"ASISTATII SOCIALI" DIN ROMANIA SUNT ALTII ! DE CARE TRAIAN BASESCU SE FACE CA NU STIE !

STATUL ANTI-SOCIAL

DIN ZIARUL "TRICOLORUL"
DE RUXANDRA LUNGU

"Astăzi lucrăm cu materialul clientului. Clientul, adică ciuma portocalie care a confiscat Puterea, deşi nu mai reprezintă majoritatea opţiunilor electoratului. Aceşti impostori strigă în gura mare că "sîntem o ţară de asistaţi sociali", că "statul nu poate să aiba grijă de fiecare cetăţean", că "statul nu mai are resursele comunismului" (?!) şi alte asemenea mizerii umilitoare pentru multe categorii socio-profesionale. Guvernul Boc susţine că resursele bugetare sînt limitate şi trebuie să ne obişnuim cu această idee.
În traducere liberă, după ce clientela politică se îndestulează conform unor planuri bine puse la punct, pentru cetăţeanul de rînd nu rămîne mai nimic. Ca de obicei, nici politicienii, nici cei care se pretind "analişti" de toate felurile nu înţeleg că trebuie tratată cauza, nu efectul. Din lipsa acestei analize serioase rezultă şi măsurile aberante menite să reducă veniturile cetăţenilor: tăieri de salarii, impozitări de pensii, reducerea concediului maternal, mărirea vîrstei de pensionare, scumpirea vieţii, în general, prin mărirea TVA şi multe altele. Parcă nimeni nu este dispus să sesizeze că starea de disoluţie a naţiunii noastre, premeditată şi parte integrantă a unui plan pe termen lung, clocit de stăpînii din umbră ai Planetei, are drept cauză principală dispariţia a milioane de locuri de muncă, a milioane de contribuabili la Bugetul României. Care buget, hăcuit de tîlharii care ne-au condus în ultimii 20 de ani, nu poate fi întins, ca un gumilastic, să ajungă să susţină şi statul social, conform actualei Constituţii, şi interesele Mafiei, conform realitaţii zilelor noastre. În loc să fie traşi la răspundere vinovaţii pentru ruinarea economică a ţării, pentru prăbuşirea agriculturii şi subminarea voită a întregii economii naţionale, "vina" pentru această stare de lucruri este aruncată în capul pensionarilor, consideraţi prea numeroşi, al mamelor care sînt nevoite să rămînă să-şi crească pruncii în lipsa creşelor, a banilor pentru bone - şi nu din lene, al şomerilor şi al bugetarilor, judecaţi de-a valma, nediferenţiat. Nu este prea devreme să ne dăm seama că asistăm, de fapt, la al doilea faliment al "capitalismului" sau, mai bine spus, la eşecul post-comunismului, cel puţin aşa cum a fost aplicat în România. Dovada palpabilă o constituie faptul că 80% dintre români consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită. Şansa istorică a popoarelor din estul Europei, de a îmbina, în interesul propriilor cetăţeni, structuri din ambele sisteme de organizare economică şi socială a fost ratată, "cu brio", de conducătorii ţării noastre şi de noi toţi, cei care i-am votat şi cocoţat în jilturile Puterii. Desfiinţarea locurilor de muncă direct productive a dus la exodul masiv al românilor peste hotare, la depopularea ţării şi manipularea mai uşoară a celor rămaşi. Se pare, însă, că nu a mers totul chiar conform planurilor oculte, din moment ce, prin măsurile din ultimii doi ani şi la îndemnul răspicat al preşedintelui, deja alte sute de mii de români sînt nevoiţi să ia calea exilului, iar cei care nu-şi părăsesc ţara au acces, din ce în ce mai puţin, la un învăţămînt performant, la un sistem de sănătate accesibil, la un loc de muncă decent. Faptul că, la ora actuală, mulţi români sînt consideraţi "asistaţi social" nu poate fi, sub nici o formă, din vina acestora. Cum-necum, toţi românii, indiferent de venituri, sînt plătitori de taxe şi impozite, sub diferite forme. Redistribuirea echitabilă a resurselor financiare, naţionalizarea resurselor naturale înstrăinate abuziv, concomitent cu luarea unor masuri care să încurajeze înfiinţarea unor noi locuri de muncă, stimularea IMM-urilor şi a afacerilor de familie, reducerea fiscalităţii, măcar după modelul vecinilor bulgari, ar readuce măcar speranţa că, în cîţiva ani, se va vedea o părticică din luminiţa de la capătul tunelului în care am intrat fără voia noastră. Din ce motive nu se iau aceste măsuri simple? Pentru că s-ar lovi, masiv, în interesele adevăraţilor asistaţi sociali din România. Care nu sînt, nici pe departe, beneficiarii venitului minim garantat, nici persoanele cu dizabilităţi, nici şomerii, nici pensionarii, nici profesorii, nici medicii, nici politiştii, nici pompierii, nici minerii, nici unii (foarte puţini) dintre lucrătorii din administraţie. La "îndemnul" preşedintelui, am încercat imposibilul: să-i depistăm pe adevăraţii asistaţi sociali din România, necunoscuţi opiniei publice. Lista este, deocamdată, lungă şi incompletă. Porneşte de la premiza că cea mai importantă funcţie în Stat trebuie să fie şi cea mai bine retribuită. Preşedintele României, indiferent cum se numeşte, vremelnic, are, "pe hîrtie", cum se spune, un salariu în jur de 70 de milioane de lei vechi. Pentru unii poate să pară mult, pensia pe un an de zile a unui român de rînd. Pentru alţii, un mizilic, o pereche de papuci de firmă. Ca să păstrăm un echilibru, presupunem că este suficient, avînd în vedere performanţele economice ale ţării şi faptul că salariul mediu brut oscilează între 15 şi 18 milioane de lei vechi. Luînd ca etalon salariul prezidenţial, orice altă retribuţie suportată de Bugetul de Stat ar trebui considerată necuvenită (ca să nu spunem nesimţită). Pe lîngă "investiţiile" haotice realizate în urma licitaţiilor frauduloase, găurile din buget sînt cauzate de salariile, sporurile, indemnizaţiile şi stimulentele unui aparat de Stat supradimensionat, ale unor regii autonome devenite monopoluri în toată regula, ale unor agenţii guvernamentale inutile, populate numai de acoliţii din sfera Puterii, de rubedenii, fini şi amante, recompensaţi pentru diverse prestaţii cu sute de milioane de lei vechi, lunar, şi multe alte privilegii, ascunse cetăţeanului de rînd. Şi protejate de mass-media, aservită, de multe ori, aceloraşi interese. Cîtă vreme nici unul dintre aceşti îmbogăţiţi pe spinarea statului român nu a luat vreun Premiu Nobel pentru Pace, nu a descoperit leacul pentru cancer, nu a inventat motorul care merge cu aer şi nici nu a păşit pe Lună, asemenea venituri nu se justifică în România de azi. Aceştia sînt adevăraţii asistaţi sociali din România, trîntorii care consumă abuziv taxele contribuabililor, în temeiul unor legi strîmbe. Aici este încurajată, stimulată şi răsplătită "nemunca", iar acest tip de asistenţă, într-adevăr, trebuie să dispară."