Las pe seama istoricilor si filozofilor discutia despre atitudinea mioritica a romanilor: "capul plecat, sabia nu-l taie". Altoita cu frica, generata de grija pentru ziua de maine, pentru slujba, credite, educatia copiilor, pentru viitor in general, aceasta atitudine, speculata de politicienii de ieri si de azi, naste ceea ce s-a intamplat ieri in fata Parlamentului. Adica, nimic.
Nu i-am vazut acolo pe cei 700.000 de someri din spatiul privat, nici pe cei 1.200.000 care traiesc din venitul minim garantat, nici pe reprezentantii a peste 150.000 de IMM-uri care au intrat in faliment, anul trecut, fara sa constituie subiecte de interes in emisiunile televizate. Am vazut doar cateva mii de bugetari si pensionari, din Bucuresti, dar si din judete. Unii, deghizati intr-un soi de Ku Klux Klan rosu, menit sa dea apa la moara celor deghizati in "anticomunisti".
Ramane evident ca romanii se resemneaza, pe zi ce trece, manipulati de propaganda "daca nu taiem azi 15-25%, peste cateva luni nu mai primiti deloc". Este un adevar. Dar, exista si o alta perspectiva pentru cine este dispus sa judece obiectiv, neorbit de furia anti-Boc.
Salariul mediu din sistemul privat este de 1700 lei/luna. Salariu ireal, de fapt, provenit din retributiile generoase ale celor ce lucreaza in multinationalele venite aici sa-si consolideze pietele de desfacere, cu riscul de a fi pe pierdere, pentru o perioada. Treaba lor, banii lor. Desi au creat pe piata muncii multa deruta si dezechilibre majore.
Salariul mediu din sistemul bugetar este de 2100 lei/luna (cu 400 de lei mai mare, ceea ce este anormal, orice ar spune unii si altii). Dar la fel de ireal, fiindca si acesta este tras de par in sus de veniturile halucinante ale clientelei politice din administratie, ministere, agentii guvernamentale si, de ce nu, din regiile autonome finantate de stat. Aici nu mai putem spune "treaba lor, banii lor". Pentru ca sunt banii nostri, ai tuturor, iar economia reala nu-i mai poate sustine pe toti.
Solutia ar fi fost impozitarea progresiva, astfel incat salariile si pensiile situate in anumite limite sa nu fie atinse de "taieri". Nici ajutoarele de somaj, nici bursele studentesti, nici alocatiile copiilor. Ar fi insemnat impozitarea corecta numai a celor cu adevarat nesimtite. Opozitia, in schimb, ii baga pe toti in aceeasi oala, demagogic, cerand acelasi tip de masuri pentru toti, nediferentiat, pentru ca au si ei "falitii" lor si corb la corb nu-si scoate ochii.
In concluzie, eliminand extremele: majoritatea romanilor traiesc de fapt cu 800-1.200 lei, lucru de neimaginat pentru unii tineri jurnalisti, platiti cu mii de euro pe luna, dornici de o revolutie "in direct", pentru ca pe cea din '89 au ratat-o. Ramane, totusi, intrebarea: de ce nu ies romanii in strada? Fie se "descurca", fie le este frica. Sau, poate pentru ca nu a venit, inca, prima factura cu giga caloria nesubventionata? Sau, poate pentru ca bancile reesaloneaza creditele neplatite si nu s-au pomenit cateva zeci de mii de familii sub cerul liber? Sau, poate nu le-a ajuns cutitul la maduva si guvernantii speculeaza, cinic, aceasta situatie? Spuneti-mi voi, fara sa aruncati insulte asupra neamului romanesc, pentru ca nu le voi publica.
Incercati sa fiti obiectivi, fara politica.
miercuri, 16 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Romanii nu mai ies in strada deoarece sefii lor, reprezentantii lor s-au compromis, au devenit profitori si au uitat rolul lor ce trebuie sa-l indeplineasca.
Bugetarii sint unii fricosi ca-si pierd posturile in care taie frunza la ciini, altii pur si simplu sint comozi vor ca altii sa le rezolve problemele.
Asa e. Nu ies de frica ca-si pierd si posturile. Restructurarile de-abia urmeaza si criteriile sunt relative. Cel mai mult conteaza recomandarea sefului. Ce propune el se taie!
De ce nu ies in strada ? Pur si simplu sunt disperat sa-mi castig painea de zi cu zi in amaratul meu de oras. Ceea ce am sa fac zilele urmatoare : voi da cu bidineaua cu var pe portretul lui Basescu din centrul orasului Vatra Dornei.
Cu tot respectul: demonstratiile insusi in "vechea" Europa sint doar un mijloc de a spune ceva conducerii.Nici aici nu au mereu efectul scontat.Dar cel mai important instrument este votul.Daca vom accepta o marire de salar cu 2 saptamini inainte de alegeri, sau carnaciori si bere in preziua elegerilor, daca nu vom merge la vot dupa motto-ul"oricum nu se schimba nimic" atunci sa nu plangem dupa aceea.Din Germania .......
Buna intrebarea. Am asteptat o reactie dupa ce au fost taiate sporurile. Dar nimic..
Acum se taie 25% , respectiv 15 % salariatilor si pensionarilor, dublate de ridicarea subventiilor; schimbari pe piata medicamentelor etc
Sunt putini bugetari, o greva generala, a cui ?
Un stim ce este unitatea, vedeti si cazul Dan Diaconescu, sunt curioasa care va fi reactia dupa ce vor intra in vigoare acele reguli care ii protejaza pe cei care cred in " vulnerabilitatile din strategia de aparare"?
Trimiteți un comentariu