi, multe categorii de militari au contribuit, cu sacrificii enorme, la înlăturarea efectelor calamităţilor naturale, la recoltarea produselor agricole, la construirea unor obiective importante pentru economia ţării. În mod normal, ar trebui să ne întrebăm: de ce oare? Pentru ca noi, ceilalţi, să studiem liniştiţi în universităţi gratuite, să lucrăm în institute de cercetare şi să muncim în întreprinderi direct productive, la fel de necesare şi astăzi dezvoltării unei societăţi normale. S-a afirmat că, vezi Doamne, „conducerea de partid şi de stat” le-a ordonat membrilor Armatei efectuarea unor asemenea activităţi. Şi? În nici un caz, nu Nicolae Ceauşescu avea să se plimbe cu metroul. Sau cu vreun iaht pe Canalul Dunăre-Marea Neagră. Şi nici nu avea să locuiască, singur-singurel ori cu cîţiva membri ai familiei sau prieteni apropiaţi, în sutele de mii de apartamente din cartierele bucureştene sau din ţară construite pe vremea aceea. S-a mai afirmat, de data aceasta stîrnindu-ne un rîs amar, că „nici un general n-a fost văzut culegînd porumb, săpînd la Canal sau conducînd vreun TAB” (?!). Enormitatea afirmaţiei ne-a lăsat cu gura căscată. De parcă generalii s-au născut generali direct din pîntecele mamelor lor. De parcă n-ar fi trecut prin şcoală, prin toate etapele profesionale necesare, de parcă nu şi-ar fi cîştigat gradul pe merit, după mulţi ani de muncă. Bun, sîntem familiarizaţi şi cu situaţiile în care gradul de general a fost cîştigat, în ultimii ani, prin „meritul” de a trăda un partid pentru un altul, în scopul schimbării polilor de Putere din Parlament şi al deturnării votului „liber”, sau prin „merite” legate de „revoluţia” din 1989, pe care încă nu le-am descoperit. Dar acestea sînt doar excepţii nefericite de la regulă, iar Armata Română şi pensionarii ei, dintre care unii veterani de război, nu trebuie să sufere, în ansamblu, pentru cîţiva trădători! Care, azi, fac Legea în România! Vremelnic!"