vineri, 10 iulie 2009

AI DREPTATE, FLAVIUS !

www.flaviusobeada.wordpress.com

România ruptă-n două!
Corul vocilor comentatorilor pe marginea situaţiei critice a economiei României este tot mai ascuţit şi s-a alăturat în chip covîrşitor de cel al mediului de afaceri care, de multă vreme reclamă diletantismul “măsurilor anti-criză” al guvernanţilor. Acestora li se adaugă pe zi ce trece vocile publicului, ale noastre, ale celor mulţi, care resimţind dureros căderea în vrie a economiei începem să realizăm (masiv) de ce lucrurile sunt tot mai insuportabile.
În vreme ce, în fiecare săptămînă, ni se mai serveşte cîte un “Ritzigate” fără finalitate, doar-doar ne vom abate gîndurile de la realitate, guvernul îşi vede neperturbat “de treabă” rupînd, printre altele!, România în două. O Românie guvernamentală, clientelară pînă în măduva oaselor şi care, de aceea întreţine un aparat birocratic uriaş şi plin de privilegii, şi o Românie în genunchi, o Românie a micilor drame individuale, a celor care produc, pentru a satisface mai departe mofturile celor din cealaltă… ţară. România privată este tot mai… puţină iar România publică nu vrea să renunţe în ruptul capului la… sporuri, iar la mijloc sunt cei mulţi care, în covîrşitoare măsură ţin de România privată, cea care plăteşte birurile. De aici a apărut şi ura, şi tot mai făţişul război între cele două Românii.
În tranşee, la vedere, sunt pe de o parte, “privaţii” cu joburile lor mizere, nesigure şi bolnavi de stresul iminenţei şomajului (şomaj care, iată, a crescut cu 60% faţă de anul trecut doar aici la Braşov!) şi, pe de altă parte, o funcţionărime pestriţă bugetofagă, întreţinută, confundată cu “unşii puterii”. Marea parte a acestor bugetari bineînţeles că nu are nicio vină sunt şi oamenii ăştia “victimele sistemului” care a făcut posibilă supradimensionarea haotică a sectorului public (care cât de eficient este?) şi le înţeleg drama contactului cu realitatea. În ciuda evidenţelor însă bugetarii nu înţeleg că nu pot merge cu revendicările aberante mai departe şi, mai mult, că trebuie să se supună şi ei efectelor crizei. Cu toate că sunt victime colaterale, că parte dintre ei trăiesc în jurul unui salariu mediu, contactul lor, oricum doar parţial şi care trebuia să se producă , cu condiţia cotidiană de supravieţuitor a privaţilor, se datorează acum “vîrfurilor” cărora li se subordonează direct. Se întrezăreşte incapacitatea statului de a-şi mai plăti angajaţii, datoriile, şi asta nu atît din cauza crizei cît a modului în care sunt gestionate lucrurile, a căpuşării voioase a… structurilor. Ăsta e peisajul de front în care a fost adusă România. Climatul este insuportabil.
Impotenţa acestui guvern (care nu ştie altceva decît să ceară, din nou, bani de la FMI, dovadă că cheltuieşte cu nemiluita!) guvern-marionetă al unicului prim-preşedinte de partid şi de stat, politicianismul, penibila bătălie electorală, ne vor arunca pînă la toamnă în cea mai sumbră perioadă a istoriei noastre recente. În vreme ce oamenii lui Boc dansează pe poante, penibil, căutînd soluţii… romantice la criză, din public, măsurile care trebuie luate sunt evidente şi pot fi găsite nu doar în spatele unor linkuri: reducerea la jumătate a aparatului de stat care este dublu decît al Franţei (!), austeritatea pe bune, renunţarea la optimismul iresponsabil al prognozelor pozitive cu “V-uri” în coadă, şi bineînţeles ieşirea din campania electorală. Unii văd, altfel, chiar acţiuni şi mai dure, petiţii sau proteste la scenă deschisă vorbind despre 2009 ca despre un… 1907, despre răscoale cu furci şi topoare! Situaţia e mai… cotoioasă decît cred că ne putem încă imagina!
Şi încep să-mi imaginez deznodămîntul – care mă duce cu gîndul nu la Kafka, ci mai curînd la tablourile lui Goya! – fiindcă ştiu că această clasă politică iresponsabilă îşi va vedea mai departe interesul, nu va ceda la nicio fărîmă din ciolan, cu noi de gît cu tot…
În schiţa asta de portret a vremurilor pe care le trăim nu mi se mai pare deloc cinică vorba aia: “Zîmbeşte, mîine (poate) va fi mai rău!”

2 comentarii:

flavius spunea...

Bună, @Ruxi...
Mulţumesc pentru găzduire...
Numai bine!

Anonim spunea...

Flavius, Kafka si Goya sunt copii. Ca va sa vina e realitatea!Urata si rea!