PENSIONARII- LA LIMITA SUPREVIETUIRII
DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU
"Un cetăţean al României, stat “democratic”, membru al UE, doreşte să fie eutanasiat de autorităţi. Fără să sufere de vreo boală fizică, dureroasă şi incurabilă. Doar pentru faptul că societatea actuală, care pretinde că apără drepturile omului, nu mai are nevoie de el. Firma la care lucra a dat faliment (mulţumită şi ex-ministrului Gh. Pogea!) iar, la 62 de ani, şansele ca acest om să-şi găsească un loc de muncă sînt nule, mai ales într-un judeţ (Satu Mare) care este printre cele mai afectate de şomaj. Autorităţile îi refuză o pensie pe măsura contributivităţii (termen larg vehiculat de guvernanţi) pe motiv că nu îndeplineşte vîrsta necesară. Pare o situaţie fără ieşire, din mai multe motive. Evident, cetăţeanul nostru nu face parte din clica vreunui partid politic şi nu se poate pune la adăpost în vreo agenţie guvernamentală bugetivoră sau în vreo instituţie a statului în care posturile sînt ocupate sau chiar special create pentru nepoţi, fini, amante, incapabili să facă faţă exigenţelor din economia reală.
Nu a încercat să se pensioneze, pe caz de boală, prin fraudă, ca mulţi alţi compatrioţi, iar de emigrare nici nu se pune problema. La 62 de ani, cînd ar trebui să fie la pensie şi să-şi vadă de nepoţi sau să călătorească prin lume, după caz, omul vrea să muncească. Dar, unde? Politica ultimilor 21 de ani a condus la desfiinţarea a milioane de locuri de muncă şi la exodul forţat al mîinii de lucru româneşti către ţări care au ştiut să o valorifice din plin. Iniţial, i-am suspectat numai de multă prostie pe cei care au făcut parte dintr-un plan amplu de distrugere totală, economică şi morală, a ţării noastre. Talk-show-urile televizate le creează românilor iluzia că sumele constituite ca fond de pensii sînt adunate undeva, într-un loc cu soare, de care, teoretic, nu se poate atinge nimeni. Aici, îi dăm dreptate preşedintelui Băsescu: fondul de pensii este aproape de colaps. Pentru că s-a furat, adăugăm noi. Şi nu de ieri, de azi. Încercînd să evite prăbuşirea totală, guvernanţii au mărit vîrsta de pensionare, atît la femei, cît şi la bărbaţi, considerînd, cu atîta cinism, că mulţi cetăţeni nu vor apuca pensia. Vestea cea mai rea, însă, nu s-a vehiculat, încă, în presă. Dacă nu se vor lua măsuri imediate pentru reînfiinţarea locurilor de muncă pierdute şi pentru crearea unora noi, în anii 2020-2025, în care vor ieşi la pensie aşa-numiţii “decreţei”, adică de aproximativ 4 ori mai mulţi pe an faţă de cifrele din prezent, fondul de pensii va suferi o prăbuşire totală. Aviz optimiştilor din Uniunea Social-Liberală care se pregătesc să guverneze România pe termen lung (cred ei!) de parcă mare parte dintre politicienii care o compun nu ar fi contribuit direct la starea de lucruri de astăzi. Dar, repet, românii nu sînt învăţaţi să-şi facă griji pentru viitorul mai îndepărtat, mulţumindu-se să gîndească "pozitiv", în stilul “Om trăi şi om vedea”! Cu amuzament, dar şi cu amărăciune asistăm la uşurinţa cu care opoziţia parlamentară şi mulţi moderatori TV, unii iscusiţi, de altfel, analizează, uimiţi, mecanismele Statului de tip mafiot în care trăim, de parcă pînă acum au fost plecaţi în misiune pe alte planete. Nimeni, dar absolut nimeni, în afară de PRM şi forţele naţionale, nu are dreptul să vorbească despre Mafia care stăpîneşte România prin instituţiile statului şi grupurile de interese care căpuşează banul public. Dar, în ţara în care “Hoţul strigă «hoţii!»“ este posibil orice. Inclusiv ca o firmă (printre multe altele, protejate de Fisc) să aducă prejudicii de 357 de milioane de euro Bugetului de Stat. Ne interesează prea puţin că responsabilii au Dosar Penal, pentru că prejudiciul nu va fi recuperat niciodată în România de astăzi, în care avem adepţi cu nemiluita ai principiului că ceea ce e furat rămîne bun furat, prevalîndu-se de un articol stupid, strecurat în Constituţie, cum că averea se prezumă a fi licită. Nu demult, Dinu Patriciu propunea amnistia fiscală şi ne sfătuia să uităm, să punem nisip peste tot ce s-a întîmplat (e vorba de marele Jaf Naţional postdecembrist şi de beneficiarii săi, printre care acesta se numără). Prejudiciile de sute de milioane de euro provenite din evaziunea fiscală, care ar putea asigura pensiile şi salariile a milioane de români, nu se fac, nicidecum, peste noapte. Şi, de ele, nu este străin Guvernul şi nici şeful ANAF care, întîmplător, azi se numeşte Sorin Blejnar. Departe de a ne lăsa manipulaţi de ideea că este “regina” de pe tabla de şah, va fi interesant de urmărit dacă actuala Putere îl va sacrifica, spre satisfacţia unei mari părţi a populaţiei. Căci noi, românii, în lipsa unui rechin, ne mulţumim şi cu un crăpcean…"
luni, 7 martie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu