DOMNU' PRESEDINTE, BAGATI "METODA STOLOJAN" PENTRU ACHITAREA DATORIILOR SAU NU VA MAI DA MANA ?!

Pentru cei care nu au prins acele vremuri datorez o explicatie. Guvernul Stolojan a confiscat valuta firmelor sub pretextul ca avea de platit niste datorii unor furnizori externi. Nu stim daca a facut-o din prostie sau la comanda. Cert este ca a fost lovitura de gratie adusa capitalului privat autohton, ca cel de stat s-a descurcat el prin lichidare lenta.

Ca sa intelegeti toti, mai ales cei tineri. Tu, firma, ai in cont 100 de euro(atunci dolari, ma rog) care acum, de exemplu, valoreaza aproximativ 4,3 milioane de lei vechi. Bani cu care ai , la randul tau, plati de facut, la cursul oficial, altor parteneri care, la randul lor au alte obligatii, in lant. Vine unul ca Stolo,, prim-ministru, si-ti spune: avem nevoie de suta ta de euro, ti-o confiscam adica, dar iti dam pe ea numai 2 milioane de lei vechi, pentru ca asa vrem noi. Mecanismul a fost mai complicat, desigur, l-am simplificat pentru a pricepe toata lumea.

Asa a fost, unii au dat faliment din fasa, altii chiar si-au luat viata. Mai stie cineva? Isi mai aminteste cineva? A putut riposta cineva?Unde era "presa libera"?

Adevarat, direct afectate si cu consecinte imediate au fost cateva sute de mii de firme care lucrau legal. Dar, pe termen lung, slabirea capitalului privat autohton a avut consecintele pe care le simtim TOTI ROMANII astazi si inca nu ne dam seama de ce s-a dus de rapa economia nationala si am ajuns sclavi in propria tara.

O astfel de masura abuziva azi n-ar mai fi posibila. Nu pentru ca ar fi abuziva, ci pentru ca interesele straine, bine infipte aici, n-ar permite ca initiatorul ei sa mai scape cu viata.

ECONOMIA ROMANIEI A AJUNS PE MANA STRAINILOR

DIN ZIARUL"TRICOLORUL"

DE RUXANDRA LUNGU

"Cea mai mare gogomănie rostită vreodată la şezătorile televizate este că stimularea consumului relansează producţia şi aceasta ar fi salvarea economică a României. Chiar dacă teoria, în sine, este corectă, în nici un caz nu este valabilă pentru starea economică în care a fost adusă, deliberat, ţara noastră.
Făcînd haz de necaz, se pot pune şi întrebări de felul: din ce motiv ar trebui, mă rog, ca românii să "consume" mai mult, ce produse şi servicii anume şi cu ce finalitate concretă? Pentru că, în România, nu se mai produce nimic semnificativ, ţara fiind transformată într-o simplă, dar foarte bănoasă piaţă de desfacere pentru produsele străine. Iar profiturile rezultate din vînzări se externalizează mai mult sau mai puţin cu girul statului, complice la marele jaf postdecembrist. Aşadar, apărătorii ideii că numai consumul relansează producţia ar trebui întrebaţi ce ne sfătuiesc să facem noi, la o adică? Să consumăm carne, legume şi fructe aproape integral provenite din import? Cum l-am încuraja pe agricultorul sau fermierul român care trebuie să facă faţă concurenţei neloiale din domeniu, fara sa fie sprijinit consistent şi la timp de Statul Român? Sau, poate, ar trebui să importăm îmbrăcăminte, încălţăminte, produse electrocasnice, mobilier, termopane şi multe altele? Probabil pentru îndestularea celor care controlează reţelele mafiote care introduc în circuitul economic, fără taxe vamale, astfel de bunuri, cu nemiluita. Sau pentru îndestularea hypermarketurilor, care i-au pus la pămînt nu numai pe producătorii români, ci şi pe micii comercianţi? Iar, dacă nu ajung banii, probabil ar trebui să dăm din nou fuga la băncile străine "binevoitoare"? Din păcate, cu toate restricţiile, românii nu pot renunţa la medicamente, lumină şi căldură. Sănătatea şi plata facturilor de la întreţinere nu sînt opţionale. Dar, unde se duc banii? În conturile marilor companii farmaceutice străine, în salariile nesimţite şi în dezmăţul bugetar al acelor firme care controlează distribuţia gazelor şi a energiei electrice. Sau ale Mafiei, care a predat economia românească în mîna străinilor. Orice drum cu autobuzul adaugă un cent în conturile austriecilor de la OMV. Orice pahar cu apă adaugă profit francezilor de la "Apa Nova". Orice sac de ciment cumpărat îngraşă contul altei firme străine. În acest moment, numai venirea la Putere a PRM-ului şi a forţelor naţionale ar putea reglementa, cu bărbăţie politică, problema resurselor naturale ale ţării care au fost înstrăinate fără consultare populară. Pînă atunci, însă, guvernanţii ar trebui să pună la punct o strategie clară, care să permită relansarea producţiei de bunuri şi servicii româneşti. Ar fi necesare măsuri economice care să încurajeze IMM-urile şi, pe termen lung, refacerea bazei tehnico-materiale distruse după decembrie '89. Ar trebui desfăşurate campanii intens mediatizate, intitulate "Cumpăraţi produse româneşti", fără să se sperie cineva de "ce va zice UE", sau alt for, care nu are interes ca România să stea pe picioarele ei din punct de vedere economic. Mimînd consternarea, Traian Băsescu nu pierde prilejul să critice proasta absorbţie a fondurilor europene. Să mori de rîs, nu alta! Excesele birocratice şi condiţiile de acordare sînt special concepute ca aceste fonduri să rămînă neaccesate în această parte a Europei, menită să consume ceea ce produc cei care tocmai ne jefuiesc! Nu singuri, ci cu ajutorul politicienilor care ne-au condus în ultimii 20 de ani, am spus-o în repetate rînduri. După '89, românii au dorit (deşi avem unele rezerve) edificarea unui Stat democratic, în care să funcţioneze o veritabilă economie de piaţă. Cel puţin acest concept a fost servit pe tavă populaţiei, nepregătită să înţeleagă faptul că economia "capitalistă" e precum "egalitatea, dar nu pentru căţei". În acest sens, s-a lucrat încă din anii '90, cînd a început subminarea lentă a economiei naţionale, a industriei, agriculturii, comerţului şi transporturilor. Urmată de subminarea sistemului bancar, altfel cum să se facă loc băncilor străine? Rămăsese, palid, timid, precum Speranţa în cutia Pandorei, capitalul privat, care abia prinsese rădăcini. Inteligenţa, puterea de muncă şi inventivitatea românescă începuseră să dea roade, prin înfiinţarea a sute de mii de firme, ce deveneau profitabile. Pericol uriaş pentru capitalul străin! De neconceput. Nu a durat mult, că a venit şi unealta care a distrus tot, sau, ca să fim blînzi, a rărit zdravan ceea ce înseamnă iniţiativă economică autohtonă rentabilă. Unealta are un nume: Theodor Stolojan. Personaj care nu numai că nu a dat socoteală pentru dezastrul provocat pe termen lung, dar a fost recompensat cu un post la Banca Mondială şi cu un fotoliu de europarlamentar. Acest killer al capitalului autohton a confiscat valuta întreprinderilor private şi de stat, sub pretextul unor plăţi pe care România le avea de efectuat. O situaţie comparabilă cu aceea de azi, s-ar părea, de ce nu? Alo, domnu' preşedinte, ce ziceţi, ar fi o soluţie acceptabilă "metoda Stolo"? Evident, multinaţionalele şi capitalul străin nu ar accepta în ruptul capului aşa ceva şi, în condiţiile de azi, un nou Stolojan n-ar supravieţui. Ar fi jupuit de viu. Şi nu e o metaforă..."