DIN "TRICOLORUL" DE VINERI

MIZERABILII
De RUXANDRA LUNGU
"Denumiţi, eufemistic, trădători, dezertori sau traseişti, mizerabilii care se culcă, seara, adepţi ai ideologiei de stînga şi se scoală, dimineaţa, adepţi ai dreptei sau invers, sînt doar nişte caractere infecte care populează cloaca politicii dîmboviţene din ultimii 20 de ani. În nici un caz nu pot fi suspectaţi de vreo revelaţie care le-a schimbat opţiunea politică, deşi, în cazuri extrem de rare, nu ar fi imposibil. Nu avem spaţiul şi timpul necesare pentru a explica naţiunii motivele întunecate pentru care politicieni de "marcă" şi de "vîrf" (cum îi denumesc, ridicol, televiziunile de "ştiri") trădează, fără să clipească, partidele care i-au consacrat şi propulsat în vîrful celor mai înalte ierarhii în stat.
Nu este greu să pricepem din ce cauză aceste aşa-zise personalităţi s-au trezit, peste noapte, că nu se mai regăsesc în partidele care i-au instalat în dregătorii şi le-au oferit ocazii de a acumula, în cel mai scurt timp, averi de neimaginat pentru românul de rînd! Pentru că, în afară de cîţiva deputaţi şi senatori, cît să-i numeri pe degetele de la o mînă, marea majoritate a actualilor parlamentari s-au pripăşit în Senat şi Camera Deputaţilor numai datorită faptului că formaţiunile politice PSD, PNL, PD-L, UDMR i-au desemnat să candideze "uninominal" şi au pus, după caz, la bătaie, maşinării infernale de cumpărat, deturnat sau furat voturi. Nu pentru pregătirea lor profesională eminentă, nu pentru vreun aport vizibil la dezvoltarea societăţii româneşti şi nici pentru că sînt purtătorii vreunei aure charismatice au ajuns respectivii să decidă destinul românilor. Unii alegători, rupţi de nevoi, au avut de ales între găleata portocalie, roşie sau gălbioară, cu mopul mai mult sau mai puţin stufos. Nu mai mult de 4.000 de găleţi, meşteşugit distribuite într-un colegiu, au devenit suficiente pentru cîştigarea unui fotoliu de parlamentar. Uitînd de partidele care i-au împins de la spate, sfidînd convingerile politice la care ar trebui să se raporteze şi îmbătaţi de iluzia independenţei pe care ar oferi-o sistemul de vot uninominal, mizerabilii îşi trădează, cu seninătate, propriii alegători, pentru beneficiile Puterii care împarte, cu generozitate, funcţii, sinecuri şi stele pe umeri. Nu le trece prin cap să se autosuspende din partidul care i-a "dezamăgit", nu iau în calcul o demisie de onoare din Parlament şi n-ar renunţa, în ruptul capului, la politică. Găsesc, în schimb, scuze şi justificări dintre cele mai penibile, pentru cine stă să asculte. Ar fi sub demnitatea noastră să-i judecăm, aşa cum ar merita, dar ne coborîm într-acolo pentru că românii trebuie să cunoască adevărul, nefardat de frazele poleite din cadrul şezătorilor televizate. Unul, de 3 ori deputat şi de 2 ori ministru al Muncii, este considerat de "colegi" promotorul politicilor sociale şi cel mai potrivit negociator cu sindicatele din care provine. Dar şi susţinător al unor controversate legi ale salarizării şi pensiilor. Nu ştim ce politici sociale a practicat dumnealui, vedem doar că, în România, polarizarea socială a atins cote fără precedent. Salariul minim abia atinge 150 de euro, iar clientela politică, plătită din bani de la Buget, încasează sume de pînă la 20.000 de euro pe lună! Nu ştim ce a negociat cu sindicatele. Vedem, cu ochiul liber, că toată industria românească a dispărut şi că românii au devenit sclavi în propria ţară, simpli consumatori ai produselor din import. Cu toate acestea, se visează ministru, în continuare. Un altul, a aflat că a fost "monitorizat" de Servicii Secrete "private" (!!!) sau nu, la solicitarea unor colegi de partid. Am fi cu mult prea răutăcioşi să-i amintim că Serviciile Secrete, de orice fel, s-au înmulţit şi diversificat taman în timpul guvernărilor partidului respectiv. Şi, în final, ce ai, domnule, de ascuns? În tîrg umblă zvonul că ar avea o relaţie amoroasă cu o "deontoloagă". Şi ce dacă? Mocirla morală post-decembristă este "legalizată" prin intensa expunere mediatică şi orice protagonist al unui derapaj extraconjugal devine, brusc, un "bărbat adevărat", în ochii alegătorilor. Alt zvon îl plasează într-o relaţie nepotrivită cu un anumit Serviciu de Informaţii. Şi ce dacă? Măcar dacă ar servi interesul naţional. La mai mare! Pe noi ne-ar fi interesat, bunăoară, prin ce mecanism economic, politic sau procedural consoarta respectivului a beneficiat de un salariu de aproape 800 de milioane de lei vechi, pe lună, de la o bancă de Stat, în ţara în care venitul minim garantat este puţin peste 3 milioane de lei vechi. Iar cazul nu este unic. A devenit o practică generalizată satisfacerea clientelei politice, a cohortelor de beizadele, cumnaţi, nepoţi, neveste şi amante. Bătălia crîncenă, care se duce exact zilele acestea pentru funcţiile din instituţiile deconcentrate, este cea mai simplă dovadă. Orice încercare de a justifica astfel de venituri, stoarse din Bugetul de Stat, este nulă şi neavenită, în condiţiile în care economia reală a fost adusă, deliberat, în situaţia de a produce mai nimic. Pe scurt, nesimţirea este în floare, ca să folosim un termen la modă. Un alt domn candidează la funcţia de preşedinte al Academiei Române, funcţie pe care, probabil, chiar o merită. Dînsul încearcă să ne convingă că plecarea din PSD, direct în barca apropiaţilor Puterii, este o simplă coincidenţă, fără legătură cu faptul că alegerile se vor desfăşura în viitorul foarte apropiat, la Academia Română, iar concurenţa este foarte strînsă. Unii n-au decît să-l creadă, dacă se simt mai bine. Dar hemoragia membrilor din partidele de Opoziţie către Putere nu s-a terminat. A nu se înţelege că plîngem de mila PSD sau PNL, partide care au inventat sondajele mincinoase şi sistemul de vot prin care mulţi români au rămas nereprezentaţi în Parlament. Cum se spune, "cine sapă groapa altuia cade singur în ea". În curînd, PD-L va controla tot. Va deţine Puterea şi, ceea ce este cel mai interesant pentru democraţia noastră originală, îşi va construi propria "Opoziţie", aşa cum şi-o doreşte, după chipul şi asemănarea sa. Curat democraţie, curat pluripartidism! Ce urmează sună cunoscut. Se vor strînge cu toţii în jurul cîrmaciului, reformator al Statului, fireşte. Marian Vanghelie (merită citat) spunea că "Ăştia îşi dă nevestele pentru funcţii" (sic ?!). Greşit. Şi-ar vinde şi părinţii, şi copiii, şi sufletele. Sau, poate, sîntem noi prea tranşanţi şi motivaţia acţiunilor lor se află în altă parte. Au multe bube în cap şi sînt şantajabili, ceea ce explică modul în care au fost propulsaţi în Parlament, Guvern sau la vîrful altor instituţii ale Statului nostru de tip mafiot, poreclit, în mod absurd, "de drept". Stat pe care, probabil, şi l-au visat toţi românii, acum 20 de ani, altminteri nu înţelegem resemnarea şi lehamitea în care zac. Dar acesta este, deja, un alt subiect."