luni, 17 noiembrie 2008

PETRILA...

Tatal meu a fost inginer minier (acum este pensionar), asa ca stiu multe despre viata minerilor. Mult mai multe decat "fatucele" si "fatucii"(sunt si din astia, mai ales in presa scrisa) care isi dau cu parerea, de zor, despre TRAGEDIA de la Petrila.
Sunt prea subiectiva ca sa scriu despre ceea ce s-a intamplat!
Excelent articolul lui Victor Ciutacu din Jurnalul National.
Dureros de adevarate afirmatiile lui Mircea Badea din emisiunea de aseara.
O opinie interesanta am gasit si pe blogul lui Constantin Gheorghe si o reproduc aici, cu o singura "completare": TOATE guvernarile, fara exceptie, sunt responsabile pentru dezastrul tarii, in general si pentru situatia din minerit, in particular.

"Un accident oribil la o mină din Valea Jiului. 12 morţi. Explozie de metan în subteran, explozie de populism şi demagogie la suprafaţă, dar mai ales pe calea undelor, ca să folosesc şi eu un clişeu la modă. Televiziuni isterizate, fătuci cu aer de inchizitor care freacă ridichea şi dau lecţii în direct diverselor autorităţi locale, care stau mai mult în direct decât la locul accidentului. Şi veşnica întrebare: "cine e de vină?"

De ce au murit 12 oameni? Putea fi un simplu accident, mâna destinului. Nu stăpânim noi natura, ci natura îşi impune regulile ei, pe care noi le ignorăm, cel mai adesea. Putea fi o greşeală umană. Se întâmplă: oboseală, neatenţie, nepricepere. Pot fi şi lucruri mult mai grave. Dar nimeni nui poate spune ceva până nu se face o anchetă. Numai că fătucile vroiau execuţii în direct, decapitări, maziliri, condamnări.

Din peisajul ăsta nu putea lipsi Băsescu. De ce să nu profite el politic de pe urma nenorocirii altora? Dar e ca şi când "criminalul" se întoarce la locul "crimei", pentru că atunci când PD se afla la guvernare s-a distrus mineritul.

Acum, în legătură cu adevăratele cauze ale tragediei. Este, de fapt, tragedia unei societăţi care, de 18 ani, a renunţat să mai gândească. Aceşti morţi sunt rezultatul a 18 ani de spălare a creierului, care a produs monştrii ce comentau cu satisfacţie, pe nişte forumuri, moarrtea minerilor, "barbarii ăia care au ucis studenţi nevinovaţi, la chemarea lui Iliescu". Doar două reacţii, citite pe "Ziare.com". Unul, mameluc, scrie: "Cum as putea reactiona la o asemenea stire!? Merita un sentiment de compatimire acesti oameni? Daca am fi avut capacitatea de-a prevedea evenimentul,poate am fi organizat o masa festiva la Petrila,avandu-i invitati de onoare pe: Iliescu,Vacaroiu,Nastase,Vadim ,Voiculescu,atat de interesati de treburili tarii.Dumnezeu nu da cu maciuca sau cu lampasul din Piatza Universitatii. La care un cretin răspunde: "Asa este,minerii au ramas uitati undeva in neant.Fata de ei nu trebuie sa ai mila.De ce nu se duce kriminalul ILIESCU,sa le dea o mana de ajutor,ca rasplata la violentele din 13-15 iunie 1990.Adica dupa ei,la cazanul cu smoala."

De atunci, din iunie 1990, minerii au devenit o paria a societăţii. Cu ajutorul "societăţii civile", şi al partidelor de dreapta, ramura mineritului a fost distrusă sistematic, nu din motive economice. Decizia a fost una politică, şi a vizat distrugerea unui bazin electoral al stângii. Iar Traian Băsescu s-a aflat printre cei care au luat deciziile fatale pentru sectorul mineritului. Onoarea şefului său de partid de atunci, Petre Roman, trebuia reparată! Ce a urmat, ştiţi bine: disponibilizări în masă, cu plăţile alea compensatorii de doi bani, oraşe întregi abandonate, jaf generalizat. Practic, a fost o pedeapsă colectivă, aplicată unei întregi clase sociale.

Nimeni n-a protestat, pentru că risca să fie linşat politic sau mediatic. Deciziile fatale care au dus la explozia de ieri atunci au fost luate, în 1997, la Palatul Victoria, la Cotroceni, la sediul GDS, în redacţiile ziarelor CDRiste, la sediile PNŢ-CD, PD şi PNL. Compasiunea lor de acum nu face nici cât o ceapă degerată! E cinism de cea mai joasă speţă, care îţi produce greaţa!

În aceşti 18 ani s-a pierdut ceva esenţial: cunoştinţele în domeniu. Nu mai sunt specialişti, nu mai există un bazin pentru recrutarea forţei de muncă, nu mai există o bază materială pentru pregătirea minerilor, dar mai ales există această ostilitate împotriva minerilor, întreţinută de istericii societăţii civile.

Întrebarea este: avem sau nu nevoie de cărbune şi de minereuri? Dacă da, să investim în domeniu, începând cu pregătirea oamenilor şi cu retehnologizarea minelor. Să facem o campanie publică de schimbare a imaginii minerilor, pentru că dacă tot ce ştiu noile generaţii despre mineri şi minerit sunt doar cele trei minute din filmul ăla de propagandă al lui Stere Gulea despre mineriada din iunie 1990, atunci reacţia lor va fi mereu: "muriţi, nenorociţilor!"

Fără cărbune nu există securitate energetică. De aici trebuie început în relansarea domeniului. Restul este demagogie.

PS: vreţi să vedeţi până unde merge spălarea creierelor în România? Citiţi acest interviu apărut în EvZ, sub un titlu cretin: "Feţele comunismului american", luat de cine alta decât de fosta securistă şi angajată la "Ştefan Gheorghiu", Rodica Culcer, dar mai ales comentariile! Veţi înţelege de ce ni se întâmplă ce ni se întâmplă, şi de ce nu vom reuşi să fim vreodată o societate normală. E "experimentul Piteşti", extins la o întreagă societate."

2 comentarii:

Robintel spunea...

Băsescu a venit la Petrila la cerera oamenilor, care nu au încredere în conducerea CNH (condusă de PNL).

Ruxandra-Georgeta Lungu spunea...

Cum a ajuns PNL sa controleze CNH?!
Si trebuie sa am incredere ca alegerile organizate de ei vor fi corecte?